Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 164/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.164
Ședința publică din 07.03.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu JUDECĂTOR 2: Ecaterina Ene
JUDECĂTOR 3: Liliana Novac
JUDECĂTOR - - -
*
GREFIER - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU -
legal reprezentat de PROCUROR -
La ordine a venit pronunțarea privind recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.468/A din 9.10.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în ședința publică din data de 28.02.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele.
Prin sentința penală nr.1147 din 17.04.2006 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 14759/2005 s-a dispus:
Condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la 05.11.1945 în - Republica ia, cu reședința în B, Str. -,.11,.B,.3, județul B, studii 8 clase, cetățean, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.178 din Legea nr.141/1997, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.c Cod penal, coroborate cu art.76 lit.c Cod penal, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
A condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.291 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, art.74 lit.c Cod penal, coroborate cu art.76 lit.c Cod penal, la pedeapsa de 2 luni închisoare.
A condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.13 teza a II-a din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, art.74 lit.c Cod penal, coroborat cu art.76 lit.e Cod penal, la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În temeiul art.33 lit.a Cod penal raportat la art.34 lit.b Cod penal a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, pedeapsa de executat fiind de 2 ani închisoare.
În temeiul art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În temeiul art.82 Cod penal s-a stabilit termen de încercare 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal.
În temeiul art.14, 346 Cod pr.penală coroborat cu art.998 cod civil și art.999 Cod civil, a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente Internațional B să plătească părții civile B suma de 143.543.395 Rol reprezentând impozit pe profit neachitat, suma de 3.226.300.504 Rol reprezentând TVA și suma de 1.392.179.784 lei majorări de întârziere calculate până la data de 18.02.2002 precum și a penalităților de întârziere, calculate conform art.108 Cod pr.fiscală de la data de 19.02.2002, până la efectuarea plății ori executare efectivă.
În baza art.353 Cod pr.penală, coroborate cu art.163 Cod pr.penală s-a menținut măsura sechestrului asigurator dispus prin ordonanța de luare a măsurii asiguratorii din data de 19.09.2002 de către Poliția Municipiului
S-a luat act că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art.191 al.3 Cod pr.penală a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 1000 Ron cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂUs -a
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, nr.l72/P/2003 din data de 24.11.2003 înregistrat pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr. 15207/2003 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 178 din Legea 141/1991, art. 13 din Legea 87/1994 și art.291 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art. 13 Cod penal, fapta constând în aceea că în calitate de administrator la SC Internațional Bap rezentat autorităților vamale și Serviciului de Evidență Informatizată a Persoanelor B - Biroul înmatriculări, cinci contracte leasing necorespunzătoare realității, în vederea introducerii în țară în regim suspensiv (pentru a beneficia de facilități fiscale) și înmatriculării a 5 autoutilitare și în aceeași calitate în perioada iunie - decembrie 2001 înregistrat în contabilitate cheltuieli care nu au avut la bază operațiuni reale prin folosirea de facturi false, sustrăgându-se în acest mod de la plata impozitului pe profit de 84.402.632 lei și de 109.093.054 lei.
Prin sentința penală 713/2005, Judecătoria Bacăua dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare cu executare.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul.
Prin decizia penală 742/A/20.09.2005 Tribunalul Bacău, a admis apelul declarat de inculpat, a desființat în totalitate sentința penală apelată și a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță cu menținerea actelor procedurale efectuate până la data de 16.12.2005 inclusiv.
Cu adresa nr.2742/2005 cauza a fost înaintată Judecătoriei Bacău fiind înregistrată sub nr. 14759/2005.
Din probatoriul administrat instanța a reținut următoarele:
Inculpatul este cetățean și a înființat în B Internațional SRL al cărui administrator este.
In cursul lunii februarie 2001 inculpatul a introdus în România, pentru societatea pe care o administrează, cinci autoutilitare, prezentând autorităților vamale românești cinci contracte leasing aferente, încheiate la 14.12.2000 între A din ia și. INTERNAȚIONAL" SRL
Ulterior aceste utilaje au fost închiriate la diferite societăți cu activități de construcție, inculpatul neînregistrând în contabilitate contractele de leasing și neachitând ratele către partea
Cu ocazia controlului efectuat Garda Financiară - Secția Bad escoperit în actele societății un număr de cinci contracte de vânzare-cumpărare dintre A " și " INTERNAȚIONAL" pentru utilajele în cauză și care înlocuiau cele cinci contracte de leasing încheiate anterior. Această stare de fapt nu a fost adusă șa cunoștința autorităților vamale așa cum prevede legislația vamală și cum s-a angajat în declarația dată de inculpat în fața acestei autorități la introducerea în:ară a autoutilitarelor.
Faptul că inculpatul a prezentat în fața autorităților vamale contractele de leasing neconforme cu realitatea a rezultat în primul rând din faptul că inculpatul a fost condamnat de către Tribunalul d e Plasă ia, pentru săvârșirea infracțiunii de "ajutor în fraudă" la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare.
Prin hotărârea judecătorească a autorităților e au fost condamnați și numiții la o pedeapsă de 5 ani și 3 luni pentru înșelăciune, fals și delapidare și la o pedeapsă privativă de libertate de 2 ani și 6 luni pentru aceleași infracțiuni (336 - 356).
In fapt s-a reținut că soții au înființat în ia o firmă. La sfârșitul anului 2000 această firmă a avut greutăți financiare.
La inițiativa inculpatului soții au încheiat un contract de leasing fictiv între societatea lor și cea înființată de inculpatul în România, aducând utilaje al căror proprietar nu era nici una dintre părți, utilajele fiind luate în leasing de la mai multe firme
Pentru a simplifica procedura și pentru a evita plata taxelor vamale și a impozitelor parțiale au hotărât ca să apară în fața autorităților române drept titularul contractului de leasing.
Inculpatul cu aceste documente necorespunzătoare adevărului s-a prezentat la. B - Biroul înmatriculări, solicitând înmatricularea celor 5 autoutilitare. In baza acestor documente, autoutilitarele au fost înregistrate în evidențele biroului și au primit numere de înmatriculare, inculpatul obligându-se să predea personal, în ia numerele și certificatele de înmatriculare avute de autoutilitare anterior înmatriculării.
Cu ocazia aceluiași control, la " INTERNAȚIONAL" B, au fost identificate un număr de 12 facturi, prin care această societate a achiziționat piese de schimb.
Astfel în perioada iunie - decembrie 2001 în contabilitatea societății s-au înregistrat intrări de piese și accesorii auto în valoare de 683.266.033 lei și a dedus taxa pe valoarea adăugată în sumă de 109.093.054 lei, în baza celor 12 facturi fiscale, care potrivit normelor legale nu îndeplinesc calitatea de documente justificative.
Din verificările efectuate rezultă că aceste cheltuieli nu sunt reale.
Societățile menționate în facturi, în majoritatea lor nu există iar pentru 7 din facturile în cauză societățile emitente există, însă facturile aparțin altor societăți decât cele menționate în aceasta, iar în 5 cazuri seriile respective nu au fost alocate spre distribuție de către Compania națională de imprimerie.
De asemenea în contabilitate nu se regăsesc facturile și devizele prin care aceste piese au fost montate pe cele 5 autoutilitare în condițiile în care INTERNAȚIONAL nu deține mijloace și angajați pentru efectuarea acestor activități.
De exemplu în luna iunie 2001, în baza facturii fiscale seria B/- nr.-/21.06.2001 societatea comercială a înregistrat intrarea unei axe spate în valoare de 92.694.736 lei și a dedus în sumă de 14.799.9991ei, formularul de factură fiscală are înscris drept furnizor o ștampilă dreptunghiulară. " B, Cod fiscal R -, număr de înregistrare la. BJ-. Formularul de factură fiscală nu are înscris nici un element la rubrica date privind expediția.
Din baza de date rezultă că " " B nu este înregistrată la. B, iar formularul de factură fiscală este fals, seria B/- nefiind alocată de Imprimeria Națională spre distribuție.
În aceeași situație sunt și celelalte facturi fiscale B/- -/12.06.2001,-/29.06.2001,-/15.08.2001,- /6.+8.2001, -/4.10.2001, -/17.10.2001, -/25.10.2001, -/12.10.2001,
-/21.11.2001, -/3.12.2001, -/12.12.2001 8-16, 20-31).
Prin înregistrarea acestor cheltuieli nereale în contabilitatea INTERNAȚIONAL B, în perioada menționată s-a sustras de la plata unui impozit pe profit de 84.402.632 lei și de 109.093.054 lei.
S-a apreciat că în drept faptele săvârșite de către inculpatul întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de:
- folosire, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport
sau comerciale false care se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și
interzicerea unor drepturi și este prevăzută de art.178 din legea nr.141/1997, cu
art.41 alin.2 Cod penal;
- folosire de documente falsificate la înmatricularea celor 5
autoutilitare la Biroul înmatriculări B, având drept consecință juridică
înmatricularea acestora în evidențele biroului, prevăzută de art.291 Cod penal cu
41 alin.2 Cod penal;
- fapta de a înregistra cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale dacă au avut ca urmare neplata ori diminuarea impozitului taxei și a contribuției care se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani și interzicerea unor drepturi sau cu amendă și este prevăzută de art.13 teza Ii-a din legea 87/1994, pentru
combaterea evaziunii fiscale, cu art.41 alin.2 Cod penal.
Situația de fapt reținută este dovedită cu probele administrate în cauză, deși inculpatul a avut o atitudine de nerecunoaștere a faptelor.
Astfel, contractul de leasing pentru cele 5 autoutilitare și facturi aferente au fost întocmite de către cetățenii i, pe teritoriul iei. de competența materială și teritorială Tribunalul d e plasă ia a constatat ca urmare aun or ample cercetări efectuate că acel contract de leasing este fals, la fel ca și facturile de achiziționare, condamnând atât pe administratorul societății comerciale ( și ) cât și pe inculpatul în cauza de față pentru infracțiunea intitulată "ajutor de fraudă". Inculpatul a încercat să demonstreze că atâta timp cât nu au fost declarate false în România actele intervenite nu poate fi condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art.178 Legea 141/1997. Instanța nu a reținut această argumentație atâta timp cât din cercetările efectuate în cauză a rezultat că în contabilitatea societății inculpatului au fost descoperite 5 contracte de vânzare-cumpărare a celor 5 autoutilitare de la. A, care demonstrează că operațiunile de leasing au fost fictive, fiind declarate de inculpat pentru a se sustrage de la plata taxelor vamale.
De asemenea, cercetările au demonstrat că cele 12 facturi înregistrate în contabilitatea firmei de achiziționare a unor piese de schimb pentru cele 5 autoutilitare sunt fictive, societățile furnizoare fiind inexistente pe de o parte, iar pe de altă parte formularele de factură nefiind alocate de către Imprimeria Națională spre distribuție.
Audiați în fața Tribunalului acuzații și au precizat că toate aceste operațiuni privind transportul autoutilitarelor în România precum și faptul ca inculpatul să apară în fața autorităților ca fiind titularul contractelor de leasing s-au făcut la sugestia inculpatului, pentru a evita plata taxelor vamale și impozitele, fapt ce confirmă odată în plus vinovăția inculpatului la săvârșirea faptelor.
La individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere pericolul social concret al faptelor săvârșite, valoarea mare a prejudiciului, cât și comportarea procesuală a inculpatului de a se prezenta în fața autorităților, astfel că instanța a aplicat inculpatului pentru fiecare infracțiune reținută în sarcina sa câte o pedeapsă privativă de libertate orientată peste minimul special prevăzut de lege.
Pedepsele fiind aplicate pentru fapte concurente (concurs real de
infracțiuni) au fost contopite potrivit prevederilor art.33 lit."a" Cod penal, 34
lit."b" Cod penal în pedeapsa cea mai grea.
Fiind întrunite condițiile prevăzute de art.81 Cod penal, și apreciind că inculpatul poate fi îndreptat și fără executarea în regim de detenție, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și a stabilit pentru inculpat un termen de încercare potrivit prevederilor art.82 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal.
Având în vedere că prin faptele săvârșite inculpatul a cauzat statului un prejudiciu în valoare de 143.543.395 rol, reprezentând impozit pe profit neachitat, 3.226.300.504 rol reprezentând neachitat către autoritățile vamale, și 1.392.179.784 rol reprezentând majorări de întârziere, fapt rezultat din raportul Gărzii Financiare și împotriva căruia inculpatul nu a reușit să facă dovadă contrară, în sensul că a achitat sumele datorate statului, ori că nu datorează astfel de sume, ori că era îndreptățit să beneficieze de facilitățile prevăzute de lege, instanța a obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile către partea civilă reprezentând prejudiciu efectiv cauzat părții civile precum și -ul și majorările de întârziere.
Prin ordonanța din data de 19.09.2002, Poliția Municipiului B a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului iar instanța având în vedere valoarea mare a prejudiciului cauzat bugetului de stat, a menținut măsura sechestrului asigurător.
Văzând și dispozițiile art.191 al.3 Cod pr.penală;
Împotriva acestei hotărâri declarat apelParchetul de pe lângă Judecătoria Bacău și inculpatul.
Ambele apeluri au fost declarate în termen.
Numai apelul procurorului a fost motivat în scris.
Astfel, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacăua criticat hotărârea primei instanțe sub următoarele aspecte:
-nu s-a dispus comunicarea unei copii de pe hotărâre la. de pe lângă Tribunalul Bacău;
-s-a omis anularea actelor false;
-inculpatului nu i-a fost aplicată pedeapsa complementară prevăzută de lege.
Inculpatul prin avocatul său ales a solicitat în principal restituirea cauzei la Parchet întrucât urmărirea penală efectuată este lovită de nulitate absolută, din cel puțin două motive:
-inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare deoarece neavând traducător cu prilejul aducerii la cunoștință a faptelor reținute în sarcina sa nu și-a putut face apărările care se impun;
-prima instanță nu a verificat regularitatea sesizării;
In subsidiar, pe fondul cauzei, apărătorul inculpatului a solicitat achitarea clientului său pentru următoarele motive:
-Legea nr.87/1994 privind fiscală a fost abrogată;
-existența infracțiunii de fals în acte nu a fost dovedită;
-condamnarea inculpatului pentru evaziune fiscală este greșită întrucât nici această infracțiune nu a existat;
-atâta vreme cât contractele de leasing nu s-a dovedit a fi false în mod corect nu au fost anulate;
-infracțiunea de uz de fals privind facturile nu numai ca nu există dar a fost și absorbită de alte texte de lege.
Inculpatul a fost audiat în apel, cu prilejul celei de-a doua rejudecări a apelului său (fila 29 dosar 3579/2006 al Tribunalului Bacău ).
Cu acel prilej a arătat că este ilegal ca pentru aceeași faptă să fie condamnat atât în ia cât și în România.
Examinând pe rând motivele de apel, instanța de control judiciar a constatat următoarele:
este într-adevăr cetățean care însă nu mai figurează cu domiciliul în ia (fila 407 dosar ).
Susnumitul a înființat o societate comercială în România, la care a fost unic asociat și administrator. Dacă n-ar fi cunoscut cât de cât limba română n-ar fi putut realiza toate cele de mai sus.
Actele dosarului dovedesc faptul că inculpatul a dat declarații scrise în fața autorităților române, fără a fi avut nevoie de translator (fila 81, 94, 124 ).
Prin cererea de la fila 250 dosar inculpatul a declarat că ar fi avut chiar și domiciliul în B și că era patronul firmei " INTERNATIONAL"
Instanța reține însă că susnumitul a avut doar reședința în municipiul B,-,.B,.3, eliberându-i-se legitimația de ședere temporară seria N/77736 eliberată de Poliția B, la data de 23. martie 2000.
Deși susnumitul a fost cercetat în stare de libertate i-a fost asigurată asistența juridică din oficiu.
Omisiunea organului de urmărire penală de a asigura în mod gratuit folosirea unui interpret, în cazurile prevăzute de art.128 Cod pr.penală, atrage nulitatea relativă a actelor efectuate în cursul urmăririi penale, în condițiile art.197 alin.1, 4 din același cod, nicidecum nulitatea absolută, așa cum a susținut avocatul ales al inculpatului.
Prin urmare, încălcarea prevederilor art.128 Cod pr.penală, poate fi invocată în cursul efectuării actului când partea care este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedură completă, când partea a lipsit la efectuarea actului, invocarea acesteia pentru prima dată în apel, fiind tardivă.
Inculpatul deși a avut posibilitatea să conteste în instanță probele administrate fără translator nu a procedat astfel.
Insă din cuprinsul dosarului rezultă că și în cursul urmăririi penale inculpatului i-a fost asigurat traducător autorizat de limba ă, ceea ce înseamnă că prevederile art.6 paragraful 3 lit.d din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la un proces echitabil n-au fost încălcate.
Urmărirea penală nu este lovită de nulitate absolută, astfel că nu se restituirea cauzei la procuror.
La fond, inculpatul a avut doi avocați aleși.
n-au invocat nici o neregularitate a actului de sesizare al instanței la primul termen de judecată, cu procedura completă.
In fața primei instanțe inculpatul a fost ascultat, atât în prezența avocaților săi cât și a traducătorului de limbă Cu acel prilej, inculpatul s-a declarat nevinovat. Susnumitul nu a recunoscut în fața primei instanțe că ar fi fost condamnat în ia, pentru ca în apel să invoce excepția BIS IN, în sensul că pentru aceeași faptă nu poate fi condamnat de două ori, atât în ia cât și în România.
S-a dovedit fără putință de tăgadă că a fost condamnat în ia pentru ajutor de fraudă (fila 309 -391 dosar ), adică pentru un fel de complicitate. Potrivit frauda constituie o înșelăciune, un act de rea-credință săvârșit de cineva, de obicei pentru a realiza un profit material de pe urma atingerii drepturilor altuia, o hoție. Obiectul dosarului judecat în ia are legătură cu obiectul dosarului judecat la B, fără a fi însă identice.
In ia, a fost condamnat la 1 an și 3 luni închisoare pentru faptele săvârșite pe teritoriul iei, pentru ajutorul acordat soților, nicidecum pentru faptele săvârșite pe teritoriul României.
Obiectul prezentului dosar îl constituie însă faptele săvârșite pe teritoriul României, de către inculpat, cu cele 5 (cinci) utilaje introduse în țară, în regim de leasing, pentru a beneficia de facilități vamale, deși în realitate erau sustrase.
Că aceasta a fost realitatea o dovedește și împrejurarea că proprietarii unor utilaje au formulat deja plângeri autorităților române pentru a-și recupera pagubele (fila 471 și 480 dosar urm.p. ).
După ce s-a dovedit fictivitatea contractelor de leasing autoritățile vamale au obligat firma inculpatului la plata de taxe vamale obișnuite (fără facilități). Aceasta nu înseamnă însă că inculpatul a intrat în legalitate, că i s-ar fi recunoscut calitatea de importator, potrivit contractelor de vânzare-cumpărare prezentate pentru că și acestea erau tot fictive (fila 407 dosar urm.p).
In ceea ce privește achiziționarea pieselor de schimb pentru cele 5 (cinci) utilaje, atâta vreme cât facturile au fost completate pe numele unor firme fantomă, în mod corect s-a apreciat că sunt false.
Concluziile expertizei ec. în mod corect n-au fost luate în considerare întrucât nu prezintă garanții de obiectivitate.
Potrivit art.178 din Legea nr.141/1997 în vigoare până la data de 19 iunie 2006, actual art.273 din Legea nr.86/2006, folosirea la autoritatea vamală a documentelor vamale, de transport sau comerciale falsificate constituie infracțiunea de folosire de acte falsificate.
Cum contractele de leasing prezentate la vamă de către inculpat erau false, în mod corect s-a reținut în sarcina inculpatului infracțiunea vamală susmenționată.
Cu actele vamale false inculpatul s-a prezentat la Registrul Auto Român, în scopul înmatriculării utilajelor aduse din străinătate (autopompă betonieră seria W M-YL-; autopompă betonieră seria M-YM-; autobetoniera seria - 7 --K-; autotractor Scania seria - 4X-, autopompă seria W M-M -) săvârșind astfel infracțiunea de uz de fals prevăzută de art.291 Cod penal.
Inculpatul nu putea înstrăina mașinile respective dacă nu le-ar fi înmatriculat.
Astfel, ca și această infracțiune s-a consumat.
Înregistrarea în contabilitate a facturilor false privind achiziționarea pieselor de schimb cu efectele juridice scontate (diminuarea impozitului pe profit, deducerea TVA, ), constituie tot uz de fals, dar această infracțiune a fost absorbită de infracțiunea de evaziune fiscală.
Chiar dacă Legea nr.87/1994 a fost abrogată, fiscală nu a fost incriminată.
Legea evaziunii fiscale cunoaște 3(trei) variante: inițială, republicată și actuală.
fiscală dedusă judecății a fost comisă cât timp era în vigoare varianta inițială deoarece Legea a fost republicată în Of.545/29 iulie 2003. Chiar dacă a fost abrogată legea veche a evaziunii fiscale, prevederile acesteia pot fi aplicate, atunci când sunt mai favorabile inculpatului.
Prin urmare, nici acest motiv de apel nu este întemeiat.
Vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedită, achitarea acestuia nu este cu putință pentru nici una din faptele deduse judecății.
Instanța de fond nu a greșit atunci când nu a aplicat inculpatului pedeapsa complementară pentru că cetățenilor străini nu li se aplică această pedeapsă.
Acțiunea civilă a fost corect rezolvată prin hotărârea primei instanțe astfel că inculpatul nu poate fi exonerat de la plata despăgubirilor civile: impozit pe profit, TVA, cu majorările și penalitățile aferente.
In cuprinsul sentinței atacate s-au strecurat însă două greșeli și anume s-a omis a fi anulate actele false și nu s-a dispus comunicarea hotărârii la Registrul Comertului.
In ceea ce privește individualizarea pedepsei, instanța de apel a apreciat că pedeapsa aplicată de prima instanță este prea mare, impunându-se reducerea acesteia, cu menținerea modalității de executare a acesteia.
Din actele arătate mai sus rezultă că ambele apeluri sunt întemeiate, urmând a fi admise în ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea vamală, cuantumul pedepsei de executat, durata termenului de încercare, omisiunea anulării actelor false cât și omisiunea comunicării hotărârii la Registrul Comerțului.
Sentința atacată a fost desființată sub aspectele arătate iar cauza a fost reținută spre rejudecare.
In fond, s-a corectat hotărârea primei instanțe sub aspectele arătate.
Celelalte dispoziții ale sentinței atacate au fost menționate.
S-a luat act că inculpatul a fost reprezentat de avocat ales.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive, Tribunalul Bacău, prin decizia penală nr. 468/A din 09.10.2007 a dispus:
În temeiul art. 379 punctul 2 lit."a" Cod procedură penală admiterea apelurilor declarate de apelanții Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău și inculpatul cu privire la cuantumul pedepsei aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 178 din Legea 141/1997 actual art. 273 din Legea nr. 86/10.04.2006 cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal și a art.74 lit. "c" și 76 lit."c" cod penal, cuantumul pedepsei rezultante, durata termenului de încercare, neaplicarea art. 7 din Legea nr. 26/1990 și a art. 348 Cod procedură penală.
A esființat sentința apelată sub aceste aspecte, a reținut cauza spre rejudecare și în fond;
A escontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente după cum urmează:
1 - pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 178 din Legea 141/1997 actual art. 273 din Legea nr. 86/10.04.2006 cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal și a art. 74 lit."c"și 76 lit."c"cod penal;
2 - pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.291 cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal cu aplicarea art. 74 lit. "c" și 76 lit."e" cod penal;
3 - pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 teza 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin.2 cod penal, art.74 lit."c" și 76 lit."c" cod penal;
A redus de la 2 ani închisoare la 1 (un) an și 6 (șase ) luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997 actual art. 273 din Legea 86/10.04.2006 cu aplicarea art. 41 alin. 2, 74 lit. și 76 lit. c Cod penal, de la punctul 1 de mai sus.
În temeiul art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de l (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
A menținut suspendarea condiționată a executării pedepsei.
A redus termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de la 4 ani la 3 ani și 6 luni.
In temeiul art.7 din Legea nr. 26/1990 a dispus comunicarea sentinței de condamnare a inculpatului pe data rămânerii definitive a acesteia la OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI.
In temeiul art. 14 punctul 3 lit."a" și a art. 348 cod procedură penală a dispus anularea înscrisurilor falsificate aflate la filele 20-43, 58-124 și 242-298 dosar urmărire penală.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
A constatat că apelantul inculpat a fost reprezentat de avocat ales.
În temeiul art.192 al.3 Cod pr.penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei decizii penale, a formulat recurs inculpatul, care prin apărătorul ales a solicitat, în principal, admiterea acestuia și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău pentru refacerea urmăririi penale, iar în subsidiar a se dispune achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.d pr.penală.
În susținerea primului motiv de casare, s-a susținut, în general, incidența cazurilor prevăzute de art.385/15 pct.9 și 10.pr.penală.
În primul rând, s-a invocat faptul că instanța n-a fost legal sesizată, urmărirea penală este lovită de nulitate absolută, întrucât rechizitoriul nu a fost confirmat de prim procurorul Parchetului, astfel că se impune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea actului.
În cursul urmăririi penale inculpatului i s-a încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil.
Se arată la fila 493 ds. urm.pen. cu ocazia întocmirii procesului verbal de aducere la cunoștință a învinuirii că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 11,12 și 13 din Legea 87/1994, cu art.40 din Legea 82/1991, art.290, 291, 292, 289 și 215.penal, mai puțin infracțiunea prevăzută de art.178 din Legea nr. 141/1997, faptă care i-a fost adusă la cunoștință abia cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, situație în care efectiv i-a fost încălcat dreptul la apărare, nemaiputând formula, în acest moment, probatorii. Mai mult decât atât în acest moment, inculpatul n-a fost asistat de un interpret, încălcându-se astfel dreptul la un proces echitabil prevăzut de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În subsidiar, a solicitat a se dispune achitarea inculpatului, în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.d pr.penală, cu privire la săvârșirea infracțiunii de evaziune și cea prevăzută de art. 178 din Legea 141/1997, infracțiunea prevăzută de art.291 penal, fiind absorbită în aceasta din urmă.
Sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei, trebuie observat că aceasta n-a fost deloc motivată, astfel că nu se poate formula concluzii în acest moment.
Curtea, analizând decizia recurată atât prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, constată recursul formulat ca fondat, pentru următoarele considerente:
Analizându-se, motivele de casare ce au atras casarea deciziei penale nr. 785/A din data de 22.11.2006, instanța de control judiciar constată că nici prin noua decizie pronunțată nu s-au avut în vedere aceste motive, nerespectându-se întocmai indicațiile instanței de recurs.
S-a reținut în primul rând, că rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, este lovit de nulitate, întrucât în expozitivul acestuia se face vorbire că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală și prezentare de documente fictive la autoritățile vamale, prevăzute de art.13 din Legea nr. 87/1994 și art.178 din Legea 141/1997, cu aplicarea art.33 lit.a, art.41 al.2 și art.13 penal, pentru ca apoi prin dispozitiv să se dispună trimiterea în judecată pe lângă faptele mai sus menționate și sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art.291 penal.
S-a susținut, atât atunci cât și acum, că infracțiunea prevăzută de art.291 penal, nu poate avea o existență de sine stătătoare, fiind absorbită în conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 178 din Legea nr. 141/1997, aspect ce nu a fost lămurit nici prin noua hotărâre pronunțată, nemotivându-se de instanță această apărare invocată de inculpat.
Pe lângă această susținere, invocată și în cadrul primului recurs formulat și care a format obiectul dosarului nr-, nelămurită nici cu ocazia soluționării celui de al doilea apel, cu prilejul dezbaterilor pe fondul cauzei, s-a invocat și încălcarea dreptului la apărare cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 178 din Legea 141/1997, pentru considerentele mai sus expuse, aspect care iarăși n-a fost analizat de instanța de apel.
S-a mai invocat, atât cu ocazia soluționării recursului pendinte, cât și în cadrul primului recurs, faptul că hotărârea instanței de fond, nu este motivată, nefăcându-se altceva decât să se copie rechizitoriul, cu toate că în cauză au fost efectuate trei expertize, toate concluzionând nevinovăția inculpatului, fără a se arăta de ce acestea au fost înlăturate.
Pe lângă faptul că instanța de apel, n-a motivat în nici un fel această susținere a apărării, aceasta la rândul ei s-a mulțumit a concluziona în considerentele deciziei penale pronunțate, cum că" concluziile expertizei, în mod corect n-au fost luate în considerare întrucât nu prezintă garanții de obiectivitate", ori această afirmație neînsoțită de probe și argumente nu poate fi reținută și mai ales nu se poate susține că hotărârea pronunțată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când de fapt ele lipsesc cu desăvârșire.
Formularea folosită generic că din probele administrate rezultă vinovăția inculpatului nu exonerează instanța de a analiza și probele în apărare formulate de inculpat și înlăturarea motivată a acestora, pentru a da posibilitatea atât părților din proces și numai, că soluția dispusă este în deplină concordanță cu dispozițiile legale și probele administrate, dar și instanței de control judiciar, de a verifica legalitatea soluției astfel pronunțate.
Nici achitarea solicitată a se dispune față de inculpat n-a fost înlăturată motivat, precizând doar că" vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedită", achitarea nu se poate dispune pentru nici una din faptele deduse judecății, fără a analiza faptele în ansamblul lor și din prisma elementelor ce caracterizează incidența prevederilor art.10 lit.d pr.penală.
Mergând mai departe și analizând decizia penală pronunțată nici latura civilă n-a fost motivată, precizându-se de instanța de apel că" acțiunea civilă a fost corect rezolvată prin hotărârea primei instanțe", astfel că instanța de recurs este lipsită efectiv de posibilitatea de a verifica legalitatea soluționării acesteia.
Așadar, pentru considerentele mai sus expuse, avându-se în vedere dispozițiile art.385/9 pct.9 și 10.pr.penală, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.c pr.penală, Curtea, va admite recursul declarat de recurentul-inculpat, va casa în totalitate decizia penală apelată și va trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe- Tribunalul Bacău.
Cu ocazia rejudecării, instanța de apel, va avea în vedere și celelalte motive de recurs invocate de inculpat prin apărător.
Se va constata că recurentul-inculpat a fost asistat de apărător ales.
Văzând și prevederile art.192 al.3 pr.penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.385/15 pct.2 lit.c pr.penală admite recursul formulat de recurentul-inculpat,împotriva deciziei penale nr.468/A/ 09.10.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Casează în totalitate decizia penală recurată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe - Tribunalul Bacău.
Constată că recurentul-inculpat a fost asistat de apărător ales.
În baza art.192 al.3 pr.penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată azi, 07.03.2008 în ședință publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER
- -
Red. Șt.
Red. /
Red. / 17.03.2008
Tehnored./ 30.03.2008
4 ex.
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Ecaterina Ene, Liliana Novac
