Evadarea (art. 269 cod penal). Decizia 3/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 3/A/2009
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stanca Ioana Marcu
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 326/23.10.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul apelant în stare de arest din Penitenciarul Deva, asistat de avocat G cu delegație din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul parchetului susține apelul declarat solicitând admiterea lui, desființarea sentinței atacate și rejudecând, refacerea operațiunii de aplicare a pedepsei rezultante cu aplicarea art. 269 alin. 3 Cod penal.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului declarat de acesta în sensul reducerii pedepsei aplicate.
Cu privire la apelul parchetului, solicită a fi admis.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat.
Având ultimul cuvânt, inculpatul solicită lasă la aprecierea instanței soluționarea apelurilor.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 326/23.10.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosarul nr- s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evadare, prev. de art. 269 al. 1.pen. cu apl. art. 37 lit. a pen.
A fost adăugată această pedeapsă la pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită în sarcina inculpatului prin sentința penală nr. 49/10.01.2007 a Judecătoriei Timișoara, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, potrivit art. 269 al. 3.pen.
A fost dedus din pedeapsa aplicată timpul executat de inculpat de la 03.05.2007 până la 17.09.2008 și de la 17.09.2008 ora 16,40 până la 23.10.2008.
A fost privat inculpatul de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și art. 64 lit. b pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71.pen.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 62/2007 din 21.02.2007 emis de Judecătoria Timișoara și s-a dispus emiterea unui nou mandat, conform sentinței.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că inculpatul se află în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță M, în executarea unei pedepse privative de libertate de 2 ani aplicată prin sentința penală nr. 49/10.01.2007 a Judecătoriei Timișoara, pentru infracțiunile de trecere frauduloasă a frontierei și fals privind identitatea, prev. de art. 70 al. 1 din OUG nr. 105/2001 și art. 293.pen.
În baza mandatului de executare a pedepsei nr. 62/21.02.2007 al Judecătoriei Timișoara, inculpatul a început executarea pedepsei la 03.05.2007, urmând a expira la 02.05.2009.
Conform prevederilor Legii nr. 275/2005, prin încheierea judecătorului delegat nr. 477/28.07.2008, inculpatului i s-a schimbat regimul de executare a pedepsei, din semideschis în deschis, iar în aceste condiții, inculpatul a fost selectat la Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță M pentru a desfășura activități productive.
La data de 17.09.2007, în timp ce se afla la punctul de lucru al SC SA D din apropierea locului de detenție, profitând de neatenția colegilor, inculpatul a părăsit punctul de lucru, a sărit gardul împrejmuitor și a plecat pe șosea, înspre D și apoi spre.
După observarea dispariției acestuia și anunțarea conducerii penitenciarului, au fost începute căutările, iar în jurul orei 16,40 inculpatul a fost depistat în apropierea stației CFR, după care a fost reîncarcerat, fără a opune rezistență.
S-a reținut că în drept, fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă și recunoscută, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evadare, prev. de art. 269 al. 1.pen. cu apl. art. 37 lit. a pen.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72.pen. considerând că scopul acesteia poate fi atins și prin aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, respectiv 6 luni închisoare.
Ca o consecință a condamnării, inculpatul a fost privat de exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și art. 64 lit. b pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71.pen.
Având în vedere prevederile art. 269 al. 3.pen. instanța de fond a adăugat pedeapsa stabilită pentru infracțiunea de evadare la pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 49/10.01.2007 a Judecătoriei Timișoara, după care a dedus durata deja executată, conform prevederilor art. 357 al. 2 lit. a pr.pen. rap. la art. 88.pen.
A fost anulat vechiul mandat de executare și s-a dispus emiterea unuia nou.
S-a făcut aplicarea prev. art. 191 al. 1.pr.pen.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpatul, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor de apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoaraa susținut că instanța de fond a stabilit în mod greșit, cu ocazia efectuării operațiunii de aplicare a pedepsei rezultante, ca urmare a aplicării disp. art. 269 al. 3.pen. care este "pedeapsa ce se execută", având în vedere decizia nr. LXXXI/10.12.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii.
S-a arătat totodată că instanța de fond a dedus în mod greșit din pedeapsa aplicată inculpatului timpul executat de la 03.05.2007 până la 17.09.2008 și de la 17.09.2008 ora 16,40 până la 23.10.2008, deducerea pedepsei vizând numai perioada de la 17.09.2008 ora 16,40 la zi, din pedeapsa aplicată conform art. 269 al. 3.pen.
În motivarea apelului, inculpatul a susținut că pedeapsa aplicată este prea aspră, solicitând reducerea acesteia.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, dar și prin raportare la prevederile art. 371 al. 2.pr.pen. Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a stabilit în mod just starea de fapt dedusă judecății și a dat faptei o corectă încadrare juridică.
Din probele administrate a rezultat cu certitudine că, în timp ce se afla la Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță M, beneficiind de executarea pedepsei în regim deschis, fiind dus la D pentru a desfășura activități productive, inculpatul a evadat, fiind depistat și reîncarcerat după câteva ore.
Fapta acestuia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evadare, prev. de art. 269 al. 1.pen, faptă săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, conform art. 37 lit. a pen.
Curtea constată că instanța de fond a dat eficiență prevederilor art. 72.pen. și, raportat la criteriile reglementate de acest text, la circumstanțele comiterii faptei și la atitudinea inculpatului, a stabilit o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, aceasta fiind de natură să contribuie la realizarea scopului educativ și coercitiv prev. de art. 52.pen.
În acest context, Curtea apreciază că nu se justifică reducerea pedepsei stabilite de prima instanță, sub minimul special reglementat de lege, astfel cum a solicitat inculpatul, o atare sancțiune fiind lipsită de eficiență.
Sub acest aspect, apelul inculpatului este nefondat.
Este întemeiat însă apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara în privința ambelor motive expuse.
Deși a individualizat corect sancțiunea stabilită pentru infracțiunea de evadare, instanța de fond a aplicat greșit prevederile art. 269 al. 3.pen. care instituie un regim sancționator special pentru această infracțiune.
Instanța de fond a considerat că sintagma "pedeapsa ce se execută" se referă la pedeapsa ce a fost stabilită prin hotărârea de condamnare, în speță cea de 2 ani închisoare, deși Înalta Curte de Casație și Justiție, printr-o decizie pronunțată în recurs în interesul legii, a statuat că art. 269 al. 3.pen. se referă la restul rămas neexecutat, la data evadării, din pedeapsa în a cărei executare se află evadatul.
Astfel, raportat la dispozițiile obligatorii ale deciziei nr. LXXXI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de fond a utilizat o tehnică de contopire eronată.
, și cel de-al doilea motiv de apel este întemeiat, din pedeapsa finală stabilită urmând să fie dedus doar timpul executat după reîncarcerare, nu și durata executată anterior evadării.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 379 pct. 2 lit. a pr.pen. Curtea va admite apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara și va desființa sentința penală nr. 326/23.10.2008 a Tribunalului Hunedoara numai sub aspectul modalității de calcul al pedepsei și al perioadei deduse.
Rejudecând cauza în aceste limite, Curtea va dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evadare, prev. de art. 269 al. 3.pen. cu apl. art. 37 lit. a pen.
În baza art. 269 al. 3.pen. va adăuga această pedeapsă la restul rămas de executat de 7 luni și 16 zile închisoare din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 49/2007 a Judecătoriei Timișoara, urmând ca în final inculpatul să execute 13 luni și 16 zile închisoare.
Se va deduce din pedeapsa astfel stabilită durata executată, cu începere de la 17.09.2008 până la 13.01.2009.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe, iar în baza art. 192 al. 2.pr.pen. va obliga apelantul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara împotriva sentinței penale nr. 326/23.10.2008 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Desființează sentința penală atacată, numai sub aspectul modalității de calcul al pedepsei și perioadei deduse și rejudecând cauza în aceste limite:
Condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evadare, prev. de art. 269 alin. 1 CP, cu apl. art. 37 lit. a CP.
În baza art. 269 alin. 3 CP, adaugă prezenta pedeapsă la restul rămas de executat de 7 luni și 16 zile închisoare din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 49/10.01.2007 a Judecătoriei Timișoara, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 13 luni și 16 zile închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată durata executată, cu începere din 17.09.2008, până în 13.01.2009.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 326/23.10.2008 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul apelant să plătească statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnored. LS/2ex/21.12.2009
Jud.fond:
Președinte:Stanca Ioana MarcuJudecători:Stanca Ioana Marcu, Monica Farcaș
