Distrugerea din culpă (art. 219 cod penal). Decizia 353/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 353/
Ședința publică din 27 martie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol este judecarea recursurilor declarate de inculpatul și partea civilă Societatea Comercială Agroindustrială "" SA Sânnicolau M împotriva deciziei penale nr. 354/A/05.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent,asistat de avocat, lipsă fiind partea civilă recurentă SA Sânnicolau M și inculpatul intimat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind alte probe de administrat ori cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor doar în partea cu privire la latura civilă și trimiterea spre rejudecare la Judecătoria Sânnicolau În susținerea cererii a susținut că inculpatul a fost obligat în solidar cu coinculpatul la plata unor despăgubiri civile în temeiul răspunderii civile delictuale, respectiv art. 998, 999.civ. și că această răspundere nu se aplică în speță. Totodată, a arătat că ar putea fi vorba de răspunderea civilă prevăzută de art. 1000 alin. 3.civ., respectiv răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, iar în cadrul acestei răspunderi trebuiau analizate funcțiile care au fost încredințate, dacă au fost respectate, depășite sau neaplicate; aspecte care trebuiau analizate, probate, lămurite la prima instanță. În al doilea rând a arătat că timp de 10 zile înainte de a arde tarlaua în discuție a plouat, iar grâul ce uram să fie recoltat s-a alterat, a "încolțit", transformându-se din de panificație în furajer și, ca atare, prețul este mult mai mic. A susținut că nici acest aspect nu a fost clarificat, în sensul că trebuiau administrate probe, respectiv că nu s-a rezolvat fondul laturii civile. Cu privire la recursul declarat de partea civilă solicită respingerea ca nefondat.
Procurorul pune concluzii de respingerea recursurilor declarate de inculpat și partea civilă ca nefondate, hotărârile instanțelor de fond sunt legale și temeinice, în considerente fiind analizate toate aspectele ce țin de angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, arată că pretențiile formulate de partea civilă sunt mari față de calitatea produsului rezultat în urma recoltării. Solicită admiterea recursului declarat de el și respingerea recursului declarat de partea civilă.
R A
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 456/18.10.2006 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M în dosarul nr. 1800/2005:
- în temeiul art. 334.C.P.P. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din prevederile art. 25 raportat la art. 219 al. 1. pen. în prevederile art. 31 raportat la art. 219 al. 1.pen.;
- în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit. d C.P.P. s-a dispus achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 31 raportat la art. 219 al. 1.pen.;
- în temeiul art. 219 al. 1.pen. s-a dispus condamnarea inculpatului, la 2.000 RON amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere din culpă și s-a atras atenția condamnatului asupra dispozițiilor art.631pen. privind înlocuirea amenzii cu închisoarea în cazul neexecutării acesteia cu rea credință;
- în temeiul art. 14 și 346.C.P.P. coroborată cu art. 998-999 și urm. civ. inculpați au fost obligați în solidar să achite în favoarea părții civile suma de 378.500.000 lei vechi (37.850 RON) despăgubiri civile;
- în temeiul art. 191.C.P.P. și art. 192 pct. 1 lit. c C.P.P. ambii inculpați au fost obligați să achite în favoarea statului câte 800 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M nr. 633/P/2004 din 29.11.2005, inculpatul - a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la săvârșirea infracțiunii de distrugere, din culpă prev. de art. 25 raportat la art. 219 al. 1.pen. iar inculpatul - a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de distrugere din culpă prev. de art. 219 al. 1.pen.
Prin actul de sesizare s-a reținut că la data de 03.08.2004, în jurul orei 9, inculpatul - l-a trimis pe inculpatul -, care lucra ziler - tractorist la primul, să se deplaseze la o ce-i aparținea și de pe suprafața căreia grâul era deja recoltat, situată în zona limitrofă parcelei A 1806 aparținând " " SA, indicându-i să ia tractorul și două furci, pentru a da foc paielor rămase în urma recoltării.
Această discuție a fost auzită de către martorele și -, care lucrau ca ziliere la inculpatul -.
După aproximativ o oră, inculpatul -, le-a luat pe cele două ziliere, cu autoturismul personal, și s-a deplasat împreună cu acestea la o cultivată cu porumb, aparținându-i, punându-le să scoată iarba din porumb și să o scoată la marginea tarlalei, lângă drumul agricol, spunându-le că se deplasează la tarlaua unde la trimis pe inculpatul -, pentru a-l ajuta la arderea paielor. După aproximativ o oră, inculpatul - s-a întors la tarlaua unde lucrau martorele, acestea percepându-l într-o stare de agitație evidentă. Inculpatul a afirmat că focul pus paielor s-a extins și la cultură și le-a solicitat să-l urmeze, pentru a-l ajuta la stingerea incendiului.
Martorele l-au urmat pe inculpat și s-au deplasat la acea fiind lăsate în partea opusă locului unde era deja propagat incendiul, loc unde, de asemenea, exista un focar de incendiu și, la indicația inculpatului, s-au apucat să focul folosindu-se de încălțăminte și de porumb în continuare.
Ulterior, la cererea inculpatului -, la fața locului a sosit personalul din cadrul " " SA Sânnicolau M, cu diverse utilaje și cisterne cu apă, care au acționat pentru stingerea incendiului. Tot în aceste împrejurări la fața locului au sosit și pompierii din cadrul "Grupului de Pompieri ", cu autovehicule specializate, care au acționat în consecință, la finele activității întocmindu-se procesul verbal de intervenție nr. 16/03.08.2004, în care este consemnat faptul că au ars 15 ha miriște, proprietatea lui - și 30 ha lan, proprietatea lui "" SA Sânnicolau
După stingerea incendiului a fost constituită o comisie, formată din membrii "" SA Sânnicolau M, a Centrului Agricol al Primăriei Sânnicolau M, unde în prezența unui reprezentant al Poliției Orașului Sânnicolau M și a inculpatului -, după efectuarea activităților de specialitate, s-a constatat că a fost distrusă o suprafață de 27,38 ha cultură de, stabilindu-se că a fost distrusă o cantitate de 173 tone boabe.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă, cu suma de 1.029.350.000 lei vechi, din care suma de 400.000.000 lei vechi a fost recuperată, rămânând nerecuperat un prejudiciu în valoare de 629.350.000 lei vechi.
Prima instanța a reținut starea de fapt pe baza plângerii părții vătămate, declarații inculpat, declarații martori, adresa privind prejudiciul creat, chitanța cu achitarea prejudiciului în valoare de 400.000.000 lei vechi, adresa nr. 1995/29.07.2005 a Gărzii Naționale de Mediu, adresa Inspectoratului pentru situații de urgență, adresa Primăriei orașului Sânnicolau M nr. 8721/22.08.2005.
Inculpatul nu s-a prezentat în instanță pentru a-și face apărarea, astfel că Judecătoria a concluzionat că se sustrage de la judecată.
Din analiza probelor administrate, prima instanță a reținut că inculpatul - deținea o suprafață de teren în extravilanul orașului Sânnicolau M, la limita cu hotarul localității. Parcela sa de teren se învecinează cu parcela A 1806 aparținând părții civile A " " SA Sânnicolau Acesta și-a recoltat grâul de pe teren cu ajutorul inculpatului, care lucra ca mecanizator la ferma sa. Întrucât a intenționat să elibereze terenul de paiele rămase, inculpatul a dat telefon la serviciul pompieri pentru a se interesa dacă se poate face acest lucru. Din susținerile inculpatului, confirmate de martora, concubina acestuia, i s-a spus că se poate face acest lucru, doar dacă cineva supraveghează focul. Depozițiile celor doi cu privire la existența convorbirii telefonice sunt confirmate prin listingul convorbirilor telefonice, din care rezultă că în data de 02.08.2005 în jurul orei 18 09 49 fost apelat, de la postul telefonic al inculpatului " Serviciul Pompieri".
Existența acelei convorbiri telefonice prezintă o relevanță deosebită în evaluarea poziției subiective a inculpatului la săvârșirea faptei.
La dosarul de urmărire penală exista adresa autorității competente, respectiv Inspectoratul pentru Situații de urgență al Județului T, care relatează că, potrivit legislației în vigoare, incendierea miriști nu este permisă și în consecință inspectoratul nu eliberează aprobări pentru astfel de situații. Mai exista ordinul 313/09.08.2001 privind unele măsuri privind protecția mediului (fila 36) care stipulează, în art. 1, că se interzice aprinderea resturilor vegetale rezultate în urma recoltării cerealelor păioase, fapta constituind contravenție, iar art. 2 stipulează că se interzice aprinderea și menținerea focului în câmp deschis și nesupravegheat.
Angajatul, soldat al unității de pompieri, de serviciu la data săvârșirii faptei, a relatat în fața instanței că nu cunoaște ca inculpatul să fi sunat pentru a solicita aprobare sau aviz pentru incendierea miriștii, dar relatează totodată că în documentele interne ale pompierilor nu sunt notate decât solicitările de intervenție pentru incendiu, nefiind evidențiate toate convorbirile recepționate. Din susținerile martorului a rezultat că acesta a fost de serviciu în data de 03.08.2005, respectiv în ziua incendiului, în condițiile în care inculpatul a susținut și a probat, că a avut acea convorbire telefonică în ziua anterioară.
Prima instanță a apreciat că probele propuse de inculpat fac dovada faptului că a telefonat la serviciul de pompieri pentru a se interesa dacă se poate da foc miriștii, dar nu fac dovada faptului că a primit un astfel de aviz din partea serviciului de specialitate.
În aceeași seară, inculpatul a avut o discuție cu angajatul său, inculpatul, dându-i dispoziție să ia tractorul și două furci, să aduce paiele în mijlocul parcelei pentru a le da foc și să tragă o în jurul parcelei pentru a nu se extinde focul.
Afirmațiile rezultă din declarația inculpatului și a martorelor și, care au fost de față. Ambele martore l-au auzit pe inculpat repetând angajatului său să nu dea foc până nu trage brazda, atât în seara dinaintea incendiului, cât și dimineața.
În dimineața următoare, inculpatul s-a deplasat la parcela în litigiu, dar nu a respectat dispoziția dată de inculpatul. A tras o singură cu tractorul după care a dat foc paielor. Acest aspect este probat prin declarația celor două martore de mai sus, care relatează că, ulterior, după extinderea focului, martorul a făcut brazda în jurul întregii parcele pentru a limita extinderea focului.
Inculpatul, împreună cu cele două angajate, au ajuns la fața locului mai târziu, în momentul în care focul se extinsese către parcela părții civile. Inculpatul a contactat personal partea civilă pentru a ajuta la stingerea incendiului și a anunțat serviciul de pompieri despre producerea incendiului prin intermediul concubinei sale.
Inculpatul nu s-a prezentat în instanță pentru a-și formula apărarea și nici în cursul urmăririi penale. Singura declarație a acestuia este dată în data de 11.10.2005 în fața organelor de cercetare penală. Din lecturarea acesteia a rezultat însă că este nesinceră, fiind în totalitate contradictorie cu întreg materialul probator administrat în cauză, întrucât în cuprinsul acesteia se afirmă că cel care a dat efectiv foc miriștii este inculpatul. În consecință, prima instanță a înlăturat această apărare a inculpatului și a constatat că se sustrage de la judecată.
Urmare a incendiului, a intervenit Grupul de Pompieri cu autovehicule specializate, care au acționat în consecință, la finele activității întocmind-se procesul verbal de intervenție nr. 16/03.08.2004, în care este consemnat faptul că au ars 15 ha miriște proprietatea lui și 30 ha proprietatea A " " SA Sânnicolau
După stingerea incendiului a fost constituită o comisie, formată din membrii A " " SA Sânnicolau M, a Centrului Agricol al Primăriei Sânnicolau M, unde în prezența unui reprezentant al Poliției orașului Sânnicolau M și a inculpatului, după efectuarea activităților de specialitate, s-a constatat că a fost distrusă o suprafață de 27,38 ha cultură de, stabilindu-se că a fost distrusă o cantitate de 173 tone boabe.
Prejudiciul a fost evaluat 1.029.350.000 lei vechi, din care suma de 400.000.000 lei vechi a fost achitată de inculpatul, partea vătămată constituindu-se parte civilă cu diferența de 629.350.000 lei vechi.
Inculpatul a contestat întinderea prejudiciului și a depus la dosar o expertiză extra-judiciară din care rezultă că întinderea prejudiciului este de 512.000.000 lei vechi, arătând că a fost și o vreme ploioasă și grâul recoltat a fost afectat de umiditate, ceea ce a dus la scăderea prețului pe kilogram.
Din adresele comunicate instanței de Baza de "" a reieșit că în perioada indicată prețul mediul al unui kilogram de era de 3.800 lei vechi.
În drept, fapta inculpatului, având calitatea de tractorist și angajat al inculpatului, care în data de 03.08.2004 a dat foc miriștii de pe terenul patronului său astfel încât flacăra s-a extins pe terenul proprietatea părții civile SC SA și a condus la incendierea unei suprafețe de 27,38 ha cultură de, constituie infracțiunea prev. de art. 219.pen. faptă pentru care a fost condamnat la 2.000 RON amendă penală.
La individualizarea pedepsei prima instanță a avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72.pen. respectiv limitele de pedeapsă, limitele amenzii prev.de art. 63.pen. pericolul social al faptei, persoana făptuitorului care nu are antecedente penale dar se sustrage de la judecată, precum și împrejurările concrete în care s-a săvârșit fapta.
S-a atras atenția condamnatului asupra dispoz. art. 631.pen. privind înlocuirea amenzii cu închisoarea în cazul neexecutării acesteia cu rea credință.
Față de conținutul actului de acuzare, prima instanță a apreciat că se impune calificarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru fapta de instigare a coinculpatului la săvârșirea faptei de distrugere din culpă prev.de art. 219.pen.
Judecătoria a reținut că art. 25.pen. nu are aplicabilitate în cauza de față, întrucât legiuitorul, în conținutul art. 31.pen. a prevăzut o formă atipică de participație, respectiv participația improprie, în cazul în care autorul nemijlocit săvârșește fapta din culpă.
Potrivit art. 31.pen. constituie participație improprie determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenție, la săvârșirea din culpă de către o altă persoană, a unei fapte prevăzute de legea penală.
Față de aceste considerente, prima instanță a dispus, în temeiul art. 334.C.P.P. schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din prev. art.25 raportat la art. 219 al. 1.pen. în prev. art. 31 raportat la art. 219 al. 1.pen.
În ce privește vinovăția inculpatului, Judecătoria a reținut că, aportul acestuia la săvârșirea faptei de distrugere din culpă de către inculpatul nu poate îmbrăca forma penală, deoarece nu sunt întrunite condițiile pentru realizarea laturii subiective a infracțiunii, respectiv intenția.
Pentru existența participației improprii la săvârșirea infracțiunii, este absolut necesar ca participantul să fi săvârșit fapta (adică acțiunea de a determina pe autorul nemijlocit să săvârșească infracțiunea de distrugere din culpă) cu intenție. Din materialul probator administrat a reieșit că inculpatul l-a trimis pe celălalt inculpat să tragă o de jur împrejurul parcelei, să aducă paiele pentru ca ulterior să dea foc la propria miriște, specificându-i să nu aprindă focul până nu trage acea. Coinculpatul, fără a face acea conform recomandărilor, a dat foc la miriște cu consecința extinderii focului și, ulterior, a distrugerii prin incendiere a parcelei vecine.
Manifestarea de voință a inculpatului era de a-l determina pe coinculpat să pună foc la miriște, faptă care are natură contravențională.
Fapta de distrugere este însă o consecință a modului defectuos de a proceda al inculpatului care nu a respectat întru totul indicațiile patronului său și probabil a unor factori de mediu care au condus la extinderea focului.
Pentru a fi participant, în sensul prev.de art. 31.pen. legea presupune, în mod obligatoriu ca atitudinea psihică a făptuitorului să constea în vinovăție sub forma indirectă, adică să prevadă rezultatul faptei sale și să-l urmărească, fie indirect, adică să prevadă rezultatul faptei sale și să accepte eventualitatea producerii lui.
Faptul că inculpatul a sunat în anterioară la pompieri pentru a se interesa despre modul cum se poate da foc la miriște, coroborat cu faptul că l-a atenționat pe celălalt inculpat să delimiteze parcela prin pentru a nu se extinde flacăra pe tarlaua vecină, demonstrează faptul că inculpatul a prevăzut sau putea să prevadă rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta, considerând că a luat măsurile necesare pentru ca acesta să nu se producă. Această manifestare este caracteristică, formei de vinovăție a culpei, prev. de art. 19 pct. 2 lit. a pen.
Judecătoria a considerat că nu se poate reține participația, întrucât inculpatul nu l-a determinat pe angajatul său la săvârșirea unei fapte penale, care ulterior a condus la un rezultat mai grav, ci l-a determinat la săvârșirea unei fapte care nu are natură penală (a da foc la miriște - faptă contravențională), dar acceptând și crezând că nu se va produce fapta penală de distrugere.
În consecință, prima instanță a reținut că fapta săvârșită de inculpatul nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art. 31 raportat la art. 219 pen.p. și, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit. d C.P.P. a dispus achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii acestei infracțiuni.
În ce privește latura civilă, prin actul de constatare întocmit de o comisie specializată s-a reținut că a fost distrusă cantitatea de 173 tone boabe.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 1.029.350.000 leivechi. Această sumă reprezintă contravaloarea cantității de, în condițiile în care un kilogram de a fost evaluată la suma de 5.000 lei vechi/kg. Partea civilă a precizat că acest preț este compus din suma de 4.500 lei vechi/kg prețul de livrare practicat de societate în acel an, și 500 lei vechi/kg reprezentând sprijinul financiar de care urma să beneficieze conform HG 1594/2003.
În soluționarea laturii civile s-au efectuat adrese la mai multe societăți de profil, baze de recepție pentru a se comunica prețul de achiziție a grâului, inculpatul a depus expertiza extrajudiciară, iar partea civilă a depus facturi fiscale prin care a probat că a valorificat în acea perioadă grâul cu prețul de 4.500 lei vechi/kg.
În ce privește acel sprijin financiar de care urma să beneficieze partea civilă, martorul nu cunoștea dacă în acel an societatea a beneficiat de subvenție de la stat pentru grâul valorificat, iar martorul, director executiv al părții civile, a precizat că în acel an partea civilă nu a formulat cerere pentru a beneficia de acea subvenție.
În aprecierea întinderii prejudiciului instanța a avut în vedere facturile fiscale depuse de partea civilă, societate cu profil agricol, din care a rezultat că în anul 2004, începând cu luna august și până în luna decembrie, societatea a valorificat, către diverși beneficiari, cu prețul de 4.500 lei vechi/kg. Deci, urmare a faptei, s-a produs un prejudiciu constând în cantitatea de 173 tone, pe care ar fi putut să-l valorifice la acest preț, ceea ce înseamnă un cuantum de 778.500.000 lei vechi. Prima instanță a apreciat nejustificată cererea de a se achita și acea diferență de 500 lei vechi/kg, întrucât în anul respectiv societatea nu a beneficiat de sprijinul financiar de la stat, nefiind formulată cerere în acest sens. Chiar dacă din expertiza întocmită în cauză rezultă că valoarea pe kilogram era mai mică, prejudiciul real produs societății nu poate fi apreciat decât raportat la acest preț practicat în raporturile comerciale cu beneficiarii săi.
Din întregul prejudiciu inculpatul a achitat suma de 400 milioane lei vechi, context în care a mai rămas de recuperat suma de 378.500.000 lei vechi.
În ce privește angajarea răspunderii civile delictuale, Judecătoria a reținut că există legătură de cauzalitate între fapta inculpatului și producerea prejudiciului. Chiar dacă fapta săvârșită de acesta nu are natură penală, sunt întrunite elementele pentru angajarea răspunderii civile delictuale a acestuia, alături de fapta inculpatului.
Răspunderea celor doi este solidară, rezultând dintr-un fapt juridic ilicit. În consecință, în temeiul art. 14 și 346.pr. civ. coroborat cu art. 998 și urm. civ. inculpații au fost obligați în solidar să achite în favoarea părții civile suma de 378.500.000 lei vechi (37.850 RON) despăgubiri civile.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termenul legal Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M (la data de 19.10.2006, pronunțarea sentinței având loc la 18.10.2006, partea civilă Societatea Comercială Agroindustrială "" Sânnicolau M (la data de 24.10.2006, termenul curgând de la pronunțare - 18.10.2006) și inculpatul - (la data de 26.10.2006), înregistrate pe rolul Tribunalului Timiș la data de 12.02.2007, sub număr de dosar -.
În motivarea apelului procurorului se arată că: sentința este nelegală deoarece s-a renunțat la audierea martorului fără a se da citire declarației acestuia așa cum prevede art. 327 pct. 3.C.P.P.; instanța a redeschis dezbaterile pentru a pune în discuție cererea de schimbare a încadrării juridice, fără a se pronunța cu privire la aceasta, lăsând pronunțarea asupra încadrării juridice a faptei odată cu fondul cauzei, astfel că inculpatul nu a cunoscut încadrarea faptei pentru care a fost judecat, contrar disp. art. 334.C.P.P.; este nelegală schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului -, din instigare la comiterea infracțiunii de distrugere din culpă în participație improprie, căci inculpatul avea interdicție de a da foc tarlalei, faptă ce constituie contravenție, așa cum de altfel instanța a reținut, ori el a încălcat această obligație legală; sentința este netemeinică prin achitarea inculpatului -, deoarece din cercetări a rezultat că acesta l-a trimis pe inculpatul să dea foc miriștii, determinându-l la aceasta.
În motivarea apelului părții civile se arată că: în mod greșit prima instanță le-a acordat despăgubiri civile doar în sumă de 778.000.000 lei vechi în loc de 1.029.350.000 lei vechi, această ultimă sumă reprezentând contravaloarea a 173 tone la o valoare de 5.000 lei vechi/kg, la care se adaugă TVA; prima instanță a acordat despăgubiri calculate la o valoare de 4.500 lei vechi/kg și nu a acordat TVA.
Apelul inculpatului - nu a fost motivat în scris.
Prin decizia penală nr.354/A din 05.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 379 pct. 1 lit. b pr. pen. s-a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M, partea civilă Societatea Comercială Agroindustrială "" Sânnicolau M și inculpatul - împotriva sentinței penale nr. 456/18.10.2006 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M în dosarul nr. 1800/07.12.2005.
În temeiul art. 192 al. 2. pr. pen. a obligat partea civilă - apelantă și inculpatul - apelant la câte 150 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
În temeiul art. 192 al. 3. pr. pen. au rămas în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta pentru soluționarea apelului procurorului.
Pentru a decide astfel, tribunalul, cu privire la admisibilitatea și tardivitatea apelului părții civile, a constatat că apelul a fost declarat în termenul de 10 zile de la pronunțare, de către apărătorul părții civile în prima instanță (fila 4), în conformitate cu disp. art. 362.
C.P.P.Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate, verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului cauzei, tribunalul a constatat că acestea sunt nefondate.
Astfel, prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale și în faza judecății, precum și încadrarea juridică a faptei inculpatului -.
Nu s-a putut susține că inculpatul - l-ar fi determinat pe inculpatul să distrugă din culpă miriștea vecină, întrucât între cei doi nu a existat o coeziune psihică în sensul art. 25.Cod Penal Inculpatul - a acționat cu intenție în privința determinării inculpatului la incendierea miriștii limitrofe celei aparținând părții civile, iar inculpatul a acționat cu forma de vinovăție a culpei în privința incendierii și a miriștii părții civile.
De asemenea, nu s-a confirmat susținerea din apelul procurorului potrivit căreia prima instanță a renunțat la audierea martorului fără a se da citire declarației acestuia așa cum prevede art. 327 pct. 3.C.P.P. Judecătoria a luat act de renunțarea procurorului de ședință la audierea acestui martor, fiind deci incidente disp. art. 329 și nu ale art. 327.
C.P.P.Nu s-a confirmat nici susținerea din apelul procurorului potrivit căreia inculpatul nu a cunoscut încadrarea faptei pentru care a fost judecat pentru că prima instanță a soluționat cererea de schimbare a încadrării juridice o dată cu fondul. Judecătoria a procedat corect, deoarece pentru soluționarea cererii de schimbare a încadrării juridice era necesară interpretarea probatoriului în ansamblul său. Pe de altă parte, inculpatul a avut posibilitatea de a-și formula apărarea în raport cu eventuala nouă încadrare, chiar el formulând prin apărător cererea de schimbare a încadrării juridice. În orice caz, art. 334.C.P.P. instituie un drept al inculpatului, astfel încât, dacă inculpatul nu uzează de acesta, instanța nu are obligația de a amâna cauza sau de a se pronunța cu privire la încadrarea juridică înainte de dezbaterea pe fond a cauzei.
Totodată, prima instanță a soluționat în mod corect acțiunea civilă, stabilind că, deși inculpatul a fost achitat, prin faptele lor inculpații au cauzat un prejudiciu părții civile, pentru care aceștia trebuie să răspundă în solidar, deoarece între inculpatul - și inculpatul a existat un raport de la comitent la prepus în sensul art. 1000 al. 3.civ. Conform art. 1000 al. 3.civ. comitenții răspund pentru prejudiciul cauzat de prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat. Raportul de prepușenie există, pentru că la momentul săvârșirii de către prepus a faptei ilicite, comitentul avea autoritatea de a îndruma și controla activitatea desfășurată de prepus în îndeplinirea sarcinilor încredințate.
În privința întinderii prejudiciului, Judecătoria a stabilit în mod just că inculpații datorează doar suma calculată la prețul de 4500 lei vechi/kg, deoarece aceste a fost prețul cu care partea civilă a valorificat către diverși beneficiari. Diferența de preț unitar de 500 lei vechi/kg, constând în ajutorul financiar de care partea civilă urma să beneficieze în acel an, nu se justifică, întrucât, în situația încasării acestei sume (cum susține și partea civilă), suma reprezentând ajutorul de stat pentru producătorii agricoli nu poate face parte din prejudiciu; partea civilă a încasat această sumă de la Direcția Agricolă a Jud. T (fila 20), rezultând că nu putea fi păgubită cu această sumă de către inculpați.
Nu se justifică nici acordarea TVA, întrucât întinderea prejudiciului trebuie să cuprindă paguba efectivă și beneficiul nerealizat. TVA, care ar fi fost aferentă prețului dacă partea civilă ar fi vândut grâul distrus, nu face parte din prejudiciu, TVA urmând a fi încasată de partea civilă dar suportată de cumpărători și apoi vărsată la bugetul de stat.
Tribunalul a înlăturat susținerile inculpatului-apelant potrivit cărora, în urma achitării de către inculpatul - a unei părți din prejudiciu (mai mult de J), pentru restul neachitat ar fi trebuit obligat doar celălalt inculpat, nu ambii în solidar. Indiferent de întinderea părții din prejudiciu achitată, răspunderea civilă rămâne solidară. In cazul în care și restul prejudiciului ar fi recuperat de partea civilă tot de la inculpatul apelant, acesta are la îndemână o acțiune în regres împotriva inculpatului intimat pentru partea plătită în plus.
Pentru considerentele de mai sus, în baza art. 379 pct. 1 lit. b pr. pen. tribunalul a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M, partea civilă Societatea Comercială Agroindustrială "" Sânnicolau M și inculpatul - împotriva sentinței penale nr. 456/18.10.2006 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M în dosarul nr. 1800/07.12.2005.
Împotriva deciziei penale nr. 353/A/05.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș au declarat recurs, în termenul legal, inculpatul și partea civilă Societatea Comercială Agroindustrială "" SA Sânnicolau
În motivarea recursului său, inculpatul a solicitat desființarea hotărârilor instanțelor de fond doar în partea cu privire la latura civilă și trimiterea spre rejudecare la Judecătoria Sânnicolau În susținerea cererii sale, inculpatul a susținut că a fost obligat în solidar la plata unor despăgubiri civile în temeiul răspunderii civile delictuale, respectiv art. 998, 999.civ. și că această răspundere nu se aplică în speță. Totodată, a arătat că ar putea fi vorba de răspunderea civilă prevăzută de art. 1000 alin. 3.civ., respectiv răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, iar în cadrul acestei răspunderi trebuiau analizate funcțiile care au fost încredințate, dacă au fost respectate, depășite sau neaplicate; aspecte care trebuiau analizate, probate, lămurite la prima instanță. În al doilea rând, inculpatul a arătat că timp de 10 zile înainte de a arde tarlaua în discuție a plouat, iar grâul ce uram să fie recoltat s-a alterat, a "încolțit", transformându-se din de panificație în furajer și, ca atare, prețul este mult mai mic. Inculpatul a susținut că nici acest aspect nu a fost clarificat, în sensul că trebuiau administrate probe, respectiv că nu s-a rezolvat fondul laturii civile.
Partea civilă "" SA Sânnicolau Maa rătat numai că decizia penală recurată este netemeinică și nelegală, fără a prezenta în scris sau verbal motivele pe care își întemeiază recursul.
Analizând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate și din oficiu conform art. 3859alin. 3.C.P.P. instanța constată că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul declarat de partea civilă "" SA Sânnicolau M, instanța constată că acesta nu a fost motivat conform dispozițiilor art. 38510.C.P.P. astfel că nu poate analiza decizia recurată decât în limita motivelor de casare de ordine publică. În acest sens, se reține că potrivit art. 38510alin. 1 - 21.C.P.P. recursul trebuie să fie motivat; motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată; iar în cazul în care nu sunt respectate condițiile prevăzute în alin. 1 și 2, instanța ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 3859alin. 3, se iau în considerare din oficiu. Astfel, analizând decizia penală prin prisma acestor dispoziții, instanța constată că nu este incident nici unul dintre cazurile de casare reglementate de art. 3859alin. 1 pct. 1 - 7, 10, 13, 14, 19 și 20.C.P.P. astfel că recursul părții civile apare ca fiind nefundat.
Referitor la recursul declarat de inculpatul, instanța reține în prealabil că acesta privește numai latura civilă a procesului penal, astfel că se va limita numai la acest aspect conform art. 3856.
C.P.P.Sub aspectul modului de soluționare al laturii civile, hotărârile instanțelor de fond sunt legale și temeinice, în considerente fiind analizate toate aspectele ce țin de angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului. Astfel, instanța de recurs își însușește considerentele expuse de Tribunalul Timiș care a evaluat în mod corect și judicios elementele pe care inculpatul le-a reiterat cu ocazia motivării recursului. În completare, instanța de recurs constată că răspunderea civilă delictuală este o formă a răspunderii civile, în care se încadrează atât răspunderea civilă pentru fapta proprie reglementată de art. 998, 999.civ. cât și răspunderea pentru fapta ilicită a altei persoane reglementată de art. 1000.civ. Susținerile inculpatului în sensul că nu s-a rezolvat fondul cauzei nu sunt întemeiate, în apel instanța analizând condițiile angajării răspunderii civile a inculpatului și întinderea prejudiciului. Chiar dacă prima instanță nu a analizat toate elementele care au condus la stabilirea răspunderii civile a inculpatului recurent, acest lucru a fost remediat în apel, existând această posibilitate întrucât potrivit art. 371 alin. 2.C.P.P. în această cale de atac cauza se examinează sub toate aspectele de fapt și de drept.
În mod corect, s-a reținut existența raportului de prepușenie întrucât la momentul săvârșirii de către prepus a faptei ilicite, inculpatul avea autoritatea de a îndruma și controla activitatea desfășurată de prepus în îndeplinirea sarcinilor încredințate. Pentru angajarea răspunderii civile a comitentului conform art. 1000 alin. 3.civ. nu este relevantă perioada de timp în care prepusul este angajat sau existența unui contract de muncă, nici faptul că acesta este angajat ca ziler, ci crearea unui raport de subordonare, pe baza acordului de voință, comitentul încredințând prepusului o anumită funcție ori însărcinare. Pentru angajarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusului se impun a fi îndeplinite două condiții speciale: să existe raportul de prepușenie și fapta ilicită a prepusului să fi fost săvârșită în funcțiile ce i-au fost încredințate, condiții îndeplinite în speță. În acest sens, se reține că inculpatul lucra ca ziler - tractorist la inculpatul și a primit dispoziție de la recurent să dea foc paielor de pe parcela de unde se recoltase grâul. Dispozițiile art. 1000 alin. 5.civ. nu prevăd și pentru comitenți posibilitatea de a proba faptul că nu au putut împiedica faptul prejudiciabil; răspunderea comitentului angajându-se și în cazul în care prepusul a acționat pentru comitent în limitele scopului în vederea căruia i-au fost încredințate funcțiile fără a avea instrucțiunile comitentului sau împotriva acestor instrucțiuni.
În ce privește evaluarea prejudiciului, aceasta a fost efectuat corect de prima instanță, care a avut în vedere prețul de livrarea a grâului din anul 2004 practicat de societățile cu profil agricol. Aspectul privind faptul că fost o perioadă ploioasă, iar grâul recoltat a fost afectat de umiditate, ceea ce a dus la scăderea prețului/kg a fost invocat și în fața primei instanțe fiind analizat cu ocazia stabilirii pagubei. Pe de altă parte, prin procesul-verbal încheiat în data de 05.08.2004 de o comisie compusă din reprezentanți ai părții vătămate, ai Centrului Agricol, Primăriei Sânnicolau M și Poliției orașului Sânnicolau M, în prezența inculpatului s-a stabilit că producția distrusă în incendiu este de 173 tone, luându-se ca reper cantitatea recoltată dintr-o parcelă care nu era arsă. În procesul verbal s-a consemnat că toți membrii comisei, inclusiv inculpatul, au fost de acord cu modul de stabilire a suprafeței arse și a producției medii la hectar. Ulterior, inculpatul se prevalează de o expertiză extrajudiciară în care se susține că procentul de boabe încolțite este de 2,6% și că producția ar fi fost de 156,7 tone, deși cantitatea stabilită de către comisie a avut în vedere elemente obiective, respectiv media obținută prin recoltarea unei porțiuni dintr-o parcelă ce nu a fost distrusă și nu estimări. Pe de altă parte, în dosarul de urmărire penală există și un raport de încercări seria L nr. - în care pe baza unor eșantioane s-a stabilit pentru o probă că lipsesc boabele încolțite, iar pentru cealaltă o prezență de 0,05 %. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile formulate de inculpat sunt nefondate.
Față de considerentele sus menționate, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul și partea civilă Societatea Comercială Agricolă "" SA Sânnicolau M împotriva deciziei penale nr. 354/A/05.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga fiecare recurent la plata a câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515, pct. 1, lit.b C.P.P. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul și partea civilă Societatea Comercială Agroindustrială "" SA Sânnicolau M împotriva deciziei penale nr. 354/A/05.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin.2 C.P.P. obligă inculpatul și partea civilă la plata a câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. LB /31.03.2008
Tehnored. AA
Ex. 2/ 09.04.2008
Prima instanță:
Instanță apel:,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 353 /
În temeiul art. 38515, pct. 1, lit.b C.P.P. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul și partea civilă Societatea Comercială Agroindustrială "" SA Sânnicolau M împotriva deciziei penale nr. 354/A/05.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin.2 C.P.P. obligă inculpatul și partea civilă la plata a câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Laura Bogdan, Anca Nacu
