Distrugerea (art. 217 cod penal). Decizia 791/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 791/
Ședința publică din data de 19 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Tacea judecător
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpatul și de partea vătămată, domiciliați în comuna, sat, județul G, împotriva deciziei penale nr. 372 din 02 septembrie 2008 Tribunalului Galați.
La apelul nominal au răspuns recurentul inculpat, în stare de libertate, asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. -, și recurenta parte vătămată asistată de av., în baza împuternicirii avocațiale nr. 196/237.10.2008.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentei părți vătămate apreciază că decizia penală 372/2008 a Tribunalului Galați este netemeinică sub aspectul reducerii pedepselor aplicate inculpatului de către instanța de fond și sub aspectul soluționării laturii civile.
Așa cum a arătat și în motivele scrise de recurs, instanța de apel în mod greșit a admis apelul inculpatului și a dispus redozarea pedepselor pentru cele două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, precum suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante, reținând în favoarea acestuia circumstanțe atenuante.
Din punctul său de vedere, nu se impune reducerea pedepselor având în vedere modalitatea de comitere a faptei, împrejurarea că inculpatul a tăiat un număr mare de arbori, gradul de pericol social al infracțiunii și, de asemenea, faptul că mutarea gardului despărțitor s-a realizat atunci când partea vătămată nu era acasă și în condițiile în care anterior aceasta îi pusese în vedere inculpatului să nu facă acest lucru și să nu-i posesia. Precizează că între părți există mai multe litigii și mai multe plângeri în curs de soluționare la organele de urmărire. De asemenea, consideră că nu se justifica reducerea pedepsei raportat și la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru cele două infracțiuni pentru care inculpatul a fost condamnat.
Mai mult, instanța de apel a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, dar nu a avut în vedere că inculpatul nu a recunoscut faptele, nu a depus diligențe pentru a reduce pagubele produse prin săvârșirea celor două infracțiuni și nici atitudinea pe care acesta a avut-o față de partea vătămată pe parcursul procesului penal. Astfel, partea vătămată a fost insultată, amenințată, motiv pentru care aceasta a făcut mai multe sesizări la organele de poliție.
Consideră că instanța de fond a apreciat în mod corect vinovăția inculpatului. De altfel, și instanța de apel a apreciat că s-a stabilit în mod corect vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptelor, însă în mod nejustificat a dispus redozarea acestor pedepse. În mod corect instanța de fond a apreciat faptul că scopul educativ al pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea efectivă a pedepsei rezultante aplicate inculpatului. De asemenea, nu s-a avut în vedere faptul că inculpatul a precizat în mod neîntemeiat și nereal că a avut avizul primăriei de a muta gardul.
Apreciază că instanța de apel în mod greșit a dispus redozarea pedepselor și suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante.
Cu privire la cuantumul despăgubirilor la care a fost obligat inculpatul către partea civilă, instanța de apel în mod greșit a redus cuantumul acestora la suma de 43 lei, apreciind că partea vătămată este cea care a folosit bucățile din arborii tăiați, lucru neadevărat. Această consemnare, din punctul său de vedere este speculativă, pentru că există declarația părții vătămate și martorei, există și o cercetare la fața locului efectuată în faza de urmărire penală, din care rezultă că arborii erau plantați de mulți ani, iar materialul lemnos a fost păstrat de inculpat și folosit în interes propriu.
Consideră că instanța de fond a stabilit în mod corect că prejudiciul este în cuantum de 920 lei.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale 372/2008 a Tribunalului Galați și în rejudecare, să se mențină sentința penală pronunțată de Judecătoria Tg. Totodată, solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul recurentului inculpat, cu privire la recursul declarat de partea vătămată, solicită să se aibă în vedere că la dosar sunt adrese emise de Postul de Poliție din comună din care rezultă că s-au făcut mai multe sesizări de partea vătămată împotriva lui, de asemenea, există și adrese din care rezultă răspunsul la aceste sesizări.
Inculpatul este acuzat că nu a făcut nimic pentru a repara paguba. Dimpotrivă, inculpatul a readus gardul la forma la care a fost, copacii tăiați i-a lăsat în curtea părții vătămate.
Apreciază că recursul declarat de partea vătămată este neîntemeiat, motiv pentru care solicită să fie respins ca atare, ținând cont și de considerentele hotărârii instanței de apel, precum și de motivele de recurs formulate de inculpat.
Sub aspectul laturii civile, consideră că expertul, partea vătămată și instanța au procedat așa încât în sarcina inculpatului să se rețină o sumă cât mai mare pentru a satisface orgoliul părții vătămate.
Instanța trebuia să țină seama de valoarea prejudiciului real încercat, în conformitate cu ceea ce au stabilit organele de poliție cu ocazia efectuării cercetării locale, procesul-verbal de cercetare locală constituind în sensul art. 90 Cod procedură penală un act pe care instanța trebuie să îl aibă în vedere, și nu o susținere aleatorie și nejustificată a expertului.
Pentru aceste motive, consideră că recursul părții vătămate este întemeiat.
Recursul inculpatului vizează existența infracțiunii prevăzută de art. 220 Cod penal. În acest sens, solicită să se aibă în vedere că la dosarul cauzei s-a depus de către inculpat, încă din faza de urmărire penală, o schiță anexă a titlului de proprietate aparținând părții vătămate, schiță care nu avea cum să ajungă în posesia acestuia decât în condițiile în care i-a fost înmânată de persoanele în drept. Evident, față de desele reclamații nimeni nu și-a mai asumat răspunderea. Într-adevăr, inculpatul nu s-a dus să întrebe un jurist ce trebuie să facă și, îndemnat de edilii locali, a mutat gardul. Inculpatul a greșit, dar este evidentă lipsa de intenție în săvârșirea faptei și în acest context, solicită să se aprecieze că recursul este întemeiat.
În subsidiar, referitor la fapta prev. de art. 220 Cod penal, solicită să se aprecieze că, primind apelul apelului, Tribunalul Galați nu a aplicat o sancțiune în raport de împrejurările concrete în care s-a comis fapta prev. de art. 220.Cod Penal și, de asemenea, de disp. art. 76 lit. c Cod penal, care prevăd o pedeapsă în limita minimă de până la 3 luni.
Inculpatul are 54 ani, suferă mai multe afecțiuni, este infractor primar, nu se impune executarea cu privare de libertate.
Dacă se va aprecia că nu se impune admiterea recursului pentru primul motiv invocat, solicită admiterea acestuia cel puțin pentru motivul invocat în subsidiar și coborârea pedepsei până la limita prevăzută de textul invocat anterior.
Apărătorul recurentei părți vătămate solicită respingerea recursului declarat de inculpat. Consideră că cele două instanțe au stabilit în mod corect faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunile de distrugere și tulburare de posesie în formă agravantă.
Nu este de acord cu individualizarea pedepsei făcută de instanța de apel, dar raportat la limitele speciale prevăzute de lege pentru cele două infracțiuni, apreciază că instanța de apel a fost prea blândă. Infracțiunea prev. de art. 220 alin. 1 și 3 are ca limite de pedeapsă de la 3 la 15 ani, iar instanțele i-au aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare, reținând circumstanțe atenuante. Raportat la situația de fapt și la celelalte atitudinea inculpatului pedeapsa ar trebui majorată cu mult.
Cu privire la cererea formulată de inculpat, privind reducerea pedepsei sub limita minimă de 3 ani, consideră că aceasta este o opțiune a instanței și nu o obligație a acesteia.
În ceea ce privește susținerea inculpatului că a depus diligențe și a mutat gardul, arată că este adevărat că a existat o încercare, dar a fost o încercare nereușită, pentru că tot în mod greșit a dorit să-l mute, motiv pentru care demersurile sale nu au avut finalitate.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ambelor recursuri ca fiind nefondate.
În ceea ce îl privește pe inculpat, raportat la apărările acestuia, solicită să se constate că Primăria a comunicat oficial faptul că inculpatul nu avea nici un acord cu privire la mutarea gardului dintre proprietăți.
În ceea ce privește invocarea împrejurării că inculpatul nu a intenționat să comită infracțiunile deduse judecății, solicită să se observe că activitatea de mutare a gardului și de tăiere a arborilor s-a realizat în mod evident cu intenție, iar lipsa reprezentării cu privire la încălcarea legii echivalează cu invocarea necunoașterii legii ceea ce nu absolvă de răspundere penală o persoană care comite o infracțiune.
Pentru aceste motive recursul inculpatului este nefondat.
În ceea ce privește recursul părții vătămate, urmează să se observe că instanța de apel a individualizat în mod corect atât cuantumul pedepselor aplicate, cât și modalitatea de executare, având în vedere natura infracțiunilor deduse judecăți, dar și particularitățile legate de situația concretă dedusă judecății.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate, instanța de apel a avut în mod corect în vedere aspectele relevate de expertiza efectuată în cauză care a avut la bază elemente obiective, instanța de apel dezbătând în concret care a fost motivul pentru care a avut în vedere doar una din cele două variante prezentate de expert.
Solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, recunoaște și regretă fapta. Este de acord cu susținerile apărătorului său ales.
Recurenta parte vătămată susține că inculpatul a intrat în mod nelegal, a tăiat arborii, a dus rădăcinile în curtea sa, a mutat gardul.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 27/29.01.2008 a Judecătoriei Galația fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. 1 și 3 Cod penal la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare.
A fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal la o pedeapsă de 1 (una) lună închisoare.
Conform disp. art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de disp. art. 71 Cod penal a interzicerii drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a, b, c Cod penal pe durata executării pedepsei.
A dispus restabilirea situației anterioare în sensul că l-a obligat pe inculpat să lase părții vătămate în pașnică folosință suprafața de 12,55. determinată de punctele în schița anexă a raportului de expertiză întocmit în cauză de expertul.
În baza disp. art. 14 Cod pr. pen. în ref. la art. 998 cod civil a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 920,11 lei, daune materiale.
Conform disp. art. 193 Cod penal a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 2850 lei cheltuieli judiciare.
Ca situație de fapt s-a reținut că în data de 24.08.2006, în jurul orelor 8,00, inculpatul a solicitat fiului său și vecinului să-l ajute să mute gardul din spatele casei sale către locuința părții vătămate.
Cu ocazia mutării gardului despărțitor inculpatul ajutat de ceilalți doi făptuitori au tăiat și 16 arbori esență salcâm și roșcovi plantați de mulți ani lângă gard în curtea părții vătămate.
Față de făptuitorii și s-a dispus neînceperea urmăririi penale, motivat de faptul că aceștia au acționat în eroare de fapt, fiind încredințați că demersul inculpatului este legal.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că a avut aprobare de la Primărie pentru mutarea gardului, susținere infirmată însă de adresa nr. 4420/24.09.2007 a Primăriei comunei ( 32). În ceea ce privește arborii tăiați, inculpatul a declarat că aceștia erau ai săi și erau doar niște rădăcini.
S-a reținut că situația de fapt expusă și vinovăția inculpatului sunt dovedite cu materialul probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, respectiv plângerea și declarația părții vătămate, proces-verbal de cercetare la fața locului, planșa foto, expertiză tehnică judiciară, titlu de proprietate și declarațiile martorilor, coroborate cu declarațiile inculpatului.
S-a reținut că în drept, fapta inculpatului, de a ocupa în parte, împreună cu alte persoane, terenul aflat în posesia părții vătămate, fără consimțământul acesteia și fără aprobare prealabilă primită în condițiile legii întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie, prev. de art. 220 alin. 1, de a tăia arborii aparținând părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, prev. de disp. art. 217 alin. 1 Cod penal.
La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal.
Din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
Inculpatul, prin apărător a solicitat achitarea pentru infracțiunea de tulburare de posesie în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. d Cod penal motivat de faptul că nu a avut intenția de a tulbura posesia părții vătămate iar pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere a solicitat achitarea în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. b indice 1 Cod penal.
Întrucât din materialul probator administrat în cauză și inclusiv din declarația inculpatului rezultă că acesta nu a fost în eroare cu privire la faptul că a ocupat fără drept terenul aflat în posesia părții vătămate ci a acționat cu bună știință și profitând de lipsa de acasă a părții vătămate, prima instanță a considerat că cererea de achitare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 220 alin. 1 și 3 Cod penal trebuie respinsă.
În ceea ce privește tăierea arborilor, având în vedere împrejurările și scopul săvârșirii faptei, prejudiciul cauzat dar și atitudinea inculpatului ulterior săvârșirii faptei, instanța a apreciat că aceasta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor care aduc atingere relațiilor sociale referitoare la posesia asupra bunurilor mobile precum și persoana inculpatului care a avut o atitudine nesinceră în cursul procesului penal susținând neîntemeiat că a avut aprobare de la Primărie pentru mutarea gardului și nici în cursul judecății nu a depus stăruință pentru restabilirea situației, instanța a apreciat că scopul educativ preventiv al pedepsei poate fi atins numai prin privare de libertate.
Cu privire la latura civilă, prima instanță a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10.000 lei, reprezentând prejudiciul cauzat ca urmare a tăierii arborilor și că din raportul de expertiză întocmit în cauză pe baza cercetării la fața locului rezultă că valoarea prejudiciului este de 920,11 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul arătând că nu a comis infracțiunea de tulburare de posesie cu intenție, solicitând achitarea pentru această infracțiune în baza art. 10 litera d Cod procedură penală. De asemenea, a susținut că prejudiciul cauzat prin tăierea copacilor este mult mai mic și că această faptă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni solicitând achitarea pentru infracțiunea prev. de art. 217 Cod penal și aplicarea unei amenzi administrative.
În subsidiar a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante, coborârea pedepselor sub minimul special și suspendarea condiționată a executării.
Pe latură civilă a solicitat să se constate că prejudiciul cauzat este de 43,46 lei și nu de 920,11 lei, la care a fost obligat către partea civilă.
Prin Decizia penală nr. 372/02.09.2008, Tribunalul Galația admis apelul declarat de inculpat, a desființat în parte sentința penală nr. 27/29.01.2008 a Judecătoriei Tg. B și, în rejudecare:
A redus de la 3 ani închisoare la 1 (un) an închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 220 alin.1, 3.pen. cu aplicarea art. 74 al.1 lit.a și al. 2.pen. art.76 lit.c pen.
A redus de la 3 luni închisoare la 250 lei amendă penală pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 217 alin.1 pen. cu aplicarea art. 74 al.1 lit.a și al.2 pen. art. 76 lit.e pen.
A redus de la 3 ani închisoare la 1 (un) an închisoare pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, conform art. 33 lit.a pen. art. 33 lit. d pen.
A înlăturat din sentința penală apelată dispoziția prin care s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.c pen.
În baza disp. art.81, 82, 71 al.5 pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, precum și a pedepsei accesorii, aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 3 ani.
A redus de la 920,11 lei la 43,46 lei suma la care a fost obligat inculpatul către partea civilă.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut, în esență, că vinovăția acestuia este dovedită prin probele administrate în cauză și că apărările inculpatului, în sensul că a avut aprobare de la autoritățile administrative locale pentru a muta gardul care desparte proprietatea sa de cea a părții vătămate, nu este susținută de materialul probator.
S-a reținut însă că sentința penală apelată este netemeinică cu privire la cuantumul pedepselor aplicate inculpatului pentru infracțiunile comise precum și a pedepsei rezultante, care sunt prea aspre față de împrejurările comiterii faptelor și persoana inculpatului.
Prima instanță a avut în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, a avut o conduită bună anterior faptei, este căsătorit, are 5 copii este salariat ( filele 27, 28 dosar apel) aspecte care constituie circumstanțe atenuante, ce au fost reținute în favoarea acestuia, conform art. 74 al 1 litera a și al 2 Cod penal
De asemenea, s-a reținut că hotărârea primei instanțe este netemeinică și cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, tribunalul apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei, urmând să dispună suspendarea condiționată a executării acestora.
Pe latură civilă, tribunalul a reținut că sentința apelată este netemeinică cu privire la cuantumul despăgubirilor la care a fost obligat inculpatul către partea civilă.
S-a constatat că expertul a prezentat două modalități de calcul al prejudiciului:
- primul, pe baza actelor aflate la dosar rezultând un prejudiciu de 43,46 lei.
- al doilea, pe baza constatărilor din teren rezultând un prejudiciu de 920,11 lei.
Instanța de fond a obligat inculpatul la suma de 920,11 lei către partea vătămată fără motiva de ce a ales cea de-a doua variantă propusă de expert.
Examinând expertiza dispusă în cauză ( filele 45,54 dosar de fond) tribunalul a constatat că pentru a ajunge la o valoare a prejudiciului de 920,11 lei expertul a măsurat alți arbori care se aflau în zona de litigiu, în lipsa cioatelor și a tulpinilor arborilor tăiați, apreciind că există o mare diferență între măsurătorile efectuate de organele de poliție, cu ocazia cercetării la fața locului, și cele ale arborilor existenți acolo, precum și că măsurătorile efectuate de organele de poliție nu au fost făcute de o persoană specializată în probleme de ordin forestier.
Acest calcul nu este corect, deoarece s-au depășit limitele expertizei, care constau în evaluarea prejudiciului cauzat părții vătămate prin tăierea celor 16 arbori esență salcâmi și roșcovi.
Pentru calculul prejudiciului expertul ar fi trebuit să ia în calcul dimensiunile cioatelor sau ale tulpinilor, care însă nu mai existau la data efectuării expertizei (primele fiind scoase de inculpat, iar secundele folosite la foc de partea vătămată).
În aceste condiții singurele date certe pentru efectuarea expertizei erau cele cuprinse în procesul-verbal de cercetare la fața locului în care s-au inventariat arborii tăiați și s-au măsurat dimensiunile tulpinilor acestora precum și a fotografiilor efectuate la acel moment( filele 4, 5 dosar urmărire penală), proces-verbal fiind semnat de partea vătămată fără obiecțiuni.
Tribunalul a considerat că susținerile expertului, că măsurătorile arborilor nu ar fi fost făcute de o persoană de specialitate și, implicit, că nu ar fi reale, sunt speculații care nu sunt susținute de nici o probă. În cauză nu s-a făcut vreo dovadă că arborii tăiați de inculpați ar fi avut dimensiunile cu arborii măsurați de expert.
Din procesul-verbal de cercetare la fața locului rezultă că dimensiunile arborilor tăiați de inculpat variau de la circumferință de 13 cm până la una de 46 cm, iar expertul avut în vedere aceleași dimensiuni pentru fiecare tip de.
În consecință, tribunalul a constatat că doar calculul efectuat pe baza actelor aflate la dosar și din care rezultă un prejudiciu de 43,46 lei reflectă realitatea, înlăturând din expertiză varianta a doua de calcul a prejudiciului, respectiv cea prin care s-a ajuns la o valoare de 920,11lei, întrucât aceasta are la bază date preluate arbitrar și afirmații nesusținute de probe.
Împotriva celor două hotărâri au declarat recurs inculpatul și partea vătămată, criticându-le ca nelegale și ca netemeinice, pentru motivele expuse pe larg în partea introductivă a prezentei decizii.
Recursurile sunt nefondate,pentru următoarele considerente:
Examinând cauza în raport cu motivele de recurs, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că cele două instanțe au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, în baza probelor administrate în cauză.
Apărarea inculpatului, invocată și ca motiv de recurs, în sensul că a avut aprobarea autorităților administrative locale pentru a modifica aliniamentul gardului despărțitor, ocupând astfel o suprafață de teren aparținând părții vătămate, nu a fost în nici un fel probată, astfel că în mod corect cele două instanțe au respins cererea inculpatului, de a fi achitat în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală, pentru infracțiunea de tulburare de posesie, prev. de art. 220 alin. 1 și 3 din Codul penal.
Nu poate fi acceptată nici critica formulată de inculpat, în sensul că fapta de distrugere, reținută în sarcina sa, ar fi lipsită de periculozitatea socială caracteristică unei infracțiuni.
Având în vedere modalitatea și împrejurările săvârșirii faptei, scopul urmărit, consecințele acesteia - inculpatul tăind un număr de 16 arbori situați pe linia de hotar, cu scopul de a muta gardul și de a acapara astfel o porțiune din terenul proprietatea părții vătămate - în mod corect cele două instanțe au considerat că fapta săvârșită de inculpat prezintă periculozitate socială și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. 1 din Codul penal.
De asemenea, se reține că în mod judicios instanța de apel, având în vedere buna conduită a inculpatului, anterior săvârșirii infracțiunii, faptul că acesta este căsătorit și are 5 copii, a reținut în favoarea sa circumstanțe atenuante judiciare, conform dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. a și alin. 2 Cod penal și a coborât pedepsele aplicate sub limita minimă specială prevăzută de lege, dispunând totodată suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante, conform dispozițiilor art. 81 Cod penal.
În consecință, sunt neîntemeiate atât criticile formulate de inculpat, cât și cele invocate de partea vătămată, cu privire la individualizarea pedepselor.
Curtea constată, de asemenea, că este neîntemeiat motivul de recurs invocat de partea vătămată, cu privire la modul de soluționare a laturii civile a cauzei de către instanța de apel.
În condițiile în care expertiza tehnică judiciară a oferit două variante de calcul al prejudiciului, în mod corect instanța de apel a luat în considerare acea variantă de calcul care pornește de la constatările consemnate în procesul-verbal de cercetare la fața locului întocmit de către organele de poliție - singurul act din care rezultă dimensiunile arborilor tăiați de inculpat.
A doua variantă de calcul oferită de inculpat, potrivit căruia prejudiciul ar fi de 920,11 lei, nu poate fi reținut, deoarece ea nu pornește de la situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză, ci de la presupuneri ale expertului cu privire la dimensiunile arborilor care au făcut obiectul material al infracțiunii de distrugere.
Față de aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, urmează a fi respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpatul și de partea civilă.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 20.04.1954 în comuna, județul G, CNP -, cu domiciliul în comuna, sat, județul G) și de partea vătămată (fiica lui și, născută la data de 23.01.1943 în comuna, județul G, CNP -, cu domiciliul în comuna, sat, județul G) împotriva Deciziei penale nr. 372/02.09.2008 a Tribunalului Galați (sentința penală nr. 27/29.01.2008 a Judecătoriei Tg. B).
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe recurenți la plata sumelor de câte 50 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. -/05.01.2009
Tehnored. /2 ex./13.01.2009
Fond:
Apel: Fl.,
Președinte:Maria TaceaJudecători:Maria Tacea, Constantin Cârcotă, Petruș Dumitru
