Distrugerea (art. 217 cod penal). Decizia 9/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.9/
Ședința publică din data de 08 Ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului penal formulat de recurentul-inculpat, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art.217 Cod penal, împotriva deciziei penale nr. 313/23.06.2009, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal și asistat prin avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 23/2009 emise de Baroul Galați -Cabinet individual de avocatură "", lipsă fiind intimata-parte civilă SC SA
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că avocat a depus la dosar dovada imposibilității de prezentare a inculpatului la termenul de judecată din data de 08.12.2009, după care;
Apărătorul recurentului-inculpat nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp.art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Avocat, având cuvântul în susținerea recursului declarat de recurentul-inculpat, apreciază că instanța de apel a comis o eroare gravă de fapt având drept consecință pronunțarea unei soluții greșite de condamnare a inculpatului.
Instanța de apel a interpretat în mod greșit și în defavoarea inculpatului declarațiile existente la dosarul cauzei și a avut în vedere declarații ale unor persoane care au relatat doar ceea ce li s-a povestit de către alte persoane care aveau o legătură sau alta cu săvârșirea faptei.
Astfel, instanța a reținut că martorul, angajat al SC, a menționat că din discuțiile purtate cu șeful de echipă din cadrul SC, s-a stabilit că cele două persoane care au fost văzute cărând cablu de către martorul sunt și. Acest lucru nu corespunde insă realității.
Din discuțiile purtate cu martorul, care era șeful de echipă al inculpatului, nu se putea stabili identitatea celor două persoane, având în vedere că acest martor nu a participat în niciun fel la săvârșirea faptei și nu avea de unde să știe cine sunt autorii acesteia.
De fapt, prezentându-se și discutând cu șeful de echipă, a prezentat semnalmentele persoanelor pe care văzuse la fața locului, descrierea făcută de către acesta a fost că unul dintre autorii faptei era țigănos și purta și atunci martorul a spus că această descriere ar putea corespunde inculpatului. Însă, niciun moment martorul nu putea identifica pe ca și autor al faptei pentru că nu are nicio legătură cu săvârșirea faptei și nu avea de unde să știe care sunt autorii infracțiunii care fusese săvârșită.
Avocat susține că, dintr-o gravă eroare, instanța a reținut că martorul l-a recunoscut pe dintr-un grup de persoane. Solicită să se observe că niciodată martorul nu l-a putut identifica cu exactitate pe inculpat ca fiind autor al infracțiunilor săvârșite.
La momentul efectuării recunoașterii în grup martorul a declarat că nu poate spune cu exactitate dacă inculpatul este cel pe care l-a văzut în ziua respectivă la locul faptei (filele 51-54 din dosarul de urmărire penală).
Susține că în mod eronat instanța de apel a dispus condamnarea inculpatului ținând seama de declarațiile date de martorul, potrivit cărora inculpatul i-a spus că el a tăiat cablul telefonic și că intenționează să il vândă la un centru de colectare.
Apărătorul recurentului-inculpat învederează că această declarație nu poate fi avută în vedere de către instanța de judecată deoarece în ceea ce il privește pe existau suspiciuni cu privire la faptul că ar fi coautor al faptei, a fost singura persoană identificată cu exactitate la fața locului și a dat declarații contradictorii atât în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești.
Pe cale de consecință, consideră că soluția de condamnare a inculpatului nu putea să aibă în vedere declarația dată de martorul, aceasta necoroborându-se cu nicio altă probă.
Astfel, în faza actelor premergătoare, martorul a declarat că inculpatul nu a făcut nimic altceva decât să ii arate bucățile de cablu tăiate. Ulterior, la momentul efectuării confruntării, acesta a declarat că nu l-a văzut pe inculpat nici tăind și nici sustrăgând cablul respectiv.
Audiat de către instanța de judecată, martorul a declarat "am găsit bucățile de cablu, nu știu cine le-a tăiat". Astfel, există o contradicție între aceste declarații și consideră că acestea nu puteau fi avute în vedere la pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpatului.
Avocat susține un alt motiv de recurs constând în aceea că instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate în cauză, care să garanteze drepturile inculpatului și să influențeze soluția procesului.
Astfel, în faza de cercetare judecătorească, martorul, șeful de echipă al inculpatului, a precizat că atât el cât și membrii echipei sale, inclusiv inculpatul, s-au aflat între orele 6.30, când au început programul de lucru, și până la ora 7 la punctul numit "Organizare", ulterior toată echipa deplasându-se la locul unde avea de efectuat o reparație.
Martorul a mai declarat că l-a trimis pe să aducă niște vată minerală necesară reparațiilor în jurul orei 7.30. Or, din declarațiile martorului rezultă că defecțiunea s-a produs la ora 6.50, astfel încât inculpatul nu avea cum să săvârșească infracțiunea de a tăia cablurile respectiv.
Tot martorul a declarat că în toată această perioadă în care au fost tăiate cablurile și se efectuau cercetările motivul pentru care inculpatul nu a putut fi identificat la locul de muncă era acela că acesta aranja 100 de paleți aflați la un alt punct de lucru ia această declarație a fost confirmată prin faptul că martorul a constatat că paleții respectivi fuseseră aranjați.
Astfel, inculpatul nu putea să săvârșească fapta din moment ce în momentul săvârșirii acesteia se afla intr-un alt loc.
De asemenea, în cursul urmăririi penale, s-a efectuat și un raport de constatare tehnico-științifică, inculpatul fiind supus testării cu aparatul poligraf, concluzia acesteia fiind aceea că nu se pot formula concluzii certe cu privire la vinovăția sau nevinovăția persoanei testate fiind imposibilă.
Astfel, prin faptul că instanța a pronunțat o hotărâre fără a avea în vedere toate probele administrate, au fost încălcate drepturile inculpatului.
Susține că instanța de fond a făcut o apreciere corectă a materialului probatorului, ajungând la concluzia că nu există nicio probă directă care să îl indice pe inculpat ca fiind autorul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Pentru aceste motive apreciază că apelul declarat în cauză de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Galația fost greșit admis și, pe cale de consecință, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea deciziei penale nr.313/2009 a Tribunalului Galați și menținerea sentinței penale nr.356/2009 pronunțată de Judecătoria Galați, apreciind că aceasta este temeinică și legală.
Totodată, în subsidiar, apărătorul recurentului-inculpat susține că acestuia i s-au aplicat pedepse greșit individualizate pentru cele două fapte săvârșite, în condițiile în care instanța de apel a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 alin.1 Cod penal, având în vedere că acesta nu are antecedente penale.
Potrivit acestor dispoziții, pedeapsa aplicată inculpatului putea fi coborât sub minimul special prevăzut de lege chiar și până la minimul general.
Inculpatul se află la primul impact cu legea penală, a fost prezent ori de câte ori i s-a solicitat acest lucru atât în fața organelor de urmărire penală cat și în fața instanței, a acceptat supunerea testării cu aparatul poligraf și nu a încercat să influențeze urmărirea penală tocmai în ideea de a-și dovedi nevinovăția.
Din actele în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei rezultă că inculpatul este o persoană care are un comportament corespunzător atât la locul de muncă cât și în societate, nefiind implicat în niciun fel de faptă antisocială.
Pentru aceste motive, apărătorul recurentului-inculpat învederează că pedepsele aplicate de instanța de apel au fost greșit individualizate în raport de persoana inculpatului și de circumstanțele în care au fost săvârșite faptele și se impune reducerea acestora astfel încât să fie posibilă aplicarea dispozițiilor art. 81-82 Cod penal cu privire la suspendarea condiționată a executării pedepsei. Consideră că această modalitate de executare a pedepsei corespunde mai bine atât scopului pedepsei cât și interesului inculpatul care, recent, a rămas fără un loc de muncă, fiind șomer, și ar putea să iși găsească un loc de muncă în străinătate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea căii de atac promovate de către inculpatul, având în vedere că instanța de apel a apreciat corect probele care au fost administrate în cauză atunci când a dispus condamnarea inculpatului în sensul că a concretizat în aprecierea materialului probator declarația dată de martorul, respectiv poziția pe care acesta a înțeles să o adopte în faza de urmărire penală când a indicat ca fiind autor al infracțiunii de furt și de distrugere pe colegul său, respectiv inculpatul.
Acest martor a susținut că inculpatul i-a arătat cele două bucăți de cablu pe care le tăiase din instalație și pe care intenționa să le vândă, ulterior fiind surprinși de către muncitorul.
Revenirea pe care acest martor înțelege să o realizeze în faza de urmărire penală cu ocazia confruntării și ulterior în faza de cercetare judecătorească nu este justificată de niciun fel de argument credibil și se are în vedere în aprecierea declarațiilor pe care acest martor le-a dat și faptul că primele declarații, care sunt mai aproape de momentul comiterii infracțiunii, conțin și amănunte în legătură cu modul în care aceasta a fost realizată.
Pentru aceste motive, consideră că în mod corect Tribunalul Galația acordat o mai mare credibilitate acestei poziții procesuale inițiale a martorului.
De asemenea, declarațiile acestui martor se coroborează cu cele ale martorului, persoană care i-a surprins pe cei doi în apropierea magaziei în care au depozitate cablurile sustrase. Acest martor i-a recunoscut atât pe cât și pe inculpat după semnalmente, recunoaștere la care a asistat și martorul. El i-a indicat ca fiind persoanele prezente în preajma locului în care au fost depozitate cablurile sustrase după tăierea acestora.
În ceea ce privește poziția ulterioară pe care inculpatul a înțeles să o adopte după ce comis infracțiunea, atât în faza de urmărire penală, atât martorul cât și martorul și martorului au confirmat faptul că acesta nu a fost de găsit la momentul în care l-au căutat agenții de pază.
Faptul că martorul, care era coleg de serviciu cu inculpatul, a înțeles să revină acestei declarații și prezinte în fața instanței de judecată o altă variantă, în sensul că inculpatul a așezat de fapt niște paleți intr-o magazie, trebuie apreciat în contextul celor 3 declarații pe care acesta le-a dat în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești.
De altfel, chiar și din declarația dată în faza de cercetare judecătorească de către martorul reiese că în momentul în care agenții de pază au plecat să il caute pe inculpat, acesta nu a fost de găsit în locul în care susținea că fusese plecat și, de asemenea, scopul pentru care susținea că s-ar fi deplasat acolo - așezarea unor paleți - nu era realizat pentru că paleții respectivi nu erau așezați, aspect care confirmă susținerile celorlalți martori și justifică prezența inculpatului și sustragerea bunurilor.
Reprezentantul Ministerului Public consideră în aceste condiții că în cauză au fost administrate atât probe directe cât și indirecte care să justifice soluția de condamnare a inculpatului și apreciază că aceasta este legală.
În ceea ce privește temeinicia pedepselor aplicate, apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a acestora, fiind avute în vedere atât circumstanțele reale de comitere a infracțiunilor cât și circumstanțele personale și, nu în ultimul rând, atitudinea procesuală pe care inculpatul a înțeles să o adopte pe parcursul întregului proces penal.
Recurentul-inculpat, personal, având ultimul cuvânt, potrivit disp.art.38513alin.3 Cod procedură penală, precizează că își menține declarația dată. Nu recunoaște comiterea faptelor și se consideră nevinovat, menționând că a așezat paleții, iar în momentul în care au venit polițiștii se afla în pauza de masă. Martorul și ceilalți nici măcar nu il cunosc.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
Curtea
supra recursului penal de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr- inculpatul a formulat recurs împotriva deciziei penale nr.313/23.06.2009 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-.
Prin decizia penală nr.313/23.06.2009 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr- a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați împotriva sentinței penale nr.356/20.02.2009 a Judecătoriei Galați, pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr-.
A fost desființată în totalitate sentința penală apelată și în rejudecare:
A fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prev de art. 217 alin 1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit a în ref la art. 76 lit d Cod penal.
A fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev de art 208 alin 1 - 209 alin 1 lit a și alin 3 lit h Cod penal cu aplicarea art. 74 lit a în ref la art. 76 lit c Cod penal.
În baza art. 33 lit a și art 34 lit b Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, sporită la 2 ani și 4 luni închisoare.
În baza art. 861și art. 862Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 2 ani și 4 luni închisoare sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 4 ani și 4 luni.
Conform art.863alin 1 Cod penal, s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte periodic la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Galați, la datele fixate de acest serviciu;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existență.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit a teza a II-a și lit b Cod penal, iar potrivit art. 71 alin 5 Cod penal, pe durata suspendării executării sub supraveghere a pedepsei închisorii s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
Potrivit art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 864Cod penal.
În baza art. 14 Cod procedură penală rap. la art. 998 cod civil a fost obligat inculpatul să plătească părții civile SC SA G suma de 7.214,058 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În temeiul art. 189 și 191 alin 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat la fond, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu s-a dispus să fie avansată către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.
Conform art. 192 alin 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Galația avut în vedere că prin sentința penală nr.356/20.02.2009 a Judecătoriei Galați în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală în ref. la art. 10 lit. c Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prev. de art. 217 alin. 1 și 3 Cod penal, întrucât fapta nu a fost săvârșită de acesta.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală în ref. la art. 10 lit. c Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul și pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a și alin. 3 lit. h Cod penal, întrucât fapta nu a fost săvârșită de acesta.
Potrivit art. 346 alin. 3 cod procedură penală, au fost respinse pretențiile civile solicitate de partea civilă
În temeiul art. 189 Cod de procedură penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției, către Baroul d e avocați
Potrivit art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămân în sarcina acestuia.
S-a reținut printre altele că nici una dintre probele administrate în cauză nu îl indică cu certitudine pe inculpatul ca fiind cel care în data de 21.05.2004, împreună cu persoane necunoscute, a adus în stare de neîntrebuințare instalația telefonică din zona stației de pe platforma prin secționarea cablului telefonic, bunuri pe care le-ar fi sustras în vederea însușirii acestora, în sensul celor reținute prin actul de sesizare.
Prin art. 52Cod procedură penală este reglementată prezumția de nevinovăție, de care se bucură orice persoană până la adoptarea definitivă a unei hotărâri de condamnare, hotărâre care trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție.
A reținut prima instanță că pe tot parcursul procesului penal inculpatul a avut o poziție constantă, arătând că nu a secționat cablul telefonic și nici nu l-a sustras, afirmații care nu au putut fi combătute prin probele administrate în cauză.
S-a apreciat că din declarațiile martorului reiese că rețeaua telefonică a fost întreruptă înainte de ora 7, moment până la care inculpatul s-a aflat în punctul organizare (atelier), împreună cu martorul pregătindu-se să se deplaseze spre II în vederea efectuării lucrărilor de reparație.
Instanța de fond a apreciat că, în cauză nu există nici o probă directă sau indirectă care să ateste că inculpatul ar fi secționat cablul telefonic și că ulterior și l-ar fi însușit, probă care să răstoarne prezumția de nevinovăție ce operează în favoarea inculpatului.
A mai reținut că nici măcar raportul de constatare tehnico-științifică privind detecția psihologică nu a putut stabili o concluzie certă cu privire la comportamentul inculpatului, mijloc de probă care astfel întărește convingerea instanței cu privire la lipsa probelor de vinovăție.
Având în vedere că, la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea privind vinovăția inculpatului pe bază de probe sigure, certe și întrucât în cauză probele nu au un caracter cert și decisiv, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, instanța va da eficiență regulii potrivit căreia "orice îndoială este în favoarea inculpatului" ( in dubio pro reo).
Aceasta regulă constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 Cod procedură penală, se regăsește în materia probațiunii și care se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția inculpatului în legătură cu faptele imputate, această îndoială echivalează cu o probă pozitivă de nevinovăție.
Împotriva sentinței penale menționate a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați.
În motivele de apel Parchetul a arătat, printre altele, că în cauză există probe atât directe cât și indirecte care conduc fără dubiu la faptul că inculpatul a urmărit să distrugă cablul telefonic, după care, fiind distrus, a luat rezoluția infracțională de a și-l însuși.
Le-a luat din zona în care se găsea, l-a ascuns inițial într-o magazie de unde ulterior a și dispărut.
Tribunalul Galația apreciat că apelul este fondat.
Astfel, s-a apreciat că în mod greșit prima instanță a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere și pentru cea de furt calificat.
Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul, la data de 21.05.2004, împreună cu alte persoane, a distrus prin tăiere cabluri de rețea telefonică aflate în incinta SC SA G, aducând în stare de neîntrebuințare instalația de telecomunicații și pe care l-ea sustras în scopul însușirii pe nedrept, producând un prejudiciu de 7214,058 lei. Faptele menționate întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de distrugere și de furt calificat prevăzute de art. 217 al 1,3 cod penal și de art. 208 al 1-209 al 1 lit. a și al. 3 h Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Din procesul-verbal de cercetare la fața locului întocmit la data de 21.05.2004, rezultă că bunurile sustrase, respectiv cablurile telefonice au fost inițial tăiate de la rețeaua telefonică din incinta Combinatului, martorul arătând că a văzut două persoane care inițial încercase să se ascundă de el, având bucăți de cablu telefonic în mână. Aceste persoane au intrat în magazie unde au lăsat cablul telefonic, martorul fiind la circa 10 de aceștia. Ulterior, una dintre persoane a fost întrebată de ing. cum se numește, iar acesta a declarat verbal că se numește și că lucrează la SC.
Cu ocazia cercetării la fața locului s-au întocmit și fotografii judiciare pentru a se pune în evidență detalii referitoare la tăierea și sustragerea cablurilor.
La dosar există diverse înscrisuri care conturează valoarea pagubei produsă părții vătămate SC SA G, cuantumul acesteia fiind de 7214,058 lei ( 110.15. dosar urm.pen ).
Martorul, angajat la SC SRL în funcția de agent control la departamentul control, a menționat că din discuțiile purtate cu șeful de echipă din cadrul, s-a stabilit că cele două persoane care au fost văzute cărând cablu de către, se numesc și. Martorul i-a spus șefului de echipă să îi cheme pe cei doi muncitori, însă a venit numai, întrucât nu a fost de găsit plecând de la locul de muncă nejustificat.
Aceleași aspecte prezentate de martorul au fost prezentate și de martorul, agent.
Din declarațiile martorului reiese că inculpatul nu a fost găsit la locul său de muncă.
Martorul, șef secție în cadrul SC SA Gam enționat că a aflat și el în aceea zi, inclusiv prin intermediul lui, că una dintre persoanele care avea cabluri telefonice în mână se numește.Numitul a spus că nu el a tăiat cablul telefonic ci. Ulterior, martorul a fost contactat de Poliția, unde i-a văzut pe și. La acel moment, a declarat că cei doi sunt cu certitudine cei doi muncitori în salopetă pe care i-a văzut în magazie cu cablul în mână.
Precizările făcute de martorul sunt susținute și de declarațiile martorului, care, în plus, l-a recunoscut pe inculpatul dintr-un grup de persoane.
Din declarațiile martorului rezultă că inculpatul a tăiat cablul telefonic pe care intenționa să-l vândă la un centru de colectare, inculpatul arătându-i bucățile de cablu.
Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor, însă vinovăția acestuia rezultă cu certitudine din coroborarea probelor prezentate, neexistând elemente care să conducă la o altă situație de fapt decât cea reținută prin actul de inculpare.
Având în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, Tribunalul a apreciat că acesta a avut o conduită bună înainte de comitere a infracțiunii și a reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prev de art. 74 lit. a Cod penal, cu efectele prev. de art. 76 lit. d Cod penal și, respectiv prev. de art. 76 lit. c Cod penal.
Nu s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. c Cod penal, întrucât acesta nu a avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal, nerecunoscând comiterea infracțiunilor.
Față de cele arătate și de criteriile de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, Tribunalul a apreciat că aplicarea unor pedepse de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat și a unei pedepse rezultante de 2 ani și 4 luni închisoare, conform art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal, va asigura atingerea scopului educativ preventiv al sancțiunilor.
Având în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, ținând cont și de gravitatea concretă a faptelor, precum și de cuantumul pedepsei rezultante,Tribunalul a apreciat că pronunțarea condamnărilor din prezenta cauză constituie un avertisment pentru inculpat astfel încât acesta pe viitor să nu mai comită infracțiuni, iar suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este o modalitate corespunzătoare de executare a pedepsei rezultante, ținând cont și de art. 861, 862, 863Cod penal.
Nu s-a dispus ca modalitate de executare suspendarea condiționată, conform art. 81 Cod penal, având în vedere cuantumul pedepsei rezultante care nu îndeplinește condiția prev. de art. 81 al. 2 Cod penal, iar față de atitudinea procesuală a inculpatului, Tribunalul a considerat că dispozițiile art. 861Cod penal sunt cele care se impun a fi aplicate.
Ținând cont de dispozițiile art. 71 Cod penal, Tribunalul a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a, tz. a - II-a și lit. b Cod penal, iar, potrivit art.71 al. 5 Cod penal, pe durata suspendării executării sub supraveghere a pedepsei închisorii a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
Potrivit art. 359 Cod procedură penală, Tribunalul a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 864Cod penal.
S-a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, în sensul că prin activitatea ilicită a inculpatului de tăiere a cablurilor telefonice s-a produs un prejudiciu părții vătămate /civile SC SA G în sumă de 7214,058 lei, motiv pentru care Tribunalul, în baza art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod civil, l-a obligat pe acesta să plătească părții civile suma de 7214,058 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Împotriva deciziei penale nr.313/23.06.2009 a Tribunalului Galați în termen legal a formulat recurs inculpatul invocând motivele de recurs prevăzute de art.3859alin.12 pct.10,14, 18 Cod procedură penală.
A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale nr.313/23.06.2009 a Tribunalului Galați și menținerea ca legală și temeinică a sentinței penale nr.356/20.02.2009 a Judecătoriei Galați.
În subsidiar a solicitat acordarea de circumstanțe atenuante judiciare și schimbarea modalității de executare în suspendare condiționată.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele, potrivit art.3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul este nefondat.
Tribunalul Galația pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în baza probelor aflate la dosarul cauzei, care au fost corect analizate și interpretate.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, raportat la prevederile art.52 Cod penal și art.72 Cod penal, atât ca modalitate de executare cât și în ceea ce privește cuantumul acesteia.
Așa fiind și văzând și prevederile art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.313/23.06.2009 a Tribunalului Galați iar, în baza prevederilor art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga pe recurentul-inculpat la plata de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (CNP:-, fiul lui G și, născut la data de 14.11.1969 în comuna, județul B, cu domicilii cunoscute în: G,-, bloc 11B, apartament 60, județul G, și în comuna, sat, județul B) împotriva deciziei penale nr.313/23.06.2009 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr- (sentința penală nr. 356/20.02.2009 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr-).
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 08 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /11.01.2010
Tehnored. -/ 2 ex./15.01.2010
Fond: A: /Apel:,
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Ion Avram, Petruș Dumitru
