Distrugerea (art. 217 cod penal). Decizia 667/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE Nr.667/
Ședința publică din 02 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marius Gabriel Săndulescu
JUDECĂTOR 2: Marius Andreescu dr.- -
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier: -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, împotriva deciziei penale nr.167 din 18 septembrie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței potrivit art. 304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a fost prezent intimatul inculpat, asistat din oficiu de avocat, în baza delegației nr.4216/2008, lipsă intimatul parte civilă.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art.70 al. 2 cod procedură penală, în sensul dacă este de acord să fie ascultat, după care acesta precizează că este de acord să dea declarație.
S-a procedat la ascultarea inculpatului, răspunsurile fiind consemnate în proces verbal care s-a atașat la dosar.
Avocat, arată că nu mai are cereri de formulat.
Procurorul arată că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, curtea acordă cuvîntul pe recurs.
Procurorul expune motivele de recurs invocate în scris, arătând că în cauză, greșit s-au aplicat dispozițiile art. 18/1 Cod penal în favoarea inculpatului, având în vedere probele administrate, din cuprinsul cărora rezultă că la data de 5 februarie 2006, cu intenție, inculpatul care se afla cu autoturismul în trafic, a distrus autoturismului marca Mercedes părții vătămate, producând un prejudiciu în valoare de 363 euro.
Prin neaplicarea unei pedepse inculpatului pentru fapta săvârșită, s-ar aduce atingere atât disp. art. 52 Cod penal, privind scopul pedepsei, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, respectarea ordinii de drept, precum și a regulilor de conviețuire socială, dar și disp. art.53 alin. 2 din Constituția României, privind principiul proporționalității în dreptul românesc.
În mod greșit s-a reținut circumstanța prev. de art.73 lit b Cod penal, având în vedere declarațiile martorilor și.
Din probele administrate nu rezultă că inculpatul a fost agresat verbal sau fizic de către parte vătămată.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei, înlăturarea achitării și a disp. art. 73 lit b Cod penal și condamnarea inculpatului, cu aplicarea disp. art. 81 Cod penal.
Avocat, având cuvântul pentru inculpat, pune concluzii de respingere a recursului declarat de parchet, menținerea deciziei ca legală și temeinică. Corect s-a dispus aplicarea disp. art 18/1 Cod penal, întrucât din probele de la dosar rezultă că inculpatul a fost provocat de către partea vătămată, care l-a agresat verbal, adresându-i injurii.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului declarat de partchet, menținerea deciziei ca legală și temeinică.
CURTEA
Constată că, prin sentința penală nr.52 din data de 09.01.2008, pronunțată de Judecătoria Pitești, s-a dispus achitarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzute de art. 217 alin. 1.pr.pen.
În baza art. 181.pen. rap. la art. 91 lit. c pen. s-a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 100 (o sută) lei RON.
În baza art. 346. pr. pen. a fost respinsă acțiunea civilă formulată de către partea civilă.
În baza art. 192 pct. 1 lit. pr. pen. a fost obligat inculpatul să plătească 600 (șase sute) lei RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență, următoarea situație de fapt:
La data de 05.02.2006 partea vătămată a circulat cu autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare - pe strada - din mun. Pitești. În fața autoturismului condus de către partea vătămată rula autoturismul marca 1307 cu nr. de înmatriculare - condus de către inculpatul. Nemulțumit de viteza de deplasare a autoturismului condus de către inculpat, partea vătămată a început să claxoneze și să semnalizeze cu farurile. Ambele autoturisme circulau pe doi deoarece numărul unu era blocată de autoturismele parcate.
În apropierea semaforului de la intersecția str. - cu strada -, nemaifiind autoturisme parcate pe prima bandă a carosabilului, inculpatul s-a încadrat pe prima bandă iar partea vătămată a rămas pe doi și au oprit la semafor. Profitând de faptul că autoturismele erau oprite paralel la semafor, martora, prietena părții vătămate, ce se afla pe locul din față dreapta al autoturismului condus de către partea vătămată i-a reproșat inculpatului că nu i-a lăsat să-l depășească. Între aceștia a izbucnit un conflict verbal iar martora a încercat să îl lovească pe inculpat cu o casetă audio. Pe fondul acestui incident inculpatul a virat stânga blocând sensul de deplasare al autoturismului condus de către partea vătămată, a coborât din autoturism și a lovit cu pumnul în partea dreaptă a ui autoturismului marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare -. În urma loviturii s-a fisurat pe o porțiune de 20%.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei însă prima instanță reține că declarațiile acestuia, date în cursul urmăririi penale, s-au coroborat doar parțial cu restul materialului probator. Astfel, martorii și -, propuși de către inculpat au declarat că era fisurat la momentul incidentului, însă din declarația inculpatului aflată la fila 18 din dosarul de urmărire penală rezultă că nu era fisurat sau spart, inculpatul declarând că nu a observat ca să fi fost spart sau fisurat cu toate că s-a aflat chiar lângă autoturismul părții vătămate iar cei doi martori erau la aproximativ 5- 6 metri distanță de părți. Declarația părții vătămate s-a coroborat cu declarația martorei, declarație care însă este apreciată de instanță ca fiind subiectivă având în vedere relațiile de prietenie dintre martoră și partea vătămată dar și implicarea directă a acesteia în incident.
Prin prisma acestor considerente prima instanță a constatat că fapta inculpatului, care la data de 05.02.2006 a distrus autoturismului cu nr. de înmatriculare - a fost săvârșită cu vinovăție și este prevăzută de legea penală însă, fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La aprecierea gradului de pericol social al faptei inculpatului au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 181alin. 2.pen. respectiv: modul și mijloacele de săvârșire a faptei; scopul urmărit; împrejurările în care a fost comisă fapta, ca urmare a atitudinii părții vătămate și a prietenei acesteia, care datorită surescitării cauzate de traficul aglomerat au determinat săvârșirea faptei; împrejurarea că prietena părții vătămate a încercat să îl lovească pe inculpat cu o casetă audio, contribuind în acest fel la amplificarea conflictului; persoana inculpatului care deși nu a recunoscut săvârșirea faptei nu este cunoscut cu antecedente penale.
Prin prisma acestor considerente, în baza art. 11 pct. 2 litera a raportat la art. 10 litera1pr.pen. prima instanță a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzute de art. 217 alin. 1.pen. iar în baza art. 181alin. 3 și art. 91 litera c pen. a aplicat acestuia o sancțiune administrativă cu amenda într-un cuantum corespunzător gradului redus de pericol social al faptei.
In latura civilă, prin declarația data în cursul urmăririi penale, partea vătămată (fila nr.4 din dosarul de urmărire penală) a precizat că se constituie parte civilă cu contravaloarea ui urmând să menționeze cuantumul pretențiilor sale în instanță.
Deși legal citată partea civilă nu s-a prezentat la instanță, astfel încât, prima instantă a constatat că prejudiciul nu este determinat și nici determinabil motiv pentru care nu s-a mai analizat îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie (existentă faptei ilicite, raportul de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită și vinovăția) respingându-se, în baza art. 346.pr.pen. actiunea civilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel atât Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești, cât și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului formulat de parchet, se arată că în mod greșit prima instanță a hotărât achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, întrucât fapta săvârșită de acesta prezintă gradul de pericol social al acestei infracțiuni.
Inculpatul, în motivarea apelului, a arătat că în mod greșit prima instanță a hotărât achitarea sa în baza disp.art.10 lit."1" proc.pen. întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de distrugere,
În apel a fost audiat inculpatul, care a arătat că partea vătămată l-a semnalizat cu farurile și l-a claxonat pe o distanță mare de drum, iar la semafor, a aruncat spre el cu o casetă, susținând că nu a lovit cu pumnul autoturismului condus de partea vătămată.
Prin decizia penală nr.167/A din 18 septembrie 2008, TRIBUNALUL ARGEȘa admis apelul formulat de inculpatul, a desființat în parte sentința în sensul că a înlăturat achitarea inculpatului dispusă în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b/1 pr.pen.
În temeiul disp. art. 334 pr.pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei din infr. prev. de art. 217 alin. 1 pen. în infr. prev. de art. 217 alin. 1 pen. cu aplic. art. 73 lit. b pen.
În temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b/1 pen. a achitat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 217 alin. 1.pen. cu aplic. art. 73 lit. b pen.
A menținut în rest dispozițiile sentinței.
A respins ca nefondat apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești împotriva aceleiași sentințe.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut din declarația martorului, aflată la fila 12 din dosarul de urmărire penală, că autoturismul condus de partea vătămată rula pe Str.-, în spatele autoturismului condus de inculpat, partea vătămată claxonând pe inculpat cu intenția ca acesta să îl lase să îl depășească, deși pe aceea stradă se circula numai pe a II-a, pe prima bandă aflându-se mașini parcate.
Din probele administrate în cauză, instanța de apel a apreciat că fapta a fost săvârșită de inculpat sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de partea vătămată care, l-a jenat în trafic claxonându-l și cerându-i astfel că îl lase să îl depășească, deși nu exista această posibilitate, iar ulterior a aruncat spre inculpat cu o casetă audio, astfel încât în cauză sunt aplicabile dispozițiile prev. de art. 73 lit."b"
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, se invocă cazul de casare prevăzut de art.395/9 pct.18 Cod procedură penală, respectiv faptul că atât prin sentința penală, cât și prin decizia penală pronunțate în cauză, s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare a inculpatului.
Se apreciază că soluția de achitare a inculpatului, dispusă în baza art.10 lit.b/1 Cod procedură penală, nu se întemeiază pe cerințele prevăzute de art.18/1 Cod penal.
De asemenea, instanța de apel în mod eronat a reținut în cauză circumstanța atenuantă legală prevăzută de art.73 lit.b Cod penal.
Examinând decizia supusă recursului, în conformitate cu motivele invocate, în limita cazului de casare prevăzută de art.385/9 pct.18 Cod procedură penală, curtea constată că recursul este fondat.
Prima instanță și instanța de apel au comis o gravă eroare privind stabilirea situației de fapt în conformitate cu probele administrate, cu consecința pronunțării unor hotărâri greșite de achitare a inculpatului.
Din probele administrate în cauză, rezultă că la data de 5 februarie 2006, inculpatul conducea un autoturism pe drumurile publice cu o viteză redusă. Partea vătămată, circula pe același drum public cu un autoturism în spatele autoturismului condus de inculpat. de viteza de deplasare a autoturismului inculpatului, a început să claxoneze și să semnalizeze cu farurile.
La un semafor, cele două autoturisme au oprit paralel. Între inculpat și martora, care se afla în mașina părții vătămate, a izbucnit un conflict verbal. Martora a încercat să arunce spre inculpat cu o casetă audio. Pe fondul acestui incident, inculpatul a coborât din autoturism și a lovit în partea dreaptă a ui autoturismului aparținând părții vătămate. s-a fisurat pe porțiune de circa 20 %.
În toate declarațiile pe care le-a dat, inclusiv în fața instanței de recurs, inculpatul nu a recunoscut că a lovit cu pumnul autoturismul părții vătămate.
Apărarea inculpatului, nu poate fi acceptată, deoarece din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor audiați și aspectele constatate de organele de cercetare penală, rezultă indiscutabil că inculpatul este autorul faptei.
Prima instanță reține că inculpatul a săvârșit fapta, a apreciat că aceasta nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii prev.de art.217 alin.1 Cod penal și în consecință, a făcut aplicarea dispozițiilor art.18/1 Cod penal.
O astfel de interpretare a situației de fapt reprezintă o gravă eroare pentru să sunt ignorate condițiile cerute în mod expres de dispozițiile art.18/1 Cod penal, pentru ca instanța să poată dispune aplicarea lor.
Criteriile prevăzute de art.18/1 Cod penal, pe care instanța trebuie să le aibă în vedere pentru a aprecia gradul de pericol social al unei fapte, sunt următoarele:
În primul rând, dacă săvârșirea faptei prevăzută de legea penală a adus o atingere minimă uneia dintre valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret este lipsită în mod vădit de importanță.
De asemenea, trebuie să se mai aibă în vedere la aprecierea gradului de pericol social: modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările în care fapta a fost comisă, urmările produse, precum și elemente de circumstanțiere a făptuitorului.
În speță, fapta inculpatului de a distruge autoturismului părții vătămate, nu poate fi considerată că aduce o atingere minimă valorilor apărate de lege în general și în special de legea penală, respectiv, dreptului de proprietate asupra unui bun, siguranța circulației pe drumurile publice și păstrarea unei conduite civilizate decente în situația concretă în care fapta a fost săvârșită.
Astfel, fapta inculpatului care a distrus cu intenție autoturismului părții vătămate, a creat acestuia un prejudiciu de 365 de euro, rămas neacoperit și prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Lipsa antecedentelor penale ale inculpatului sau starea de surescitare cauzată de traficul aglomerat, aspecte reținute de prima instanță pentru a face aplicarea art.18/1 Cod procedură penală, nu sunt suficiente pentru a considera că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Referitor la conduita inculpatului, trebuie să se aibă în vedere și atitudinea nesinceră a acestuia, deoarece nu a recunoscut săvârșirea faptei, cu toate că probele administrate au demonstrat contrariu.
Principiul proporționalității este un principiu general al dreptului, dar și pentru dreptul penal. În acest sens, aplicarea unei sancțiuni penale trebuie să fie adecvată situației de fapt și scopului urmărit de legea penală.
Soluția primei instanțe de a dispune achitarea inculpatului în baza disp.art.18/1 cod penal, nu respectă principiul proporționalității, având în vedere că o astfel de soluție de achitare nu este adecvată nici situației de fapt și nici scopului urmărit de legea penală, respectiv apărarea unor valori sociale importante.
Instanța de apel în mod greșit a reținut circumstanța atenuantă legală prevăzută de art.73 lit.b Cod penal.
Pentru a se reține circumstanța atenuantă a provocării, nu este suficient ca partea vătămată să aibă un comportament injurios sau chiar agresiv.
Este necesar să se demonstreze că partea vătămată s-a comportat agresiv sau a avut o conduită violentă față de inculpat de natură să creeze făptuitorului o stare de puternică tulburare sau emoție, încât acesta să nu se poată abține de la o ripostă.
În cauză, nu sunt îndeplinite condițiile cerute de dispozițiile art.73 lit.b Cod penal.
Astfel, atitudinea părții vătămate și a martorei, așa cum rezultă din situația de fapt demonstrată cu probele administrate, nu poate fi caracterizată ca fiind un comportament agresiv, grav, care să determine riposta inculpatului prin distrugerea ui mașinii.
Mai mult, chiar și într-o astfel de situație, inculpatul avea obligația de a se abține de la orice ripostă violentă, pentru a respecta în acest fel imperativul unei conduite civilizate în trafic.
Acțiunea inculpatului de a distruge autoturismului părții vătămate, nu poate fi justificată printr-o eventuală conduită violentă a părții vătămate, mai ales că inculpatul avea posibilitatea să recurgă la autoritățile statului pentru a constata situația creată în trafic.
În raport cu aceste considerente, instanța constată că există cazul de casare prevăzut de art.385/9 pct.18 Cod procedură penală.
În baza disp.art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, se va admite recursul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ, se va casa în parte sentința nr.52 din 9 ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Pitești și în totalitate decizia recurată.
Se va înlătura schimbarea încadrării juridice, achitarea inculpatului conform art.10 lit.b/1 Cod procedură penală, cât și amenda administrativă aplicată acestuia.
Rejudecând cauza, curtea constată că fapta inculpatului de a distruge cu intenție autoturismului părții vătămate, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere prevăzută de ar5t.217 alin.1 Cod penal.
La individualizarea pedepsei, se vor avea în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările în care a fost săvârșită, atitudinea nesinceră a inculpatului, precum și lipsa antecedentelor penale pentru acesta.
Curtea apreciază că aplicarea unei amenzi penale este o sancțiune adecvată, atât situației de fapt, cât și scopului urmărit de legea penală.
Se vor pune în vedere inculpatului dispozițiile art.63/1 Cod penal.
În baza disp.artr.192 alin.2 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat și la onorariu de avocat din oficiu.
Se vor menține în rest dispozițiile sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, declarat împotriva deciziei penale nr. 167/A din 18 septembrie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ -secția penală, în dosarul nr-.
Casează în parte sentința nr. 52 din 9 ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Pitești și în totalitatea decizia recurată, în sensul că înlătură schimbarea încadrării juridice, achitarea inculpatului conform art.10 lit.1 Cod procedură penală cât și amenda administrativă aplicată acestuia și, rejudecând:
În baza art. 217 alin.1 Cod penal condamnă pe inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 15.07.1948 în, jud. O, domiciliat în Pitești, str. - -, -.A,.8, jud. A, fără forme legale în comuna, sat., județul A, CNP - -, la 500 lei amendă penală.
Pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 63/1 Cod penal.
Obligă pe inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.
Grefier,
Red.:dr.
Tehn.
3 ex.
Jud.fond:-a.
Jud.apel:
.
18.12.2008.
Președinte:Marius Gabriel SăndulescuJudecători:Marius Gabriel Săndulescu, Marius Andreescu, Corina
