Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta.
| Comentarii |
|
ROMÂ N
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DE CIZIA NR. 885
Ședința publică din data de 09 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 2: Mihai Viorel Tudoran
Judecător - - -
Grefier -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui -. și al lui, născut la 30 mai 1959, domiciliat în Târgoviște, B-dul -,. 6,. A,. 20, Cod poștal -, Județ D, împotriva deciziei penale nr. 98 din 15 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și sentinței penale nr. 490 din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, prin care, în baza disp. art. 31 alin. 2 Cod penal raportat la art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994, modificată și republicată, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art. 37 lit. a, b Cod penal și art. 13 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. c Cod penal, acela de a nu mai desfășura activitatea de administrator de societate comercială.
În baza disp. art. 290 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, art. 33 lit. a Cod penal și art. 37 lit. a, b Cod penal, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza disp. art. 34 lit. b Cod penal inculpatului i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, alături de pedeapsa complementară.
În baza art.71 alin.2 Cod penal inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a, cu excepția dreptului de a alege și lit. b Cod penal.
În baza art. 14 Cod procedură penală, cu art. 346 Cod procedură penală, a fost admisă acțiunea civilă formulată de - prin D (conform adresei nr.11627/11.04.2007) și a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC AGROD. SRL Târgoviște, prin lichidator judiciar și - P, la plata către aceasta a sumei de 3.196.211.RON, reprezentând TVA - dedus nelegal, la care se adaugă dobânzile și majorările legal calculate până la data achitării efective a acestei sume.
Potrivit disp. art.348 Cod procedură penală, cu art.455 Cod procedură penală, s-a dispus anularea facturilor falsificate de către inculpat, respectiv cele 151 facturi fiscale și cele 191 chitanțe.
În baza disp. art.191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 9.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, asistat de avocat ales din cadrul Baroului D, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 130 depusă la dosar, fila 26, lipsind intimatele DGFP D, Agenția Națională de Administrare Fiscală B și SC SRL.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Recurentul inculpat, având cuvântul, solicită să se ia act că își menține declarațiile date și nu dorește să de-a o nouă declarație în fața instanței de recurs.
Avocat, pentru recurentul inculpat, depune la dosar motive de recurs și comunică un exemplar și reprezentantului Ministerului Public, după care, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Curtea, ia act că nu sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat, pentru recurentul inculpat, solicită în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 8 alin. 1 din legea nr. 241/2005 nefiind întrunite elementele constitutive prevăzute de art. 8 alin. 1 pentru care prin încadrarea faptei comisă în perioada august 2004- martie 2005 a fost trimis în judecată.
De asemenea, solicită achitarea și pentru fapta prev. de art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994, întrucât cele fapte 151 de facturi fiscale emise de SC EN 2003 și SC nu pot fi considerate false având în vedere că provin de la societăți constituite legal și înregistrate la Registrul Comerțului, au fost procurate în mod legal și au existat contracte de vânzare-cumpărare.
Arată că fiecare factură a fost semnată de către furnizor și aplicată ștampila societății.
Nici aspectul că cele două societăți sunt de timp "fantomă" nu poate fi reținută de către instanță, având în vedere că acestea au fost controlate, așa cum reiese din procesul-verbal încheiat la data de 21.02.2006, filele 59-66 vol. II și respectiv la 30.03.2006, filele 76-81 vol. II, potrivit cărora SC EN 2003 a emis un număr de 92 facturi fiscale și SC COM a emis 59 de facturi fiscale.
Consideră că această motivație a instanței intră în contradicție cu actul de inculpare.
Apreciază că operațiunile comerciale efectuate de inculpat au fost legale iar concluziile rechizitoriului sunt în contradicție cu probatoriile administrate.
În subsidiar, solicită aplicarea disp. art. 36 Cod penal, să se dispună contopirea pedepselor, să se constate că infracțiunile sunt concurente cu cele pentru care a fost condamnat și să se constate că pedeapsa a fost integral executată.
Nu în ultimul rând să fie avută în vedere fila 265 dosar fond.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârilor pronunțate ca fiind temeinice și legale, având în vedere că din probatoriile administrate în cauză rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului. În acest sens solicită să fie avute în vedere declarația de recunoaștere a inculpatului, a celor doi martori precum și a martorei care ținea evidența contabilă a societății pe baza documentelor puse la dispoziție de către inculpat.
Cu privire la cererea de contopire a pedepsei, solicită respingerea cererii ca neîntemeiată.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că a respectat legea, se supune ei, dar să fie avută în vedere și situația familială.
În subsidiar, solicită contopirea pedepselor.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 490/25.11.2008 a Judecătoriei Târgoviște în baza disp. art.31 alin.2 Cod penal raportat la art.11 lit.c din Legea nr.87/1994, modificată și republicată, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.37 lit.a, b Cod penal și art.13 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.c Cod penal, acela de a nu mai desfășura activitatea de administrator de societate comercială.
În baza disp. art.290 Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.33 lit.a Cod penal și art.37 lit.a, b Cod penal, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza disp. art.34 lit.b Cod penal inculpatului i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, alături de pedeapsa complementară.
În baza art.71 alin.2 Cod penal inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a, cu excepția dreptului de a alege și lit.b Cod penal.
În baza art.14 Cod procedură penală, cu art.346 Cod procedură penală, a fost admisă acțiunea civilă formulată de - prin D și a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC AGROD. SRL Târgoviște, prin lichidator judiciar și - P, la plata către aceasta a sumei de 3.196.211.RON, reprezentând TVA - dedus nelegal, la care se adaugă dobânzile și majorările legal calculate până la data achitării efective a acestei sume.
Potrivit disp. art.348 Cod procedură penală, cu art.455 Cod procedură penală, s-a dispus anularea facturilor falsificate de către inculpat, respectiv cele 151 facturi fiscale și cele 191 chitanțe.
În baza disp. art.191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 9.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că din analiza materialului probator administrat în cauză, instanța a reținut că, în fapt, inculpatul în calitate de administrator al SC.--SRL Târgoviște, în perioada august 2004 - martie 2005, pe baza experienței acumulate în activitatea anterior desfășurată de comercializare en de cereale, pentru a beneficia de regimul de deducere fiscală a TVA și pentru a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale către bugetul consolidat al statului, pentru TVA-ul colectat cu ocazia revânzărilor, și-a procurat mai multe carnete de facturi fiscale și chitanțiere de la două societăți comerciale SC. En--2003 SRL C și SC. -SRL C, în numele cărora inculpatul a emis în perioada respectivă un număr total de 151 facturi fiscale și 191 chitanțe, care au fost înregistrate în contabilitatea societății pe care a administrat-o, atestând astfel operațiuni fictive de achiziții de produse agricole de la cele două societăți.
Probatoriul administrat în cauză a relevat că operațiunile de înregistrare în evidența contabilă a societății au fost efectuate de martora, pe baza documentelor puse la dispoziție de către inculpat și a solicitării acestuia, determinând-o pe aceasta, pe întreaga perioadă pe care s-a desfășurat activitatea acestei societăți, să înregistreze operațiunile și cheltuielile nereale în evidența contabilă a SC.-, această persoană neavând reprezentarea faptelor.
Martora, audiată în cauză, a relatat în concret cum se efectuau aceste operațiuni de evidențiere a documentelor aduse de inculpat, iar inculpatul a recunoscut că nu aveau loc și nu se efectuat operațiuni reale, ci decât se întocmeau astfel de documente, respectiv borderouri de achiziții false, pe care ulterior le folosea pentru a ridica sume din bănci.
Declarația de recunoaștere a inculpatului, făcută în instanță, dar și în faza de urmărire penală, în care descrie în detaliu activitatea frauduloasă desfășurată, mecanismul prin care reușea să-și procure diferite sume pentru a face față unei situații familiale deosebite, se coroborează cu declarații ale martorilor audiați în instanță, respectiv cei care acționau pe bază de comision convenit cu inculpatul la achiziția de produse agricole de la persoane fizice din zonele cerealiere ale țării.
Apărarea invocată în concluziile scrise depuse de apărătorul inculpatului, în sensul că de fapt ar fi avut loc operațiuni reale între firma inculpatului și cele două societăți comerciale din C, nu poate fi primită atâta timp cât însuși inculpatul a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată, modul de acționare detaliindu-l în declarația dată la urmărirea penală, declarație menținută în integralitatea sa și cu ocazia ascultării în instanță.
Tot din declarația inculpatului coroborată cu declarațiile martorilor și a rezultat că inculpatul a întocmit în fals cele 151 de facturi fiscale și 191 chitanțe evidențiate în actul de trimitere în judecată, sau dacă nu le-a completat integral, s-a folosit de ajutorul altor persoane - martori audiați în cauză, inculpatul completându-le de fiecare dată la rubrica privind datele de identitate ale expeditorului, respectiv ale furnizorului, cât și la rubrica de primire unde figurează beneficiarul și unde inculpatul și-a aplicat semnătura.
Martorul a confirmat că în perioada 2004 - începutul anului 2005, însoțindu-l prin țară pe inculpat, în vederea achiziționării de cereale, a completat 69 facturi fiscale și 102 chitanțe în care a înscris datele puse de inculpat, însă la rubricile furnizor și beneficiar, inculpatul semna personal și aplica ștampila celor două societăți comerciale în numele cărora achiziționa.
De altfel inculpatul a recunoscut necondiționat că a întocmit în fals documentele, inclusiv borderourile de achiziții.
Faptele fiind probate și vinovăția inculpatului fiind stabilită, instanța a stabilit răspunderea penală a inculpatului, atât pentru participația improprie la infracțiunea de evaziune fiscală, prev.de art.31 alin.2 Cod penal, raportat la art.11 lit.c din Legea nr.87/1994, modificată și republicată, în vigoare la data săvârșirii faptelor și fiind mai favorabilă inculpatului decât actuala lege a evaziunii fiscale nr.241/15.07.2005, care în art.8 alin.1 incriminează aceeași faptă de evaziune fiscală, infracțiune săvârșită în concurs cu cea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev.de art.290 Cod penal.
Având în vedere că atât în ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală, cât și de fals inculpatul a acționat pe întreaga perioadă august 2004 - martie 2005 în baza aceleiași rezoluții infracționale, s-au reținut dispozițiile art.41 alin.2 Cod penal pentru fiecare din infracțiunile comise și alături de aceasta, dat fiind condamnările anterioare suferite de inculpat, așa cum acestea rezultă din fișa de cazier judiciar, urmează a se reține că inculpatul a comis cele 2 infracțiuni, aflat în stare de recidivă, prev.de art.37 lit. și b Cod penal.
Pentru săvârșirea participației la evaziune fiscală, având în vedere pericolul social sporit relevat de împrejurarea că inculpatul a acționat într-o perioadă mare de timp, iar faptele sale au avut drept consecință producerea unei pagube considerabile în dauna bugetului consolidat al statului, dar având în vedere și situația personală a inculpatului care, deși recidivist, are o situație familială deosebită, având soția suferindă de o boală gravă, și totuși a înțeles că trebuie să se supună rigorilor legii, adoptând încă din faza de urmărire penală, după ce inițial a negat săvârșirea faptelor, o poziție sinceră, instanța apreciază că prin aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare, se dă un răspuns penal corespunzător gravității faptelor pe care le-a comis, pedeapsă principală la care se va aplica și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.c Cod penal, acelea de a nu mai desfășura activitate de administrator de societate comercială. Pentru aceleași considerente, instanța va aplica inculpatului pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev.de art.290 Cod penal, în forma continuată, urmând ca în baza art.34 lit.b Cod penal, inculpatului să i se aplice pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, alături de pedeapsa complementară.
Aplicându-i o astfel de pedeapsă cu închisoarea, de drept aceasta atrage aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a cu excepția dreptului de a alege și lit.b din Codul penal.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a reținut că Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, a formulat pretenții civile în cuantum de 3.193.211 lei RON, la care să se adauge dobânzile legale și penalitățile - calculate până la acoperirea integrală a prejudiciului, această sumă fiind determinată prin constatările făcute de inspectorii fiscali, constatare aflată la filele 10-32 în volumul 2 din dosarul de urmărire penală și anexele la această constatare.
S-a înlăturat raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză de expertul, întrucât concluziile acestuia nu pot combate cuantumul sumelor determinate de inspectorii fiscali ca pagubă în bugetul consolidat al statului întrucât, așa cum a învederat expertul, inculpatul nu a pus la dispoziție întreaga documentație contabilă a firmei, astfel că sumele determinate de expert sunt incerte.
Așa fiind, instanța în baza art.14 și art.346 Cod proc.penală, a admis acțiunea civilă promovată de D și l-a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC.--SRL Târgoviște la plata către stat a sumei de 3.196.211 RON reprezentând TVA dedus nelegal, la care s-a adaugat dobânzile și majorările legal calculate până la data achitării efective a acestei sume.
Având în vedere că inculpatul, prin activitatea sa frauduloasă, a falsificat cele 151 de facturi și 191 de chitanțe, instanța potrivit disp.art.348 Cod proc.penală combinat cu art.445 Cod proc.penală, a dispus anularea acestor înscrisuri falsificate, înscrisuri identificate și aflate la filele 1 - 448 în volumul III din dosarul de urmărire penală nr.23/D/P/2006 al -Serviciul Teritorial Ploiești.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul care, prin decizia penală nr. 98/2009 a Tribunalului Dâmbovițaa fost respins ca nefondat.
În considerentele deciziei s-a reținut că în procesul-verbal de constatare întocmit la 11.10.2005, comisarii Gărzii Financiare D au reținut, în urma unui control privind SC SRL, al cărui administrator era inculpatul, că cerealele comercializate de această societate, în perioada august 2004 - martie 2005 au fost achiziționate de la persoane fizice, pe bază de borderouri de achiziție neînregistrate în evidența contabilă.
S-a mai reținut că pentru justificarea provenienței cerealelor și pentru deducerea neleaglă de TVA, societatea a utilizat și înregistrat ca documente de proveniență facturile fiscale emise în numele SC SRL C și SC En SRL
Totodată, la cele două societăți comerciale menționate au fost efectuate, de asemenea, controale ale inspecției fiscale, ocazia cu care s-a încheiat procese-verbale la data de 21.02.2006 (filele 59 - 66 vol.II dosar ) și 30.03.2006 (filele 76 - 81 vol.II dosar ).
În aceste acte de control întocmite s-a reținut că au fost emise facturi fiscale către SC SRL Târgoviște în perioada august 2004 - martie 2005, respectiv un număr de 92 facturi fiscale de către SC En SRL C și un număr de 59 facturi de către SC SRL C, care nu au fost înregistrate în evidența tehnico-operativă și în evidența contabilă a celor două societăți.
Prin atestarea operațiunilor fictive de cumpărare de la societățile menționate cu prețuri care includeau și TVA-ul, inculpatul a diminuat TVA-ul de plată, deducând în mod nelegal suma de 3.196.211 lei.
Din declarațiile martorilor audiați, atât pe parcursul urmăririi penale, cât și de către instanța de fond, a rezultat, de asemenea, că inculpatul achiziționa cereale de la persoane fizice, pe bază de borderouri de achiziție.
Chiar inculpatul a recunoscut în fața instanței că achiziționa cereale de la diferite societăți și persoane fizice din țară, că borderourile de achiziție erau false, vis-a-vis de numele persoanelor de la care achiziționa, borderourile folosindu-le pentru a ridica din bancă sumele cu care ar fi plătit în mod real cerealele, plăți pe care, în realitate, nu le făcea. De fapt, el doar întocmea documentele, fără a efectua operațiuni reale.
Într-adevăr, recunoașterea săvârșirii faptei de către inculpat nu poate avea o valoare probatorie numai prin ea însăși, atâta timp cât nu se coroborează și cu alte probe administrate în cauză.
Însă, în speță, declarația sa este în acord cu celelalte probe efectuate, din care rezultă că inculpatul a efectuat achiziții și de la persoane fizice, fără întocmirea vreunui document. În acest sens stă dovadă declarația martorului (fila 126 dosar fond), care a precizat că în momentul în care a vândut inculpatului cereale nu s-a întocmit nici un document.
De asemenea, din probe rezultă că în achizițiile de la persoane fizice sau juridice pe care le-a făcut, inculpatul era ajutat, printre alții, de martorul, care îi procura cereale, potrivit depoziției sale, pentru SC SRL. Cu prilejul acestor achiziții întocmea borderouri de achiziție care îi erau date în alb de către inculpat, el completând datele persoanelor, cantitățile de cereale și prețul plătit.
Totodată, la completarea actelor contabile a ajutat, conform propriei depoziții, și martorul, care a arătat că la solicitarea inculpatului a completat facturi fiscale cu datele pe care i le dicta acesta.
Lucrările de contabilitate au fost ținute însă de, care a înregistrat în contabilitate documentele predate de către inculpat, și care i-a atras atenția că încalcă disciplina de casă.
Nu a putut fi primită apărarea inculpatului că nu au fost efectuate probe care să completeze recunoașterea faptei de către inculpat.
De asemenea, nu s-a putut fi primită nici apărarea potrivit căreia în lipsa unei expertize grafice care să stabilească cine a fost semnatarul fiecăruia dintre actele falsificate, nu putea fi dată o soluție în cauză, de vreme ce pe parcursul urmăririi penale a fost efectuat un raport de constatare tehnico-științifică nr.41208/14.09.2006, care a examinat 151 de facturi fiscale și 191 chitanțe și a concluzionat că un nr. de 16 facturi fiscale au fost completate de către, iar pe 69 de facturi fiscale și 102 chitanțe fiscale scrisul a fost efectuat de către. Evident înscrisurile menționate au fost falsificate, actele respective atestând livrarea de cereale de către societățile cu sediul în C, situație în care scrisul de completare a acestora nu avea cum și de ce să fie executat de către cei doi parteneri de afaceri ai inculpatului.
O astfel de probă a fost considerată, în aceste condiții, în apel, ca fiind neutilă și neconcludentă cauzei, cererea de efectuare a ei fiind respinsă, neavând relevanță pentru justa soluționare a cauzei dacă semnătura existentă pe aceste acte aparținea inculpatului sau altor persoane, de vreme ce probele menționate au dovedit că livrările de cereale nu au avut loc în realitate, deci înscrisurile erau false și cu toate acestea au fost înregistrate în contabilitatea firmei administrată de către inculpat, la solicitarea sa, cu consecința deducerii nelegale a TVA-ului.
Față de cele reținute s-a apreciat că a fost dovedită pe deplin vinovăția inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii de participație improprie la evaziune fiscală, pentru care instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului.
S-a apreciat că sunt îndeplinite cerințele art.31 alin.2 Cod penal rap. la art.11 alin.1 lit.c din legea nr.87/1994, modificată și republicată, în vigoare la data săvârșirii faptelor, cu reținerea prevederilor art.41 alin.2 Cod penal, probele administrate dovedind că inculpatul, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a determinat-o pe contabila societății să înregistreze operațiuni nereale în contabilitatea firmei, care a avut ca scop diminuarea TVA-ului colectat și datorat bugetului statului și deducerea nelegală a unei sume mari de bani, faptă care se regăsește în prevederile art.8 din Legea nr.241/2005, prima lege fiindu-i cea favorabilă inculpatului, din punct de vedere al pedepselor prevăzute de lege, și în baza căreia, în mod corect, s-a dispus condamnarea inculpatului.
Totodată, tribunalul a reținut că instanța a constatat, în mod corect, vinovăția inculpatului și cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 Cod penal, din probe (printre care și declarația sa și a martorului ) rezultând întrunirea condițiilor cerute de lege în acest sens.
La individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată, instanța de fond a avut în vedere disp. art.72 Cod penal, referitoare la gradul de pericol social al faptei săvârșite, considerat ca ridicat, în raport și de prejudiciul cauzat bugetului statului, dar și la circumstanțele personale ale inculpatului, cu o situație familială grea, dar, în același timp, cunoscut cu antecedente penale care au atras aplicarea disp. art.37 Cod penal.
Se apreciază că pedepsele ce i-au fost aplicate au fost corect individualizate în raport cu aceste criterii, starea sa de recidivă nepermițând aplicarea unei pedepse neprivative de libertate.
Sub aspectul laturii civile, față de prejudiciul cauzat de activitatea infracțională desfășurată de inculpat se impunea, așa cum s-a și realizat, obligarea sa la repararea acestuia, cuantumul fiind cel rezultat în urma constatării întocmite de către inspectorii fiscali, expertiza contabilă efectuată în cauză fiind în mod just înlăturată, față de nedepunerea tuturor înscrisurilor necesare efectuării ei (fila 580 dosar fond), la dispoziția expertului fiind puse, în vederea constatării, doar 89 de chitanțe.
Față de cele reținute, sentința pronunțată de către instanța de fond s-a apreciat ca fiind legală și temeinică, motiv pentru care, în baza disp. art.379 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, apelul fiind respins ca nefondat.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul.
În motivarea scrisă a recursului (fila 43 și urm.) inculpatul arată, în esență, că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat (art.11 lit.c din Legea nr. 87/1994), întrucât cele 151 de facturi emise de SC e En 2003 și SC nu pot fi considerate false datorită faptului că aceste societăți figurează la Registrul Comerțului, au fost procurate legal de către aceste societăți, între SC SRL și acestea au existat contracte de livrare, iar pe fiecare factură există "real" semnătura administratorului și ștampila societății furnizoare.
De asemenea, nu poate fi reținut că cele două societăți sunt de tip "fantomă" pe considerentul că cei doi cetățeni moldoveni nu apar ca persoane intrate sau ieșite din România, mai ales că la BNP au fost întocmite procurile date de aceștia.
Și din declarația martorei rezultă că cetățenii și au fost prezenți la sediul SC SRL.
Se mai susține că nu este arătată modalitatea în care inculpatul a ajuns în posesia celor 151 facturi fiscale și acest lucru s-a făcut de către organele judiciare doar pe baza declarației martorilor. Operațiunile comerciale desfășurate de inculpat au fost legale, contabilizate, facturile emise de cele două societăți fiind semnate la furnizor de către și ștampilate.
În fine, recunoașterea inculpatului, nu se coroborează cu probatoriile administrate în cauză, singurul aspect real este că a întocmit în fals borderouri de achiziții și pentru care va răspunde penal.
Examinând hotărârile atacate în raport de probele administrate în cauză, de criticile invocate, Curtea va constata că recursul este nefondat.
În ceea ce privește aspectul procesual se constată că ne aflăm în al treilea grad de jurisdicție, ceea ce înseamnă că recursul trebuie să se întemeieze conform efectului devolutiv, pe cel puțin unul din cazurile de casare prev. de art. 3859Cod proc. penală.
Din analiza motivelor depuse de recurent rezultă că acestea pot fi comasate și apoi subsumate unui singur caz de casare, respectiv cel prev. de art. 3859pct.18 Cod proc. penală (când s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare). Acest lucru este reliefat de aspectele invocate de recurent în sensul că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev.de art. 11 lit.c din Legea nr.87/1994, așa cum au reținut instanțele fondului.
Pentru a se putea reține acest caz de casare este necesar să se constate că situația de fapt stabilită de instanțele fondului este contrară probelor aflate la dosar, iar nu doar dreptul de apreciere al probelor, care este la latitudinea acestora. Mai mult decât atât, eroarea trebuie să fie gravă, adică să conducă la greșita condamnare a inculpatului, deci o soluție, de regulă, inversă față de cea pronunțată.
În speța de față, Curtea constată că nu există acest caz de casare, întrucât situația de fapt reținută de instanțele fondului se bazează pe probele administrate, nefiind contrară acestora.
Astfel, din procesul-verbal de constatare întocmit de Garda Financiară la 11.10.2005, rezultă că SC SRL administrată de inculpat, a achiziționat cereale de la persoane fizice pe bază de borderouri, fără a le evidenția în contabilitate, ele fiind apoi comercializate.
S-a mai reținut în actele de control ale inspecției fiscale (procesul-verbal din 21.02.2006 și 30.03.2006- filele 59-66 și 76-81 vol.II dosar urmărire penală) că au fost emise facturi fiscale către SC En SRL C (92) și către SC SRL C (59), facturi ce nu au fost înregistrate în contabilitatea celor două societăți.
Chiar inculpatul recunoaște în motivarea recursului că se face vinovat pentru săvârșirea infracțiunii de fals, întrucât a întocmit în fals borderouri de achiziții pentru a scoate bani din bancă (fila 48), iar acest lucru s-a făcut pentru a achiziționa și a vinde mai departe cerealele, existând deci conexitatea etiologică între infracțiunea de fals (infracțiunea mijloc) și evaziune fiscală (infracțiunea scop).
Mai rezultă din probe și că inculpatul, în perioada august 2004-martie 2005 și-a procurat chitanțe și carnete de facturi fiscale ale unor societăți comerciale (în speță e En 2003 și, ambele din C) în numele cărora a emis facturi fiscale (151) și chitanțe (191), care au fost înregistrate în contabilitatea firmei sale prin intermediul martorei (aspecte recunoscute de inculpat și de martoră).
Prin această modalitate s-a reținut în mod corect că inculpatul s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale respectiv TVA în valoare de 3.196.211 lei.
În ceea ce privește susținerea inculpatului din dezbaterea recursului, în sensul contopirii unor pedepse aplicate pentru unele infracțiuni concurente cu cele din prezenta cauză, Curtea constată că potrivit Deciziei în interesul legii nr. LXX/2007 s-a stabilit că instanțele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea ce a făcut obiectul judecății cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost "dispusă" de prima instanță, motiv pentru care susținerea inculpatului nu poate fi primită.
În legătură cu "subsidiarul" motivelor de recurs, respectiv neaplicarea sporului de pedeapsă (50), Curtea constată că inculpatului nu i-a fost aplicat nici un spor la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
Față de aceste considerente și neconstatând alte cazuri de casare ce ar putea fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515pct.1 lit. b Cod proc. penală, va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 Cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 30.05.1959, domiciliat în Târgoviște, B-dul -, Bloc 6,. A,.20, județul D, împotriva deciziei penale nr. 98 din 15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și sentinței penale nr. 490 din 25.11.2009 pronunțată de Judecătoria Târgoviște.
Obligă recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09.12.2009.
Președinte Judecători
- - - - - - - -
Grefier
Fiind în concediu de odihnă
semnează grefierul șef secție
Red. /DC
4 ex. 28.12.2009
f- - Judecătoria Târgoviște
G
a-- Tribunalul Dâmbovița
/
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3113/2006
Președinte:Paul Mihai FrățilescuJudecători:Paul Mihai Frățilescu, Mihai Viorel Tudoran
