Distrugerea din culpă (art. 219 cod penal). Decizia 1005/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 1005
Ședința publică de la 19 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
Judecător G -
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de inculpatul și partea civilă, împotriva deciziei penale nr.104/A din 7 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul personal, asistat de avocat ales, pentru partea civilă recurentă lipsă, avocat ales, lipsă fiind partea civilă intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depuse la dosar, prin registratură instanței, motivele de recurs de către inculpat.
Instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului așa cum a fost el formulat în scris, casarea celor două hotărârii, care sunt netemeinice și nelegale, și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, în vederea efectuării unei noi expertize tehnice, având ca obiectiv, să se stabilească cu exactitate cauzele producerii incendiului, deoarece din probele administrate în cauză, există un dubiu, dubiu care profită inculpatului. Solicită respingerea recursului formulat de către partea civilă și a reține că, apelul a fost formulat tardiv.
Apărătorul ales al părții civile solicită, admiterea recursului așa cum a fost el formulat în scris, casarea celor două hotărârii și majorarea pretențiilor civile. Instanța de apel în mod eronat a apreciat că apelul a fost formulat tardiv, deoarece a fost repus în termen de la data comunicării hotărârii, care s-a făcut la o altă adresă, cu cheltuieli de judecată. Solicită respingerea recursului formulat de către inculpat.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului formulat de către inculpat, hotărârile pronunțate fiind temeinice și legale, pedeapsa fiind corect individualizată și aplicată. Solicită respingerea recursului formulat de către partea civilă, deoarece apelul părții civile a fost tardiv formulat.
Inculpatul, având cuvântul, arată că este nevinovat și solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, în vederea efectuării unei noi expertize tehnice, de către 3 experți.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3027/16.12.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-, în baza art. 219 alin. 1 Cod Penal cu aplicarea art. 63 alin. 3 Cod Penal a fost condamnat la 800 lei amendă penală pe inculpatul, fiul lui și, născut la 05.04.1954 în comuna, județ M, cetățean român, studii 11 clase, căsătorit, sudor la SC A SA, domiciliat în comuna,-, județ A, CI seria - nr. -, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere din culpă.
În baza art. 81,82 Cod Penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicată inculpatului pe un termen de încercare de 1 an.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod Penal.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă, domiciliată în A,-, - scara A, etaj 3,. 19, județ A și în consecință:
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 23 633,4 lei cu titlu de daune materiale și la plata sumei de 8 000 lei cu titlu de daune morale.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de către partea civilă, domiciliată în A,-, - scara A, etaj 3,. 19, județ
S-a respins cererea părții civile de instituire a măsurii sechestrului asigurător asupra imobilului situat în comuna,-, județ
În baza art. 191 Cod Procedură Penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
A fost respinsă cererea formulată de către partea vătămată de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare efectuate de aceasta.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
La data de 03 octombrie 2006 inculpatul executa o lucrare de înlocuire a țevilor de la calorifere și a coloanei de încălzire în apartamentul nr. 19 scara A - de pe- din municipiul A care aparține părților vătămate și.
Inculpatul a efectuat operațiuni de sudare cu flacără oxiacetilenică în una din camere neîndepărtând materialele combustibile de la locul unde își desfășura activitatea și neavând materiale de primă intervenție în caz de incendiu. Inculpatul a continuat lucrarea în o altă cameră fără a supraveghea corespunzător lucrarea tocmai terminată în cealaltă cameră unde a izbucnit un incendiu care a afectat și distrus toate bunurile aflate în acea cameră. După pornirea incendiului inculpatul a spart unul din geamurile camerei și a lăsat ușa deschisă provocând generarea unui curent de aer care a favorizat dezvoltarea și propagarea incendiului cu repeziciune.
Prima instanță a reținut că inculpatul a considerat că a luat toate măsurile necesare în vederea evitării producerii unui incendiu însă instanța apreciază că efectiv în acele condiții incendiul nu putea să pornească decât de la operațiunile de sudare efectuate în camera unde a pornit incendiul. Acestea au fost și concluziile expertizei cauzei incendiului efectuat în cursul urmăririi penale de către expert. Instanța nu poate valida concluziile " experimentului" efectuat de prof. dr. ing., expert în sudură, deoarece niciodată nu este posibilă o refacere exactă a condițiilor existente la momentul producerii incendiului. Domnul expert a afirmat că a creat condiții mai "severe" decât cele existente la momentul producerii incendiului însă acele condiții nu pot fi cunoscute cu acuratețe exactă astfel că nu pot fi refăcute întocmai. De subliniat că Tribunalul Arad prin decizia penală nr. 409/R/2007 a evidențiat subiectivitatea acestui experiment și a decis trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de inculpat.
Pe de altă parte, culpa inculpatului constă în neîndepărtarea materialelor combustibile de la locul unde își desfășura activitatea, acolo existând covor, mobilier și materiale textile. Inculpatul a afirmat, susținut și de martorii și, că a avut asigurată o găleată de apă cu cârpe și că în permanență "răcea" țevile caloriferelor după efectuarea operațiunilor de sudare. Instanța a apreciat însă că aceste mijloace nu pot fi descrise ca materiale de primă intervenție în caz de incendiu.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul și partea civilă.
Partea civilă a formulat o cerere de repunere în termenul de declarare al apelului.
Inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și achitarea sub aspectul comiterii infracțiunii de distrugere din culpă, prevăzută de art. 219 al. 1Cod penal și respingerea pretențiilor civile formulate de partea vătămată -.
În motivarea apelului arată că instanța de fond nu a făcut o apreciere judicioasă a probelor administrate în cauză, reținând că există certitudine că incendiul a fost provocat de către inculpat cu ocazia lucrărilor de sudură efectuate în apartamentul părții vătămate și că din probele administrate în cauză rezultă cel mult o stare de dubiu, stare care potrivit principiului "in dubio pro reo" operează în favoarea inculpatului.
Arată că din adresa Inspectoratului General pentru Situații de Urgență A, experimentul judiciar efectuat la fața locului, declarațiile martorilor audiați în cauză nu se poate reține cu certitudine dacă lucrările de sudură pe care le-a efectuat au provocat incendiul.
Partea civilă a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și admiterea acțiunii civile în sensul obligării inculpatului la plata daunelor materiale.
În motivarea apelului arată că, CF 11714/30.06.2005 și 42609/05.12.2006 deține cota de 1/2 din apartament, sens în care solicită daune materiale în sumă de 3575 lei din care 2100 lei reprezintă valoarea totală pentru curățarea, refacerea tencuielii, zugrăvelii, curățarea și refacerea parțială a parchetului, repararea instalației electrice, înlocuirea unei uși pentru o cameră în suprafață de 9,022, suprafața desfășurată aproximativ 402; 1250 lei reprezentând J din valoarea pentru curățarea, gletuirea, zugrăveala, înlocuirea faianței și a gresiei pentru baie, hol, bucătărie, în total suprafața desfășurată de aproximativ 402; suma de 225 lei reprezentând J din valoarea a 3 uși înlocuite - baie, bucătărie, intrare.
Partea vătămată a formulat o cerere de repunere în termenul de declarare al apelului motivată cu aceea că a avut certitudinea că avocatul angajat a declarat apel în cauză, lucru care însă nu s-a întâmplat.
Referitor la motivele de apel arată că sancțiunea aplicată inculpatului este prea ușoară în raport de gravitatea faptei.
Cu privire la latura civilă a cauzei arată că sumele acordate cu titlu de daune materiale și morale sunt prea mici față de prejudiciul suferit și că instanța nu a ținut cont de contractul de închiriere depus la dosar, de chitanțele depuse și de declarațiile martorilor privitoare la bunurile distruse, respectiv mobilier, bijuterii, obiecte de uz casnic.
Prin DP nr. 104/A din 7 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad, au fost respinge apelurile declarate de inculpatul și partea civilă împotriva sentinței penale nr. 3027/16.12.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-.
A fost respinsă cererea de repunere în termenul de declarare al apelului formulată de partea civilă.
A fost respins apelul declarat de partea civilă împotriva aceleiași sentințe penale.
A fost obligat inculpatul și părțile civile la plata către stat a câte 50 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, examinând apelurile inculpatului și al părții civile, în cadrul dat de art. 378 Cod procedură penală și din oficiu conform art. 371 al. 2 Cod procedură penală, a apreciat că sunt nefondate.
Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei s-a constatat că prima instanță a reținut o stare de fapt conform probelor administrate în cauză și căreia i-a dat o încadrare juridică corespunzătoare. Astfel, fapta inculpatului care în timpul operațiunii de sudare cu flacără oxiacetilenică nu și-a luat măsurile de prevenire și siguranță împotriva incendiilor provocând un incendiu care a produs distrugerea bunurilor părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere din culpă prevăzută de art. 219 alin. 1 Cod penal.
Apărarea inculpatului din apel în sensul că, din probele administrate în cauză nu se poate reține cu certitudine vreo culpă a sa în producerea incendiului este neîntemeiată.
Astfel, în mod întemeiat prima instanță și-a însușit concluziile raportului de constatare tehnico-științifică a cauzei incendiului efectuat de expert conform cărora incendiul a fost provocat de lucrările de sudură oxiacetilenică, direct de la flacără, ori ca urmare a blocurilor de sudură.
Cu privire la experimentul judiciar efectuat în cauză, prima instanță în mod justificat nu și-a însușit concluziile acestuia având în vedere faptul că acesta nu este în măsură să redea cu fidelitate circumstanțele producerii incendiului și cuprinde aprecieri pur personale ale expertului.
Cu toate că inculpatul, susținut și de unii martori audiați în cauză afirmă că și-a luat măsurile de precauție pentru a evita un eventual incendiu, acestea au fost inadecvate și insuficiente.
Pedeapsa aplicată inculpatului este individualizată cu respectarea cu respectarea dispozițiilor art. 72 Cod penal. Instanța a avut în vedere că este vorba despre o faptă săvârșită din culpă iar inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale fiind justificată aplicarea dispozițiilor art. 81, 82 Cod penal.
În privința laturii civile a cauzei, prima instanță a acordat părții civile suma de 23.633,4 lei cu titlu de daune materiale și suma de 8.000 lei cu titlu de daune morale.
Daunele materiale au fost acordate în mod corect, în proporția în care acestea au fost dovedite. Astfel, instanța a avut în vedere recunoașterea inculpatului cu privire la bunurile distruse și care ar valora suma de 1000 Euro. De asemenea, instanța a avut în vedere un raport de evaluare extrajudiciar care a concluzionat că investițiile ce se impun a fi efectuate în apartamentul părții civile se ridică la suma de 5000 Euro. În lipsa altor probe, instanța în mod justificat a reținut drept criterii de stabilire a cuantumului daunelor materiale, recunoașterea inculpatului și raportul de expertiză depus în cauză. Daunele morale acordate de către prima instanță sunt corect stabilite și în măsură să repare prejudiciul moral cauzat părții vătămate prin fapta inculpatului.
Cu privire la cererea părții vătămate de acordare a sumei de 5000 Euro cu titlu de daune, prima instanță a apreciat în mod corect că din probatoriul administrat în cauză nu reiese că acesta ar fi suportat cheltuielile necesare renovării apartamentului.
În motivele de apel pe care această parte vătămată le-a formulat, solicită suma de 3575 lei cu titlu de daune materiale reprezentând costul renovării apartamentului dar fără a proba faptul că a efectuat aceste cheltuieli.
Cu privire la cererea de repunere în termenul de declarare al apelului formulată de partea civilă tribunalul a apreciat că acesta nu este întemeiată. Motivul invocat de partea civilă în sensul că a avut convingerea că avocatul ales a declarat apel în cauză nu constituie o cauză temeinică de împiedicare în sensul dispozițiilor art. 364 Cod procedură penală. Partea civilă avea posibilitatea să declare apel personal sau să verifice dacă a fost declarat apel în cauză. Astfel, tribunalul a apreciat ca fiind tardiv formulat apelul de către această parte vătămată sens în care a mai analizat motivele de apel invocate.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art. 379 pct. 1, lit. b) Cod procedură penală a respins apelurile declarate de inculpatul și partea civilă împotriva sentinței penale nr. 3027/16.12.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-.
În baza art. 364 Cod procedură penală raportat la art. 363 Cod procedură penală a respins cererea de repunere în termenul de declarare al apelului formulată de partea civilă.
În baza art. 379 pct. 1 lit. a) Cod procedură penală a respins apelul declarat de partea civilă împotriva aceleiași sentințe penale.
Împotriva deciziei penale nr.104/A din 7 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad, au declarat recurs inculpatul și partea civilă.
Pentru inculpat s-a solicitat casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, în vederea efectuării unei noi expertize tehnice, care să stabilească cu exactitate cauzele producerii incendiului.
Pentru partea civilă s-a solicitat casarea hotărârii și în rejudecare să fie majorate pretențiile civile.
Analizând decizia penală recurată, în raport cu solicitările formulate de către recurenți, precum și din oficiu, în condițiile prev.de art.3859alin.3 C.P.P. se constată că instanța a reținut o stare de fapt corespunzătoare probatoriului administrat și a dat o bună încadrare juridică faptelor reținute.
Referitor la solicitările formulate de către inculpat, privind casarea deciziei pentru efectuarea unei noi expertize, se constată că aceasta nu se încadrează în cazurile de recurs, prev.de art. 3859.
C.P.P.În cauză s-a efectuat un raport de constatare tehnico - științifică a cauzei incendiului, de către expertul și din care rezultă că incendiul a fost provocat de lucrările de sudură efectuate de către inculpat.
În cauză s-a efectuat și un experiment judiciar dar acesta, în mod corect, nu a fost reținut de instanță, deoarece se baza pe aprecieri personale ale expertului.
Neexistând temeiuri de fapt sau de drept, în raport cu dispozițiile art.3859C.P.P. care să conducă la modificarea deciziei, urmează ca în baza art.38515pct.1, lit.b C.P.P. recursul inculpatului să fie respins ca nefondat.
Referitor la recursul părții civile, se constată că acesta este inadmisibil, deoarece Tribunalul Arad în mod corect a respins apelul declarat de partea civilă, ca tardiv, acesta fiind făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 363.C.P.P. iar motivele invocate pentru repunerea în termen, nu se încadrează în dispozițiile art.364
C.P.P.Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 C.P.P. recurenți vot fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.104/A din 7 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, ca nefondat.
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.a p Cod Penal respinge recursul părții civile împotriva aceleiași decizii, ca inadmisibil.
În baza art.192 al.2 p Cod Penal obligă inculpatul și partea civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei fiecare.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 19 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - - G -
GREFIER
- -
RED: VI/28.10.2009
Dact: 2 exempl/ 28 Octombrie 2009
Primă instanță: Judecătoria Arad
Jud:
Apel: Tribunalul Arad
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky
