Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 1685/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(număr în format vechi 1642/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1685
Ședința publică din data de 3 decembrie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Dumitrița Piciarcă
JUDECĂTOR 2: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR 3: Corneliu Bogdan
GREFIER:
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat recurentul-inculpat împotriva Deciziei penale nr. 357/05.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19 noiembrie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea succesiv, mai întâi la data de 26 noiembrie 2009 apoi pentru data de astăzi, 3 decembrie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.304/13.02.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, în baza art.14 Cod de procedură penală, raportat la art.346 alin.1 Cod de procedură penală, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, în contradictoriu cu inculpatul G și cu partea responsabilă civilmente
Inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata către partea civilă a sumei de 5.881,30 lei, reprezentând despăgubiri constând în taxa pe valoarea adăugată aferentă anilor 2001-2003.
Inculpatul a fost obligat, în solidar, cu partea responsabilă civilmente la plata către partea civilă a sumei de 8.843,12 lei, reprezentând obligații fiscale accesorii TVA (dobânzi și penalități) aferente anilor 2001-2003, calculate de la scadență și până la data de 15.03.2008, precum și la plata acestora în continuare, până la data executării integrale a obligației bugetare.
Inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata către partea civilă a sumei de 1.160,22 lei reprezentând obligații fiscale accesorii impozitului pe venit microîntreprindere (dobânzi și penalități) aferente anilor 2001-2003, calculate de la scadență și până la data de 15.03.2008, precum și la plata acestora în continuare, pentru perioada cuprinsă între 16.03.2008 și 03.06.2008 (data achitării impozitului pe venit microîntreprindere în sumă de 221,41 lei).
În baza art.163 Cod de procedură penală, s-a admis - în parte - cererea părții civile și s-a instituit un sechestru asigurător asupra bunurilor părții responsabile civilmente, până la concurența sumelor arătate mai sus.
S-a respins - ca neîntemeiată - cererea părții civile, privind instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului.
În baza art. 191 alin.3 Cod de procedură penală, inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la 1600 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța fondului - rejudecând în fond după casare - pe baza materialului probator administrat în cauză, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.3517/04.11.2005 a Judecătoriei Sectorului IV B, în dosar nr.7516/2004, definitivă sub aspectul laturii penale prin decizia penală nr.840/A din data de 13.09.2006 a Tribunalului București, Secția a Il-a penală, s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea în concurs a trei infracțiuni: infracțiunea prev. de art.11 pct.l lit.d din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 și art. 13 Cod penal, infracțiunea prev. de art.37 din Legea nr.82/1991 rap. la art.289 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și infracțiunea prev. de art.266 pct.2 din Legea nr.31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În concret, s-a reținut săvârșirea de către inculpat a următoarelor fapte ilicite, cu vinovăția cerută de dispozițiile legale (intenția) constând în: omisiunea înregistrării în contabilitatea societății a unor încasări cu consecința denaturării veniturilor și rezultatelor financiare cuprinse în bilanțurile contabile ale societăți al cărei administrator este pe anii 2001-2003, sustragerea de la plata de TVA și impozit pe venit, conducerea unei evidențe contabile duble (cu evidențierea încasările reale într-un registru extracontabil), în scopul diminuării veniturilor societății supuse impozitului pe venit și TVA și, nu în ultimul rând, folosirea în interes personal a sumei de provenită din încasările neînregistrate în evidențele contabile ale societății.
În ceea ce privește prejudiciul cauzat părții civile ANAF prin faptele ilicite susmenționate, potrivit raportului de expertiză dispusă în cauză, acesta constă în suma totală de plată (stabilită la data de 15.03.2008) în cuantum de 16 106,05 Ron, reprezentând TVA 5 881,30 Ron, impozit pe venit macro 221,41 Ron, dobânzi și penalități impozit micro de 1 160,22 Ron și dobânzi și penalități TVA de 8 843,12 Ron.
Din acest prejudiciu, inculpatul a achitat suma de 221, 41 lei RON reprezentând impozit pe venit microîntreprindere, astfel cum a rezultat din chitanța seria - nr.-/03.06.2008 emisă de Trezoreria Sector 4.
De asemenea, în soluționarea laturii civile a cauzei, instanța fondului a avut în vedere și dispozițiile art. 1003 cod civil potrivit cărora dacă prejudiciul este imputabil mai multor persoane, răspunderea acestora este una solidară (inculpatului ca făptuitor și societății al cărei administrator și asociat unic este inculpatul, cea din urmă ca și parte responsabilă civilmente).
Împotriva acestei soluții a declarat apel partea civilă ANAF (Agenția Națională de Administrație Fiscală) și inculpatul G, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia penală nr.357/A/5.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, s-a admis apelul formulat de partea civilă ANAF împotriva sentinței penale nr.304/13.02.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B; a fost desființată sentința penală apelată și, pe fond rejudecând: în baza art. 14 și 346 al. 1 a C.P.P. fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă ANAF.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata către partea civilă a sumei de 8169,0477 ron și majorări de întârziere, penalități de întârziere și dobânzi calculate de la data scadenței la data plătii efective.
În baza art. 163 Cod procedură penală, s-a luat măsura sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și ale părții responsabile civilmente, până la concurenta sumelor arătate mai sus.
În baza art. 164 al. 3 Cod procedură penală, măsura sechestrului asigurător va fi adusă la îndeplinire de organele proprii de executare ale părții civile.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate și a fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut următoarele:
Prima instanță a reținut corect că în speță sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, inculpatul fiind de altfel condamnat definitiv pe latură penală.
Inculpatul a condus o evidență contabilă dublă, producând Statului Român un prejudiciul în cuantum de 88169,0477 RON, la care se adaugă penalitățile de întârziere, expertiza întocmită în cauză de expert, fiind bazată - în principal - pe elementele pentru care inculpatul tocmai a fost condamnat respectiv pentru falsificarea evidențelor contabile.
În aceste condiții, Tribunalul a apreciat că nu există vreun motiv pertinent pentru a se înlătura raportul de expertiză contabilă întocmit de expert, fila 43-45 dup, prin care se reliefează un prejudiciu de 81.690.477 lei.
S-a mai reținut că a doua expertiză pur și simplu se mărginește la a menționa un prejudiciu mai redus fără a arăta de ce primul raport nu este convingător.
A fost apreciată ca întemeiată și critica potrivit căreia prima instanță nu a acordat, penalitățile de întârziere și dobânzile aferente aceste sume toate acestea decurgând de drept ope legis în baza art.32 alin.1 și art.33 raportat la art.119 și art. 120 din nr.OUG92/1993, toate acestea curgând de la data scadenței și până la plata efectivă.
Și ultima critică a apelantei parte civilă a fost apreciată ca fiind întemeiată, neexistând niciun motiv pentru respingerea cererii de aplicare a unui sechestru asigurător.
A arătat Tribunalul că, prejudiciul fiind dovedit instanța este datoare să i-a toate măsurile necesare pentru asigurarea plății debitului.
Sechestrul urmează a opera asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și părților responsabile civilmente și indiferent de forma de proprietate (coproprietate, cote părți, devălmășie, proprietate exclusivă etc).
Sechestrul urmează a se dispune și partea care pretinde că are drept de proprietate asupra bunurilor sechestrate poate promova contestație la executare respectiv partaj.
Este fundamental greșită identificarea prin sentință a bunurilor asupra cărora urmează să poarte sechestru întrucât acest lucru urmează a fi făcut de organul de executare cu ocazia inventarierii la fața locului.
O astfel de procedură se impune cu prisosință având în vedere că în afară de imobile și autoturisme sau venituri alte bunuri nu sunt declarate organelor fiscale ori pot exista și altele asupra cărora să poarte sechestru (bijuterii, blănuri, sume de bani).
De asemenea, pot apărea și bunuri viitoare ulterior pronunțării prezentei hotărâri, bunuri ce nu trebuie excluse din sfera sechestrului.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul invocând cazul de casare prevăzut de art.3859pct.171Cod procedură penală, constatând că soluția pronunțată este nelegală sub aspectul greșitei soluționări a laturii civile a cauzei.
Inculpatul a solicitat reducerea cuantumului sumelor la plata cărora a fost obligat și că este de acord cu raportul expertizei efectuat de expertul contabil și că a achitat o parte din sumă.
Curtea constată că, deși inculpatul a susținut constant că firma nu era plătitoare de TVA, din expertiza contabilă nu se menționează acest aspect și nici inculpatul nu a produs acte în acest sens.
De asemenea, a criticat decizia penală apelată invocând nelegalitatea acesteia, în sensul că, în mod greșit, i s-a aplicat sechestru asigurător pe bunurile sale atâta timp cât nu se cunoaște întinderea bunurilor sale personale.
Se apreciază că instanța de apel, fără a proceda la o examinare reală a bunurilor proprii ale inculpatului s-a mulțumit a face o enumerare de bunuri mobile și imobile, referindu-se și la bunuri viitoare însă, fără a preciza chiar în cazul instituirii sechestrului asigurator, până la concurența cărei sume, pe de o parte, pe de altă parte, în raport de scopul și consecințele pe care le implică o astfel de măsură ce trebuie să vizeze un bun propriu determinant, în caz contrar, instituirea unei asemenea măsuri este ineficientă cu privire la bunurile mobile și imobile ale inculpatului.
Așa fiind Curtea apreciază că soluția fondului este legală și temeinică sens în care în baza art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală urmează a admite recursul declarat de către inculpatul G, a casa în integralitate decizia penală nr.357/A/05.06.2009 a Tribunalului București Secția I-a Penală și să mențină sentința penală nr.304/13.02.2009 pronunțată de Judecătoria sector 4
Onorariu avocat oficiu în cuantum de 100 lei se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale 357/A din 5 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală.
Casează, în totalitate, decizia recurată și menține sentința penală nr.304 din 13 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4
Definitivă.
Pronunțată în ședință public, astăzi 3 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--
Red.-Jud.sect.4
Președinte:Dumitrița PiciarcăJudecători:Dumitrița Piciarcă, Lavinia Lefterache, Corneliu Bogdan
