Distrugerea (art. 217 cod penal). Decizia 608/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 608
Ședința publică de la 13 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Anton
JUDECĂTOR 2: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 3: Iulia Elena I -
Grefier -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-au luat spre examinare recursurile formulate de inculpatul, partea civilă SC SA Bârlad - prin reprezentant legal și partea responsabilă civilmente SC SRL Bârlad - prin reprezentanții săi legali împotriva deciziei penale nr. 104/A din 14 mai 2008 Tribunalului Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică SE PREZINTĂ AV. pentru inculpatul recurent, av. pentru partea civilă recurentă, av. pentru partea responsabilă civilmente SC SRL B, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Av. pentru partea civilă recurentă depune la dosar, împuternicirea avocațială, motivele de recurs avute în vedere de partea civilă și o serie de înscrisuri în susținerea motivelor de recurs indicate în borderoul atașat motivelor de recurs, înscrisuri ce sunt primite, datate și semnate de președintele completului de judecată.
Av. pentru partea responsabilă civilmente depune la dosar 2 înscrisuri, în susținerea motivelor de recurs, înscrisuri ce sunt primite, datate și semnate de președintele completului de judecată.
Av. pentru inculpatul recurent depune la dosar un înscris ce emană de la Primăria Mun. Bârlad înscris la care se referă în partea finală a motivelor de recurs.
Interpelate, părțile arată că nu mai au de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursurilor de față.
Av. pentru inculpatul solicită în conformitate cu dispozițiile art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. b din Codul d e procedură penală, casarea deciziei atacate, în latură penală și în rejudecare solicită a se dispune achitarea inculpatului în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit.a Cod procedură penală coroborat cz prevederile art. 10.1 lit. d din Codul d e procedură penală.
Motiovul de casare invocat este cel prevăzut de dispozițiile art. 385 ind. 9 alin.1 pct. 18 din Codul d e procedură penală respectiv faptul că instanța de apel evaluat în mod greșit probele administrate în cauză. Eroarea de fapt constă în discordanța între aspectele reținute de instanța de judecată, conținutul probatoriului administrat și confuziile create între cele două înscrisuri depuse la dosar și anume formularele tip numite - declarație a depozițiilor unor martori audiați în cauză precum și a modificărilor apărute în domeniul autorizării executării lucrărilor de construcții, care au avut drept consecință pronunțarea unei alte soluții decât cea pe care întreg materialul probator o susține.
Cu privire la condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de " fals în declarații" constând în aceea că inculpatul ar fi formulat mincinos o cerere pentru emiterea unei autorizații de desființare a unei construcții, cerere adresată Primăriei Mun Bârlad, în luna august 2005. Solicită a se constata confuzia în care s-a aflat instanța de fond cât și instanța de apel în ceea ce privește interpretarea conținutului acelui înscris. Acest înscris a fost completat de către martorul, persoană autorizată în domeniul cadastral cu o serie de date ale inculpatului, parțial adevărate, urmărind întocmirea fișei cadastrale pentru SC SRL, în vederea intabulării.
În mod greșit instanța de apel a reținut că inculpatul a luat legătura cu un specialist pentru acel înscris.
Specialistul la care face referire instanța de apel este cadastrașul, care a completat, din propria inițiativă formularul denumit declarație, întrucât acea declarație făcea parte dintr-o serie de înscrisuri ce urma să însoțească documentația în vederea intabulării imobilului în litigiu.
Aceste aspecte, coroborate cu concluziile raportului de constatare rezultă că înscrisul indicat de instanță nu are nici o legătură cu infracțiunea de fals în declarații.
Mai există o declarație în dosarul de urmărire penală, datată 08 septembrie 2005 care a fost completată de inculpatul, pe numele reprezentata de drept a SC SRL, ( urmând să fie semnată și ștampilată de reprezentantul societății), declarație ce urma să însoțească cererea pentru emiterea autorizației de construire/desființare spații comerciale. Această cerere a fost înregistrată la Primăria Bârlad, la data de 09 septembrie 2005 alături de toată documentația în vederea emiterii autorizației.
Aici a intervenit confuzia între cele două înscrisuri, confuzie preluată de cele două instanțe.
Față de modul în care s-au derulat faptele reținute raportat la prevederile legale din perioada respectivă, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții consideră că inculpatul nu a făcut nici un fel de declarații mincinoase în fața vreunei autorități.
Tribunalul Vasluia reținut greșit că această declarație nu numai că este aptă să producă consecințe juridice, dar chiar a și produs astfel de consecințe, în sensul că a fost urmată de eliberarea actului solicitat.
Referitor la cea de a doua infracțiune - cea de distrugere, cum că inculpatul recurent l-ar fi determinat pe fratele său să demoleze acea construcție, apreciază că această apreciere este pur subiectivă.
Față de motivele expuse pe larg în și notele depuse la dosar, solicită admiterea recursului formulat și în rejudecare să se dispună achitarea inculpatului în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit.a Cod procedură penală coroborat cu prevederile art. 10.1 lit. d din Codul d e procedură penală.
Av. pentru partea civilă SC SA Bârlad solicită admiterea recursului formulat de partea civilă pentru următoarele motive:
Apreciază că acest litigiu ce formează obiectul cauzei de față își are sorgintea în această febră a valorificării potențialului imobiliar.
În speța de față este vorba de două imobile cumpărate prin metoda vânzării directe. SC SRL Bârlad a formulat o contestație la executare, contestație ce trenează pe rolul instanțelor datorită numeroaselor modificări legislative.
Consideră că instanța de apel a pronunțat în soluționarea laturii civile a cauzei o hotărâre contrară legii.
Tribunalul Vasluia dat valoare de mijloc de probă unui raport de evaluare extrajudiciar și subiectiv întocmit de numitul în dauna unei expertize tehnice judiciare administrată în cursul cercetării judecătorești, lucrare efectuată de către expertul desemnat de instanță, pe baza documentației tehnice întocmită pentru obținerea autorizației de demolare a construcției cât și pe baza declarațiilor martorilor audiați în cauză cât și declarația inculpatului.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că imobilul în litigiu era compartimentat și închiriat diferitor comercianți, fiind clar faptul că partea civilă SC SA obținea venituri din cedarea folosinței acestor spații, iar fapta inculpatului de a le distruge a pus societatea în imposibilitatea de a realiza venituri. Din acest motiv, prima instanță, în mod corect a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabile civilmente, la plata contravalorii lipsei de folosință, calculată de la data distrugerii și până la achitarea efectivă a sumei.
De asemenea instanța de apel a dispus ca partea civilă să identifice și să evalueze bunurile supuse sechestrului, dispoziție contrară legii întrucât partea civilă nu are abilitatea de a face cercetări pentru identificarea bunurilor, așa cum o au organele de cercetare penală sau executorul judecătoresc.
Față de motivele de recurs expuse pe larg în notele depuse solicită admiterea recursului formulat, casarea deciziei pronunțată de instanța de apel, cu obligarea inculpatului și la plata cheltuielilor de judecată.
Av. pentru partea responsabilă civilmente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea deciziei atacate și achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a coroborat cu disp. art. 10 alin. 1 lit. b întrucât fapta reținută în sarcina inculpatului nu este prevăzută de legea penală constituind un litigiu cu caracter civil. De asemenea instanța urmează să lase nesoluționată latura civilă a cauzei, având în vedere că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 alin.1 lit.b din Codul d e procedură penală.
În latură penală, cu privire la infracțiunea de " fals în declarații" reținută în sarcina inculpatului consideră că instanța de apel se află în eroare cu privire la situația de fapt. Astfel declarația redactată de specialistul nu a fost prezentată la Primăria Mun. și nici nu a stat la baza emiterii autorizației de desființare a construcției ci a stat la baza întocmirii documentației cadastrale în vederea intabulării.
Nici infracțiunea de " instigare la distrugere" nu poate fi reținută în sarcina inculpatului întrucât acesta a obținut autorizația de demolare în mod corect, baracamentul fiind demolat în baza unei autorizații de demolare, acte perfect valabil și la acest moment, nefiind anulată de nici o instanță de contencios administrativ.
Un alt motiv de casare se referă la faptul că există contradicții între dispozitiv și considerentele deciziei atacate, astfel instanța se pronunță doar în latură civilă - cu privire la valoarea pretențiilor cât și la anularea autorizației de demolare - fără a specifica nimic despre latura penală a celor două fapte reținute în sarcina inculpatului.
Depune la dosar note de concluzii scrise.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul formulează concluzii de respingere a recursurilor formulate de inculpat, partea civilă SC și partea responsabil civilmente, ca nefondate și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică.
Av. pentru partea responsabilă civilmente, în ceea ce privește recursul declarat de partea civilă SC SA solicită respingerea recursului ca nefondat.
Av. pentru inculpatul recurent solicită respingerea recursului declarat de partea civilă ca nefondat.
Av. pentru partea civilă solicită respingerea recursurilor declarate de inculpat și partea responsabilă civilmente, ca nefondate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 904 din 11 decembrie 2007 Judecătoriei Bârlada fost condamnat inculpatul la:
- 5000 lei amendă pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prevăzută de art. 292 alin.2 Cod penal;
- 4000 lei amendă pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la distrugere prevăzută de art. 25 raportat la art. 217 alin.1 Cod penal;
Pedepsele aplicate au fost contopite și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5000 lei amendă.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 ind.1 Cod penal.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă SC SA Bârlad și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL să plătească părții civile: 34.406 lei reprezentând contravaloarea construcțiilor demolate, 2.548 reprezentând contravaloarea materialelor rezultate din demolare și câte 8,75 Euro/mp/lună pentru suprafața de 179,33 mp începând cu data de 4.10.2005 și până la achitarea integrală a acestui debit.
S-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și părții responsabile civilmente SC SRL pentru achitarea debitului părții civile.
S-a dispus anularea autorizației de demolare nr. 313/2005 și a declarației de la fila 209 din dosarul de urmărire penală.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat și către partea vătămată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Datorită faptului că Libertatea avea către bugetul de stat,în anul 2001, un debit de 1.413.720.783 lei vechi, Administrația financiară Bârlad scoate la vânzare, prin licitație publică, adusă la cunoștință celor interesați, în data de 05.09.2002, bunuri ale societății debitoare și anume baracamentul situat în zona G din Bârlad,-.
Pe data de 10.09.2002 are loc licitația și câștigătoare a acesteia este Obiectiv, reprezentată de. Director de vânzări al acestei societăți era la acea dată, dar și ulterior, inculpatul.
De menționat că pe data de 09.09.2002 potrivit rezoluției conducerii Administrației Financiare Bârlad nr. 84/2002, se aprobase eșalonarea debitului C Libertatea Bârlad.
era situat pe o suprafață de teren al domeniului public al Mun. Bârlad de 407,26.
Pe data de 11.01.2005 Libertatea promovează contestație la executare, în contradictor cu Obiectiv Bârlad și Administrația financiară Bârlad, având ca obiect anularea proceselor verbale de vânzare a bunurilor Libertatea Bârlad printre care și cel referitor la baracament.
Prin 1350/10.05.2005 a Judecătoriei Bârlad, definitivă și executorie, dar nu irevocabilă, se anulează numai procesul verbal de vânzare nr. 15624/10.09.2002 referitor la bunurile Libertatea Bârlad.
Consiliul local Bârlad emite la data de 28.02.2005 Hotărârea nr.62 prin care se stabilește scoaterea la vânzare prin licitație publică a unor suprafețe de teren din domeniul privat al Municipiului Bârlad printre care și terenul situat în-, zona G pe care se afla baracamentul în litigiu.
La data de 06.07.2005 are loc licitația publică și potrivit procesului verbal nr. 16210/06.07.2005 câștigătoare a licitației asupra terenului situat în- a fost desemnată Obiectiv Bârlad.
Deși cunoștea faptul că referitor la baracamentul existent pe terenul menționat există pe rolul instanței un proces civil în care părțile erau Libertatea în contradictor cu Obiectiv și Administrația Financiară Bârlad, inculpatul, formulează, în luna august 2005, o cerere pentru emitere autorizație de desființare a baracamentului.
Cererea tip, aflată la fila 55 dosar urmărire penală, s-a făcut, potrivit art. 41 alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 republicată, prin intermediul numitului, administrator al V, persoană juridică autorizată în proiectarea lucrărilor de construcții, care a completat-o pe baza declarațiilor verbale date de inculpat, fiind semnată de acesta printr-o semnătură fantezistă. Inculpatul a afirmat pe propria răspundere că nu este înregistrat pe rolul instanțelor nici un litigiu privind dreptul de proprietate sau alte drepturi reale asupra imobilelor care fac obiectul planului de situație ce trebuia întocmit.
Această declarație făcea parte din actele obligatorii pentru emiterea autorizației.
Constatând îndeplinite cumulativ condițiile cerute pentru emiterea autorizației de desființare, potrivit art. 43 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 republicată, autoritatea emitentă - Primăria municipiului Bârlad - emite la data de 23.09.2005 cu nr.313 Autorizația de desființare a imobilului, spații comerciale existente pe-. lot 1.
De precizat că potrivit art. 7 alin. 9 din Legea 50/1991 republicată, autoritatea emitentă a autorizației nu este responsabilă pentru eventualele prejudicii ulterioare cauzate de existența, la data emiterii actului, a unor litigii aflate pe rolul instanțelor judecătorești privind imobilul-teren și/sau construcții.
Deși procesul civil referitor la vânzarea baracamentului nu se finalizase, cauza aflându-se în recurs la Tribunalul Vaslui, dar aflându-se în posesia autorizației de desființare, inculpatul îi cere fratelui său să procedeze la demolarea construcțiilor în cauză.
Nici demersul directorului Libertatea către Poliția municipiului Bârlad de a împiedica demolarea construcțiilor nu are efect, astfel că la data de 04.10.2005 mai multe persoane îndrumate de procedează la demolarea acestora.
Prin decizia civilă nr. 854/R/01.11.2005, Tribunalul Vaslui anulează și cel de-al doilea proces verbal de vânzare nr. 7933/03.06.2002 referitor la bunurile aparținând Libertatea Bârlad, astfel că sentința civilă nr.1350/2005 a Judecătoriei Bârlad devine irevocabilă, iar Libertatea redevine proprietara baracamentului în litigiu.
Libertatea Bârlad, prin directorul său general, s-a constituit parte civilă solicitând obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente Obiectiv, la plata contravalorii construcției demolate, a materialelor rezultate din demolare motivat de faptul că nu i-au fost restituite, contravalorii de edificare a unei construcții similare și la plata lipsei de folosință a spațiului de la demolare până la achitarea integrală a debitului.
Potrivit expertizei efectuate de expert, valoarea construcției demolate a fost de 91.667 lei; valoarea de edificare a unei construcții similare este de 133.196 lei; valoarea materialelor rezultate din demolare este de 2.548 lei; contravaloarea lipsei de folosință a spațiului în suprafață de 179,33. la 8,75 euro//lună pentru perioada 04.10.2005-28.02.2007 este de 122.566 lei (la valoarea monedei euro de 36.090,16 lei vechi). Urmare a contestării de către ambele părți a expertizei s-a dispus efectuarea unei contraexpertize.
Experții și Vile au concluzionat că valoarea de circulație a construcției demolate, la data demolării, a fost de 34.406 lei, iar valoarea lipsei de folosință a fost de 11.263 dolari pentru perioada 04.10.2005-04.09.2007( 4 dolari/ pentru suprafața de 122,42.)
Analizând cele două expertize instanța și reținând obiecțiunile făcute de părți la prima expertiză, instanța a apreciat că valoarea construcției a fost corect apreciată de experții care au efectuat contraexpertiza, motiv pentru care această valoare a fost luată în calcul la stabilirea obligației inculpatului.
Referitor la valoarea materialelor rezultate în urma demolării instanța a constatat că nu a fost contestată și nu a făcut obiectul contraexpertizei, motiv pentru care a fost avută în vedere la soluționarea laturii civile potrivit primei expertize.
În ce privește contravaloarea de edificare a unei noi construcții de genul celei demolate instanța a apreciat că această cerere nu este justificată atât timp cât s-a solicitat stabilirea contravalorii construcției demolate la momentul desființării ei.
Reținând că proprietarul construcțiilor nu era și proprietarul terenului și că acestea, având un caracter provizoriu, desființarea lor era inevitabilă, instanța a respins acest capăt de cerere.
Lipsa de folosință a baracamentului demolat, la inițiativa inculpatului, a fost apreciată diferit de experți care au folosit la calcularea acesteia monede diferite și suprafețe diferite.
Actele aflate la dosar stabilesc că suprafața în care-și desfășurau activitatea diferite societăți și care plăteau chirie părții civile a fost de 179,33.
Este de notorietate că moneda la care se face referire în prezent în cazul convențiilor civile este euro cu echivalentul său în lei, aceasta și datorită admiterii țării noastre în Comunitatea Europeană.
Din acest motiv instanța a apreciat că în mod corect expertul a calculat lipsa de folosință raportându-se la această monedă, urmând ca valoarea stabilită de acesta să fie pusă în sarcina inculpatului modificând însă perioada pentru care se va face plata.
În consecință instanță, în temeiul art.14, 346 Cod procedură penală cu referire la art.998 și următoarele cod civil a admis în parte acțiunea civilă a părții civile și l-a obligat pe inculpat să plătească în solidar cu partea responsabilă civilmente, acesteia, contravaloarea construcției demolate, valoarea materialelor rezultate din demolare și lipsa de folosință a spațiului în litigiu, potrivit valorilor reținute în cele motivate anterior.
În vederea reparării pagubelor produse prin fapta sa de către inculpat, partea civilă a solicitat instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor sale și ale părții responsabile civilmente.
Potrivit art. 163 și următoarele Cod procedură penală instanța a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și ale părții responsabile civilmente până la concurența valorii probabile a pagubei pentru achitarea integrală a acesteia.
Constatând că declarația dată de inculpat nu corespunde adevărului, deci este falsă, instanța de fond, în temeiul art. 348 Cod procedură penală a dispus anularea acesteia și drept urmare și a autorizației de desființare.
În termenul prevăzut de art. 363 Cod procedură penală au declarat apel inculpatul și partea responsabilă civilmente SC SRL Bârlad.
În apelul inculpatului hotărârea este apreciată ca fiind nelegală și netemeinică sub următoarele aspecte:
- în mod nelegal a fost condamnat inculpatul întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina sa. Declarația dată de inculpat la Primăria Bârlad cu ocazia formulării cererii pentru emiterea autorizației de desființare a construcției și în care a precizat că nu există nici un litigiu pe rolul instanțelor referitor la baracamentul în cauză nu este aptă să producă consecințe juridice în sensul art. 292 Cod penal. Susține inculpatul în motivele sale că declarația în cauză nu a fost înregistrată și nu i s-a dat un număr de înregistrare la Primăria municipiului Bârlad. Formularul completat de inculpat nu a fost semnat și ștampilat de reprezentanții societății SC SRL. Funcționarii primăriei aveau obligația să procedeze la verificarea tuturor aspectelor ce aveau legătură cu solicitarea, coroborând mențiunile făcute în cerere cu toate datele existente în sistemul informatizat al primăriei.
Nici sub aspectul elementului material al infracțiunii de fals în declarație nu sunt incidente dispozițiile art. 292 Cod penal întrucât din actele și lucrările dosarului nu rezultă ca inculpatul să fi făcut personal afirmații mincinoase în fața funcționarilor Primăriei municipiului Bârlad.
Nici sub aspectul infracțiunii de instigare la distrugere nu sunt întrunite condițiile de existență ale acesteia întrucât cel care a distrus baracamentul, respectiv, fratele inculpatului, era hotărât să demoleze baracamentul încă din 6 iulie 2005, când SC SRL adjudecat licitația și a cumpărat terenul pe care se afla baracamentul. Nu există o activitate de determinare din partea inculpatului, a fratelui său să demoleze construcția.
- instanța nu a lămurit cauza sub toate aspectele și nu și-a format convingerea pe baza analizării probelor administrate în cauză. Instanța s-a limitat doar la a enumera probele administrate la urmărirea penală și nu a făcut o analiză a probelor care au servit ca temei pentru soluționarea cauzei sub aspectul laturii penale și civile;
- în mod greșit a fost obligat inculpatul să plătească părții civile despăgubirile arătate în hotărâre. Partea civilă nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra construcției, situație în care pretențiile părții civile trebuiau respinse.
În apelul părții responsabile civilmente hotărârea este apreciată ca fiind nelegală și netemeinică sub următoarele aspecte:
- în mod greșit a fost anulată autorizația de desființare nr. 313 din 23 septembrie 2005 în contextul în care autoritatea emitentă, Primăria municipiului Bârlad, nu a fost citată;
- în mod greșit a fost anulată declarația de la fila 209 din dosarul de urmărire penală fără a se motiva în fapt și în drept această soluție. Această declarație a fost completată de numitul, nu a stat la baza emiterii autorizației de desființare, nu a fost scrisă și nu a fost semnată de către inculpat.
Inculpatul nu a făcut declarații necorespunzătoare adevărului în fața unei instituții dintre cele la care se referă art. 145 Cod penal, astfel că nu se justifică anularea autorizației.
- instanța a acordat părții civile mai mult decât a cerut în condițiile în care a obligat inculpatul și partea responsabilă civilmente să-i achite acesteia 1569,13 Euro/lună în condițiile în care partea civilă a solicitat 500/Euro/lună cu titlu de folos nerealizat ca urmare a demolării construcției;
- în mod greșit instanța a calculat despăgubirile periodice pentru suprafața de 179,33. deși partea responsabilă civilmente a adjudecat de la. Bârlad baracamentul cu o suprafață de 122,42 mp. Aceasta este suprafața reală a construcției care a fost demolată.
- perioada pentru care instanța a stabilit că inculpatul și partea responsabilă civilmente datorează despăgubiri periodice părții civile este nejustificată ținând cont de faptul că de la 6 iulie 2005 partea responsabilă civilmente a adjudecat suprafața de 407,26. suprafață care include și cei 179,33 mp reținuți de instanță ca fiind suprafața pentru care se datorează despăgubiri;
- valoarea de folosință, respectiv 8,75 Euro//lună este stabilită fără a avea nici o susținere legală. Instanța a optat pentru opinia unui expert care nu a justificat concluzia sa.
- în mod greșit a reținut instanța că inculpatul a comis infracțiunea de fals în declarații întrucât acesta nu a completat declarația aflată la fila 54 din dosarul de urmărire penală;
- în mod greșit instanța a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și părții responsabile civilmente pentru achitarea debitului către partea civilă fără ca aceste bunuri să fie identificare, dând posibilitatea părții civile să-și exercite în mod abuziv acest drept.
Prin decizia penală nr.104/A/14.05.2008 a Tribunalului Vaslui, dată în dosarul nr.1374/2006, s-a decis:
Admite apelurile formulate de către inculpatul, fiul lui și, născut la 29.08.1968 în Bârlad, județul V, domiciliat în Bârlad,-, Bl. 9,. B,.13, județul V și partea responsabilă civilmente SC "" SRL cu sediul în Bârlad,-, - 6,.6, împotriva sentinței penale nr. 904 din 11.12.2007 a Judecătoriei Bârlad, pe care o desființează în parte, în latura penală și civilă.
Rejudecând cauza:
Admite în partea acțiunea civilă formulată de partea civilă SC SA prin reprezentant legal și obligă inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SRL să plătească părții civile suma de 7.876 lei cu titlu de despăgubiri civile și respinge ca neîntemeiate restul pretențiilor civile formulate constând în despăgubiri civile până la concurența sumei de 30.000 Euro și beneficiu nerealizat, constând în lipsa de folosință a baracamentului în sumă de 500 Euro lunar.
Înlătură din sentință mențiunile privind instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și ale părții responsabile civilmente SC "" SRL, precum și cele privind anularea autorizației de demolare nr. 313/2005 și a declarației de la fila 209 din dosarul de urmărire penală nr.3124/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate și înlătură din aceasta orice dispoziție contrară prezentului dispozitiv.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Respinge cererea părții civile intimate SC "" SA privind obligarea inculpatului apelant și a părții responsabile civilmente apelante la plata cheltuielilor judiciare făcute de intimată în apel.
În luarea acestei decizii instanța de apel a argumentat după cum urmează:
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel formulate, precum și din oficiu conform art. 371 alin.2 Cod procedură penală, tribunalul apreciază că apelurile sunt fondate sub aspectele ce vor fi arătate în continuare.
Situația de fapt reținută de instanță corespunde probelor din dosar care au fost corect apreciate. Instanța și-a întemeiat hotărârea cu privire la existența faptelor și vinovăția inculpatului pe analiza obiectivă a probelor administrate în cauză și din care rezultă că inculpatul, în intenția sa de a obține autorizația de demolare a construcției în litigiu a luat legătura cu un specialist în întocmirea proiectelor necesare în astfel de situații și căruia i-a dictat o declarație pe care, este adevărat, nu a semnat-o, dar al cărei conținut și l-a însușit și a prezentat documentația la Primăria municipiului Bârlad unde el însuși a completat o declarație în numele reprezentantului SRL pe care a datat-o și a semnat-o cu o semnătură fantezistă. Inculpatul însuși în declarațiile date, inclusiv în cea dată în fața instanței de apel recunoaște că a scris această declarație pe care, susține el, nu a semnat-o și nu a ștampilat-o pentru că i-au cerut funcționarii de la primărie să vină cu împuternicire din partea reprezentantului societății. Această cerere completată de către inculpat a fost avută în vedere la întocmirea documentației și eliberarea certificatului de urbanism a autorizației de desființare nr. 313 din 23 septembrie 2005. Este evident că inculpatul a făcut afirmații necorespunzătoare adevărului în această cerere, respectiv faptul că construcția cărei demolare se solicita nu face obiectul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești. Această declarație nu numai că este aptă să producă consecințe juridice în sensul art. 292 Cod penal dar chiar a și produs astfel de consecințe în sensul că a fost urmată de eliberarea actului solicitat. Autorizația astfel obținută a fost predată de către inculpat fratelui său căruia i-a cerut să demoleze construcția. Această activitate a inculpatului constituie infracțiunea de instigare la distrugere în condițiile în care prin înmânarea unei autorizații obținută în mod fraudulos a determinat o altă persoană să distrugă o construcție cu privire la care știa că există un litigiu ce fusese soluționat de prima instanță în sensul anulării actului de adjudecare și urma să se pronunțe instanța de recurs care de altfel a și confirmat soluția primei instanțe. Sunt astfel îndeplinite toate cerințele pentru ca activitatea inculpatului să fie caracterizată ca fiind o instigare la distrugere în sensul dispozițiilor art. 25 raportat la art. 217 alin.1 Cod penal. În acest context probator în mod corect instanța a reținut existența faptelor și vinovăția inculpatului cu privire la faptele pentru care l-a condamnat.
În ceea ce privește latura civilă instanța a făcut o apreciere greșită a prejudiciului efectiv suferit de partea civilă prin faptele comise de inculpat. Obiectul material al infracțiunii de distrugere este în cazul de față bunul imobil, având o valoare economică asupra căreia s-a exercitat activitatea de distrugere. Paguba produsă prin fapta inculpatului o reprezintă valoarea bunului stabilită la data demolării. în cauză a fost evaluat de către un expert tehnic, la 30 iulie 2001 și când i s-a stabilit o valoare de 3721,75 lei. Același expert a reactualizat valoarea acelei construcții la 14 iunie 2006, ulterior demolării, însă la o dată apropiată de data la care bunul a fost distrus și a stabilit că valoarea baracamentului era de 7876 lei. La cercetarea judecătorească instanța a dispus efectuare unor expertize judiciare și prin care s-a stabilit că valoarea construcției demolate ar fi de 91.666,98 lei în varianta expertului sau de 34406,62 lei în varianta expert. Ambele expertize au avut în vedere valori stabilite prin reconstituirea imobilului ce ar fi existat pe terenul din-. Această valoare stabilită nu corespunde situației reale a imobilului așa cum a fost constată aceasta de expertul atunci când a evaluat-o la fața locului la 30 iulie 2001, valoare ce a fost actualizată la 14 iunie 2006. Trebuie avut în vedere și faptul că în evidențele contabile ale părții civile imobilul distrus era înscris cu o valoare de 13.999.707 lei vechi în anul 1999.
În acest context în mod greșit instanța a obligat inculpatul și partea responsabilă civilmente la plata unei sume mult mai mari decât valoarea reală a imobilului distrus.
În mod greșit instanța a obligat inculpatul și partea responsabilă civilmente la plata contravalorii materialelor rezultate prin demolare și care nu au fost recuperate. Acele materiale sunt incluse în valoarea construcției și nu pot face obiectul unei cereri de despăgubiri separată.
Cu privire la folosul nerealizat solicitat de către partea civilă instanța a avut în vedere doar părerile experților cu privire la cuantumul acestor despăgubiri. Partea civilă nu a făcut dovada cu contracte ferme că închirierea acelui spațiu ar fi durat și după demolarea ei sau că ar fi rămas în posesia spațiului după data de 6 iulie 2005 când partea responsabilă civilmente a devenit proprietarul terenului pe care era amplasat baracamentul. Pentru a putea fi obligați inculpatul și partea responsabilă civilmente la plata folosului nerealizat este nevoie ca partea civilă să dovedească faptul că ar fi realizat acel beneficiu sau măcar era realizabil. În contextul în care partea civilă nu a produs astfel de dovezi obligarea inculpatului și părții responsabile civilmente la despăgubiri nu are suport legal.
În mod greșit a fost instituit sechestrul asigurator asupra bunurilor inculpatului și părții responsabile civilmente în condițiile în care nu au fost identificate, nominalizate bunurile asupra cărora s-a instituit sechestrul asigurator și nu au fost evaluate. S-a instituit sechestrul asigurator asupra unei universalități de bunuri astfel că nu se poate stabili până la concurența cărei sume și care anume bunuri sunt indisponibilizate prin instituirea acestei măsuri.
Instanța a anulat în mod greșit autorizația de demolare nr. 313/2005 și declarația de la fila 209 din dosar. Autorizația de demolare reprezintă un act administrativ emis de o autoritate care nu a fost citată în prezenta cauză și aceasta în mod corect, întrucât, acest act administrativ nu face obiectul prezentei cauze. De asemenea, declarația aflată la fila 209 dosar urmărire penală este declarația completată de o altă persoană la solicitarea inculpatului însă nu această declarație face obiectul cauzei de față. Infracțiunea de fals în declarații cu privire la care inculpatul a fost condamnat privește declarația dată de acesta la primărie. În acest context în mod greșit instanța a anulat autorizați de construcție precum și declarația aflată la fila 209 din dosarul de urmărire penală.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpatul, partea civilă Libertatea Bârlad, prin reprezentant legal și partea responsabilă civilmente Obiectiv Bârlad, prin reprezentanții săi legali, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Inculpatul susține în motivele sale de recurs că instanțele fondului și apelului au evaluat în mod greșit probele administrate în cauză, comițând astfel o eroare gravă de fapt, situație incidentă cazului de casare prevăzut de art.385 indice 9 al.1 pct.18 Cod procedură penală.
Eroarea de fapt constă în aceea că există o mare discordanță între aspectele reținute de instanța de judecată și conținutul real al probelor, care dacă erau apreciate la justa lor valoare nu îl incriminau pe inculpat pentru cele două fapte penale.
Solicită achitarea pentru ambele infracțiuni, în conformitate cu dispozițiile art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. d Cod procedură penală, niciuna din fapte nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni.
Partea responsabilă civilmente susține în motivele de recurs că instanța de apel când motivează hotărârea, contrazice dispozitivul, deoarece în motivare se susține că sentința se va desființa atât în latura penală cât și civilă, iar în dispozitiv se pronunță doar în latura civilă, fiind incident cazul de casare prevăzut de art.385 ind.9 pct.9 Cod procedură penală.
Un alt motiv ar fi acela conform căruia partea civilă nu era îndreptățită la plata despăgubirilor în sumă de 7.876 lei, întrucât nu a făcut dovada proprietății bunului.
Mai solicită și achitarea inculpatului, deoarece acesta a fost condamnat pentru fapte neprevăzute de legea penală, fiind incident cazul de casare prevăzut de art.385 ind.9 pct.13 Cod procedură penală.
Partea civilă Libertatea critică decizia instanței de apel sub aspectul greșitei reduceri a prejudiciului civil, constând în bunul distrus și a respingerii celorlalte pretenții civile.
Analizând cele două hotărâri sub aspectul criticilor formulate și a legalității lor, instanța de recurs constată că recursurile inculpatului și al părții civile sunt nefondate din următoarele motive:
Instanța de fond a administrat un probatoriu complet, pe care l-a interpretat just în lumina dispozițiilor art.63 Cod procedură penală și pe baza acestuia a făcut încadrarea în drept și a dispus condamnarea inculpatului-recurent.
Reevaluând probatoriul administrat de prima instanță, tribunalul a ajuns la aceeași concluzie că inculpatul se face vinovat de comiterea celor două fapte și a redus pretențiile civile, constând în prejudiciul aferent bunului distrus, respingând celelalte pretenții civile ca nefiind dovedite.
Stabilirea situației de fapt este, în principiu, atributul exclusiv al instanțelor competente să devolueze cauza în fapt și în drept, respectiv, instanța de fond și instanța de apel, în cazul ambelor fiind admisibilă administrarea oricăror probe pentru corecta și completa stabilire a faptelor.
În mod excepțional, examinarea situației de fapt poate reveni instanței de recurs în cazul în care aceasta este afectată de o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.
Din considerentele sentinței instanței de fond și a deciziei din apel, rezultă clar și neechivoc, că temeiurile de drept în baza cărora a fost condamnat inculpatul au aplicabilitate pe situația de fapt reținută și motivată pe larg de instanța fondului.
Și instanța de recurs îmbrățișează punctul de vedere al instanțelor de fond și apel, conform căruia probele au fost apreciate și evaluate la justa lor valoare, și nu există nici o discordanță între probele administrate și aspectele reținute de instanța fondului.
Nu poate fi primită critica conform căreia inculpatul ar trebui achitat, cu motivarea că, cele două fapte descrise mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.292 al.2 Cod penal și art.25 raportat la art.217 al.1 Cod penal.
Nici criticile formulate de partea responsabilă civilmente nu pot fi primite de instanța de recurs.
Decizia instanței de apel nu este afectată de vreo discordanță între dispozitiv și motivare așa cum se susține. Din moment ce instanța de apel a modificat sentința fondului și cu privire la sechestrul asigurator, înseamnă că a modificat-o și în latura penală, așa încât specificarea că sentința se va modifica atât în latura penală cât și civilă concordă cu cele dispuse în dispozitiv.
Partea civilă a făcut dovada proprietății bunului distrus, așa încât era îndreptățită la despăgubirile acordate.
Faptele penale pentru care a fost condamnat inculpatul sunt prevăzute de legea penală în articolele amintite, așa încât nu poate fi primită critica conform căreia ar trebui achitat inculpatul, pentru că aceste fapte nu sunt prevăzute de legea penală.
Cu privire la recursul părții civile, amintim că instanța de apel a apreciat just și pe bază de probe că valoarea efectivă a bunului distrus este de 7.876 lei, acordându-i această despăgubire. Iar celelalte pretenții i-au fost respinse cu motivarea că nu s-a dovedit prejudicierea efectivă. În materie civilă, prejudiciul trebuie dovedit pentru a putea fi acordat. Cum partea civilă nu a făcut dovada pretențiilor solicitate, constând în lipsa de folosință și beneficiul nerealizat, în mod just, temeinic și legal instanța de apel i-a respins aceste pretenții.
Nu sunt alte motive de nelegalitate a celor două hotărâri.
Pentru cele ce preced, instanța de control judiciar constată că cele două hotărâri sunt legale și temeinice, recursurile fiind nefondate și pe cale de consecință, în baza art.385 ind.15 lit. b din Codul d e procedură penală urmează să fie respinse ca atare.
Recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art.192 al.2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de: inculpatul, partea civilă "Libertatea" Bârlad, prin reprezentant legal și partea responsabilă civilmente "Obiectiv" Bârlad prin reprezentanții săi legali, împotriva deciziei penale nr.104/A din 14.05.2008 a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Obligă pe recurenți să plătească statului câte 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
-
- -
Judecătoria Bârlad:
-
26.XI.2008.-
2 ex.-
Președinte:Dan AntonJudecători:Dan Anton, Tatiana Juverdeanu, Iulia Elena
