Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 101/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.101/R/2009
Ședința publică din 18 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Ana Covirg
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin, procuror șef secție judiciară.
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de către inculpata, împotriva deciziei penale nr.106/A/2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosar nr-, inculpata fiind trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.290 alin.1, art.11 lit.c din Legea nr.87/1994, cu aplicarea art.13 penal, ambele cu aplicarea art.41 alin.2 penal și art.33 lit.a penal.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11 februarie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința penală nr.540 din 15 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr- a fost condamnată inculpata, fiica lui și, născută la data de 17 mai 1968 în, jud. B-N, administrator la." " B, domiciliată în B,-, jud. B-N, fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 11 lit."c" din Legea nr.87/1994 (modificată de Legea 161/2003), cu aplic.art. 13 Cod penal (incriminarea penală fiind preluată de art. 9 alin. 1 lit. "b" din Legea nr. 241/2005), cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin 1 lit. "a" Cod penal și făcând astfel aplicarea disp.art. 76 lit."d" Cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
Aceeași inculpată a fost condamnată pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin 1 lit. "a" Cod penal și făcând astfel aplicarea disp.art. 76 lit. "e" Cod penal, la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În baza art.33 lit."a" Cod penal s-a constatat că infracțiunile reținute în sarcina inculpatei sunt în concurs real motiv pentru care s-au contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente în pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare cu aplic.art.71 rap. la art. 64 lit. "a-c" Cod penal.
Conform art. 81 și 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatei și implicit a pedepselor accesorii, stabilindu-se un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
S-a dispus anularea înscrisurilor false.
S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal.
Inculpata a fost obligată să plătească părții civile Statul Român prin FBs uma de 14.903,256 lei, cu titlul de despăgubiri civile, iar statului 600 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință penală instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În cursul anului 1994 fost înființată " " B având ca obiect de activitate principal, comerțul cu ridicata de produse alimentare și nealimentare. În fapt, de conducerea societății se ocupa inculpata, care dispunea asupra cumpărării de mărfuri sau revânzării acestora, societatea având în decursul timpului mai multe puncte de lucru, respectiv în B,- (magazin), B,- (magazin), B,. Complex Comercial - standul nr.105 (magazin) și în B, cartierul (depozit en-gross).
În cursul lunii decembrie 2004, în cadrul societății s-a efectuat o verificare financiară de către Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N, pentru perioada 2000-2004, rezultând că unele venituri obținute nu au fost înregistrate, cu consecința cauzării de pagube bugetului de stat, cu titlu de TVA și de impozit pe profit. În concret, nu au fost înregistrate contabil mai multe facturi de aprovizionare cu mărfuri de la " " B, "Coroana Tourism " B, " Serv" B, "" B, pentru care - deși societatea cumpărătoare era " " B - la rubrica cumpărător au fost consemnate alte societăți comerciale, după cum urmează: " " B (cod fiscal - și -); " " B (cod fiscal -); "Mari " B (cod fiscal -); " " B (cod fiscal 36210); " " B (cod fiscal -); PF " ", cu mențiunea că, " " B nu a achiziționat mărfurile din facturi, iar celelalte societăți comerciale sunt inexistente, codurile fiscale fiind fictive.
S-a calculat astfel că au fost achiziționate mărfuri în valoare - cu TVA - de 3.188.827.337 lei (vechi), după care au fost revândute cu un adaos comercial d e 12,64%. S-au obținut venituri totale de 3.591.895.112 lei (vechi), care nefiind contabilizate, au determinat cauzarea unui prejudiciu total de 658.173.953 lei (vechi), din care TVA - 509.141.367 lei (vechi) și impozit pe profit - 149.032.586 lei (vechi).
Pentru suma menționată, partea vătămată Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice s-a constituit parte civilă.
Raportat la starea de fapt reținută, instanța de fond a apreciat că fapta reținută în sarcina inculpatei, de a nu înregistra veniturile obținute din revânzări,întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 11 lit. "c" din Legea nr. 87/1994 (modificată de Legea 161/2003), cu aplic. art. 13 Cod penal (incriminarea penală fiind preluată de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr.241/2005), cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, motiv pentru care, cu reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin 1 lit. "a" Cod penal ( lipsa de antecedente penale) și făcând astfel aplic.disp. art. 76 lit. "d" Cod penal, a fost condamnată la pedeapsa de 6 luni închisoare.
La stabilirea faptei și la reținerea vinovăției inculpatei, s-a avut în vedere, în primul rând împrejurarea că procesul penal a demarat și s-a derulat la sesizarea martorei, o fostă angajată ca gestionar-vânzător, a societății comerciale administrată de inculpată. Aceasta, nemulțumită fiind de faptul că, deși în perioada aprilie 2002- mai 2003 lucrat la magazinul aparținând " " situat în-, nu a fost angajată cu contract individual de muncă, a sesizat IJP B-N, iar în cuprinsul memoriului adresat acestei instituții a mai menționat faptul că în gestiunea magazinului intră atât mărfuri cu factură fiscală, cât și mărfuri fără asemenea documente, ori facturate pe firme fictive, existând documente contabile separate pentru fiecare dintre situațiile prezentate. De asemenea, în cuprinsul sesizării întocmită de fosta angajată se mai arata că, în perioada în care a fost angajată se primea marfă în baza unor facturi emise pe " B pentru care nu se făceau recepții de intrare a mărfii, dar care era vândută în cadrul magazinului și notată într-un registru separat.
De asemenea, instanța de fond a avut în vedere faptul că afirmațiile fostei angajate, reiterate cu prilejul declarațiilor date pe parcursul procesului penal, au fost confirmate de controlul financiar contabil efectuat la sediul societății comerciale " " B, administrată de inculpată, fiind întocmit de către ANAF, procesul-verbal de la filele 15-30.
Astfel,privitor la." " B, au fost întocmite 61 facturi către " " B, 13 facturi către " " B și respectiv o factură către PF. Unele facturi au fost semnate,conform expertizelor grafice efectuate,de către angajați ai societății inculpatei, care au semnat de primire: - facturile nr.-, nr.- și nr.-; - facturile nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, nr.- și nr.-, sau de către inculpata - facturile nr.-, nr.- și nr.-, aceasta făcând mențiunile "valabil fără ștampilă" pe facturile nr.-, nr.-, nr.- și nr.-. Pe alte facturi apar menționate punctele de lucru ale societății constând în: "- -" - facturile nr.- sau "" - factura nr.-, nr.-, cu menținea că plata s-a efectuat în toate situațiile în numerar, urmărindu-se evitarea unor litigii ulterioare, în caz de neachitare a prețului.
S-a precizat de prima instanță că merită reținute declarațiile date de martorii: R G,aflată la 75-76 vol.2 și 504 "mărfurile facturate pe, și le transportam la un depozit din, ce deservea cele trei firme menționate", împrejurare confirmată cu ocazia conducerii în teren a lucrătorilor de poliție,când a indicat locurile unde a transportat mărfurile respectiv magazinele " " B;, fila 78-79 din vol. 2 și fila508 ( " marfa livrată către și era descărcată în str. - -, la depozitul aparținând " ", precum și, fila 84 din vol.2 și fila 550 ( "mărfurile de pe facturile având la poziția cumpărător " " au fost livrate la." " B).
O situație similară este cea care privește facturile fiscale emise de "COROANA TURISM " B, fiind întocmite 100 facturi de către " " B sau " " B și o factură de către " " În acest caz, unele facturi au fost semnate, conform expertizelor grafice efectuate, de către angajatele societății, care au semnat de primire ( - facturile nr.- și nr.- și respectiv - facturile nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, nr.- și nr.-) precum și de inculpata - factura nr.-.De asemenea, pe unele facturi s-a aplicat ștampila " " B - factura nr.-, iar pe altele s-a scris mențiunea "-" - factura nr.-, cu mențiunea că și în aceste cazuri plata s-a efectuat în numerar.
S-au apreciat relevante în privința activității infracționale desfășurată de inculpată declarațiile date de martorii N, fila 102 din vol. 3 și fila 578 ("marfa facturată pe era livrată pe -, - -, și ") și, ("a livrat marfă facturată pe la un magazin din și la un depozit situat pe str. - -"). complete și concludente în cauză au dat și (105 vol.3 și 106), ( fila 106), (113 din vol.3 și 608) și ( fila 109). Este relevant și procesul-verbal de conducere în teren a lucrătorilor de poliție, când șoferul a indicat locurile unde a transportat mărfurile facturate pe societățile comerciale mai sus menționate.
Situația este identică și în ceea ce privește facturile fiscale emise de " Serv" B, caz în care au fost întocmite 22 facturi către " " B; pe unele facturi s-a făcut mențiunea punctelor de lucru ale " " B, respectiv: "" - facturile nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, sau în "-" - facturile nr.-, nr.-, nr.-, ori în "- -" - facturile nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, sau s-a menționat numele de "" - facturile nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, cu mențiunea că pe toate facturile s-a consemnat numele delegatului, care a confirmat că a transportat mărfurile din facturi, la punctele de lucru ale " " de primire a mărfurilor le aparțin angajatelor - factura nr.-, a - facturile nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, - factura -, ori inculpatei - factura nr.-.
Aceeași stare de fapt a fost relatată și de angajații "" B, reținându-se că au fost întocmite 327 facturi către " " B și 1 factură către "Mari " B, cu mențiunea că martorii, A, a și și au confirmat că toate mărfurile din facturi au fost transportate la punctele de lucru ale " " B, iar urmare unei conduceri în teren, martorul a indicat locurile unde a transportat mărfurile, respectiv magazinele " "
În concluzie, instanța de fond a reținut că aprovizionarea cu mărfuri se făcea, o parte - cu documente justificative, iar o altă parte - fără documente justificative. În prima situație se făceau recepții, iar în cazul celei de-a doua nu se făceau recepții, însă la sfârșitul zilei de lucru se întocmeau facturile fictive, moment în care se efectuau și plățile în numerar. Nu se completa registrul de casă și nu se întocmea raportul de gestiune zilnic. De asemenea, nu se întocmeau monetare, sumele de bani lichide obținute din revânzări fiind predate inculpatei. Totodată, evidențele mărfurilor intrate fără documente justificative și revândute erau ținute într-un caiet - registru, aflat la dispoziția inculpatei.
Un alt argument ce pledează pentru condamnarea inculpatei constă în faptul că angajatele, (cu contracte de muncă) și (fără contract de muncă) au semnat o parte din facturile fictive cu care s-au adus mărfuri, conform expertizei grafice efectuate în cauză, după cum urmează:
- - nr.-, -, -, -, -, -, -, -, -, -;
- N - nr.-, -;
- - nr.-, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -;
- - nr.-, -, -, -, -, -, -, -.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat că vinovăția achiziționării de mărfuri cu facturi fictive, pe cele patru societăți comerciale - " " B, " " B, "Mari " B, " " B, " " B și respectiv PF " " (care apar consemnate fictiv ca și societăți cumpărătoare, în realitate mărfurile intrând în gestiunea " " B) - îi aparține inculpatei, care avea de fapt drept de conducere a activității societății, aceasta urmărind obținerea de venituri fără înregistrare contabilă, cu consecința neplății obligațiilor fiscale către bugetul de stat.
Apărările de care a făcut uz inculpata s-au apreciat că nu sunt fondate și ca atare, nu pot conduce la înlăturarea vinovăției acesteia, activitatea infracțională desfășurată de fiind de amploare și îndelung pregătită și perfecționată.
În ceea ce privește al doilea capăt de acuzare, instanța de fond a apreciat că fapta reținută în sarcina inculpatei de a semna personal anumite facturi fiscale de aprovizionare (facturile nr.-, nr.- și nr.-, aceasta făcând mențiunile "valabil fără ștampilă" pe facturile nr.-, nr.-, nr.- și nr.-) constituie infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, motiv pentru care, cu reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin 1 lit. a Cod Penal ( lipsa de antecedente penale) și făcând astfel aplicarea dispozițiilor art. 76 lit. "e" Cod penal, pentru care a fost condamnată la 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a Cod P s-a constatat că infracțiunile reținute în sarcina inculpatei sunt în concurs real motiv pentru care s-au contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente în pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare, cu aplic.art. 71 rap. la art. 64 lit. "a-c" Cod penal.
Totodată, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de lege și apreciind că îndreptarea inculpatei este posibilă și fără executarea efectivă a pedepsei închisorii aplicată acesteia, conform art. 81 și 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultantă,de 6 luni închisoare și implicit a pedepselor accesorii, potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal, stabilindu-se un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
Totodată, potrivit art. 445 Cod procedură penală, s-a dispus anularea înscrisurilor false întocmite cu prilejul aprovizionării frauduloase desfășurată de firma administrată de inculpată.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală, rap. la art. 998 și urm. Cod civil, inculpata a fost obligată să plătească părții civile Statul Român prin FBs uma de 14.903,256 lei( 149.032.568 lei vechi) despăgubiri civile, din care 64.354.491 lei vechi reprezintă TVA-ul datorat, iar 84.678.077 lei vechi reprezintă impozit pe profit.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor civile instanța de fond a avut în vedere concluziile expertizei contabile efectuată în cauză și motivațiile întrebuințate, partea civilă rezumându-se să formuleze obiecțiuni dar fără a căuta să înlăture prin alt mijloc probatoriu constatările și susținerile expertului contabil ce a întocmit lucrarea tehnică ordonată pe parcursul judecății.
În temeiul art. 191 Cod procedură penală, inculpata a fost obligată să plătească statului 600 lei, cheltuieli judiciare.
Impotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termenul legal, inculpata și partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice B-
Inculpata a solicitat admiterea apelului în baza art.379 pct.2 lit."a" Cod procedură penală, desființarea sentinței atacate și rejudecând, în principal, achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit."a" rap.la art. 10 lit."d" Cod procedură penală cu motivarea că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii (vinovăția) sau în subsidiar, achitarea în baza disp.art.11 pct.2 lit."a" Cod procedură penală rap.la art. 10 lit."b/1" Cod procedură penală, art.18/1 Cod penal, apreciind că faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni (12-17).
În dezvoltarea motivelor de apel inculpata a invocat următoarele:
Față de situația de fapt reținută de parchet și prima instanță se pun o serie de probleme, respectiv: dacă emiterea a 523 de facturi de către 4 societăți comerciale pe numele a 6 societăți fictive, din care teoretic, doar marfa din 51 de facturi ar fi fost livrată la societatea inculpatei, dă naștere unei răspunderi penale în sarcina inculpatei sau a reprezentanților societății furnizoare; dacă mențiunile făcute pe cele 51 facturi sunt de natură a crea o certitudine că mărfurile au fost livrate societății inculpatei, sau pare mai verosimilă susținerea inculpatei că acele mărfuri nu au fost livrate către societatea sa, ci arbitrar au fost trecute unele mențiuni privitoare la societatea sa, cum au trecut alți beneficiari pentru celelalte 472 facturi sau cele 51 facturi (cel puțin unele dintre ele) au fost strecurate angajaților spre semnare printre celelalte facturi real întocmite pentru marfa real vândură; dacă există un temei ca inculpata să fie considerată vinovată și pentru cele 472 facturi emise de furnizori pe beneficiarii fictivi și cu privire la care nu există nici un indiciu că ea ar fi avut vreo tangență cu mărfurile din acele facturi; dacă există vreun prejudiciu, iar în caz afirmativ care este acesta și dacă nu a fost integral achitat de inculpată.
Analizând aspectele de mai sus, în raport de probele dosarului, inculpata a susținut că acuzațiile care i se aduc de procuror referitor la consecințele livrării mărfii din cele 523 facturi, către beneficiari fictivi, nu au logică. Inculpata s-a referit în principal la raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul, pe baza căruia a susținut că "aprovizionarea s-a făcut conform constatărilor organului de cercetare penală, de la firme legal existente, prin intermediul firmelor fictive" și că în această situație "beneficiarul sau beneficiarii acestor mărfuri au achitat celor 4 furnizori contravaloarea acestora în numele firmelor fictive, atât contravaloarea mărfurilor precum și TVA-ul corespunzător" (14), menționând că "această concluzie rezultă și din cele 5 volume de la dosarul cauzei, unde, pe lângă facturile considerate fictive sunt atașate și chitanțele de plată a acestora".
Apelanta-inculpată a relevat că și în rechizitoriu se face mențiunea că pentru fiecare furnizor "plata s-a efectuat în toate situațiile în numerar, urmărindu-se evitarea unor litigii ulterioare, în caz de neachitare a prețului". În consecință, a apreciat că cei patru furnizori de mărfuri și-au încasat întreaga sumă înscrisă în facturile respective, atât contravaloarea mărfurilor cât și TVA, pe care l-au colectat, creându-și obligațiile ce rezultă din aceste operațiuni comerciale.
Concluzionând că aprovizionarea s-a făcut prin intermediul "firmelor fictive", dar de la "firme reale", inculpata a apreciat că se impune o altă abordare a determinării obligațiilor față de bugetul statului, susținând că "nu prima verigă a fost fictivă, ci veriga a doua în lanțul acestor operațiuni comerciale", caracterizate ca fiind nelegale de organul de cercetare penală.
Inculpata a mai afirmat că organul fiscal a separat facturile emise de furnizori pe clienți fictivi de chitanțele prin care aceștia și-au încasat contravaloarea acestora, în care este inclusă și TVA, care a susținut că de fapt a fost colectată de cei patru furnizori reali și nu fictivi. În această situație, obligațiile fiscale aferente celor 523 facturi, pe care expertiza nu le poate localiza pe beneficiari datorită deficiențelor de întocmire, se compun din suma totală de 149.032.568 lei vechi (din care TVA-64.354.491 lei vechi și impozit pe profit-84.678.077 lei vechi).
Apelanta a menționat însă, că există indicii că doar 51 facturi (și nu 523 facturi) ar fi fost emise către "" În acest context s-a referit la aspectele care rezultă din raportul de expertiză suplimentar în cuprinsul căruia se menționează: "Expertiza nu a considerat și nici nu poate considera că cele 523 facturi care așa cum sunt întocmite cu date incomplete, din cauza celor 4 furnizori legali care nu au completat aceste documente de livrare cu datele de identificare ale beneficiarilor ar aparține de "" Furnizorii de mărfuri au încălcat prevederile art.6 din Legea contabilității nr.82/199, republicată"
Inculpata a mai relevat (întemeiat pe rapoartele de expertiză grafologică și contabilă) că datorită faptului că mărfurile din cele 51 facturi au fost primite și achitate de salariații " " B, furnizorilor reali, iar facturile cât și chitanțele au fost întocmite de furnizori pe firme fictive, prin expertiza efectuată s-a procedat la deducerea TVA-ului achitat, care a fost considerat plătit de salariații "" B și colectat de furnizorii reali.
Față de cele arătate mai sus, inculpata a apreciat că modul de întocmire a celor 523 facturi atrage responsabilitatea celor patru societăți furnizoare și nu există certitudinea că mărfurile cuprinse în cele 51 facturi (iar celelalte 472 facturi nici nu pot fi luate în discuție) ar fi intrat în gestiunea inculpatei, considerent pentru care a solicitat conform principiului "in dubio pro reo" achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit."a" rap.la art. 10 lit."d" Cod procedură penală.
Pornind de la constatările expertului contabil referitoare la cele 51 de facturi, inculpata a evidențiat că acestea nu aparțin de drept " " B, ci organul de cercetare penală, în baza unui raport de expertiză grafologică a stabilit că pentru "cele 51 facturi există unele înscrisuri cu semnături, pe 39 facturi, ale unor salariați care aparțin "" B, pe o factură există o stampilă a "" B, iar pe 11 facturi sunt indicate "puncte de lucru" care ar aparține acestei societăți"Față de aspectele relevate, inculpata a susținut că existența unor înscrisuri sau mențiuni cu pixul, de genul "" sau "- -" etc, nu constituie probe pentru expertul contabil, de natură să conducă la concluzia că respectivele facturi ar aparține "" B, câtă vreme nu există alte date de identificare. Raportat la această situație de fapt, inculpata a menționat că nu este exclus ca aceste facturi să fi fost semnate din eroare, prin interpunerea lor de către reprezentanții furnizorilor printre celelalte facturi reale.
Pentru aceste considerente și având în vedere cuantumul redus al prejudiciului, de 3.071,095 lei, pe care l-a achitat integral, inculpata a apreciat că există suficiente temeiuri pentru a se dispune achitarea sa în baza art.18/1 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, inculpata a susținut că în mod greșit a fost obligată să achite 14.903,256 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru presupusul prejudiciu din cele 523 facturi, din care 472 nu au nicio legătură cu firma sa ( " A apreciat că prejudiciul cauzat prin cele 51 de facturi, stabilit pe bază de expertiză, a fost de 3.071,095 lei, pe care ulterior l-a achitat, depunând la dosar chitanța de plată, astfel că în momentul de față nu mai există nici un prejudiciu de recuperat.
Partea civilă, Statul Român prin ANAF-Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N, a solicitat admiterea apelului în baza art.379 pct.2 lit."a" Cod procedură penală, desființarea sentinței atacate în parte, în latura civilă și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite, să se dispună obligarea inculpatei la plata sumei de 65.817 lei, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, arătând că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a laturii penale.
În dezvoltarea motivelor de apel (6-7) partea civilă a susținut că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică sub aspectul laturii civile a cauzei, întrucât prima instanță nu a analizat pretențiile civile formulate prin adresa de constituire de parte civilă nr.5504/21.03.2006. Partea civilă a invocat că prima instanță nu a pus în discuție contradicția dintre valoarea prejudiciului stabilit de organele fiscale și cuantumul obligațiilor bugetare datorate de inculpată conform raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză. S-a invocat de către apelantă că prin scriptul nr.19654/4.12.2006 a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză însă prin raportul suplimentar de expertiză expertul desemnat în cauză și-a menținut aceleași concluzii. Partea civilă invocat că prin aceeași adresă a învederat primei instanțe faptul că "nu a pus la dispoziția organului fiscal, elemente noi care să poată să modifice baza impozabilă determinată de organele de inspecție" și că în această situație, organul fiscal nu putea decât să-și mențină, ca legal și temeinic, punctul de vedere exprimat în procesul-verbal de control fiscal.
Pentru considerentele relevate, partea civilă a solicitat încuviințarea efectuării unei noi expertize judiciare contabile care să lămurească aspectele de mai sus.
Ulterior depunerii motivelor de apel, în ședința publică din 17.06.2008, reprezentantul legal al părții civile nu s-a mai prezentat în instanță și nu a dat curs dispozițiilor tribunalului dea depune la dosar obiectivele expertizei contabile pentru a putea fi analizate și discutate în ședință publică.
Prin decizia penală nr.106 din 19 decembrie 2008 a Tribunalului Bistrița N, s-a admis apelul declarat de inculpata, desființându-se sentința atacată în parte, în latura civilă și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite:
Inculpata fost obligată să plătească în favoarea părții civile, Statul Român prin ANAF - B-N, suma de 11.831,26 lei RON cu titlul de despăgubiri civile;
S-a constatat recuperat restul prejudiciului în sumă de 3071,10 lei RON.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
II. În baza art. 379 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală;
S-a respins ca nefondat, apelul declarat de partea civilă Statul Român prin ANAF - DGFP B-N, împotriva aceleași sentințe.
Partea civilă apelantă Statul Român prin ANAF - DGFP B N, a fost obligat să plătească în favoarea statului 30 lei cheltuieli judiciare în apel.
Conform art. 192, alin.3 Cod procedură penală, restul cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că cercetarea judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor art.313 și urm. Cod procedură penală, administrându-se toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei și cu privire la persoana inculpatei. În raport de cele menționate s-a constatat că prima instanță a stabilit corect starea de fapt, pe baza unor probe legale, concludente și temeinic apreciate în ansamblul lor. Faptelor săvârșite de inculpată li s-a dat o legală încadrare juridică, iar pedepsele aplicate au fost judicios individualizate în raport de toate criteriile prevăzute de art.72 Cod penal.
Susținerea inculpatei că nu sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost condamnată de prima instanță este neîntemeiată, câtă vreme amplul probatoriu administrat în cauză demonstrează fără echivoc activitatea infracțională desfășurată în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat, activitate descrisă în detaliu în considerentele sentinței atacate. Acțiunile întreprinse de inculpată, constând în neînregistrarea în contabilitate a mai multor facturi aferente unor mărfuri achiziționate de "" B (la care avea calitatea de administrator) ținerea evidenței mărfurilor intrate în gestiune (fără documente justificative) și ulterior revândute într-un caiet registru, fără evidențierea veniturilor reale și întocmirea documentelor contabile legale, întocmirea de facturi fictive și plata în numerar a mărfurilor achiziționate, neîntocmirea monetarelor, rapoartelor de gestiune sau registrelor de casă, care să reflecte situația reală a societății administrate, constituie elemente care caracterizează latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii de evaziune fiscală dedusă judecății.
De altfel, este de observat că în cuprinsul "motivelor de apel" (14), inculpata recunoaște că "aprovizionarea cu marfă s-a făcut prin intermediul firmelor fictive, dar de la firme reale".
Solicitarea inculpatei de a se dispune achitarea sa în baza art.18/1 Cod penal este nejustificată în raport de caracterul repetat al faptelor comise într-o perioadă îndelungată, prin atragerea în această activitate infracțională și a altor persoane, cuantumul prejudiciului și nerecunoașterea săvârșirii infracțiunilor deduse judecății.
Față de aceste împrejurări nu se poate aprecia că faptele pentru care a fost trimisă în judecată inculpata aduc o atingere minimă valorilor sociale apărate de lege și în conținutul lor concret sunt vădit lipsite de importanță.
Apelul inculpatei este însă întemeiat sub aspectul laturii civile în sensul că prejudiciul cauzat, de 14.902,36 lei stabilit pe baza raportului de expertiză contabilă (510-521 dos.fond) și a celorlalte probe administrate în cauză a fost recuperat parțial, prin plata sumei totale de 3.071,10 lei, reprezentând obligațiile fiscale pentru cele 51 facturi (518 și 580 dos.fond). Dovada recuperării parțiale a prejudiciului prin plata sumei menționate s-a făcut în fața primei instanțe, când în ședința publică din data de 15.01.2007, inculpata a depus xerocopia ordinelor de plată (580-581).
În ce privește apelul declarat de partea civilă, tribunalul a constatat că într-adevăr, prin adresa nr.5504/21.03.2006 (481-dos.fond) partea civilă s-a constituit parte civilă cu suma de 65.817 lei, din care 50.914 lei reprezintă TVA, iar diferența de 14.902 lei impozit pe profit, fără a detalia concret modul de calcul al sumelor pretinse.
La primul termen de judecată inculpata a contestat cuantumul prejudiciului, atât cel menționat în rechizitoriu cât și cel pretins de partea civilă, solicitând efectuarea unei expertize contabile, probă care a fost încuviințată de instanța de fond.
La termenul de judecată din 25 septembrie 2006 fost depus raportul de expertiză întocmit de expertul (510-521) prin care s-a concluzionat în esență, că obligațiile fiscale pentru cele 51 de facturi (atribuite "" B) sunt în cuantum de 3.071,10 lei (1.326,15 lei TVA și 1.744,95 lei impozit pe profit) și că pentru celelalte 472 facturi, valoarea obligațiilor fiscale este de 11.831,26 lei RON.
Impotriva acestui raport de expertiză, partea civilă a formulat obiecțiuni (546-549) înaintate prin adresa nr.5394/30.11.2006 a Activității de Control Fiscal B, solicitând expertului să se pronunțe asupra aspectelor menționate în cuprinsul adresei arătate, susținând că " " B, datorează bugetului de stat 573.495.858 lei vechi TVA și 84.678.077 lei vechi impozit pe profit, deci cu aproximație suma de 65.817 lei RON, indicată în constituirea de parte civilă.
Obiecțiunile au fost înaintate expertului care a întocmit un raport de expertiză suplimentar (560-562) în cuprinsul căruia și-a menținut concluziile anterioare asupra cuantumului prejudiciului.
Partea civilă nu a fost de acord nici cu concluziile Raportului suplimentar de expertiză, menținându-și pretențiile civile formulate prin constituirea de parte civilă, fără însă să solicite efectuarea unei noi expertize contabile, limitându-se doar la a critica dintr-o poziție subiectivă concluziile expertului.
Este însă de observat că deși partea civilă își menține constituirea de parte civilă, a precizat expres că, calculul obligațiilor bugetare datorate de societatea administrată de inculpată, s-a făcut de Activitatea de Control Fiscal din cadrul DGFP B-N, fără să se țină seama de raportul de expertiză grafologică efectuat în cauză, care nu i-a fost adus la cunoștință (587-589 fod.fond).
Având în vedere Raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză (518) precum și celelalte probe administrate, tribunalul, asemenea primei instanțe, a apreciat că prejudiciul cauzat de inculpată bugetului de stat este de 14.902,36 lei din care s-a achitat cu ordin de plată (580 dos.fond) suma totală de 3.071,10 lei (1.326,15 lei cu titlu de TVA și 1.745 lei cu titlu de impozit pe profit) reprezentând obligațiile fiscale aferente celor 51 de facturi (518).
Este de subliniat că partea civilă deși contestă prejudiciul stabilit de prima instanță prin cererea de apel, nici în calea de atac nu propune obiective pentru efectuarea unei noi expertize contabile. În concret, deși tribunalul a pus în vedere reprezentantului părții civile prezent la primul termen de judecată în apel (10) să depună la dosar (în prealabil) obiectivele pentru expertiza contabilă solicitată pentru a fi discutate în ședință publică, acesta nu s-a conformat, neprezentându-se la niciunul din termenele care au fost acordate în acest sens. Mai mult decât atât, acesta nu s-a prezentat nici cu ocazia dezbaterilor în fond asupra apelului, iar prin concluziile scrise nu a solicitat redeschiderea dezbaterilor pentru efectuarea expertizei contabile și nici nu a depus obiective de expertiză.
În consecință, având în vedere că partea civilă nu a dovedit pretențiile civile formulate în cauză pe calea unei noi expertize contabile (nesolicitată la fond, iar în apel nestăruind asupra acestei probe), în condițiile în care arăta expres (587-589 dos.fond) că prejudiciul cauzat de inculpată a fost calculat de Activitatea de Control Fiscal din cadrul DGFP B-N, fără să se țină seama de raportul de expertiză grafologică efectuat în cauză, tribunalul a respins ca nefondat, conform art. 379 pct.1 lit."b" Cod procedură penală, apelul declarat de aceasta.
Prin urmare, având în vedere Raportul de expertiză efectuat în cauză coroborat cu celelalte probe existente la dosar, asemenea primei instanțe, s-a reținut că prejudiciul cauzat prin faptele deduse judecății a fost de 14.902,36 lei, recuperat parțial în faza de cercetare judecătorească, considerent care a justificat admiterea apelului declarat de inculpată cu privire la latura civilă, în sensul obligării acesteia doar la plata diferenței de 11.831,26 lei cu titlul de obligații fiscale datorate statului (518), restul prejudiciului (aferent celorlalte 51 de facturi), în cuantum de 3.071,10 lei fiind recuperat.
Imprejurarea că în cuprinsul sentinței atacate în încadrarea juridică a faptei de evaziune fiscală a fost trecut greșit "Legea nr.214/2005" în loc de Legea nr.241/2005, cum este corect, tribunalul o apreciază ca fiind o eroare materială vădită (strecurată cu ocazia dactilografierii hotărârii ) care va fi îndreptată de instanța de fond conform art.195 Cod procedură penală (după restituirea dosarului).
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpata, prin care a solicitat în principal admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate împreună cu sentința penală pronunțată de instanța de fond și rejudecând cauza să fie achitată inculpata în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d pr.pen. întrucât faptei îi lipsește un element constitutiv al infracțiunii, respectiv vinovăția, iar în subsidiar achitarea inculpatei în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 pr.pen. cu aplic.art.18/1. pe motiv că faptele comise de aceasta nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni și în ambele cazuri să fie înlăturată obligația inculpatei la plata despăgubirilor civile.
In motivele de recurs inculpata a arătat că din cadrul celor 523 facturi ce aveau menționate ca și cumpărătoare cele 6 societăți fictive, s-a apreciat că mărfurile trecute pe 51 facturi au fost expediate către SC""SRL B, unde este administrator inculpata, întrucât prin raportul de expertiză grafică întocmit în dosar există unele înscrisuri cu semnături pe 39 dintre facturi ale unor salariați aparținând societății comerciale administrată de inculpată, iar pe 11 dintre facturi sunt indicate puncte de lucru care aparțin aceleași societăți.
Față de această situație de fapt reținută în actul de acuzare se impun următoarele probleme:
1. - dacă emiterea a 523 facturi de către cele 4 societăți comerciale pe numele a 6 societăți fictive dintre care teoretic doar marfa trecută pe 51 dintre facturi a fost livrată societății inculpatei, dă naștere unei răspunderi penale a acesteia sau a reprezentanților societății furnizoare.
2. - dacă mențiunile făcute de cele 51 facturi sunt de natură a crea o certitudine că mărfurile au fost livrate societății inculpatei sau pare mai verosimilă susținerea acesteia că acele mărfuri nu au fost livrate către societatea sa, ci arbitrar au fost trecute unele mențiuni privitoare la societatea administrată de inculpată cum s-au trecut alți beneficiari pentru celelalte 472 facturi, sau cele 51 facturi au fost strecurate angajaților spre semnare printre celelalte facturi reale întocmite pentru marfa livrată.
3. - dacă există vreun temei ca inculpata să fie considerată vinovată și pentru cele 472 facturi emise de furnizori pentru beneficiari fictivi și cu privire la care nu există nici un indiciu că inculpata ar fi avut vreo tangență cu mărfurile din acele facturi.
4. - dacă există vreun prejudiciu, iar în caz afirmativ care este acesta și dacă nu a fost integral reparat de inculpat.
Recursul formulat de inculpată urmează să fie respins pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Instanțele de fond și de apel au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea în sensul că aprovizionarea cu mărfuri de către societatea pe care o administra inculpatul se făcea pe de o parte cu documente justificative, când se întocmeau și procese verbale de recepție a mărfurilor, iar pe de altă parte, fără documente justificative, când nu se întocmeau procese verbale de recepție, iar plata acestor mărfuri se făcea în numerar fără să se completeze registrul de casă sau raport zilnic de gestiune, iar sumele de bani se predau inculpatei.
Evidențele mărfurilor intrate fără documente justificative erau ținute într-un caiet aflat la dispoziția inculpatei.
Corect au fost încadrate în drept faptele comise de inculpată întrucât acestea realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală prev.de art.11 lit.c din Legea nr.87/1994 cu aplic.art.13 pen. și art.41 al.2 pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.290 al.1 pen. cu aplic.art.41 al.2 pen. iar pedepsele aplicate inculpatei au fost stabilite în limite legale, cu reținerea în favoarea acesteia de circumstanțe atenuante și reducerea pedepselor aplicate sub minimul special prevăzut de lege, iar pedeapsa rezultantă a fost suspendată condiționat, fiind îndeplinite în cauză condițiile prev.de art.81 și 82 pen.
În recurs inculpata a reiterat motivele susținute în apel, asupra cărora instanța de apel a răspuns în detaliu.
Susținerile inculpatei din motivele de recurs referitoare la faptul că infracțiunilor reținute în sarcina acesteia le-ar lipsi un element constitutiv, respectiv vinovăția și pentru acest motiv s-ar impune achitarea acesteia sunt neîntemeiate.
adevărului că prin expertiza contabilă efectuată în cauză de expert au fost identificate un nr.de 51 facturi neînregistrate în contabilitatea societății comerciale administrată de inculpată pentru care aceasta datora bugetului de stat taxe și impozite în cuantum de 3.071 lei, sumă achitată de inculpată în apel, iar restul de 472 facturi nu au fost "localizate" în contabilitate după expresia folosită de expertul contabil (513-518 dosar fond).
Din declarația martorei care a lucrat o perioadă de timp la un depozit en gros aparținând societății comercial administrată de inculpată rezultă că pe lângă facturile în baza cărora s-a eliberat marfa clienților se practica și metoda caietului de conturi în care se nota numele clientului, marfa ridicată de acesta și suma de plată, fără ca cineva să semneze de preluarea mărfii, iar o parte dintre clienți plăteau marfa la predarea acesteia, alții urmând să o plătească ulterior, iar o parte au refuzat să mai plătească, întrucât marfa nu era predată pe bază de factură și inculpata nu avea posibilitatea să-i acționeze în instanță.
Tot din declarația acestei martore rezultă că s-au întocmit și facturi fictive pentru a fi justificată o anumită valoare pentru marfa ieșită din depozit, iar sumele de bani adunate în cursul fiecărei zile alături de documentul privind proveniența acestor sume se puneau într-o canapea în bucătăria aparținând inculpatei (503 dosar fond).
Din procesul verbal încheiat la data de 7.12.2004 de ANAF Direcția Generală a Finanțelor Publice B N, rezultă că au fost descoperite un nr.de 523 facturi fiscale de aprovizionare cu mărfuri emise în perioada 2000 - 2004, de diverse societăți comerciale din B către SC""SRL B, facturi neînregistrate în contabilitatea acestei din urmă societăți (15-18 dosar fond).
Infracțiunea de evaziune fiscală a fost comisă prin neînregistrarea facturilor în contabilitate și ca urmare expertul contabil nu putea să identifice și cele 427 facturi neînregistrate în contabilitatea societății comerciale administrată de inculpată, facturi care au fost emise către această societate așa cum rezultă cu certitudine din adresa nr.65625/2004 a Serviciului de Investigare a Fraudelor din cadrul IPJ B N și procesul verbal încheiat la data de 7.12.2004 de Direcția Generală a Finanțelor Publice B N, precum și din declarația martorei prezentată mai sus.
Tot neîntemeiată este solicitarea inculpatei de a-i fi aplicate acesteia disp.art.18/1 pen. pe motiv că faptele comise de inculpată nu ar prezenta gradul de pericol social al unor infracțiuni, întrucât din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă cu certitudine că inculpata prin modul de organizare a activității societății comerciale pe care o administra, în sensul că nu înregistra facturile în contabilitate a urmărit să se sustragă obligațiilor fiscale prin ținerea evidenței mărfurilor intrate și livrate într-un simplu caiet, fără a se întocmi zilnic note contabile privitoare la mărfurile intrate, mărfurile livrate și sumele încasate, de unde rezultă că aceste fapte prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni și că nu se impune aplicarea dispozițiilor art.18/1 pen.
Având în vedere că faptele reținute în sarcina inculpatei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care aceasta a fost trimisă în judecată, inclusiv în ceea ce privește vinovăția și că nu se impune să fie aplicate în cauză nici disp.art.18/1 pen. în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. recursul formulat de inculpată împotriva deciziei penale nr.106 din 19.12.2008 a Tribunalului Bistrița N, urmează să fie respins ca nefondat.
În baza art.192 al.2 pr.pen. inculpata urmează să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata fiica lui și, născută la data de 17 mai 1968 în, jud. B-N, domiciliată în B,-, jud. B-N, CNP - împotriva deciziei penale nr. 106/A/19.12.2008 a Tribunalului Bistrița N.
Obligă inculpata să plătească suma de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
RED.VG/MR
26.02.09/4 EX.
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Vasile Goja Ana Covirg
