Evadarea (art. 269 cod penal). Decizia 178/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
1760/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.178
Ședința publică din data de 29 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Veronica Cîrstoiu
JUDECĂTOR 2: Viorel Adrian Podar
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul împotriva Sentinței penale nr. 622/30.06.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 27 iulie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată - ce face parte integrantă din prezenta - când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 29 iulie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.622/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în baza art. 269 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și art. 80 alin. 1 rap. la art. 74 alin.1 lit. c Cod penal și art. 76 alin.1 lit. e Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de două luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 269 alin. 3 Cod penal, s-a adăugat pedeapsa de două luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.622/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.2310/2006 a Judecătoriei Sectorului 3, definitivă prin decizia penală nr.240/14.02.2007 a Curții de Apel București.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 15.06.2007 inculpatul - încarcerat în Penitenciarul București - Jilava, în executarea unei pedepse cu închisoarea pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat - s-a deplasat la Ministerul Justiției împreună cu deținuții, și, pentru executarea unor lucrări la subsolul clădirii, paza deținuților fiind asigurată în regim semi-deschis de către agentul de penitenciar, martorul.
În jurul orei 10,00, inculpatul i-a cerut permisiunea agentului de pază să se deplaseze în afara clădirii, pentru a arunca o cutie cu gunoi.
Deși agentul nu i-a permis acest lucru, inculpatul, profitând de un moment în care atenția agentului era îndreptată asupra muncii celorlalți deținuți, a părăsit punctul de lucru și a ieșit din clădire.
Reușind să ajungă în afara clădirii și nefiind oprit de jandarmul de la poartă, inculpatul a hotărât să evadeze, astfel că a fugit în stația de tramvai " " și s-a urcat în tramvaiul nr. 32 deplasându-se în cartierul, acesta s-a deplasat apoi la domiciliul vărului său martorul, care a sesizat Dispeceratul 112, cu privire la prezența evadatului la el în casă.
Organele de poliție din cadrul Secției 19 s-au deplasat la adresa indicată și l-a ridicat pe inculpatul din acea locuință, predându-l apoi lucrătorilor din cadrul Penitenciarului București - Jilava. Acesta a arătat că decizia de evadare a sa a fost spontană și s-a datorat nevoii de a rezolva unele probleme legate de copiii săi minori.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită, pe baza următoarelor mijloace de probă: sesizarea Penitenciarului Jilava, proces-verbal de constatare a evadării, proces-verbal de depistare a inculpatului declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor.
Pe parcursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul care și-a menținut declarațiile date în faza de urmărire penală, recunoscând săvârșirea faptei. Au mai fost luate declarații martorilor, instanța făcând aplicarea dispozițiilor art.327 alin. 3 Cod procedură penală, pentru martorul, care nu a putut fi audiat.
Totodată, s-au depus de către inculpat înscrisuri ce reprezintă demersurile sale pentru stabilirea situației juridice a celor trei copii ai săi, fisă medicală pentru deținuți în fotocopie și alte acte medicale, hotărâri ale comisiei de disciplină ANP.
Instanța de fond a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.269 alin.1 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, pentru care acesta a fost condamnat.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, împrejurările în care s-a comis fapta, persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, conform fișei de cazier inculpatul comițând prezenta infracțiune în stare de recidivă postcondamnatorie. Totodată a reținut ca circumstanțe atenuante situațiile prevăzute de art. 74 lit. c Cod penal, constând în împrejurarea că după comiterea faptei, inculpatul s-a predat autorităților la interval de câteva ore, a avut o atitudine sinceră și a dat dovadă de regret, arătând că a comis fapta pe fondul unei stări de temere și neputință de a interveni din locul de deținere, privind încredințarea spre adopție - în mod ilegal - a copiilor săi de către mama acestora. În dovedirea motivelor care l-au determinat la acțiunea sa infracțională, inculpatul a depus la instanță acte care justifică pe de-o parte cele susținute de acesta, iar pe de altă parte demersurile pe care le-a făcut din penitenciar și fată de care nu a primit un răspuns cert de natură să-i liniștească aceste temeri.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
Astfel, Parchetul critică hotărârea atacată sub aspectul modalității de stabilire a pedepsei, considerând că restul rămas neexecutat a fost în mod greșit calculat de către instanța de fond, solicitând a se constata că restul rămas de executat din pedeapsa în curs de executare, calculat începând cu data săvârșirii infracțiunii de evadare, este de 787 de zile și, potrivit art.269 alin.3 Cod penal, trebuia adăugat la pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de evadare, rezultând o pedeapsă din cumulul celor două pedepse de două luni și 787 de zile. De asemenea, în cauză se impunea deducerea prevenției de la 15.06.2007 la zi.
Hotărârea instanței de fond a mai fost criticată de Parchet și pentru greșita individualizare judiciară a pedepsei stabilite inculpatului, solicitând înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute de instanța de fond și aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai ridicat, avându-se în vedere persoana inculpatului și subliniind că inculpatul nu a fost depistat prin bunăvoința sa, ci a celui care a anunțat autoritățile cu privire la locul unde se afla evadatul.
Prin apelul său, inculpatul critică hotărârea primei instanțe numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicate, arătând - prin apărător - că, față de dispozițiile art.76 lit.e Cod penal, se poate aplica o amendă, în locul pedepsei cu închisoarea.
Curtea, analizând apelurile promovate, în limita motivelor invocate, cât și din oficiu în - conformitate cu dispozițiile art.371 și art.378 Cod procedură penală, constată că apelul Parchetului este fondat, urmând a fi admis, iar apelul inculpatului este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Astfel, apelul declarat de Parchet este fondat, însă, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit deciziei nr. 81/10.12.2007, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în cazul infracțiunii de evadare, pedeapsa ce se aplică se adaugă la restul rămas de executat din pedeapsa în curs de executare în care se află inculpatul în momentul evadării.
În speță, inculpatul a evadat la data de 15.06.2007, dată de la care trebuia calculat restul rămas de executat din pedeapsa în curs de executare.
Astfel, acesta urma să execute două luni și 783 zile (restul rămas neexecutat de la 15.06.2007 la 09.08.2009).
Tribunalul însă, în mod greșit, a considerat că restul de pedeapsă rămas de executat din pedeapsa în curs de executare este de o lună și 10 zile, respectiv de la data pronunțării hotărârii și până la data de 09.08.2009, când expira executarea pedepsei de 3 luni și 6 luni în care se afla inculpatul în momentul evadării; totodată, în temeiul art. 88 Cod penal, trebuia să deducă din pedeapsă perioada executată de la 15.06.2007, la zi.
Cât privește modul de individualizare a pedepsei aplicate - aspect, de asemenea, criticat de către Parchet - Curtea notează că instanța de fond a avut în vedere toate criteriile stabilite de art. 72 Cod penal, iar reținerea circumstanței atenuante - consacrată de art. 74 lit. c Cod penal - în favoarea inculpatului a fost pe deplin justificată, dacă ne raportăm la împrejurările concrete în care a fost comisă fapte de evadare.
Astfel, din conținutul înscrisurilor depuse la dosar de către inculpat, rezultă situația critică în care se aflau cei trei minori ai săi, situație care i-a indus o stare de neliniște, îngrijorare și, totodată, neputință de a interveni, din locul deținere, pentru a pune capăt demersurilor făcute de mama minorilor, în sensul încredințării acestora, în mod ilegal, spre adopție; pe de altă parte, autoritățile abilitate, cărora inculpatul le-a adresat mai multe memorii, nu i-au transmis un răspuns cert - cu privire la situația critică în care se aflau copiii săi - răspuns care ar fost în măsură să-l liniștească și să-i alunge temerile ce-i dominau starea de spirit.
În plus, este de remarcat și faptul că, după evadare, inculpatul s-a predat autorităților la un interval de numai câteva ore, având o poziție sinceră și regretând fapta, precizând cauzele ce l-au determinat să recurgă la acest gest.
În raport de toate aceste împrejurări, Curtea, împărtășind punctul de vedere al tribunalului, constată că individualizarea pedepsei este corect și judicios realizată, astfel încât - sub acest aspect - critica avansată de Parchet este privită ca nefondată.
În consecință, apelul promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, urmează a fi admis în temeiul dispozițiilor de art.379 pct.2, lit.a Cod procedură penală, va fi desființată, în parte, hotărârea atacată, cu consecința pronunțării unei noi hotărâri, conform celor ce preced și vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
Cât privește apelul inculpatului, Curtea - în acord cu considerentele expuse în cele ce preced - nu poate primi susținerile acestuia, având în vedere că individualizarea judiciară a pedepsei a fost corect efectuată de către instanța de fond, prin aceasta putându-se asigura realizarea dublului său scop, astfel cum este definit în art.52 Cod penal.
Față de aceste argumente, în temeiul prevăzut de art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, împotriva sentinței nr. 622 din data de 30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Desființează, în parte, sentința apelată și, rejudecând, în fond:
În baza art. 269 alin. 3 Cod penal, adaugă la pedeapsa de 2 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea de evadare, restul de pedeapsă de 783 zile, rămas neexecutat, rest cuprins în perioada 15.06.2007 - 9.08.2009.
Deduce, din totalul astfel calculat, de pedeapsă, perioada executată, începând cu 15.06.2007, la zi.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe penale.
Obligă apelantul la 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 200 lei - reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției și Libertăților.
Cu drept de recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact.
Ex.2
Red. - -II.
Președinte:Veronica CîrstoiuJudecători:Veronica Cîrstoiu, Viorel Adrian Podar
