Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 120/2009. Curtea de Apel Pitesti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIE NR. 120/

Ședința publică din 17 Februarie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Marius Gabriel Săndulescu judecător

JUDECĂTOR 2: Marioara Dumitru

JUDECĂTOR 3: Raluca

Grefier

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin

- procuror

S-a luat în examinare recursul penal declarat de partea civilă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva deciziei penale nr.244 din 18 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru intimatul, lipsind recurenta-parte civilă și intimatul.

Procedura, legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea, nemaifiind cereri prealabile de formulat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.

Avocatul ales, având cuvântul pentru intimatul, solicită respingerea recursului ca nefundat, apreciind că prejudiciul este acoperit în totalitate, astfel că nu se mai impune solicitarea din partea părții civile a dobânzilor și penalităților aferente.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul, apreciază că decizia tribunalului este legală și temeinică sub aspectul apelului declarat de partea civilă, nu se mai impune aplicarea de dobânzi și penalități, astfel că pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat.

CURTEA

Asupra recursului penal, deliberând constată:

Prin sentința penală nr.2038/14.10.2002 pronunțată de Judecătoria Pitești, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor săvârșite de către inculpatul din infracțiunea prev.de art.13 din Legea nr.87/21994 în aceea prev.de art.26 Cod penal rap.la art.13 din Legea nr.87/1994 și din infracțiunile prev.de art.290 alin.1 Cod penal și art.291 Cod penal, într-o singură infracțiune prev.de art.290 alin.1 Cod penal.

În baza art.11 pct.2 lit.a Cod proc.penală, rap.la art.10 lit.d Cod proc. penală s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev.de art.293 alin.1 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.

În baza art.11 pct.2 lit.a Cod proc. penală rap.la art.10 lit.d Cod proc. penală, s-a dispus achitarea aceluiași inculpat pentru infracțiunea prev.de art.292 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.

În baza art.13 din Legea nr.87/1994 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, inculpatul, fiul lui și, născut la 15.10.1966 în Siria, cu același domiciliu, cu reședința în B,-, bloc 105 D,..1,.66, sector 2, cetățean sirian, studii superioare, administrator la SC SRL B, căsătorit, are doi copii minori, fără antecedente penale, a fost condamnat la 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.c Cod penal.

În baza art.290 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, inculpatul a fost condamnat la 6 luni închisoare.

În baza art.291 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, acesta a fost condamnat la 6 luni închisoare.

În baza art.297 alin.1 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.13 Cod penal, același inculpat a fost condamnat la 1 an închisoare.

În baza art.33 lit.a rap.la art.34 lit.b Cod penal au fost contopite pedepsele și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea dreptului prev.de art.64 lit.c Cod penal, la care s-a adăugat un spor de pedeapsă de 6 luni, deci în total urmând să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea dreptului prev.de art.64 lit.c Cod penal, în condițiile art.57 și 71 Cod penal.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada reținerii și arestării preventive a acestuia, cuprinsă între 8.05.2001 - 15.01.2002, când acesta a fost pus în libertate prin decizia penală nr.31/R/15.010.2002 a Tribunalului Argeș.

În baza art.11 pct.2 lit.a Cod proc. penală, rap.la art.10 lit.d Cod proc. penală s-a dispus achitarea inculpatei pentru infracțiunea prev.de art.292 Cod penal cu maplic.art.41 alin.2 Cod penal.

În baza art.16 din Legea nr.87/1994, inculpata, fiica lui - și, născută la 1.09.1957, în B, cu același domiciliu,-, -.4,.A,.29, sector 2, studii 11 clase, pensionară, căsătorită, are doi copii, cu antecedente penale, a fost condamnată la 2 ani și 6 luni închisoare și interzicerea dreptului prev.de art.64 lit.c Cod penal pe timp de 2 ani.

În baza art.290 alin.1 Cod penal, aceeași inculpată a fost condamnată la 6 luni închisoare.

În baza art.33 lit.a Cod penal.rap.la art.34 lit.b Cod penal s-a dispus contopirea celor două pedepse, urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea dreptului prev.de art.64 lit.c Cod penal, la care s-a adăugat un spor de pedeapsă de 2 luni, deci în total 2 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.c Cod penal, în condițiile art.57, 71 Cod penal.

În baza art.11 pct.2 lit.a Cod proc.penală, rap.la art.10 lit.d Cod proc.penală, s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev.de art.292 alin.1 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.

În baza art.11 pct.2 lit.a Cod proc.penală rap.la art.10 lit.d Cod proc. penală, s-a dispus achitarea aceluiași inculpat pentru infracțiunea prev.de art.291 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.

În baza art.288 alin.1 Cod penal, inculpatul, fiul lui și, născut la 30.11.1973 în -, cu reședința în B, Șos.- cel M nr.33 bloc 30,.3,.73, sector 2, cetățean iordanian, studii medii, comerciant, necăsătorit, fără antecedente penale, a fost condamnat la 6 luni închisoare.

În baza art.290 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal acesta a fost condamnat la 6 luni închisoare.

În baza art.293 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, inculpatul a fost condamnat la 6 luni închisoare.

În baza art.16 din Legea nr.87/1994, același inculpat a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare și interzicerea dreptului prev.de art.64 lit.c Cod penal pe timp de 2 ani.

În baza art.33 lit.a, rap.la art.34 lit.b Cod penal s-a dispus contopirea tuturor pedepselor aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea dreptului prev.de art.64 lit.c Cod penal, pe o perioadă de 2 ani la care s-a adăugat un spor de pedeapsă de 6 luni, deci în total acesta urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.c Cod penal.

În baza art.861Cod penal, pentru acest inculpat s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, iar în baza art.862Cod penal, s-a fixat termen de încercare pe timp de 5 ani.

Au fost instituite în sarcina inculpatului măsurile de supraveghere prev.de art.863alin.1 lit.a-d Cod penal, iar cu privire la aceea prev.la lit.a s-a dispus să fie adusă la îndeplinire în prima zi de joi a fiecărei luni calendaristice, față de Serviciul de Reintegrare Socială și Supraveghere de pe lângă Tribunalul municipiului

S-a atras atenția aceluiași inculpat asupra nerespectării dispozițiilor art.864Cod penal.

Inculpatul a fost obligat la 4.268.513.608 lei despăgubiri civile către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5.

A fost menținută măsura sechestrului asigurător aplicată asupra bunurilor inculpatului, instituită prin ordonanța nr.11370/2000 din 14.05.2001 a A - Serviciul Cercetări Penale, așa cum rezultă din actul aflat la fila 165 vol. dosar urmărire penală.

Totodată în baza art.248 Cod proc.penală, s-a dispus anularea actelor false, respectiv: contractele de livrare a produselor petroliere nr.357/12.05.1999 și nr.364/12.05.1999, încheiate cu SC SA P, delegațiile de ridicare a mărfii, acceptul la gară, registrul veghetor de primire a mărfurilor și documentele bancare de retragere în numerar din conturile SC SRL și SC COM SRL, ce au fost întocmite, semnate de inculpatul în numele lui; contractul de închiriere pentru sediul social al SC SRL B întocmit de inculpata; pașaportul având ca titular pe, contractul de închiriere pentru sediul social al SC COM SRL, o procură pentru ridicarea de documente cu regim special în numele lui și un contract de deschidere de cont la Roumanian Internațional Bank B în numele SC COM SRL întocmite de către inculpatul.

Inculpatul a fost obligat la 11.150.000 lei, cheltuieli judiciare către stat din care 150.000 lei, reprezintă onorariu avocat din oficiu, inculpata la 4.300.000 lei, cu același titlu, din care 300.000 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu, iar la 4.600.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 600.000 lei, reprezintă onorariu avocat din oficiu.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 16.12.1998, în baza încheierii nr.12685/SC/1998 s-a autorizat constituirea și înmatricularea SC SRL B, cu sediul în B, B- - nr.32, sector 1, având ca asociat unic și administrator pe, cetățean irakian, posesorul pașaportului seria nr.- eliberat de autoritățile din, declarând ca obiect principal de activitate "comerțul cu ridicata" de îmbrăcăminte și încălțăminte.

S-a efectuat o expertiză grafologică a unor documente de încasare și de plată emise de această societate și s-a stabilit că documentele au fost completate de către inculpatul, cetățean sirian, posesorul adeverinței de identitate seria H nr.44178 emisă de Ministerul d e Interne la data de 16.07.2000.

În urma verificării documentelor justificative de livrare emise de aceeași societate, s-a constatat că aceasta nu a achiziționat facturi tipizate cu regim special, și cu toate acestea le-a utilizat în perioada 5.01.1998 - 13.10.2000 în relația cu SC SA B, facturile folosite aparținând altor societăți, respectiv SC - EXPORT SRL și SC 2000 SRL.

Pentru înmatricularea societății respective la Camera de Comerț și Industrie B au fost folosite documente false.

Astfel, inculpatul a procurat pe căi ilicite un pașaport pe numele de având aplicată fotografia sa, pașaport ce a fost falsificat de către inculpatul care a aplicat pe ștampilă pentru prelungirea vizei de ședere în România.

De constituirea și înregistrarea societății la Camera de Comerț și Industrie a României - Oficiul Registrului Comerțului al municipiului B s-a ocupat inculpata care a întocmit în fals contractul de închiriere pentru sediul social, în sensul că a trecut în acest act o adresă fictivă din municipiul B, pe care l-a prezentat apoi la Camera de Comerț și Industrie B, împreună cu cererea de înmatriculare pe numele lui, care a fost completată tot de către această inculpată, dovada de plată a taxelor de înmatriculare și recipisa de consemnare a depunerii capitalului social pe numele său, precum și alte documente prevăzute de lege.

S-a procedat la verificarea autenticității contractului de închiriere nr.57947/20.01.1998 cu care ocazie s-a constatat că la adresa din B- - nr.32, sector 1 B nu a locuit niciodată numita în calitate de proprietar și nici SC SRL B în calitate de chiriaș.

Rezultă deci că societatea amintită a fost înființată în scopul facilitării sustragerii de la plata către bugetul de stat a impozitelor și taxelor aferente, această societate prezentând caracteristicile și tipologia unei " firme fantomă".

La data de 26.04.1999 inculpatul folosindu-se de pașaport fals pe numele de, a deschis cont pentru societatea respectivă la. - Sucursala

În calitatea sa de administrator și asociat la această societate, sub identitatea falsă de, inculpatul s-a deplasat în P, respectiv la SC SA P, unde a încheiat contractul nr.357/12.05.1999 pentru livrarea a 12 tone combustibil țiței și 3.200 tone, precum și contractul nr.364/12.05.1999 pentru cantitatea de 4.000 tone benzină fără plumb.

Din cuprinsul expertizei contabile judiciare efectuate în cauză, rezultă că între cele două societăți au existat relații comerciale de livrare pentru produsele petroliere înscrise în contracte, SC SA P, având calitatea de furnizor, iar SC SRL B, pe aceea de beneficiar, iar în baza acestor relații contractuale furnizorul a livrat societății beneficiare 6,660 tone combustibil M și 161,362 tone benzină în baza facturilor fiscale existente în dosarul de urmărire penală.

Societatea beneficiară a valorificat combustibilul lichid neindustrial și combustibilul tip M sub formă de motorină către SC SA B, sustrăgându-se astfel de la plata taxelor și accizelor legale datorate statului în condițiile în care combustibilul achiziționat era scutit de la plata acestor taxe conform dispozițiilor legale în vigoare.

Astfel, SC SRL a facturat către SC SA B, reprezentată de numitul, care îndeplinea funcția de președinte al Consiliului de Administrație al societății respective și totodată nașul inculpatului, cantitatea de combustibil achiziționată de la SC SA P, între cele două societăți existând relații comerciale de livrare care însă nu aveau la bază vreo convenție scrisă, livrările efectuându-se numai pe bază de facturi fiscale, produsul petrolier fiind recepționat de societatea beneficiară, numai pe bază de note de intrare recepție.

De menționat că livrările s-au făcut pentru produsul motorină în loc de combustibil tip Iar în facturile fiscale s-au trecut prețurile pentru acest produs, diferența fiind însușită de către inculpatul.

De asemenea, s- mai reținut că SC SRL B, nu a ținut nici o evidență contabilă referitoare la operațiunile comerciale în relația cu SC SA P și nici în relația cu SC SA B, stabilirea cantității și a valorii produselor petroliere livrate de societatea respectivă făcându-se numai în baza evidențelor contabile existente la SC SA P, SC SA B și SC SRL

Totodată s-a concluzionat că sortimentele de produse livrate de SC SA P către SC SRL B nu sunt aceleași cu produsele livrate de către societatea beneficiară, respectiv SC SA B, atâta timp cât în prima relație comercială aprovizionarea s-a făcut cu produsul combustibil M, iar în cea de doua relație livrarea către SC SA s-a făcut cu motorină.

S-a constatat că SC O SRL a livrat către SC SRL B cantitatea de 247,960 tone combustibil M în valoare de 774.428.672 lei, iar SC SRL facturat către SC SA B, aceeași cantitate, schimbând însă denumirea produsului în motorină și practicând prețul corespunzător al acestui produs.

Din cele expuse a rezultat că SC SRL B nu și-a ținut și condus evidența contabilă, nu a înregistrat nici obligațiile fiscale către bugetul de stat pentru operațiunile efectuate și nici nu a făcut raportări la organele fiscale teritoriale.

În baza aceleiași rezoluții infracționale inculpatul a procurat de la inculpatul o altă firmă, respectiv SC COM SRL, având ca sediu fictiv Municipiul B, pe care a utilizat-o pentru sustragerea de la plata obligațiilor fiscale, procedând în același mod ca și cu SC SRL.

Societatea respectivă a fost înființată de inculpatul în luna mai 1999, când a depus contractul de închiriere întocmit în fals și o adresă fictivă, fiind înmatriculată cu aceste date.

Astfel, inculpatul a prezentat la Camera de Comerț și Industrie pașaportul fals pe numele lui, cetățean irakian, pe care era aplicată o fotografie a sa, numele fiind fals și prin acest act a devenit asociat unic al SC COM SRL.

Cu aceeași ocazie, inculpatul a depus și recipisa CEC de consemnare a existenței capitalului social, a solicitat rezervarea denumirii societății pe numele său adevărat și a dat și două declarații pe care le-a semnat în fals pe numele cetățeanului irakian.

După obținerea certificatului de înmatriculare, inculpatul i-a dat inculpatului documentele care atestă înregistrarea societății, precum și o ștampilă, după care cei doi inculpați s-au deplasat împreună la Romanian Internațional Bank B unde a prezentat pașaportul fals sub numele de, în baza căruia a deschis cont în calitate de administrator și asociat unic al societății respective, iar inculpatul cu pașaportul fals pe numele de, a împuternicit pe să efectueze operațiuni în numele societății.

Astfel, acesta a procurat de la SC. SRL B documente cu regim special, respectiv facturi fiscale și avize de expediție în alb, folosindu-se de o împuternicire scrisă de el, din care rezultă că numitul este împuternicit să ridice documentele cu regim special în numele său.

COM SRL Bal ivrat către SC SA B, cantitatea de 50.960 kg. conform facturii nr.-/30.06.1999.

În urma expertizei contabile efectuată în cauză s-a stabilit că în raport de relațiile contractuale dintre SC SA P, SC SRL B și SC COM SRL B, respectiv între ultimele două societăți și SC SA B, consecința economică păgubitoare pentru bugetul statului se localizează la SC SRL B și SC COM SRL

De asemenea, SA Pal ivrat combustibil tip M cu avize de expediție și facturi fiscale însoțite de certificatul de calitate, însă la cele două societăți nu s-au regăsit certificatele de calitate și nici notele de greutate pentru produsele livrate, iar la SC SA B pentru cantitatea de 1.176,037 tone motorină s-au găsit facturi fiscale întocmite de SC SRL B, precum și notele de intrare-recepție, întocmite de către salariații SC SA

Întrucât au fost livrate către SC SA B cantități mai mari de produse petroliere decât cele procurate de la SC SA P nu s-a putut stabili de unde provin diferențele în plus, această manevră fiind făcută tocmai în scopul sustragerii de la plata obligației fiscale de la bugetul de stat.

Aceeași expertiză contabilă a stabilit că SC SRL Bap rodus statului un prejudiciu în sumă totală de 1.159.412.136 lei, reprezentând impozitul pe profit calculat și nevirat la bugetul statului, TVA-ul și majorările calculate până la data de 30.03.2001.

Pentru SC COM SRL B s-a stabilit că aceasta a adus statului un prejudiciu total de 240.336.771 lei, reprezentând impozit pe profit, TVA și majorările de întârziere calculate tot până la data de 30.03.2001.

In urma cumulării celor două sume, a rezultat că cele două societăți au cauzat statului un prejudiciu de 1.926.657.446 lei.

În raport de întreg ansamblu probator administrat în cauză, s-a stabilit astfel că prin intermediul celor două societăți, respectiv SC SRL și SC COM SRL B în perioada mai-septembrie 1999 s-a aprovizionat cu combustibil tip M de la SC SA P și la revândut ca motorină în împrejurările și modalitățile expuse anterior societății SC SA B, fără să evidențieze prin acte contabile sau alte documente legale în întregime veniturile realizate, având ca urmare neplata obligațiilor fiscale către bugetul de stat în sumă totală de 1.399.775.907 lei, la care s-au adăugat în timp majorările și penalitățile de întârziere până la 30.03.2001, apreciate la suma de 1.926.657.446 lei.

Reținându-se corect situația de fapt nu numai sub aspectul sus-menționat vizând sustragerea de la plata obligațiilor fiscale, dar și cu privire la toate modalitățile de desfășurare a activității infracționale care au concurat la o atare sustragere, instanța de fond apreciat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale mai multor infracțiuni așa cum rezultă din dispozitivul enunțat, considerând totodată că în alte situații de fapt reținute ca activitate infracțională, se impune achitarea.

Astfel, s-a apreciat de către instanța de fond că inculpatul a comis fapta de evaziune fiscală ca autor, iar nu ca și complice așa cum de altfel a fost și trimis în judecată și de asemenea, considerat că infracțiunea de uz de fals prevăzută de art.291 nu poate fi absorbită în infracț.prev.de art.290 alin.1, motiv pentru care a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor solicitată de inculpat.

Ca urmare, a reținut în sarcina inculpatului că acesta se face vinovat pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art.13 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 având în vedere că în modalitățile sus-menționate prin aprovizionarea cu combustibil tip M de la o unitate și revânzarea acestuia ca motorină la alte unități fără ca astfel de operațiuni să fie evidențiate prin acte contabile, s-a urmărit neplata obligațiilor fiscale către bugetul de stat.

Totodată, fapta aceluiași inculpat care și-a atribuit calitatea de administrator al SC SRL B și care a întocmit și semnat cu alt nume contracte de livrări produse petroliere, delegații de ridicare a mărfii, alte acte, precum și documentele bancare de retragere în numerar din conturile SC SRL B și SC COM SRL B, făcând uz de documentele întocmite în fals în numele celor două firme fantomă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.291 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.41.alin.2 Cod penal.

De asemenea, fapta inculpatului care a făcut uz de un înscris oficial fals, respectiv pașaportul fals sub numele de, prezentându-se la bănci în vederea deschiderii unui cont bancar în numele celor două societăți fantomă, a fost încadrată în prevederile art.291 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.

Totodată, instanța a mai reținut în sarcina inculpatului și infracțiunea prev.de art.297 alin.1 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și cu aplic.art.13 Cod penal - s-a aplicat legea mai favorabilă pentru că în cursul judecării a intervenit o reglementare, respectiv nr.OUG93 din 20.06.2002, prin care au fost mărite limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea prev.de art.297 Cod penal - constând în aceea că inculpatul a achiziționat combustibil tip M în numele celor două societăți, pe care l-a comercializat apoi prin SC SA B ca motorină, activitatea sa infracțională fiind astfel calificată sub acest aspect ca înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor.

În ceea ce privesc infracțiunile de fals privind identitatea prev.de art.293 alin.1 Cod penal și art.292 alin.1 Cod penal, fals în declarații, ambele cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, judecătoria considerat că astfel de infracțiuni cu care a fost sesizată nu subzistă pe considerentul de esență că unitățile bancare în fața cărora s-a prezentat inculpatul sub o identitate falsă, nu constituie unitate dintre cele la care se referă art.145 Cod penal și în consecință, lipsind cerințele esențiale ale laturii obiective ale infracțiunii a dispus achitarea acestora în baza art.10 lit.d Cod proc.penală.

Pentru infracțiunile menționate reținute în sarcina inculpatului, instanța de fond a dispus condamnarea la pedepsele menționate, a efectuat contopirea, a adăugat și un spor, dispunându-se în consecință ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare și interzicerea dreptului prev.de art.64 lit.c pe o perioadă de 5 ani.

Avându-se în vedere gradul de pericol social al faptelor comise, împrejurările în care au fost săvârșite, urmările produse, prejudiciul M cauzat avutului public și antecedentele penale s-a dispus ca modalitatea de executare a acestei pedepse să fie privarea de libertate.

Deoarece în această cauză a fost arestat inițial și după aceea a fost pus în libertate, a fost dedusă din cuantumul pedepsei privative de libertate aplicate perioada detenției preventive executate.

În ceea ce privește pe inculpata, în sarcina acesteia s-a reținut că fapta sa, de a întocmit în fals contractul de închiriere pentru sediul social al SC SRL B, pe care l-a folosit ulterior cu ocazia înmatriculării respectivei societăți la registrul Comerțului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.290 alin.1 Cod penal.

Totodată, instanța a apreciat că fapta inculpatei care a declarat în fals la Camera de Comerț și Industrie sediul social fictiv al SC SRL B în cererea de înmatriculare a firmei, în scopul de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale, întrunește elementele constitutive ale infracț. prev. de art.16 din Legea nr.87/1994 și ale infracț. prev.de art.292 alin.1 Cod penal - cu care a fost sesizată instanța alături de celelalte infracțiuni - deoarece infracțiunea prev. de art.16 din Legea nr.87/1994 constituie o variantă de specie a infracțiunii de fals în declarații, motiv pentru care nu poate exista un concurs de infracțiuni, ci numai un concurs de texte.

În consecință, instanța a dispus achitarea inculpatei pentru infracț. prev. de art.292 alin.1 Cod penal.

Condamnând-o pe inculpată pentru infracțiunile sus-menționate față de care a reținut vinovăția, pedepsele aplicate au fost apoi contopite, având în vedere concursul de infracțiuni, s-a adăugat un spor, dispunându-se ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 8 luni închisoare și interzicerea dreptului prev.de art.64 lit.c pe o perioadă de 2 ani.

Instanța s-a orientat la modalitatea executării pedepsei aplicate prin privare de libertate, având în vedere gradul de pericol social al faptelor comise, faptul că a mai fost condamnată pentru săvârșirea unor fapte similare la care s-a adăugat și împrejurarea că inculpata s-a sustras de la judecată, fiind dată în urmărire generală.

În ceea ce privește pe inculpatul instanța a reținut că fapta acestuia de a plăsmui pașaportul cu numele folosit de către inculpatul pentru deschiderea contului de la în numele SC SRL B, prin aplicarea unei ștampile false, cu sigla Direcției de Pașapoarte B, prin care i se atribuia viza de ședere temporară în România titularului acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracț. de fals material în înscrisuri oficiale prev.de art.288 alin.1 Cod penal, text în baza căruia inculpatul a fost condamnat în cuantumul menționat în dispozitiv.

De asemenea, fapta inculpatului care a scris în fals un contract de închiriere pentru sediul social al SC COM SRL întocmind o procură de ridicare de documente cu regim special în numele asociatului unic al acestei societăți, precum și un contract de deschidere de cont în numele societății menționate, folosind documente falsificate pentru înmatricularea acesteia și pentru deschiderea contului, a fost calificată ca fiind infracț. prev. de art.290 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2, text legal în baza căruia a fost condamnat de către instanța de fond așa cum rezultă din dispozitivul enunțat.

În ceea ce privește infracțiunea prev.de art.291 cu aplic.art.41 alin.2 uzul de fals, constând în folosirea documentelor false pentru finalizarea operațiunilor infracționale mai sus precizate, instanța de fond a apreciat că o astfel de infracțiune de uz de fals este absorbită de infracțiunea sus-menționată prev.de art.290 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 și în consecință, în baza art.10 lit.d Cod proc.penală, s-a dispus achitarea inculpatului pentru această infracțiune de uz de fals.

Fapta inculpatului de a se prezenta la Camera de Comerț și Industrie a României și la cu pașaportul fals pe numele lui, pe care era aplicată poza sa, pentru înmatricularea și respectiv deschiderea unui cont bancar în numele SC COM SRL B, a fost calificată ca infracțiunea de fals privind identitatea prev.de art.293 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, față de care s-a dispus de asemenea, condamnarea inculpatului.

Totodată, fapta inculpatului de a folosi un contract de închiriere care fusese întocmit în fals, de a declara un sediu fictiv al SC " COM " SRL pe care inculpatul l-a utilizat ulterior pentru sustragerea de la plata obligațiilor fiscale s-a apreciat a întruni elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev.de art.16 din Legea nr.87/1994, dar nu și ale infracțiunii prev.de art.292 alin.1 Cod penal, pe considerentul că există numai un simplu concurs de texte și nu concurs de infracțiuni și ca urmare, pentru această ultimă infracțiune, instanța de fond a dispus achitarea în baza art.10 lit.d Cod penal.

Aplicând pedepsele pentru infracțiunile sus-menționate față de care a fost reținută vinovăția și având în vedere că în cauză operează concursul de infracțiuni, instanța de fond a dispus contopirea pedepselor, aplicarea unui spor, în final dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și interzicerea dreptului prev.de art.64 lit.c pe o perioadă de 2 ani.

Ca modalitate de executare pedepsei, instanța de fond s-a orientat spre modalitatea suspendării sub supraveghere în condițiile art.861Cod penal, având în vedere că acesta a avut o conduită corespunzătoare, a regretat fapta comisă, instanța apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond stabilit că inculpatul, urmează să răspundă atât pentru plata prejudiciului cauzat efectiv ca urmare a sustragerii de la obligațiile fiscale, la care a adăugat și majorările și penalitățile de întârziere, așa cum se precizează în dispozitiv.

De asemenea, au fost anulate actele false întocmite în cauză și s-a menținut sechestrul asigurător asupra bunurilor inculpatului, în vederea recuperării prejudiciului.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești, partea civilă Ministerul Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice A și inculpații și criticând-o ca nelegală și netemeinică.

În apelul parchetului sentința a fost criticată ca nelegală și netemeinică sub următoarele aspecte.

Cu privire la inculpatul s-a dispus în mod greșit achitarea acestuia pentru infracțiunile de fals privind identitatea și fals în declarații în formă continuată, iar pentru inculpata, pentru infracțiunea de fals în declarații în formă continuată, deoarece a interpretat în mod eronat disp.art.145 Cod penal.

De asemenea, s-a susținut că prima instanță nu a individualizat corect pedeapsa aplicată inculpatului în sensul că i-a aplicat acestuia o pedeapsă care să fie executată în condițiile art.861Cod penal, având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite de acesta.

Referitor la intimata-inculpată s-a susținut că în mod greșit s-a dispus achitarea acesteia pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații cu motivarea că aceasta este absorbită de infracțiunea fiscală prev.de art.16 din Legea nr.87/1994.

Cu privire la latura civilă, s-a susținut că, instanța de fond trebuia să solicite Ministerului d e Finanțe prin DGFP A cuantumul la zi al prejudiciului cauzat de inculpatul, care se ridică la o valoare superioară celei reținute de instanța de fond.

S-a solicitat admiterea apelului și desființarea în parte a sentinței, înlăturându-se motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate.

În apelul părții civile Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice A, sentința a fost criticată ca nelegală, în sensul că prejudiciul total cauzat acesteia este de 4.268.513.608 lei și nu cel reținut de instanța de fond, care nu a inclus în cuantumul prejudiciului și majorările de întârziere aferente și nici penalitățile de întârziere care curg până la data achitării integrale a debitului, acestea fiind calculate numai până la data de 26.10.2001, așa cum prevede nr.61/2002, privind colectarea creanțelor publice.

Inculpatul a criticat sentința ca nelegală și netemeinică. Acesta a solicitat să se constate că o parte dintre pedepsele aplicate sunt grațiate în baza legii nr.543/2002, iar pedeapsa rezultantă să se dispună a fi executată în condițiile art.861Cod penal și nu în condiții de detenție, având în vedere că acoperirea prejudiciului este asigurată.

La rândul său, inculpatul a solicitat să se dispună achitarea sa pentru infracțiunile prev.de art.289 Cod penal, art.290 Cod penal, art.293 Cod penal și art.13 din Legea nr.87/1994, iar în subsidiar să se recunoască în favoarea sa circumstanțele atenuante prev.de art.74-76 Cod penal, să fie reduse pedepsele și schimbată modalitatea de executare a pedepsei rezultante din art.861Cod penal în art.81 Cod penal.

Prin decizia penală nr.447 din 23 octombrie 2003, Tribunalul Argeș, secția penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești, partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice A, cu sediul în P,-, județul A, inculpatul, domiciliat în B,.- nr.27, bloc 105 D,.B,.66, sector 2 și inculpatul

, domiciliat în B, Șos.- cel M nr.33, bloc 30,.3.73, sector 2, împotriva sentinței penale nr.2038/14.10.2002, pronunțată de Judecătoria Pitești, pe care a desființat-o în parte și în consecință:

Pentru apelantul-inculpat a descontopit pedepsele în pedepsele lor componente și a înlăturat și sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare, modalitatea de executare a pedepsei, precum și soluțiile de achitare a acestuia pentru infracțiunile prev.de art.292 Cod penal și art.293 alin.1 Cod penal, ambele cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.

În baza art.292 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, a condamnat pe apelantul-inculpat la 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art.293 alin.1 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, a condamnat pe același inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art.1 din Legea nr.543/2002, modificată prin OG nr.18/2003, a constatat grațiată în întregime pedeapsa de 1 an închisoare la care acesta a fost condamnat pentru infracțiunea prev.de art.297 alin.1 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.13 Cod penal.

S-a atras atenția apelantului-inculpat asupra disp.art.7 din Legea nr.543/2002.

În baza art.33 lit.a Cod penal, rap.la art.34 lit.b Cod penal, au fost contopite toate pedepsele aplicate apelantului-inculpat și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art.861Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, iar în baza art.862Cod penal, s- fixat termen de încercare pe timp de 7 ani.

A fost obligat apelantul-inculpat să respecte obligațiile și măsurile de supraveghere prev.de art.863lit.b-d Cod penal, iar cu privire la aceea prev.de art.863alin.1 lit.a, dispune ca aceasta să fie adusă la îndeplinire în ultima zi de vineri a fiecărei luni calendaristice către Poliția Municipiului

S-a atras atenția aceluiași apelant-inculpat asupra consecințelor nerespectării disp.art.864Cod penal și respectiv art.865Cod penal.

Pentru apelantul-inculpat, s-a dispus contopirea pedepselor în pedepsele lor componente, s-a înlăturat sporul de pedeapsă de 2 luni închisoare, precum și soluția achitării acestuia pentru infracțiunea prev.de art.292 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.

În baza art.292 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal a fost condamnat apelantul-inculpat la 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art.33-34 Cod penal, au fost contopite pedepsele și s-a dispus ca apelantul-inculpat să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.

Pentru același apelant-inculpat s-a menținut modalitatea de executare prev.de Art.861Cod penal, termenul de încercare, precum și obligațiile stabilite de instanța de fond prin sentința apelată.

A fost obligat apelantul-inculpat să plătească părții civile Direcția Generală a Finanțelor Publice A pe lângă despăgubirile la care acesta a fost obligat de instanța de fond, prin sentința apelată, toate penalitățile și majorările de întârziere aferente debitului începând cu data pronunțării sentinței și în continuare până la achitarea efectivă a debitului. S-au menținut în rest dispozițiile sentinței apelate.

Tribunalul a apreciat că prima instanță pe baza probatoriului administrat a stabilit în mod corect situația de fapt, însă, în raport de criticile formulate, soluția pronunțată de prima instanță este nelegală și netemeinică, motiv pentru care a admis apelurile în conformitate cu dispozitivul enunțat.

Mai exact, tribunalul a apreciat că în mod greșit prima instanță a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunile prev.de art.292 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și respectiv 293 Cod penal, precum și achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev.de art.292 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, considerând că în cauză sunt incidente prevederile art.145 Cod penal, așa cum s-a modificat prin Legea nr.140/1996, prin termenul "public" înțelegându-se și instituțiile sau unitățile la care s-a prezentat inculpatul declarând necorespunzător adevărul, sau prezentându-se sub o identitate falsă.

Ca urmare, a înlăturat achitarea inculpaților și a dispus condamnarea lor și pentru aceste infracțiuni.

Totodată, tribunalul a constatat că, pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art.197 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.13 Cod penal este grațiată conform Legii nr.543/2002.

De asemenea, tribunalul a apreciat că și modalitatea de executare a pedepsei rezultante pentru întreaga activitate infracțională reținută în cauză, a fost greșită și în consecință a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, aplicate inculpatului, avându-se în vedere că este căsătorit, are doi copii minori, a recunoscut în parte infracțiunile reținute în sarcina sa, iar acoperirea prejudiciului cauzat părții civile este asigurată prin aplicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor sale.

A fost menținută modalitatea de individualizare a pedepsei privind pe inculpatul și anume suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în conformitate cu prevederile art.861Cod penal.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, a fost admis și apelul declarat de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Direcția generală a Finanțelor Publice A, obligând pe apelantul inculpat și la toate penalitățile și majorările de întârziere aferente debitului până la achitarea efectivă a acestuia.

Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și inculpații și .

Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeșa criticat soluția ca nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

- Menținerea achitării dispusă în baza art.10 lit.d Cod proc.penală în privința inculpatului pentru infracțiunea prev.de art.291 Cod penal - uzul de fals - cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, este nelegală, întrucât infracțiunea de uz de fals nu-și încetează existența, ea este absorbită în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art.290 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și în consecință, se impunea schimbarea încadrării juridice din cele două infracțiuni aflate în concurs real, 290 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.291 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, într-o singură infracțiune cea prevăzută de art.290 Cod penal, cu aplic.art.41 alin. 2 Cod penal.

- Instanța de apel a omis să facă aplicarea legii de grațiere nr.543/2002, modificată prin nr.OG18/2003 în privința pedepselor aplicate inculpatului pentru infracț.prev.de art.292 Cod penal și art.293 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și a pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunile prev.de art.292 și art.293 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a fi grațiată, nefiind exceptate de la grațiere.

- Nu s-a făcut aplicarea art.7 din Legea nr.26/1990 privind registrul comerțului, potrivit căruia în cuprinsul dispozitivului hotărârii de condamnare, trebuie să se menționeze ca o copie a acesteia să fie trimisă Oficiului Registrului Comerțului, la care este înscris comerciantul pentru a se face mențiune despre condamnările survenite în legătură cu fapte care îl fac nedemn să exercite ocupația de comerciant.

- Individualizarea pedepselor aplicate inculpaților și este greșită în ceea ce privește modalitatea de executare, impunându-se dată fiind gradul de pericol social al infracțiunilor comise, valoarea prejudiciului produs, poziția celor doi inculpați care nu au recunoscut comiterea faptelor în totalitate, ca executarea pedepsei să se facă în condiții privative de libertate, așa cum s-a decis de altfel și pentru inculpata, care a săvârșit infracțiuni mai puțin grave.

Inculpatul critică decizia instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie invocând în esență următoarele:

- În mod nelegal a fost schimbată în apel soluția de achitare pentru infracțiunile prev.de art.292 Cod penal și art.293 Cod penal pronunțată de instanța de fond și în consecință condamnarea de către instanța de apel pentru aceste infracțiuni este nelegală.

- În mod netemeinic instanța de apel a menținut pedeapsa de 3 ani pronunțată de instanța de fond aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev.și ped. de art.13 din Legea nr.87/1994 dispunându-se suspendarea condiționată a acesteia în condițiile art.861Cod penal, deoarece circumstanțele reale și personale care operează în favoarea sa impun o redozare a acestei pedepse și orientarea la modalitatea executării în condițiile art.81 Cod penal, termenul de încercare solicitând a fi stabilit la minimul stabilit de lege.

- În mod nelegal și netemeinic a fost soluționată și latura civilă a cauzei în sensul că în mod greșit a fost obligat să plătească bugetului de stat o sumă care nu reprezintă prejudiciul penal, solicitând în consecință obligarea la plata sumei de 84.560.150 lei, așa cum rezultă din opinia separată de la raportul de expertiză întocmit în cauză sau în subsidiar la plata sumei de 1.159.412.136 lei, reprezentând conform expertizei impozitul pe profit ce urmează a fi virat la bugetul de stat.

Inculpatul a criticat soluția pronunțată de instanța de apel sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, invocând în esență următoarele argumente:

- În mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunea prev.de art.292 Cod penal, deoarece nu a existat motiv de apel în acest sens, iar din actul de sesizare nu rezultă în mod clar că inculpatul a fost trimis în judecată pentru o asemenea infracțiune.

- În mod nelegal a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.288 Cod penal și 290 Cod penal, întrucât nu se face vinovat de aceste fapte reținute în sarcina sa și în consecință se impunea achitarea în baza art.10 lit.c Cod proc.penală.

- Nesubzistând infracțiunile menționate mai sus, tribunalul nu mai putea reține nici infracțiunea prev.de art.16 din Legea nr.87/1994, astfel că se impunea achitarea sa și pentru această infracțiune în baza art.10 lit.d Cod proc.penală.

- Nici infracțiunea prev.de art.293 Cod penal nu putea fi reținută, întrucât era o persoană cunoscută și nu se putea prezenta sub un alt nume.

Curtea de APEL PITEȘTI, prin decizia penală nr.107/R pronunțată în dosarul penal nr.R/30/2004 a dispus următoarele:

Admite recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGA TRIBUNALUL ARGEȘ și ale inculpaților și împotriva deciziei penale nr.447 din 23 octombrie 2003, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr.258/2003.

Casează în parte decizia sus-menționată, precum și sentința penală nr.2038/14.10.2002, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr.9.633/2001, în sensul că:

Descontopește pedepsele aplicate recurenților inculpați și înlătură sporurile, precum și dispozițiile art.861Cod penal, cu toate consecințele.

Înlătură achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev.de art.291 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și în baza art.334 Cod proc.penală, schimbă încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea prev.de art.291 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și infracțiunea prev.de art.290 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, într-o singură infracțiune, cea prevăzută de art.290 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la 8 luni închisoare.

În baza art.1 din Legea nr.543/2002, constată grațiate pedepsele de 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev.de art.293 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, respectiv de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev.de art.292 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, aplicate inculpatului și atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.7 din menționata lege.

Recontopește pedepsele aplicate inculpatului și rămase negrațiate, respectiv de 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev.de art.288 alin.1 Cod penal, 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev.de art.290 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev.de art.16 din Legea nr.87/1994 și de 8 luni închisoare pentru infracțiunea prev.de art.290 Cod penal, cu aplic.art-.41 alin.2 Cod penal și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, la care adaugă un spor de 6 luni închisoare, în total inculpatul urmând să execute 3 ani închisoare, în condițiile art.57, 71 Cod penal și 2 ani interzicerea dreptului prevăzut de art.64 lit.c Cod penal.

Pentru inculpatul, în baza art.1 din Legea nr.543/2002, constată grațiate în întregime pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev.de art.292 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și de 2 ani închisoare aplicate pentru infracțiunea prev.de art.293 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.7 din menționata lege.

Recontopește pedepsele aplicate acestui inculpat și rămase negrațiate, respectiv 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev.de art.13 din Legea nr.87/1994 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev.de art.290 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev.de art.291 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care adaugă un spor de 6 luni, în total inculpatul urmând să execute 3 ani și 6 luni închisoare, în condițiile art.57, 71 Cod penal și 3 ani interzicerea dreptului prev.de art.64 lit.c Cod penal.

Dispune comunicarea hotărârii în vederea efectuării înregistrării în Registrul Comerțului, conform prevederilor art.7 din Legea nr.26/1990.

Menține restul dispozițiilor hotărârilor.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de APEL PITEȘTI a reținut următoarele:

Cu referire la recursul parchetului:

- Instanța de apel a pronunțat o soluție nelegală atunci când a menținut achitarea inculpatului pentru infracț.prev.de art.291 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, deoarece folosirea de către inculpat a înscrisurilor falsificate tot de către el la Camera de Comerț și Industrie B - Oficiul Registrul Comerțului - și la o Sucursală a din B, constituie infracțiune de uz de fals, dar ea este absorbită în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată subzistentă în cauză în sarcina inculpatului și ca urmare, nu se poate vorbi de lipsa unui element constitutiv al infracțiunii în baza căruia instanțele au menținut achitarea - achitarea a fost dispusă în baza art.10 lit.d Cod proc.penală.

O atare infracțiune de uz de fals, subzistă în toate elementele ei componente, dar este absorbită în conținutul infracțiunii prev.de art.290 Cod penal și în consecință, soluția legală era aceea a schimbării de încadrare juridică în baza art.334 Cod proc.penală din infracțiunea prev.de art.291 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.290 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, într-o singură infracțiune, cea prev.de art.290 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, text de lege în baza căruia se impunea condamnarea inculpatului.

- De asemenea, Curtea a admis recursul parchetului și sub aspectul negrațierii pedepselor aplicate de instanța de apel, inculpatului pentru infracțiunile prev.de art.292 și 293 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod proc.penală (la instanța de fond s-a dispus achitarea), pedepsei aplicată inculpatului de instanța de apel pentru infracțiunea prev.de art.292 Cod penal, (la instanța de fond s-a dispus achitarea), precum și a pedepsei de asemenea, aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev.de art.293 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, (condamnare care a fost dispusă de instanța de fond și a fost menținută de instanța de apel).

Având în vedere art.1 din Legea nr.543/2002, lege care nu exceptează de la grațiere infracțiunile prev.de art.292, 293 Cod penal, Curtea, a admis recursul parchetului constatând grațiate pedepsele aplicate inculpaților pentru aceste infracțiuni, apreciind că sunt întrunite toate elementele constitutive ale acestora - contestate de inculpați în recursul lor.

- Totodată, critica parchetului vizând neaplicarea art.7 din Legea nr.26/1990 privind Registrul Comerțului a fost apreciată ca întemeiată, deoarece conform acestui articol în privința condamnărilor survenite în legătură cu fapte care fac ca persoană să fie nedemnă să exercite profesia de comerciant - cum este infracțiunea de evaziune fiscală prev.de art.13 din Legea nr.87/1994 reținută în sarcina inculpatului, există obligația instanței de a comunica copie a hotărârii de condamnare Oficiului Registrului Comerțului, la care este înscris comerciantul, pentru a fi evidențiată în cazierul fiscal al acestuia.

- În ceea ce privește ultimul motiv invocat de parchet, cel al individualizării pedepsei, sub aspectul modalității de executare, instanța l-a considerat ca întemeiat.

Valoarea prejudiciului cauzat ce se ridică în momentul de față la peste 4 miliarde lei, prejudiciul cauzat de inculpatul și cu concursul inculpatului și a inculpatei, multiplele activități infracționale desfășurate de aceștia, caracterizate atât prin natura infracțiunilor comise, dar și prin actele repetate în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, gradul sporit de pericol social privind nu numai prin specificul infracțiunilor reținute în sarcina lor, prin cuantumul M al limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru aceste infracțiuni, dar și prin modul de operare prin falsuri, uz de falsuri, prezentări sub identitate falsă, la care se adaugă faptul că inculpatul a mai fost cercetat în stare de arest pentru alte fapte similare, precum și situația că inculpații nu au recunoscut în totalitate, infracțiunile reținute în sarcina lor în actul de sesizare, toate acestea sunt argumente pentru a se ajunge la concluzia că modalitatea de executare la care s-a orientat instanța de fond pentru inculpatul și instanța de apel pentru inculpatul, în condițiile art.861Cod penal, nu-și atinge scopul coercitiv, cât și preventiv al pedepsei în conformitate cu prevederile art.52 Cod penal.

Argumentele invocate de către instanța de fond pentru inculpatul și anume circumstanțele personale ale inculpatului care a avut o conduită corespunzătoare pe parcursul cercetărilor penale, recunoscând și regretând faptele comise sau cele invocate de instanța de apel privind pe inculpatul că acesta s-a prezentat la fiecare termen de judecată, are doi copii minori, a recunoscut în partea infracțiunea, iar acoperirea prejudiciului cauzat părții civile este asigurată prin aplicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor sale - nu justificau, în opinia curții, orientarea spre modalitatea de executare a suspendării sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpaților.

Cu referire la recursul inculpatului:

- Critica vizând greșita condamnare a sa pentru infracțiunea prev.de art.292 și 293 Cod penal de către tribunal, prin înlăturarea achitării pronunțată de către instanța de fond a fost apreciată ca neîntemeiată, deoarece, s-a considerat că termenul public prevăzut de art.145 Cod penal incident prevederilor art.292 Cod penal - fals în declarații - și art.293 Cod penal - fals privind identitatea - vizează și autoritățile publice, unitățile bancare sau orice alt serviciu de interes public, la care inculpații s-au prezentat în vederea desfășurării activităților infracționale menționate în actul de sesizare.

- Nici critica vizând pe de o parte, individualizarea pedepsei aplicată inculpatului în sensul reducerii cuantumului ei, precum și al schimbării modalității de executare, din art.861în art.81 Cod penal cu reducerea termenului de încercare prevăzut de lege nu este justificată, având în vedere multiplele activități infracționale desfășurate de inculpat, concursul de infracțiuni și forma continuată infracțiunilor.

- Susținerea că în mod greșit a fost rezolvată latura civilă a cauzei în sensul că se impunea obligarea inculpatului, în principal, la plata sumei de 84.560.150 lei, reprezentând prejudiciul penal, sau în subsidiar, la plata sumei de 1.159.412.136 lei, reprezentând impozitul pe profit, plus TVA, nu poate fi acceptată.

Astfel, în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală, se are în vedere nu numai prejudiciul penal raportat la momentul săvârșirii faptelor, dar și întregul prejudiciu civil vizând repararea totală a pagubei raportată la momentul achitării debitului de către cel vinovat.

Așa fiind, s-a apreciat că în mod corect s-a dispus de către instanța de apel, obligarea inculpatului la plata sumei de 4.268.513.608 lei, conform expertizei dispuse în cauză la care s-au adăugat și toate penalitățile și majorările de întârziere aferente acestui debit, până la achitarea efectivă a acestuia.

Curtea, a admis totuși recursul inculpatului, dar pentru alte considerente decât cele invocate, având în vedere motivele existente în recursul parchetului în favoarea inculpatului, vizând omisiunea instanței de apel d a constata grațiate pedepsele aplicate de instanța de apel pentru infracțiunile prevăzute de art.292 Cod penal și art.293 Cod penal, ambele cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.

Cu referire la recursul inculpatului:

- Sunt neîntemeiate criticile vizând greșita condamnare pentru art.292 Cod penal, întrucât trimiterea în judecată conform dispozitivului rechizitoriului s-a făcut și pentru această infracțiune, dar și criticile vizând greșita condamnare a inculpatului pentru infracțiunea prev.de art.288 Cod penal, 290 Cod penal, 293 Cod penal, pe motivul că inculpatul nu este el cel care a săvârșit astfel de fapte - sens în care s- solicitat achitarea în baza art.10 lit.c - pentru că din ansamblul probator al cauzei, rezultă că inculpatul este autorul activităților infracționale încadrate în prevederile legale sus-menționate.

- În sfârșit, s-a apreciat că nici critica vizând achitarea în baza

art.10 lit.d Cod proc.penală, pentru infracțiunea prev.de art.16 din Legea nr.87/1994 nu este întemeiată, deoarece din conținutul probelor administrate în cauză, rezultă că inculpatul, folosind un contract de închiriere care fusese întocmit în fals, a declarat un sediu fictiv al societății, activitate infracțională ce a profitat inculpatului pentru plata obligațiilor fiscale.

Petiționarul condamnat, domiciliat în B, Șos.- cel M nr.33, bloc 30.3,.73, sectorul 2, deținut în Penitenciarul Colibași, a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr.107/ din 4 martie 2004 pronunțată de această curte de apel - secția penală în dosarul nr.30/2004 invocând dispozițiile art.386 alin.1 lit.a și art.38511alin.2 din Codul d e procedură penală potrivit cărora împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii, iar judecarea recursului nu poate avea loc decât în prezența inculpatului, când acesta se află în stare de deținere.

Prin decizia penală nr.419/2004 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr.231/2004, aceasta a fost admisă, cu consecința desființării deciziei penale nr.107/R/2004 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr.30/2004 și rejudecării recursului, care a fost soluționat apoi prin admiterea acestuia și trimiterii cauzei, aceleiași instanțe - Tribunalul Argeș, în vederea rejudecării apelului.

La 24.05.2005, prin decizia penală nr.187/24.2005 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr.2048/P/2004 s-a dispus:

Admite apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA PITEȘTI și de inculpatul, intimată-parte civilă fiind DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, desființează în parte sentința și descontopește pedepsele aplicate inculpatului înlăturând sporul și înlătură achitarea acestuia pentru infracțiunea prev. de art. 292 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

În baza disp. art. 334 Cod pr. penală schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și infracțiunea prev. de art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și condamnă pe inculpat la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 292 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

În baza art.1 din Legea nr. 543/2002 constată grațiate pedepsele de 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 293 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, respectiv 1 an și 6 luni pentru infracțiunea prev. de art. 292 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal aplicate inculpatului și atrage atenția acestuia asupra disp. art. 7 din menționata lege.

Recontopește pedepsele aplicate inculpatului și rămase negrațiate respectiv de 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 288 alin. 1 Cod penal, 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 16 din Legea nr. 87/1994 și 8 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare pe care o sporește la 3 ani închisoare în condițiile art. 57 și 71 Cod penal și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c Cod penal.

Dispune comunicarea la Registrul Comerțului a unei copii de pe hotărâre după rămânerea definitivă.

Menține în rest dispozițiile sentinței.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Pentru a pronunța această decizie, în esență, s-a apreciat, în ceea ce privește apelul formulat de inculpatul că, în mod corect prima instanță a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.293 și 288 al.1 Cod penal precum și pentru săvârșirea infr.prev.de art.16 din legea nr.87/1994.

Dar, instanța de control judiciar a recurs la schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului - care în luna mai 1999 a întocmit în fals un contract de închiriere pentru sediul SC COM SRL, redactând totodată și procură pentru ridicarea de documente cu regim special

în numele lui ( patron al SC COM SRL) și un contract de deschidere cont la pe același nume, semnând de asemenea, la rubrica titular a documentului ( pentru ) -din infracțiunea prev.de art.291 Cod penal cu aplic art.41 al.2 Cod penal și infr.prev.de art.290 Cod penal cu aplic.art.41 al.2 Cod penal în infr.prev.de art.290 Cod penal cu aplic.art.41 al.2 Cod penal.

Aceasta întrucât, infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată presupune, pentru realizarea laturii obiective și folosirea înscrisului falsificat ( uzul de fals fiind astfel absorbit în conținutul constitutiv al infr.prev.de art.290 Cod penal).

Tribunalul a considerat însă că,apelul aceluiași inculpat este fondat în raport de dispozițiile art.1 din Legea nr.543/2002,pedepsele aplicate de prima instanță pentru infr.prev.de art.293Cod penal cu aplic.art.41 al.2 Cod penal și art.292 Cod penal cu aplic.art.41/2 Cod penal, fiind grațiate.

Referitor la criticile procurorului s-a apreciat că ele sunt întemeiate, atât sub aspectul greșitei achitări a inculpatului pentru infr.prev.de art.292 al.2 Cod penal cu aplic.art.41 al.2și art.291 Cod penal cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, cât și în ceea ce privește greșita individualizare a modalității de executare a sancțiunii penale.

Astfel, se impunea - în accepțiunea tribunalului - atragerea dispozițiilor art.57 Cod penal și nu a art.861Cod penal, avându-se în vedere necesitatea asigurării realizării scopului pedepsei, prevăzut de art.52 Cod penal.

Împotriva hotărârii a declarat recurs inculpatul și partea civilă A criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Inculpatul a reiterat criticile formulate în recurs, în primul ciclu procesual, partea civilă învederând,la rândul său că "instanța nu s- pronunțat" (în al doilea ciclu procesual) pe motivele invocate prin memoriul nr.190/6895/25.02.2003, prin care declarase apel împotriva sentinței penale nr.2038/14.2002 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr.9633/2001.

Prin decizia penală nr.133/R/21.03.2006 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, au fost admise recursurile declarate de ANAF - cu sediul în B,-, sector 5, prin DIRECȚIA GENERALĂ A A, cu sediul în P,-, județul și inculpatul, cu domiciliul ales în Municipiul I,-, bloc 2,.1,.2,.10, județul I, împotriva deciziei penale nr.187 din 24 mai 2005 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în dosarul nr.2048/P/2004 și casată în întregime hotărârea atacată, trimițându-se cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond - Tribunalul Argeș.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, iar onorariul avocatului din oficiu în sumă de 100 RON se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această decizie, au fost reținute următoarele:

La data de 25.02.2003, prin memoriul nr.190/6895, partea civilă Aad eclarat apel împotriva sentinței penale nr.2038/14.2002 pronunțată de Judecătoria Pitești, județul A, în dosarul nr.9633/2001.

Ulterior, la 28.02.2005, aceeași parte civilă, în motivarea apelului, a formulat concluzii scrise ( adresa nr.190/18.560), criticând netemeinicia hotărârii atacate, raportat la greșita stabilire întinderii prejudiciului ce a fost provocat statului, cuantificat de către prima instanță la numai 4.268.513.608lei.

Conform art.3859al.1 pct.10 Cod procedură penală, hotărârile sunt supuse casării, între altele, când instanța, nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.

În speță, încălcând prevederile art.378 alin.ultim Cod procedură penală, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor cereri făcute de partea civilă, A, esențiale pentru justa soluționare acțiunii civile, pe care aceasta o exercita, având drept obiect corecta stabilire a prejudiciului cauzat statului de către inculpat.

Este de observat că, apelul declarat de partea civilă - în primul ciclu procesual - împotriva sentinței penale nr.2038/14.2002 a Judecătoriei Pitești, județul A, se referă la inculpatul, prin efectul admiterii contestației în anulare, rejudecării recursului și admiterii acestuia, dispunându-se casarea deciziei penale nr.447/23.2003 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr.258/2003, astfel că trebuia să se constate că ne aflăm în condițiile judecării apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești, inculpații și și respectiv Ministerul Finanțelor -

Instanța de apel care a soluționat cauza la data de 24.05.2005, pronunțând decizia penală nr.187, se afla, practic, în poziția pe care a avut-o Tribunalul Argeș la 23.2003, când a rezolvat dosarul nr.258/2003 ( decizia penală nr.447).

Deci, rejudecarea integrală a apelului este impusă ca efect al rejudecării recursului împotriva deciziei penale nr.447 din 23.2003 a Tribunalului Argeș (ulterior, admiterii contestației în anulare și desființării deciziei penale nr.107/R/4.III.2004 - dos.nr.39/2004 al Curții de APEL PITEȘTI ).

În urma rejudecării apelului, prin decizia penală nr.244/18.11.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești și Inculpații și împotriva sentinței penale nr. 2038 din 14 octombrie 2002 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. 9633/2001.

S-a desființat în parte sentința în sensul că descontopește pedepsele aplicate inculpaților și și înlătură sporurile stabilite.

Au fost înlăturate condamnările inculpatului pentru infracțiunile prev. de art. 13 din Legea 87/1994, art. 290 alin. 1 cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal, art. 291.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 297 alin. 1.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2, în condițiile art. 33 lit. a precum Cod Penal și pedeapsa complementară și a inculpatului pentru infracțiunile prev. de art. 288 alin. 1.Cod Penal, art. 290 alin. 1.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 293.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.

Cod Penal

În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g s C.P.P.- încetat procesul penal față de inculpați cu privire la faptele menționate constatând prescrisă răspunderea penală.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 16 din Legea 87/1994 de la 2 ani și 6 luni închisoare la 2 ani închisoare și constată executată pedeapsa.

S-a înlăturat pentru inculpatul aplicarea art. 86/1 și următ.

Cod Penal

Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței.

S-a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului iar onorariul de avocat din oficiu în sumă de 200 lei se va suporta din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, în raport de dispozițiile art.124 Cod penal și perioada în care au fost săvârșite infracțiunile se constată că pentru infracțiunile prev.de art.13 din Legea nr.87/1994, art.290 alin.1 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.291 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, privind pe inculpatul și art.288 alin.1 Cod penal, art.190 alin.1 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.293 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal privind pe inculpatul a intervenit prescripția specială răspunderii penale.

Cu privire la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 16 din Legea nr.87/94 în raport de disp.art. 72 respectiv lipsa antecedentelor penale, comportarea sinceră în timpul procesului penal și împrejurarea că a achitat prejudiciul, s-a apreciat că se impune reducerea acesteia la 2 ani închisoare, urmând a se constata că pedeapsa a fost executată în condițiile art. 57 și 71

Cu privire la apelul declarat de partea civilă acesta este nefondat și urmează a fi respins ca atare, în temeiul art.379 pct.1 lit."b" proc.pen. deoarece la data pronunțării prezentei decizii prejudiciul este acoperit integral și nu se mai impune perceperea de penalități.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs Direcția generală a Finanțelor Publice A care a criticat-o pentru netemeinicie solicitând obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata prejudiciului cauzat prin infracțiune, respectiv a sumei de 426.851 lei iar în privința dobânzilor și penalităților de întârziere aferente, obligarea și la plata acestora până la data achitării debitului.

Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art.385/6 Cod procedură penală, curtea constată caracterul nefondat al recursului, urmând a fi respins, pentru considerentele ce vor fi expuse, în continuare:

Conform art.346 Cod procedură penală, în caz de condamnare, achitare sau încetarea procesului penal, instanța trebuie să se pronunțe și asupra acțiunii civile.

În speță, tribunalul dispunând încetarea procesului penal pentru unele dintre infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, a apreciat că prejudiciul este acoperit integral și nu se mai impune perceperea de penalități.

Potrivit dispozițiilor art.14 alin.3 lit.b Cod procedură penală, cu referire la art.998 Cod civil, repararea pagubei produse prin săvârșirea unei infracțiuni trebuie să reprezinte o justă și integrală acoperire a prejudiciului.

În cazul infracțiunilor de evaziune fiscală, se are în vedere atât prejudiciul produs raportat la momentul săvârșirii faptei dar și întregul prejudiciu civil vizând repararea totală a pagubei raportată la momentul achitării debitului de către cel vinovat.

DGFP A s-a constituit parte civilă cu suma de 4.268.513.608 ROL, reprezentând 1.057.690.339 lei impozit pe profit, 1.865.405.009 ROL majorări de întârziere aferente, 488.397.364 ROL TVA, 857.020.896 ROL majorări de întârziere aferente TVA, așa cum rezultă din adresa nr.2481 din 26.10.2001 a Gărzii Financiare.

Prejudiciul la care inculpatul a fost obligat este de 4.268.513.608 ROL, conform expertizei dispuse în cauză la care s-au adăugat și toate penalitățile și majorările de întârziere aferente acestui debit, până la achitarea efectivă a acesteia.

Prin urmare, prin decizia penală nr.447/23.10.2003 a Tribunalului Argeș, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile DGFP A pe lângă despăgubirile la care acesta a fost obligat de instanța de fond toate penalitățile și majorările de întârziere aferente debitului, începând cu data pronunțării sentinței nr.2038/14.10.2002 și în continuare până la achitarea efectivă a debitului.

În raport de toate acestea, curtea constată că asupra cererii de constituire de parte civilă s-au pronunțat instanțele de judecată, în toate ciclurile procesuale parcurse, prin obligarea inculpatului la plata sumei solicitate de aceasta, conform pretențiilor sale civile.

Prin urmare, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins, ca nefondat recursul declarat de recurenta DGFP

În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva deciziei penale nr.244 din 18 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.

Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Grefier,

Red.:

Tehn.

2 ex. /

Jud.fond:.

Jud.apel:

G.

Președinte:Marius Gabriel Săndulescu
Judecători:Marius Gabriel Săndulescu, Marioara Dumitru, Raluca

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 120/2009. Curtea de Apel Pitesti