Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
1891/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.1.569/
Ședința publică din data de 6 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 2: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 3: Magdalena
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI este reprezentat prin PROCUROR.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-parte civilă Statul Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului T împotriva Deciziei penale nr.68/A/16.VI.2009 a Tribunalului Teleorman - Secția penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul-inculpat, prin apărătorul din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.034.370/9.XI.2009, aflată la fila 18 dosarului, lipsind recurentul-parte civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Intimatul-inculpat, prin apărătorul din oficiu, arată că partea civilă nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă judiciară, întocmit de expertul contabil, prin care s-a stabilit cuantumul prejudiciului material, astfel că solicită respingerea, ca nefondat, a recursului.
Reprezentantul Ministerului Public susține că, într-adevăr, partea civilă nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă judiciară și nu a solicitat efectuarea unui supliment de expertiză, așa încât pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.387/11.XII.2008, din Dosarul nr-, Judecătoria Alexandria, județul Tad ispus, în temeiul art.9, litera b din Legea nr.241/2005, condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, cu aplicarea art.71-art.64, alin.1, lit.a, teza a II-a și lit.b, Cod penal, a căror executare, în temeiul art.81, Cod penal și art.71, alin.5, Cod penal, a suspendat-o condiționat pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit potrivit art.82, Cod penal, a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64, alin.1, lit.a, teza a II-a și lit.b, Cod penal pe o perioadă de 2 ani, care va fi executată conform art.66, Cod penal, apoi, în temeiul art.346, Cod procedură penală, a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului T, obligându-l pe inculpat să-i plătească suma de 26.486 lei, a dispus, în temeiul art.11 din Legea nr.241/2005, coroborat cu art.163, Cod procedură penală, luarea măsurii sechestrului asigurător asupra motocicletei marca, capacitate cilindrică 175 cmc, serie motor F 1272, conform contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 22.IV.1996, iar, în temeiul art.191, alin.1, Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, dispunând comunicarea sentinței penale rămasă definitivă către Registrul Comerțului.
Instanța de fond a reținut, pe situația de fapt, că inculpatul, în calitate de administrator la "Supersor" A, în perioada august 2003-septembrie 2003 vândut, cu suma de 66.575,90 lei, -soarelui către " " A și, totodată, a cumpărat de la " " T, cu suma de 19.266, 50 lei, panificabil, pe care, ulterior, l-a vândut, fără să evidențieze în actele contabile aceste operațiuni comerciale, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, fiind condamnat, prin Sentința penală nr.439/20.2005 a Judecătoriei Alexandria, județul T, din Dosarul nr.1264/2005, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.111/29.VI.2005 a Tribunalului Teleorman - Secția penală, la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1.000 RON, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a prezenta organelor de control documentele justificative și actele de evidență contabilă, prev. de art.9 din Legea nr.87/1994.
În motivare, instanța de fond a arătat că există probe clare de vinovăție, și anume procesul-verbal nr.985 din data de 30.III.2007, încheiat de Garda Financiară - Secția T, potrivit căruia, în perioada august 2003-septembrie 2003, "Supersor" s-a sustras de la plata atât a TVA-ului în sumă de 10.629,76 lei, cât și a impozitului pe profit în sumă de 13.986,53 lei, facturile fiscale și ordinele de plată, declarațiile martorilor, administrator la " ", și, director general la " ", declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, dar care a susținut că nu a intrat în posesia facturilor fiscale.
La individualizarea judiciară a pedepsei închisorii, a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72, Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei penale, persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, dar care a avut o atitudine procesuală sinceră, iar, sub aspectul executării, reținând că inculpatul nu a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, a apreciat că scopul pedepsei de 2 ani închisoare poate fi atins fără executare în regim de detenție, astfel că a dispus suspendarea condiționată.
Pe latură civilă, a reținut că partea vătămată Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului s-a constituit parte civilă cu suma de 63.284 lei, despăgubiri materiale, compusă din diferență TVA, la care se adaugă majorări de întârziere și penalități de întârziere, din diferența de impozit pe profit, la care se adaugă majorări de întârziere și penalități de întârziere, precum și din amenda contravențională, însă, potrivit raportului de expertiză contabilă judiciară nr.304/21.XI.2008, întocmit de expertul contabil, cuantumul prejudiciului material a fost determinat la suma de 26.486 lei.
De asemenea, având în vedere adresa nr.8.918/27.III.2008 Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului T, precum și adresa nr.74796/20.II.2008 a Primăriei Municipiului A, conform cărora inculpatul nu are în proprietate bunuri imobile, a dispus luarea măsurii sechestrului asigurător asupra unicului bun mobil al acestuia, și anume asupra motocicletei marca, capacitate cilindrică 175 cmc, serie motor F 1272, conform contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 22.IV.1996.
În termen legal, partea civilă Statul Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului a declarat apel, pentru netemeinicia laturii civile, prin modalitatea greșită de calcul a prejudiciului material, respectiv prin aplicarea cotei de 1,5%, în loc de 16% impozit pe venit, deoarece "Supersor" A nu era înregistrată ca microîntreprindere.
Prin Decizia penală nr.68/A/16.VI.2009, din Dosarul nr-, Tribunalului Teleorman - Secția penală a respins, ca nefondat, apelul, obligând pe apelantul-parte civilă la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În motivare, instanța de apel a arătat că partea civilă nu a solicitat efectuarea unei noi expertize judiciare contabilă, prin care să dovedească faptul că se impunea un alt mod de calcul.
În termen legal, apelantul-parte civilă Statul Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului a declarat recurs, motivat în termenul procedural prevăzut de art.385/10, alin.2, Cod procedură penală, pentru nelegalitatea laturii civile.
În motivarea în scris a recursului, recurentul-parte civilă a susținut că instanțele de fond și de apel au făcut o greșită aplicare a legii, în sensul că valoarea prejudiciului material este în cuantum de 63.284 lei, și nu de 26.486 lei, după cum s-a stabilit, în mod greșit, prin raportul de expertiză contabilă judiciară nr.304/21.XI.2008, întocmit de expertul contabil, care a folosit o modalitate eronată de calcul, prin aplicarea cotei de 1,5%, în loc de 16% impozit pe venit, întrucât "Supersor" A nu era înregistrată ca microîntreprindere.
Nu a indicat, în mod concret, motivul de recurs în drept.
A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor penale și, pe fond, admiterea, în totalitate, a acțiunii civile, obligându-l pe inculpat să-i plătească suma de 63.284 lei, cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a sentinței penale până la plata în întregime a sumei.
Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și hotărârile judecătorești ale instanțelor de fond și de apel, atât din punct de vedere al motivului de nelegalitate invocat, cât și din oficiu, potrivit art.385/9, alin.3, Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Astfel, cu toate că recurentul-parte civilă nu a invocat nici un temei de drept, din motivarea recursului rezultă că se referă la cazul de casare prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 17/1, Cod procedură penală, raportat la art.385/9, alin.2, Cod procedură penală, privind greșita aplicare a legii în soluționarea laturii civile.
Însă, stabilirea cuantumului despăgubirilor civile constituie o problemă de temeinicie, și, nicidecum, de nelegalitate. Nu se poate susține faptul că prejudiciul material nu poate fi supus aprecierii, ci doar constatării, atâta timp cât instanța de judecată reține și înlătură motivat probele, stabilind, în acest mod, suma la care partea civilă este îndreptățită. Nelegalitatea laturii civile se limitează doar la stabilirea greșită a însăși existenței sau inexistenței obligației de dezdăunare. Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că reaprecierea valorii prejudiciului material nu poate fi efectuată în ultima cale ordinară de atac a recursului, care are o devoluție limitată, în special la aspecte de nelegalitate.
De asemenea, Curtea apreciază că nu este aplicabil nici unul dintre motivele de recurs care trebuie avute în vedere din oficiu, prevăzute de art.385/9, alin.3, Cod procedură penală.
În consecință, în temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-parte civilă Statul Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului T împotriva Deciziei penale nr.68/A/16.VI.2009 a Tribunalului Teleorman - Secția penală, din Dosarul nr-, iar, în temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, va obliga pe recurentul-parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu pentru intimatul-inculpat, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-parte civilă Statul Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului împotriva Deciziei penale nr.68/A/16.VI.2009 a Tribunalului Teleorman - Secția penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul-parte civilă la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu pentru intimatul-inculpat, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 6.XI.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-
GREFIER,
-
Red. și dact.:jud.
Tribunalul Teleorman -Secția penală: (jud. red)
.
Jud. A: jud. -.
2 ex.
Președinte:Ioana Alina IlieJudecători:Ioana Alina Ilie, Daniela Panioglu, Magdalena
