Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 12/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ

Dosar nr-

DECIZIA PENALĂ Nr. 12/2009

Ședința publică din 13 Ianuarie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Stanca Ioana Marcu

JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș

JUDECĂTOR 3: Oana

Grefier

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin

- procuror

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 228/03.11.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat G - cu delegație de apărător ales pentru inculpatul recurent, lipsind părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care nefiind cereri prealabile, instanța acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul ales al inculpatului, avocat G solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru citarea legală a inculpatului și administrarea probelor.

Susține că pe tot parcursul procesului penal la fond, inclusiv la urmărirea penală, nu a fost îndeplinită procedura de citare cu inculpatul. Consideră astfel nelegală hotărârea instanței de fond față de dispozițiile imperative procedurale privind obligativitatea citării inculpatului, care nu a avut posibilitatea să se apere, neavând cunoștință despre proces.

Reprezentantul parchetului susține că atâta vreme cât inculpatul a fost citat prin afișare la Consiliul local de pe raza localității unde s-a comis fapta, nefiindu-i cunoscută adresa deși instanța a făcut demersuri pentru aflarea acesteia, recursul este nefondat, solicitând respingerea lui ca atare.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului penal de față:

În deliberare, constată:

Prin sentința penală nr. 531/19.09.2007 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr- s-a dispus condamnarea inculpatului în baza art. 4 din Legea 241/2005 la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 9 lit. b din Legea 241/2005 s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a, 34 alin. 1 lit. baf ost condamnat inculpatul la pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare. S-au aplicat dispozițiile art. 71, 64 lit. a, b, c C.P.P. 71 alin. 5.

Cod Penal

În baza art. 81 alin. 1, 2.Cod Penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani.

În baza art. 359 alin. 1.p Cod Penal s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83, 84.Cod Penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate a pedepsei.

În baza art. 14, 346 alin. 1.C.P.P. s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Sibiu și s-a dispus obligarea la plată a inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 513.166 lei cu dobânda legală și penalități până la data plății.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că inculpatul a înființat în anul 2004 împreună cu martorul societatea comercială Sibiu, la care fiecare din cei doi asociați dețin 50% din părțile sociale. A fost numit administrator al societății inculpatul care s-a înțeles cu celălalt asociat ca societatea să-i aparțină numai inculpatului, urmând ca și profitul obținut să-i revină numai acestuia.

După înființarea societății, inculpatul s-a aprovizionat cu formulare cu regim special, a deschis cont la bancă și a ridicat file Cec de la Banca Sibiu. Și-a procurat ștampile cu numele societății, ulterior inculpatul a început să desfășoare activitate comercială în numele Sibiu.

În urma unui control efectuat în cursul lunii februarie 2006 de comisari ai Gărzii Financiare Sibiu la . Ocna, societate administrată de martorul, s-au descoperit 5 facturi fiscale provenite de la, facturi care reprezentau livrări de marfă către această societate, emise de inculpat în perioada martie 2004-aprilie 2005.

Întrucât doar trei din aceste facturi au fost găsite fizic, celelalte două fiind înregistrate în jurnalul de cumpărături și fișa furnizorului, organele de control au procedat la verificarea societăți administrate de inculpat. În urma controlului s-a constatat că această societate nu a depus nici un fel de declarație, bilanț sau raport la organele fiscale, și nu a plătit nici un fel de taxe sau impozite aferente perioadei 2004-2005.

Deși a fost citat în mod regulat de organele de control fiscale, inculpatul nu s-a prezentat, astfel că obligațiile de plată ale inculpatului au fost stabilite de organele de control pe baza celor 5 facturi fiscale, prin estimarea unei medii a sumelor rulate conform celor 5 facturi emise de inculpat în numele CVD. L inculpatul a obținut venituri în valoare de 97.754 RON, iar pentru diferența de 45 facturi din același bloc facturier care nu au fost găsite de organele de control. S-a stabilit prin estimare că inculpatul a obținut venituri de 879.786.00 RON, așa încât nu l-a înregistrat, nu a declarat și s-a sustras de la plata unui impozit pe profit în valoare de 199.604.00 RON și de la plata TVA-ului în valoare de 167.163 RON.

În drept, fapta inculpatului de a efectua acte și fapte de comerț în calitate de asociat și administrator la. Sibiu, fără a înregistra în contabilitate veniturile realizate și a plăti taxele și impozitele aferente cauzând unp rejudiciu bugetului de stat în sumă de 266.676 RON reprezentând TVA și impozit pe profit, a fost calificată ca infracțiunea de evaziune fiscală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 4 și art. 9 din Legea 241/2005.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72.Cod Penal, și anume gradul de pericol social al faptei (mediu față de valoarea prejudiciului de 513.166 lei), persoana inculpatului (persoană tânăr, cu studii medii), nu are antecedente penale, că s-a sustras urmăriri penale precum și cercetării judecătorești.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu criticând sentința sub aspectul greșitei încadrări juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului.

Astfel apelantul arată că în mod greșit instanța de fond nu a dispus schimbarea încadrării juridice din art. 9 lit. b din Legea 241/2005 în art. 11 lit. b din Legea 87/1994.

Al doilea motiv invocat privește pedeapsa aplicată, care față de dispozițiile art. 9 pct. 2 din Legea 241/2005 este nelegală.

Al treilea motiv de apel privește aplicarea suspendării, apelanta apreciind că în cauză nu se justifică beneficiul suspendării.

Și în ultimul rând se arată că hotărârea instanței este netemeinică prin neindicarea temeiului juridic al pedepsei complementare aplicate inculpatului, respectiv art. 9 pct. 1 din Legea 241/2005 raportat la art. 64 lit. c

Cod Penal

În expunerea motivelor de apel se arată că în mod greșit instanța de fond a aplicat disp. art. 9 lit. b din Legea 241/2005 întrucât faptele săvârșite intră sub incidența legii 87/1994, având în vedere că ultima factură a fost emisă de inculpat la data de 28.04.2005, în timp ce Legea 241/2005 a intrat în vigoare la data de 27.07.2005.

În ce privește pedeapsa aplicată, apelantul susține că aceasta este nelegală față de disp. art. 9 pct. 2 din Legea 241/2005 conform căruia în cazul în care prin faptă s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro limita minimă a pedepsei prevăzută de lege și limita maximă prevăzută de lege se majorează cu 2 ani.

Întrucât în prezenta cauză prejudiciul constatat este de 513.166 lei pedeapsa minimă aplicabilă este de 4 ani.

De aceea față de limita legală de pedeapsă precum și în raport de conduita inculpatului în cursul procedurii judiciare, de a se sustrage atât de la urmărirea penală cât și de la cercetarea judecătorească, nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru suspendarea executării pedepsei.

Și ultimul motiv de apel privește neidentificarea temeiului legal în baza căruia s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 3 ani.

Apelantul deși a fost legal citat, în cauză fiind efectuate verificări privind domiciliul actual al acestuia, nu s-a prezentat la instanță.

Prin decizia penală nr. 228/3.11.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-, în baza art. 365.C.P.P. a fost repus inculpatul, fiul lui și al lui, născut la data de 15.04.1963 în Sibiu, domiciliat în Sibiu,-,. 14,. -, în termenul de declarare a apelului.

S-au admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 531 din 19.09.2007 pronunțată de Judecătoria Sibiu care a fost desființată în parte numai sub aspectul laturii penale și judecând în fond:

În baza art. 9 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 13.Cod Penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 11 alin. 1 lit. b din /1994 cu aplicarea art. 13.Cod Penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a, 34 alin. 1lit. b Cod Penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

S-a menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.

În baza art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat s-a dispus să rămână în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:

În ce privește încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului, Tribunalul a constatat că fapta a fost săvârșită de inculpat sub imperiul Legii 87/1994, astfel potrivit principiului activității legii penale, reglementat de art. 10.Cod Penal, legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite cât timp ea se află în vigoare.

În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, conform disp. art. 13.

Cod Penal

Instanța de fond aplicând disp. noii legi, nu a aplicat disp. art. 13.Cod Penal, și de astfel chiar dacă ar fi procedat în acest mod, ar fi constatat că legea mai favorabilă este legea mai veche întrucât limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită de inculpat sunt mai reduse decât cele prevăzute în Legea 241/2005. Așadar atât în raport cu principiul aplicării legii penale mai favorabile, încadrarea juridică corectă este cea prevăzută de Legea 87/1994.

Potrivit disp. art. 379 pct. 2 lit. a s C.P.P.-a desființat sentința primei instanțe și judecând în fond s-a dispus condamnarea inculpatului în baza art. 11 alin. 1 lit. b din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 13.Cod Penal, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere de la plata obligațiilor fiscale în scopul obținerii de venituri prin nedeclararea veniturilor impozabile.

În baza art. 13 alin. 2.p cu aplicarea art. 9 din Legea 241/2005 raportat la art. 64 lit. c Cod Penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a mai fi administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 3 ani.

În baza art. 9 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 13.Cod Penal s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere de la plata obligațiilor fiscale în scopul obținerii de venituri prin nedeclararea veniturilor impozabile.

În ce privește calificarea ca fiind legea mai favorabilă în privința Legii 87/1994 raportat la noua reglementare din Legea 241/2005, Tribunalul a apreciat că, deși în ansamblu noua reglementare este mai favorabilă, întrucât cuprinde în capitolul III - cauze de nepedepsire și de reducere a pedepsei, acesta operează numai în situația achitării prejudiciului, ori în cazul în care nu se achită prejudiciul și față de limitele de pedepse, Legea 87/1994 este mai favorabilă.

Analizând condițiile de aplicare a suspendării, față de limitele de pedeapsă, de faptul că inculpatul deși se află la prima confruntare cu legea penală s-a sustras de la urmărire precum și de la judecarea cauzei, față de valoarea mare a prejudiciului, Tribunalul a apreciat că nu sunt întrunite condițiile de aplicare a suspendării condiționate a executării pedepsei.

În cauză a formulat apel peste termen și inculpatul, criticând sentința atacată numai sub aspectul greșitei sale citări și a solicitat desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

În temeiul art. 365 alin. 1.C.P.P. Tribunalul a admis apelul peste termen declarat de inculpat, pentru aceleași motive expuse mai sus, respectiv sub aspectul greșitei calificări juridice a faptelor reținute în sarcina sa și a limitelor de pedeapsă aplicată.

În ceea ce privește nelegala citare a inculpatului, Tribunalul a constatat ca nefondat acest motiv de apel, întrucât inculpatul a fost citat la toate adresele cunoscute, efectuându-se în acest scop verificări de către lucrătorii de poliție atât la domiciliul cât și la locuința inculpatului.

Astfel în cursul cercetării judecătorești deși a fost înștiințat conform mandatelor de aducere ( 39, 60 dosar ), inculpatul a înțeles să nu se prezinte.

De asemenea, în cursul urmăririi penale, deși nu mai locuia așa cum susține la adresa de domiciliu din,-,. 20, acesta a continuat să-și ridice corespondența la această adresă și în cursul lunii februarie 2006. De altfel, în această fază procesuală, existând date că inculpatul ar locui la adresa părinților din Sibiu,-, s-au efectuat verificări la această adresă și, fiind contactat tatăl inculpatului, acesta a declarat lucrătorului de poliție ( fila 30 dosar de urmărire penală) că fiul său nu locuiește la această adresă și nici nu-i cunoaște adresa. Ori, a învedera în fața instanței de apel că inculpatul ar fi locuit numai la această adresă, constituie o dovadă de rea credință a inculpatului care a încercat să inducă în eroare organele judiciare.

Pentru aceste considerente, întrucât a fost legal citat, s-a apreciat că nu se impune desființare sentinței sub acest aspect.

Împotriva acestor hotărâri, a declarat recurs în termen inculpatul, solicitând în principal prin apărător ales trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pe motiv că inculpatul nu ar fi fost legal citat.

Verificând legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat, pentru următoarele considerente:

Încă din faza de urmărire penală, inculpatul a fost citat la domiciliul cunoscut, respectiv cel comunicat de Biroul de Administrare a de Date privind Evidența Persoanelor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor - Sibiu,-,. 14, jud. Sibiu. Întocmirea rechizitoriului s-a efectuat după întocmirea formelor de trimitere în judecată în lipsă a inculpatului.

La instanța de fond, inculpatul a fost citat la această adresă, precum și prin afișare la Consiliul Local de la locul comiterii faptei, respectiv Consiliul Local Sibiu. În consecință, nu îi poate fi imputată instanței de fond nici o culpă procesuală cu privire la citarea inculpatului.

La instanța de apel, inculpatul a fost citat la domiciliul cunoscut, prin afișare la Consiliul Local Sibiu, iar de la termenul de judecată din 7.04.2008 și la o nouă adresă, respectiv în Sibiu,-, acolo unde a rezultat că ar fi locuit inculpatul, din procesul verbal de executare a mandatului de aducere.

Tot din procesul - verbal de executare a mandatului de aducere (fila 39 dosar de apel) a rezultat că subofițerul de poliție însărcinat cu aducerea la îndeplinire a mandatului i-a pus în vedere inculpatului să se prezinte la instanță, pentru a fi ascultat în calitate de inculpat.

În consecință, cel puțin din acest moment, s-a dovedit că inculpatul a avut cunoștință de proces și era în măsură să se prezinte și să-și construiască apărarea.

Tocmai pornind de la premiza că nu ar fi avut cunoștință de cauză până în acel moment, prin decizia Tribunalului, inculpatul a fost repus în termenul de declarare a apelului, iar apoi i s-a admis apelul asupra laturii penale.

Curtea găsește total nefondată solicitarea inculpatului de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de fond pe motivul nelegalei citări a inculpatului, cu atât mai mult cu cât încă din faza de urmărire penală (fila 30 dosar urm. pen.), la pretinsul domiciliu necunoscut de instanță, din Sibiu, str. -, organele de poliție l-au identificat pe tatăl inculpatului, care a spus că inculpatul nu locuiește acolo.

Calea de atac a apelului fiind devolutivă integral, inculpatul avea posibilitatea legală de a-și formula apărările în apel, putând propune administrarea oricăror probe, însă inculpatul nu a uzat de aceste drepturi.

În consecință, se apreciază că nu este incident în cauză cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 21 CPP.

Cum nici din oficiu nu au fost identificate motive de casare a hotărârilor atacate, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b CPP, Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului.

În temeiul art. 192 alin.2 CPP, va fi obligat inculpatul recurent la plata sumei de 130 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se înaintează din fondurile MJ în contul Baroului de Avocați

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 228/03.11.2008 pronunțate de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr-.

În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă recurentul la plata sumei de 130 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se înaintează din fondurile MJ în contul Baroului de Avocați

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 13 ianuarie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - - -

GREFIER

Red.

Tehnored. /2ex/21.01.2009

Jud.fond:

Jud.apel:,

Președinte:Stanca Ioana Marcu
Judecători:Stanca Ioana Marcu, Monica Farcaș, Oana

Vezi şi alte speţe de drept penal: