Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 174/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.174/R/2009
Ședința publică din 25 martie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Claudia Ilieș JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Vasile Goja
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin:, procuror șef secție judiciară
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul și de partea civilă împotriva deciziei penale nr.2 din 14 ianuarie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, având ca obiect infracțiunea de evaziune fiscală, prev.de art.6 din Legea nr.241/2005.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind partea resp.civilmente și părțile civile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av., care solicită acordarea onorariului avocațial parțial pentru studiul dosarului și prezența sa la două termene de judecată.
Apărătorul ales al inculpatului depune la dosar un memoriu cuprinzând motivele de recurs.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate anterior și rejudecând cauza, să se dispună aplicarea unei pedepse cu amendă pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art.6 din Legea nr.241/2005 și să se respingă ca inadmisibilă cererea de constituire de parte civilă a numitei. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul, în calitate de asociat și administrator al SC Com SRL nu a virat la bugetul statului suma de 12.638 lei. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și a încercat să-și achite obligațiile către bugetul statului. Deși nu a reușit să-și achite integral datoriile față de stat până la primul termen de judecată, în cursul judecării cauzei inculpatul a plătit integral datoria față de stat. Nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului, a încercat să repare urmările faptei sale, astfel că pedeapsa amenzii ar fi suficientă pentru a se asigura îndreptarea inculpatului. În mod greșit s-a admis cererea de constituire de parte civilă formulată de numita. Inițial, aceasta a avut calitatea de martor în proces, iar ulterior a devenit parte civilă. În cazul infracțiunii de evaziune fiscală, subiectul pasiv este statul, deci numai DGFP S se poate constitui parte civilă în cauză. Dacă are pretenții față de inculpat, are posibilitatea de a se adresa instanței dacă apreciază că interesele sale au fost încălcate. Suma acordată cu titlu de daune morale este nejustificată. Nu s-au administrat probe care să justifice acordarea de daune morale. Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și respingerea recursului declarat de partea civilă.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului declarat de inculpat pentru motivele invocate. Raportat la fapta comisă, la prejudiciul cauzat și la faptul că a încercat să recupereze prejudiciul, apreciază că se poate aplica inculpatului pedeapsa amenzii. În ce privește constituirea de parte civilă a numitei, aceasta este inadmisibilă raportat la natura infracțiunii pentru care inculpatul este trimis în judecată, subiect pasiv fiind statul în cazul infracțiunii de evaziune fiscală. se poate adresa separat instanței pe calea unei acțiuni civile dacă apreciază că interesele sale au fost încălcate. Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, cu cheltuieli judiciare în sarcina statului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă și a achitat prejudiciul cauzat statului, solicitând aplicarea unei amenzi pentru infracțiunea săvârșită.
CURTEA
Prin sentința penală nr.309 din 10.10.2008 a Judecătoriei Zalău inculpatul (fiul lui G și, născut la 25.09.1967 in J, jud. S, cetățean român, fără antecedente penale, domiciliat in Z, B-dul -, nr. 24, - 3,. A,. 36, jud. S) a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 luni pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 6 din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 74 lit. a,b, c raportat la art. 76 lit d Cod penal.
În baza art. 81, 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată de 3 luni pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni, atrăgând atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
Conform art. 71 alin. 5 Cod penal, pe aceeași perioadă, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal.
În temeiul prevederilor art. 14 raportat la art. 346 Cod procedură penală și 998 și următoarele Cod civil, s-a admis în parte cererea părții civile și inculpatul a fost obligat să-i plătească suma de 6728 lei la care s-au adaugat dobânzi legale calculate până la data plății integrale a sumei, cu titlu de despăgubiri materiale.
De asemenea, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile suma de 5000 lei cu titlu de daune-morale.
S-a respins ca neîntemeiată cererea privind obligarea inculpatului la plata sumei de 1811 lei cu dobândă legală.
S-a admis cererea părții civile Direcția Generală a Finanțelor Publice S și inculpatul a fost obligat să plătească suma de 4531 lei cu titlu de despăgubiri, cu dobândă legală și penalități de întârziere calculate până la data plății integrale a debitului.
Conform art. 353 Cod procedură penală, s-a menținut măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile ale inculpatului, dispusă prin încheierea din 06.02.2008.
Conform art. 191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, urmând ca onorariul avocatului care asigurat asistența juridică obligatorie, d-na, în suma de 100 lei, să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați S, iar in baza art. 193 Cod procedură penală, 1000 lei către partea civilă, cu același titlu.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul este unic asociat și administrator al Com cu sediul în Z, societatea având ca obiect principal de activitate comerțul cu amănuntul, în special cu obiecte de îmbrăcăminte.
Partea civilă, o fost angajata a acestei societăți comerciale în perioada 27.03.2006 - 18.04.2007, desfășurând activitate de vânzător în magazinului aparținând Com
Partea civilă în data de 19.03.2007 a intrat în concediu prenatal și datorită unor probleme medicale prezentându-se la consult, a arătat că angajatorul nu a virat sumele datorate la bugetul asigurărilor de sănătate.
În această situație, partea civilă s-a prezentat la CAS S, unde i s-a comunicat că angajatorul său nu a plătit obligațiile din anul 2002.
Partea civilă a sesizat S, care în baza acestei sesizări a efectuat un control la Com, administrată de inculpat.
În urma verificărilor, organele fiscale au reținut că inculpatul în calitate de asociat unic și administrator al Com a reținut la sursă însă nu a virat la bugetul consolidat al statului următoarele sume: contribuția CAS reținută de la salariați in sumă de 3.550 lei; contribuție de asigurări pentru șomaj reținută de la asigurați in sumă de 383 lei; contribuție de la asigurări de sănătate reținută de la salariați in sumă de 2.424 lei; impozit pe venitul din salarii reținut in sumă de 2.044 lei; majorări de întârziere in sumă de 4.160 lei și penalități de întârziere in sumă de 77 lei.
În baza acestor concluzii ale verificărilor efectuate, DGFP S se constituie parte civilă în cauză, cu suma de 12.638 RON, incluzând și penalitățile de întârziere.
Inculpatul în faza de judecată a recunoscut comiterea faptei, deși înaintea de începerea urmăririi penale, acesta refuzat să-și achite obligațiile către bugetul statului, partea civilă insistând în acest sens, pentru a putea beneficia de drepturile conferite de calitatea de asigurat.
În faza de judecată, inculpatul a avut o altă atitudine, solicitând acordarea unui termen pentru plata sumelor datorate bugetului consolidat al statului.
Într-adevăr inculpatul și-a achitat aceste obligații restante, după sesizarea instanței, așa cum rezultă din chitanțele depuse la dosar.
Cu toate acestea, în sarcina inculpatului s-a reținut comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, deoarece elementele constitutive ale acesteia sunt întrunite în momentul în care sumele reprezentând impozite sau contribuțiile cu reținere la sursă nu au fost vărsate la buget, cu intenție în cel mul 30 de zile de la scadență.
În ceea ce privește elementul subiectiv al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, instanța a apreciat că acesta rezultă din perioada lungă în care inculpatul nu și-a îndeplinit obligațiile de virare a sumelor restante, precum și din atitudinea inițială față de solicitările părții civile, dar refuzând livrarea sumelor.
Având în vedere că inculpatul a achitat sumele datorate în cursul judecății, după primul termen de judecată, nu îi este aplicabilă cauza de reducere a pedepsei stabilită de art. 10 din Legea 241/2005.
Pentru o justă individualizare a pedepsei care să reflecte pericolul social concret al infracțiunii comise, s-a apreciat că pe lângă criteriile generale stabilite de art. 72 Cod penal, se impune și reținerea circumstanțelor atenuante facultative prevăzută de art. 74 lit. a,b,c Cod penal.
Cuantumul pedepselor aplicate de 3 luni și lipsa unor condamnări anterioare sunt aspecte care întrunesc primele 2 cerințe de art. 81 Cod penal, privind posibilitatea suspendării executării pedepsei.
Referitor la latura civilă a cauzei, instanța a reținut că s-au constituit părți civile Direcția Generală a Finanțelor Publice cu suma de 12.638 lei, reprezentând sumele reținute ca sursă de inculpat și nevirate la bugetul statului, precum și cu suma totală de 13.539 lei, din care 5.000 lei daune morale și 8.539 lei despăgubiri materiale, cu dobânzi legale, reprezentând indemnizație pentru creșterea copilului și contribuții neachitate la Casa de Asigurări de Sănătate
Cu privire la soluționarea laturii civile, s-a impus mențiunea că deși inculpatul a achitat in faza de judecată suma de 14.620 lei reprezentând obligații restante, cu penalități până la zi, prejudiciul cauzat prin comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat nu a fost integral acoperit.
Pentru diferența de 4531 lei la care se calculează penalități până la data plății efective, Direcția Generală a Finanțelor Publice S s-a constituit parte civilă, solicitând obligarea inculpatului la plata lor.
Cererea părții civile fiind considerată întemeiată și fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, prejudiciu,faptă ilicită, legătură de cauzalitate și vinovăție, a fost admisă, inculpatul urmând să fie obligat la plata sumei solicitate.
In ceea ce privește cererea părții civile, instanța a apreciat că poate fi admisă în parte, și a obligat inculpatul să-i plătească 6.728 lei, cu dobânzi legale, până la data plății integrale, sumă care reprezintă indemnizație pentru creșterea copilului in perioada 19.02.2007-martie 2008. Datorită nevirării la buget, de către inculpat, a sumelor reținute la sursă, partea civilă nu a beneficiat de indemnizație până in luna martie 2008.
Partea civilă a solicitat și acordarea sumei de 1.811 lei cu dobânzi, suma reprezentând contribuții la fondul asigurărilor de sănătate.
Acest capăt de cerere a fost respins, deoarece sumele reținute și nevirate de către inculpat la buget le include și pe cele reprezentând contribuții asigurați la fondul asigurărilor de sănătate, fiind incluse in constituirea de parte civilă a Direcției Generale a Finanțelor Publice S și la plata cărora inculpatul a fost obligat prin admiterea cererii acestei părți civile.
Partea civilă a solicitat și acordarea sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale, sumă menită să compenseze toate neajunsurile pricinuite de neplata de către inculpat la buget a sumelor reținute ca și contribuție asigurați.
Astfel, în primul rând, partea civilă a fost privată de cele mai elementare drepturi bănești și sociale precum asistența medicală gratuită și îndemnizația pentru creșterea copilului.
Instanța a apreciat această cerere drept întemeiată și a considerat că se impune acordarea daunelor morale solicitate pentru a compensa privațiunile și greutățile la care a fost expusă partea civilă prin fapta inculpatului.
Intr-o perioadă in care aceasta ar fi trebuit să aibă preocupări cu privire la starea sa de sănătate, sarcină și apoi creșterea copilului, a fost nevoită să facă demersuri atât pe lângă inculpat, apoi la autorități, să obțină cele mai elementare drepturi pentru care ea și-a îndeplinit obligațiile.
Pentru asigurarea plății despăgubirilor, prin încheierea din data de 06.02.2008 s-a dispus instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile ale inculpatului, măsură care s-a menținut până la achitarea sumelor datorate de către inculpat, părților civile.
Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău, inculpatul și partea civilă.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău consideră hotărârea nelegală pentru următoarele motive:
- în mod nelegal s-a dispus obligarea inculpatului la plata despăgubirilor către partea civilă pentru că inculpatul a fost condamnat pentru una din infracțiunile prevăzute de Legea nr.241/2005 care sunt infracțiuni ce prejudiciază bugetul general consolidat al Statului și numai Statul Român prin Agenția Națională de Administrație Fiscală poate avea calitatea de parte civilă.
- greșit s-a dispus menținerea sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatului pentru că această măsură poate fi instituită doar dacă partea civilă solicită și depune lista bunurilor proprietatea inculpatului și până la concurența valorii probabile a pagubei. Instanța de fond a încălcat dispozițiile art.163 al.2 Cod procedură penală prin indisponibilizarea tuturor bunurilor mobile ale inculpatului. Direcția Generală a Finanțelor Publice S nu a solicitat luarea măsurii sechestrului asigurator însă instanța trebuie să ia această măsură asupra bunurilor inculpatului și părții responsabile civilmente până la concurența sumei de 14.730 lei în vederea garantării recuperării pagubei create părții civile.
Inculpatul consideră că hotărârea este netemeinică în privința pedepsei aplicate, având în vedere conduita anterioară consideră că se putea aplica amendă. Mai arată că prin sentința atacată greșit s-a admis cererea de constituire de parte civilă a numitei pentru că în cazul infracțiunii de evaziune fiscală subiectul pasiv este Statul și astfel doar Direcția Generală a Finanțelor Publice S se poate constitui parte civilă. are posibilitatea să introducă acțiune civilă față de inculpat sau față de angajatorul SC Com SRL. Este nejustificată și acordarea sumei de 5.000 lei RON daune morale pentru că nu s-au administrat probe pentru justificarea acestora.
Mai arată că trebuia introdusă în cauză SC Com SRL ca parte responsabilă civilmente.
Solicită trimiterea cauzei pentru rejudecare pentru judecarea cauzei în lipsa unei părți nelegal citate.
Partea civilă prin reprezentantul său, arată că din culpa inculpatului ea nu a avut calitatea de asigurat și nu a putut beneficia de drepturile bănești ce i se cuveneau pentru îngrijirea copilului nou-născut și nici de serviciile medicale și medicamente. În momentul în care a suferit un accident de circulație a fost nevoită să-și achite serviciile medicale și medicamentele.
Solicită obligarea inculpatului și la plata sumei ce reprezintă contribuția la fondul asigurărilor de sănătate.
Prin decizia penală nr.2 din 14 ianuarie 2009 Tribunalului Sălaj, s-au admis apelurile PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA ZALĂU și a inculpatului desființându-se hotărârea atacată cu privire la menținerea măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatului și cu privire la despăgubirile civile în sumă de 4531 lei cu dobânda legală și penalități de întârziere la care a fost obligat față de partea civilă
Judecând cauza pe fond sub aceste aspecte, s-a înlăturat menținerea sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatului precum și mențiunea privind obligarea inculpatului la plata sumei de 4531 lei către partea civilă S, constatând că inculpatul a achitat suma.
S-a respins ca nefondat apelul părții civile.
Partea civilă a fost obligată să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat următoarele:
Cu privire la apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, potrivit art.163 Cod procedură penală, măsurile asiguratorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanța de judecată și constau în indisponibilizarea bunurilor inculpatului și ale părții responsabile civilmente până la concurența valorii probabile a pagubei, la cererea părții civile, prin instituirea unui sechestru.
Partea civilă care solicită aceste măsuri trebuie să depună lista bunurilor asupra cărora solicită sechestrul și dovada dreptului de proprietate al inculpatului asupra bunurilor.
Deși partea civilă nu a depus aceste acte, în mod nelegal prin încheierea din 06.02.2008 s-a instituit sechestrul asigurator asupra tuturor bunurilor mobile ale inculpatului iar prin sentința atacată această măsură a fost menținută deși s-au încălcat dispozițiile art.163 Cod procedură penală.
În ceea ce privește partea civilă s-a constatat că aceasta a fost angajată la SC Com SRL ca vânzător însă datorită conduitei culpabile a inculpatului care în calitate de administrator al societății comerciale nu a achitat taxele către Casa de Sănătate S, a fost prejudiciată prin neachitarea îndemnizației pentru creșterea copilului.
Chiar dacă în speță Direcția Generală a Finanțelor Publice S are calitatea de parte civilă pentru toate sumele reținute de inculpat de la angajați și nevirate la bugetul statului, prin fapta sa inculpatul a produs un prejudiciu și numitei angajata societății comerciale care nu a putut beneficia de îndemnizația pentru creșterea copilului.
Având în vedere că partea civilă având unele probleme medicale și din cauza conduitei inculpatului nu a beneficiat nici de plata concediului medical, serviciilor medicale și contravaloarea medicamentelor este îndreptățită și la repararea prejudiciului nepatrimonial așa cum corect a apreciat și instanța de fond prin sentința atacată.
Cu privire la apelul inculpatului, s-a constatat că motivul invocat în legătură cu partea civilă nu este întemeiat pentru aceleași considerente arătate mai sus.
Este neîntemeiat și motivul privind necitarea părții responsabile civilmente pentru că încă prin încheierea din 19 martie 2008 (83) s-a dispus citarea SC Com SRL Z ca parte responsabilă civilmente.
Individualizarea pedepsei s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art.72 Cod penal, s-a avut în vedere atât conduita inculpatului anterior săvârșirii faptei cât și atitudinea acestuia în cursul procesului acesta achitând o parte din prejudiciul produs. Pentru aceste motive s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante și s-a aplicat o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege și fără executare în regim de detenție.
În ce privește apelul părții civile s-a reținut că din actele existente la dosarul cauzei rezultă că partea civilă a solicitat obligarea inculpatului și la plata sumei de 1811 lei reprezentând contribuția la fondul asigurărilor de sănătate, cu dobânzile legale.
Direcția Generală a Finanțelor Publice S s-a constituit parte civilă cu sumele reținute de inculpat de la angajați și nevirate la bugetul de stat, sume în care sunt incluse și contribuțiile asiguraților la fondul asigurărilor de sănătate. Inculpatul a făcut dovada achitării sumei totale cu care Direcția Generală a Finanțelor Publice S s-a constituit parte civilă astfel că nu mai poate fi obligat la aceeași sumă de bani și către persoana fizică.
Împotriva hotărârii au declarat recurs, în termen legal, inculpatul și partea civilă.
Inculpatul a solicitat casarea deciziei, împreună cu sentința instanței de fond și rejudecând, să se dispună condamnarea sa la pedeapsa amenzii, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev.de art.6 din Legea 241/2005 și să se respingă ca inadmisibilă acțiunea civilă a numitei. În motivarea recursului, s-a arătat că inculpatul a avut o conduită corespunzătoare în cursul procesului, nu are antecedente penale, a achitat sumele pe care le datora statului, astfel că pedeapsa amenzii este suficientă pentru îndreptarea sa. În ceea ce privește pretențiile civile ale numitei, s-a arătat că atât daunele morale, cât și cele materiale nu sunt justificate, întrucât în cazul infracțiunii de evaziune fiscală subiectul pasiv este statul prin DGFP.
Partea civilă a invocat prin motivele de recurs netemeinicia hotărârilor sub aspectul neacordării pretențiilor în suma de 1811 lei cu dobânzile legale reprezentând contribuțiile la CAS S, nevirate pentru perioada în care a fost angajată la SC Com SRL, respectiv 7 martie 2006 - 20 februarie 2008. susținut că datorită faptului că inculpatul nu a virat sumele corespunzătoare la CAS, partea civilă a fost lipsită de indemnizația pentru creșterea copilului și asistența medicală gratuită, iar sumele acordate cu titlu de daune morale sunt justificate prin crearea unei situații speciale în perioada în care s-a ocupat de îngrijirea copilului, datorită neajunsurilor materiale.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că atât recursul inculpatului, cât și al părții civile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească, coroborate cu recunoașterea faptei de inculpat, în mod judicios s-a reținut că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev.de art.6 din Legea 241/2005, faptă constând în aceea că în calitate de asociat și administrator al SC Com SRL Z, având ca angajată pe numita, în perioada 27 martie 2006 - 18 aprilie 2007, reținut ca sursă, dar nu a virat la bugetul statului contribuțiile CAS, contribuția de asigurări pentru șomaj, asigurări de sănătate, impozit pe venit din salarii, cauzând un prejudiciu DGFP S în sumă de 12.638 lei care includ majorări și penalități de întârziere, faptă ce a avut drept consecință neacordarea indemnizației de concediu prenatal și pentru îngrijirea copilului în favoarea părții civile.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, s-a avut în vedere atitudinea sa, anterioară și ulterioară comiterii faptei, împrejurarea că a achitat prejudiciul cauzat DGFP S, reținându-se în favoarea sa circumstanțele atenuante prev.de art.74 lit.a,b și c pen. împrejurare ce a avut ca și consecință reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, instanța orientându-se spre pedeapsa închisorii. Raportat la gradul de pericol social concret al faptei, consecințele produse, nu numai în dauna statului, dar și a angajaților inculpatului, aplicarea unei pedepse cu amendă nu este suficientă pentru reeducarea sa.
Referitor la modul de soluționare a acțiunii civile a numitei, se constată că în mod corect instanțele au apreciat că între fapta inculpatului și prejudiciul cauzat acesteia, există o legătură de cauzalitate indirectă și chiar dacă subiectul pasiv al infracțiunii de evaziune fiscală este statul prin DGFP, în baza dispozițiilor care reglementează răspunderea civilă delictuală și anume art.998 civ. partea civilă este îndreptățită la despăgubiri.
Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile suma de 6728 lei cu dobânda legală, sumă ce reprezenta indemnizația pentru creșterea copilului în perioada 19 februarie 2007 - martie 2008, dar în mod corect nu s-a acordat și suma de 1811 lei cu dobânda legală, întrucât această sumă s-a inclus în cele pe care inculpatul a fost obligat să le plătească DGFP S și pe care le-a virat în cursul procesului.
Daunele morale acordate în sumă de 5000 lei sunt justificate prin suferințele psihice la care a fost expusă partea civilă datorită neajunsurilor materiale, în condițiile în care avea de îngrijit un nou născut.
Față de cele mai sus reținute, se apreciază că ambele recursuri declarate în cauză sunt nefondate și vor fi respinse în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen.
Văzând și disp.art.192 alin.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul domiciliat în Z,-, -.A,.36, jud. S și de partea civilă domiciliată în Z, str.- -, -8,.19, jud. S împotriva deciziei penale nr.2 din 14 ianuarie 2009 a Tribunalului Sălaj.
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C suma de 50 lei, onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, sumă ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat la 250 lei, din care 50 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu și respectiv pe partea vătămată la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.CI/MR
14.04.09/3 EX.
Președinte:Claudia IlieșJudecători:Claudia Ilieș, Ana Covrig Vasile Goja
