Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 142/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 142/
Ședința publică din 16 februarie 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice A, împotriva deciziei penale nr. 283 din 22 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsește inculpatul intimat, pentru care se prezintă avocat ales, prezent fiind inculpatul intimat -, personal și asistat de același apărător ales, lipsind partea civilă recurentă.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se ia o declarație inculpatului, consemnată în scris și depusă la dosar, apoi nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente la dezbateri.
Avocat depune împuternicirile avocațiale la dosar, precum și concluzii scrise, solicitând respingerea recursului formulat de partea civilă ca nefondat, în mod corect prima instanță a pronunțat sentința prin care au fost achitați inculpații, întrucât faptele nu există, hotărâre care a fost confirmată de decizia Tribunalului Arad, ca fiind temeinică și legală. Din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că nu s-a produs nici un prejudiciu bugetului de stat, astfel că infracțiunea nu există, acest lucru rezultând și din probele de la dosar.
Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de partea civilă, hotărârile atacate fiind legale și temeinice.
Inculpatul - lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 20 din 24.03.2008, pronunțată de Judecătoria Ineu în dosar nr-, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a s C.P.P.-a dispus achitarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 11 din Legea nr. 87/1994 și art. 37 din Legea nr. 82/1991.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. C.P.P. s-a dispus achitarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 11 din Legea nr. 87/1994 și art. 37 din Legea nr. 82/1991.
În baza art. 14, 15.C.P.P. art. 998 Cod civil, art. 346 alin. 3.C.P.P. nu au fost acordate despăgubiri părții civile DGFP A - Activitatea de Control Fiscal.
În baza art. 193 alin. 5.C.P.P. partea civilă a fost obligată la 20.050 lei cheltuieli judiciare către inculpați iar în baza art. 192 pct. 1 lit. a la C.P.P. 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Ca urmare a plângerii formulate de DGFP A, prin procesul-verbal din 3.08.2005, s-a dispus începerea urmăririi penale față de făptuitorii - și, pentru săvârșirea s infracțiunilor prev. de art. 11 din Legea nr. 87/1994 și art. 37 din Legea nr. 82/1991, din plângere reținându-se că învinuitul, în calitate de administrator la SC SRL și învinuitul -, în calitate de împuternicit al administratorului, nu au evidențiat în documentele contabile operațiunile succesive de vânzare a imobilului situat în loc. nr. 63, jud. A, și au efectuat cu știință înregistrări inexacte în contabilitate, având ca urmare denaturarea elementelor de activ și pasiv din bilanțul contabil.
Din cercetările efectuate în timpul urmăririi penale, s-a reținut că, potrivit colii de CF aflată la fila 102 dosar, în data de 15.01.1998 a fost intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului situat în nr. 63, în favoarea numiților G și, după care imobilul a făcut obiectul unor vânzări succesive între SC SRL și SC SRL, astfel: soții au vândut imobilul SC SRL cu suma de 5.000 lei la data de 18.11.2002. SC SRL a vândut imobilul către SC SRL cu 5.000 lei. În data de 29.05.2003, SC SRL a revândut imobilul la SC SRL cu suma de 12.500 lei. La data de 3.06.2003 SC SRL a vândut același imobil cu suma de 290.000 lei către SC SRL.
Pentru toate aceste operațiuni de vânzare-cumpărare, constatându-se că au fost întocmite facturi fiscale care au fost înregistrate în evidențele contabile aflate la SC SRL, rezultând că faptele reținute în sarcina învinuiților nu există, și prin rezoluția din 10.11.2006 din dosarul penal nr. 602/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a celor doi învinuiți.
Împotriva acestei rezoluții a procurorului, DGFP Aaf ormulat plângere, care a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu în dosar nr. 167/II/2/2006.
Împotriva rezoluției Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu, DGFP Aaf ormulat plângere la Judecătoria Ineu, soluționată prin sentința penală nr. 59/25.04.2007, sentință atacată cu recurs de către DGFP A, recurs care a fost admis, a fost casată sentința de mai sus, a fost admisă plângerea formulată împotriva rezoluției procurorului și a fost trimisă cauza spre rejudecare pe fond, privind pe cei doi făptuitori, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 11 din Legea nr. 87/1994 și art. 37 din Legea nr. 82/1991.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că pentru vânzările succesive ale imobilului din,-, făcute între SC SRL, reprezentată de inculpații și - și SC SRL s-au întocmit contracte de vânzare-cumpărare autentificate și s-au emis facturi fiscale, care au fost evidențiate corect în evidențele contabile aflate la SC SRL, unde inculpatul este administrator.
De asemenea, în timpul cercetării judecătorești, din oficiu s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, expertiză cu care inculpații au fost de acord, materializată în raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert Coană, depus la dosar 75-83, din care a rezultat că facturile fiscale privind vânzarea-cumpărarea imobilului din,-, au fost corect înregistrate în contabilitatea SC SRL în lunile septembrie și octombrie 2002. SC SRL, deși a făcut cerere de rambursare a TVA prin decontul de TVA aferent lunii martie 2004, înregistrată la I sub nr. 8734/26.04.2004, în sumă de 1.425.210.597 lei, aceasta nu i-a fost aprobată, și astfel nu a beneficiat de vreo sumă de natura rambursării de TVA, neexistând vreun prejudiciu de natura rambursării ilegale de TVA, factura fiscală este valabilă și legală, iar TVA-ul aferent acestei facturi în cuantum de 133.280.886 lei ROL a fost corect înregistrat în jurnalul de cumpărări și în decontul de TVA; achizițiile de materiale făcute de SC SRL au fost însoțite întotdeauna de facturi fiscale reale și legale, și deși nu au fost însoțite și de avize de însoțire a mărfurilor, au fost legale, iar facturile au fost corect înregistrate în contabilitate; din punct de vedere al TVA-ului, impozitului pe veniturile microîntreprinderilor și impozitului pe profit, SC SRL nu a produs nici un prejudiciu bugetului statului.
SC SRL a făcut cerere de rambursare a TVA prin decontul de TVA aferent lunii martie 2004, înregistrată la I sub nr. 8734/26.04.2004, în sumă de 1.425.210.597 lei, aceasta nu i-a fost aprobată și astfel nu a beneficiat de vreo sumă de natura rambursării de TVA, neexistând vreun prejudiciu de natura rambursării ilegale de TVA, așa cum reiese și din raportul de expertiză contabilă efectuat, factura fiscală a fost valabilă și legală, iar TVA-ul aferent acestei facturi, în cuantum de 133.280.886 lei ROL a fost corect înregistrat în jurnalul de cumpărări și în decontul de TVA, societatea fiind astfel îndreptățită la rambursarea de TVA solicitată, nu cum s-a reținut de către DGFP A că ar constitui un prejudiciu la bugetul statului.
La raportul de expertiză, DGFP Aaf ormulat obiecțiuni, la care expertul a răspuns în totalitate, arătând în final că menține în totalitate concluziile din raportul de expertiză depus la dosar.
DGFP A s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 76.143,62 lei, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel partea civilă DGFP A, solicitând condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 11 din Legea nr. 87/1994 și art. 37 din Legea nr. 82/1991.
În motivarea apelului, partea civilă a arătat că soluția Judecătoriei Ineua fost dată fără a ține cont de constatările organului de control și de actele existente la dosarul cauzei, luând în considerare doar constatările expertului contabil. Din raportul de expertiză contabilă rezultă că expertul contabil a luat în considerare doar facturile fiscale, fără a verifica faptic dacă s-au efectuat lucrările de reparații și modernizare a imobilului situat în,-, fără a verifica valoarea reală a imobilului și realitatea tranzacțiilor efectuate, concluzionând doar că statul nu a fost prejudiciat.
Prin decizia penală nr. 283/A din 22.10.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins apelul declarat de DGFP A împotriva sentinței penale nr. 20 din 24.03.2008, pronunțată de Judecătoria Ineu, privind pe inculpații și -. A obligat partea civilă la 20 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării, în sensul prev. de art. 63, 64.C.P.P. a probelor administrate în cauză, critica adusă de partea civilă apelantă asupra acestui aspect, nefiind întemeiată.
Astfel, pentru stabilirea operațiunilor comerciale, pretins ilicite, cu scop de comitere a infracțiunii de evaziune fiscală, și a modului efectiv de lucru în cadrul societății comerciale SC SRL, reprezentată de învinuiți, au fost avute în vedere toate probele administrate, și anume: facturi, contracte de vânzare-cumpărare, declarațiile inculpaților și ale martorilor și, inclusiv procesul-verbal încheiat la 09.11.2004 de către DGFP A - Activitatea de control fiscal A ( 31-42 dosar ), ale cărui date au fost de asemenea analizate dintr-o perspectivă științifică, obiectivă, de către un expert contabil.
Din ansamblul probator menționat, s-a reținut în mod corect că inculpații nu au săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 11 din Legea nr. 87/1994 și art. 37 din Legea nr. 82/1991, prin rambursarea unor sume de bani reprezentând TVA deductibil.
Concret, tranzacțiile de vânzare-cumpărare pentru imobilul din,-, succesive și la valori diferite, determinate de modificarea valorii de circulație în urma îmbunătățirilor aduse prin lucrări de construcție și amenajare, nu au fost efectuate prin încălcarea dispozițiilor legale privind transferul dreptului de proprietate între persoane juridice ce desfășoară activități comerciale, documentele fiind regăsite în de cumpărări în lunile septembrie și octombrie 2002, și implicit în decontul de TVA aferent acestor luni. De asemenea, cererea pe care SC SRL a adresat-o Direcției Finanțelor Publice pentru rambursarea TVA a fost respinsă, neexistând vreun prejudiciu de natura rambursării ilegale a TVA.
Ca urmare, celor doi inculpați nu le poate fi reținută vinovăția sub aspectul prejudicierii bugetului de stat prin activități comerciale ilicite. Problema care rămâne (totuși), semnalată și de expertul contabil, este cea a realității acestor tranzacții comerciale, din perspectiva faptelor constatate de organele de control fiscal în anul 2004 și în anul 2007 (proces-verbal filele 52-54 dosar) privind existența efectivă a acestei persoane juridice, care însă excede cadrului cauzei de față, sesizarea penală vizând doar cele mai sus arătate prin raportare la exigențele Legii nr. 87/1994 privind evaziunea fiscală. În aceste condiții, în mod corect prima instanță s-a pronunțat și asupra acțiunii civile, în cazul de achitare reținut - art. 10 lit. a C.P.P.- conform art. 346 alin. 3.C.P.P. neputând fi acordate despăgubiri civile.
Împotriva deciziei Tribunalului Arada declarat recurs partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice A, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate pe motiv că, instanța de fond și cea de apel nu au ținut seama de constatările organului de control și de actele de la dosar, astfel că în mod eronat au reținut că prin vânzarea succesivă a imobilului situat în nr. 63, au evidențiat în totalitate actele contabile privind aceste operațiuni, astfel că nu sunt vinovați de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, cu consecința respingeri pretențiilor civile.
Se mai arată că infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 11 lit. b și c din Legea 87/1994, a fost comisă de inculpați și cu prilejul achiziționării de produse de la mai multe societăți comerciale, care au fost livrate fără a se întocmi avize de însoțire a mărfii, doar pe baza facturii, și de multe ori cantitățile livrate au depășit capacitatea de transport.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și din oficiu, conform prev. art. 38510, al. 21.p Cod Penal, se constată că atât decizia instanței de apel cât și sentința instanței de fond sunt temeinice și legale, și nu există nici un motiv de casare a lor.
Din actele de la dosar se reține că sesizarea instanței s-a făcut la plângerea părții vătămate, în condițiile prev.de art. 278 al. 8.C.P.P. pentru săvârșirea de către inculpați a infracțiunilor prev. de art. 13 din Legea 87/1994 și art. 37 din Legea nr. 82/1991, constând în aceea că prin vânzarea succesivă de către inculpați, în calitate de reprezentanți ai SC SR, a imobilului situat în loc. nr. 63, jud. A către SC SRL, nu s-au evidențiat în documentele contabile aceste operațiuni, și au făcut cu știință operațiuni inexacte în contabilitate, având ca și rezultat denaturarea elementelor de activ și de pasiv, ceea ce a dus la prejudicierea statului cu sustragerea de la plata taxelor și impozitelor datorate ca urmare a desfășurării acestor activități comerciale. În dovedirea plângerii, partea vătămată a depus actul de control efectuat de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Cu ocazia judecării cauzei pe fond, instanța în mod întemeiat a înlăturat concluziile organului de control și le-a reținut ca pertinente pe cele ale expertizei contabile judiciare dispuse de către instanța de fond, aceasta având o valoare probatorie superioară.
Potrivit Raportului de expertiză contabilă judiciară efectuată de expertul contabil Coană, facturile fiscale privind vânzarea cumpărarea imobilului din,-, jud. A, au fost corect înregistrate în contabilitatea SC SRL; această societate comercială, deși a făcut cerere de rambursare a TVA-ului, nu i-a fost aprobată, neexistând vreun prejudiciu de natura rambursării ilegale de TVA.
De asemenea, expertul arată că factura seria - - nr. -/30.07.2003, privind unele lucrări de modernizare a imobilului din litigiu, este valabilă și legală, iar TVA-ul aferent acestei facturi a fost corect înregistrat în jurnalul de cumpărări și decontul de TVA.
Cu privire la celelalte motive de apel, se reține pe de o parte că instanța a fost învestită cu soluționarea cauzei privind săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală ce constă din neînregistrarea în contabilitate a operațiunilor privind vânzarea imobilului menționat mai sus, așa cum rezultă din decizia penală nr. 403/R/2007, pronunțată de Tribunalul Arad, iar pe de altă parte expertul se pronunță și asupra celorlalte aspecte menționate în plângerea părții vătămate, arătând că achizițiile materiale făcute de SC SRL au fost însoțite întotdeauna de facturi fiscale reale și, deși nu au fost însoțite de avize de însoțire a mărfurilor, au fost legale, iar facturile au fost corect înregistrate în contabilitate, iar din punct de vedere a TVA -ului impozitul pe veniturile microintreprinderilor și impozitul pe profit, SC SRL nu a produs nici un prejudiciu bugetului consolidat al statului, iar deficiențele de organizare a gestiunilor materiale au fost sancționate cu sancțiuni contravenționale.
Prin urmare, recursul părții civile este nefondat și urmează a fi respins în baza art. 38515, pct. 1 lit. b C.P.P.
Văzând și prev. art. 192 al. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul declarat de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice A, împotriva deciziei penale nr. 283/2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Obligă partea civilă recurentă la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red./18.02.2009
Tehnored./2 ex./27.02.2009
Prima instanță:
Inst. de apel:,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 142/
Ședința publică din 16 februarie 2009
În baza art. 38515pct.1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul declarat de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice A, împotriva deciziei penale nr. 283/2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Obligă partea civilă recurentă la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu, Constantin Costea
