Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 203/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 203/R/2008
Ședința publică din 10 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 2: Soane Laura
JUDECĂTOR 3: Pantea Nistor
Procuror: - -
Grefier:
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu -M și de partea civilă AVAS B împotriva deciziei penale nr. 254/A din 29 noiembrie 2007 Tribunalului Satu -M, prin care s-a modificat sentința penală nr. 1196/2007 a Judecătoriei Satu -M, privind pe inculpații intimați G și, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 26 Cod penal rap. la art. 290 Cod penal, art. 291 Cod penal, art. 26 Cod penal rap. la art. 40 din Legea nr.82/1991, comb. cu art. 289 Cod penal, art. 290 Cod penal, art. 11 lit. b și e din Legea nr. 87/1994 și art. 215 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat apărătorul din oficiu al inculpatului intimat G, av., în baza delegației nr. 752/2008, emisă de Baroul Bihor și av. în substituirea apărătorului din oficiu al inculpatei intimate, av., desemnată în baza delegației nr. 751/2008, emisă de Baroul Bihor și au lipsit partea civilă recurentă ACAS B, inculpații intimați G și și partea responsabilă civilmente intimată - Construcții SA.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai, după care:
Nefiind excepții sau cereri prealabile s-a acordat cuvântul părților asupra recursului.
Procurorul a solicitat admiterea recursului declarat de parchet și casarea deciziei recurate în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare Judecătoriei Satu - În motivarea recursului s-a arătat că în mod corect instanța de apel a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, întrucât judecarea cauzei în primă instanță s-a făcut în lipsa unei părți care nu a fost legal citată dar că, în mod greșit s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Negrești -O, iar nu Judecătoriei Satu -M câtă vreme, potrivit dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, cauza se trimite spre rejudecare la instanța a cărei hotărâre a fost desființată. S-a mai invocat greșita menționare, în dispozitivul deciziei recurate a calității AVAS.
Apărătorul inculpatului intimat G, av., a solicitat admiterea recursurilor declarate în cauză, dar numai sub aspectul corectării calității AVAS.
Apărătorul inculpatei intimate, av., a solicitat respingerea recursurilor declarate în cauză ca fiind nefondate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1196/29.06.2007, Judecătoria Satu Mare, l-a condamnat pe inculpatul G, fiul lui și, născut la 04.10.1968 în O, jud. S M, cetățean român, studii medii, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, are 1 copil minor, administrator la - SA O, CNP. -, fără antecedente penale,.în O- jud. S M,
- în baza art. 26.pen. raportat la art. 290.pen. cu aplicarea art. 41.pen. condamnă, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, la pedeapsa de 5 luni închisoare;
- în baza art. 291.pen. cu aplicarea art. 41 al. 2.pen. pentru săvârșirea infracțiunii uz de fals la pedeapsa de 5 luni închisoare;
- în baza art. 26.pen. raportat la art. 40 din Lg. 82/1991 (rep) combinat cu art. 289.pen. cu aplicarea art. 41 al. 2, pentru complicitate la fals intelectual, la pedeapsa de 7 luni închisoare;
- în baza art. 290.pen., pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, la pedeapsa de 5 luni închisoare;
- în baza art. 11 lit. b și e din Lg. 87/1994 (rep). pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, la pedeapsa de 2 ani închisoare;
- în baza art. 215 ind. 1.pen. cu aplicarea art. 41 al. 2.pen. pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare
În baza art. 33 lit. a pen. și 34 lit. b pen. inculpatul execută pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, dispunându-se în baza art. 81.pen. suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata prevăzută de art. 82.pen. respectiv 4 ani termen de încercare, în baza art. 359.pr.pen. învederându- prevederile art. 83.pen.
În baza art. 88 cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând din 12.06.2002 până la 17.06.2002.
În baza art. 65 al. 2 cod penal interzice inculpatului dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 3 ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 cod penal.
Prin aceiași sentință, inculpata, fiica lui și, născută la 25.10.1967 în S M, CNP. -, cetățean R, studii medii, căsătorită, un copil minor, contabilă,. în O,- jud.S M, a fost condamnată:
- în baza art. 290.pen. cu aplicarea art. 41 al. 2.pen. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, la pedeapsa de 3 luni închisoare;
- în baza art. 40 din Lg. 82/1991 raportat la art. 289.pen. cu aplicarea art. 41 al. 2.pen. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, la pedeapsa de 6 luni închisoare;
- în baza art. 26.pen. raportat la art. 11 lit. b, din Lg. 87/1994 (rep.), pentru complicitate la evaziune fiscală, la pedeapsa de 2 ani închisoare;
În baza art. 33 lit.a și 34 lit. b pen. inculpata execută pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, dispunându-se în baza art. 81.pen. suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei pe durata prevăzută de art. 82.pen. respectiv 4 ani termen de încercare, iar în baza art. 359.pr.pen. i s-au învederat prevederile art. 83.pen.
În baza art. 88.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii de 24 h din 12.06.2002.
În baza art. 14 al. 3 lit. b, art. 346 cod proc. penală raportat la art. 1000 al. 3 cod civil inculpații în solidar și în solidar cu partea responsabilă civilmente O prin lichidator LJ S M au fost obligați la plata sumei de 1.073.202,52 lei RON în favoarea părții civile AVAS B str. - nr.21 sector 1 B, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune materiale, sumă ce va fi actualizată până la data plății.
În baza art. 163 și următoarele cod proc. penală a fost instituită măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpaților, până la concurența valorii probabile a pagubei.
În baza art. 14 al. 3 lit. a și art. 170.pr.pen. s-a dispus anularea celor 36 de facturi false.
În baza art. 191 al. 2 cod proc. penală inculpații în solidar au fost obligați la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat, câte 350 lei fiecare.
În baza art. 190.pr.pen. inculpații au fost obligați să plătească expertului suma de 1800 lei reprezentând diferență contra valoare expertiză contabilă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul G este asociat și administrator al - SA O, societate la care este asociată și soția sa inculpata, precum și părinții și cumnații acestuia.
Deși nu avea și calitatea de angajat, practic de contabilitatea primară a firmei s-a ocupat inculpata.
Pentru a-și diminua veniturile realizate din activitatea societății comerciale și care au fost evidențiate în evidențele contabile pe perioada anilor septembrie 1999-2000, inculpatul G și inculpata s-au hotărât să înregistreze fictiv în evidența contabilă, o serie de cheltuieli determinate de achiziționarea unor bunuri sau plata unor servicii furnizate de societăți comerciale care în realitate nu existau, după cum urmează:
În acest sens, inculpatul a cumpărat un bloc de facturi, ocazional, pe stradă în B, care erau ștampilate cu ștampila unor firme diferite din țară, fapt recunoscut și la procuror, pe care le-a completat în fals, atestând că aceste firme i-au livrat mărfuri sau i-au prestat servicii, pe care apoi în mod fictiv le-a și plătit.
Aceste manopere au fost depistate cu ocazia unui control efectuat de Garda Financiară din S M în luna septembrie 2001 (19, vol. I) constatându-se că facturile false și completate proveneau de la societăți comerciale din județele A, B, B, B N, B, G, H, N, P, S și Această alegere nu a fost făcută de către inculpat la întâmplare, ci cu scopul de a nu putea fi depistate firmele "fantomă" menționate în aceste facturi.
Cu ocazia controlului a fost întocmită o situație a facturilor emise în fals în ordine cronologică începând cu data de 26 septembrie 1999 până la data de 16 decembrie 2000 (26-27, vol. I), după cum urmează:
Factura seria - - nr. - din 26.09.1999 în valoare totală de 28.092.452 lei - reprezentând contravaloarea unor salopete, cizme, târnăcoape, achiziționate de la - SRL A I;
Factura seria - - nr. - din 30.11.1999 în valoare totală de 37.210.000 lei - reprezentând contravaloarea unor materiale, achiziționate de la - SRL A I;
Factura seria - - nr. - din 28.10.1999 în valoare totală de 29.036.000 lei - reprezentând transport persoana de la - A;
Factura seria - - nr. - din 23.10.1999 în valoare totală de 240.157.000 lei - reprezentând prestări servicii de la - SRL A;
Factura seria - - nr. - din 20.12.1999 în valoare totală de 85.400.000 lei - reprezentând contravaloarea transport materiale de la - SRL B;
Factura seria - - nr. - din 02.12.1999 în valoare totală de 97.426.150 lei - reprezentând contravaloarea vopsea, achiziționată de la - SRL B;
Factura seria - - nr. - din 02.12.1999 în valoare totală de 88.547.600 lei - reprezentând contravaloarea unor salopete și cizme achiziționate de la - SRL B;
Factura seria - - nr. - din 20.12.1999 în valoare totală de 549.000.000 lei - reprezentând contravaloarea unor lucrări de întreținere de la - SRL P;
Factura seria - - nr. - din 10.01.2000 în valoare totală de 725.608.450 lei - reprezentând achiziționare de vopsea de la - SRL B;
Factura seria - - nr. - din 26.07.2000 în valoare totală de 549.914.901 lei - reprezentând contravaloarea lucrări de vopsitorii anticorozive efectuate de - SA Târgu J;
Factura seria - - nr. - din 04.08.2000 în valoare totală de 468.103.636 lei - reprezentând contravaloare materiale achiziționate de la - SRL B;
Factura seria - - nr. - din 08.08.2000 în valoare totală de 309.400.000 lei - reprezentând contravaloare prestări servicii la vopsitorii efectuate de - SRL P N;
Factura seria - - nr. - din 10.08.2000 în valoare totală de 1.142.995.000 lei - reprezentând contravaloare lucrări de prestări servicii efectuate de - SA Târgu J;
Factura seria - - nr. - din 02.09.2000 în valoare totală de 1.577.094.743 lei - reprezentând contravaloare materiale achiziționate de la - SRL P;
Factura seria - - nr. - din 03.09.2000 în valoare totală de 1.123.549.805 lei - reprezentând contravaloare materiale achiziționate de la - SA B;
Factura seria - - nr. - din 05.09.2000 în valoare totală de 11.602.500 lei - reprezentând contravaloare materiale achiziționate de la - SRL Târgu J;
Factura seria - - nr. - din 15.09.2000 în valoare totală de 54.740.000 lei - reprezentând contravaloare transport materiale și persoane de la - SRL B;
Factura seria - - nr. - din 15.12.2000 în valoare totală de 1.785.000.000 lei - reprezentând contravaloarea prestări servicii la vopsitorii efectuate de - SA Târgu J;
Factura seria - - nr. - din 18.12.2000 în valoare totală de 1.338.750.000 lei - reprezentând contravaloare prestări servicii la vopsitorii efectuate de - SA Târgu
Prin aceste falsuri inculpații au diminuat veniturile - SA O cu scopul de a-și diminua și plata către bugetul de stat.
Valoarea totală a facturilor de mai, cu TVA inclus, este de 18.423.931.769 lei, suma cu care inculpatul și inculpata au diminuat veniturile - SA Pentru această sumă - SA O și-a diminuat proporțional impozitul pe profit și TVA datorat bugetului de stat cu suma de 6.953.168.064 lei (din care 3.987.667.679 lei) impozit pe profit și 2.965.500.395 lei TVA).
S-a procedat la verificarea faptului dacă societățile comerciale care au emis aceste facturi există sau nu, constatându-se că în fapt acestea nu existau.
Astfel Garda Financiară AIc omunică prin adresa nr. - din 29.05.2001 că - SRL nu figurează înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului, iar factura cu seria - - nr. - nu figurează în evidența seriilor de facturi A4 aprobate de Regia Autonomă IMPRIMERIA Națională" pentru județul La fel au comunicat și organele financiare din județul A ( 34 vol.I) că societatea comercială - COM SRL Pitești nu este înmatriculată în registrul comerțului și că seriile de facturi - - nu au fost distribuite în județul De asemenea, organele financiare din județele B ( 40, vol. I) și B (46, vol.I) comunică aceleași aspecte. . seriile și numele facturilor emise de - COM SRL O coincid cu cele ale facturilor ridicate de - SRL O, dar se deosebesc prin format și faptul că facturile reale au fost emise către această firmă în 05 august 1999 (48-49, vol.I). Nici cele două facturi fiscale emise de - SRL BN( 55-56, vol. I) nu există în realitate. Situația este la fel și cu firmele fantomă din județele B ( 58-60, vol. I). Cât privește - SA Târgu J care ar fi prestat lucrări pentru - SA O, deși această firmă există, facturile folosite de inculpați nu figurează ca fiind achiziționate de această firmă. La fel a comunicat și organele financiare din județele H, M, P, S, N ( 75-213, vol. I), în sensul că firmele emitente ale facturilor respective nu există, ori dacă există nu le-au fost distribuite cu seriile și numerele mai arătate. Cu privire la facturile emise de - SRL S și - SRL S cu seriile și numerele - - nr. - și - și respectiv - și -, Garda Financiară S comunică faptul că - (217, vol. I), dar care nu a emis facturile cu numerele de mai, iar impresiunea imprimată este eronată, aceasta având alt număr de înregistrare la registrul comerțului și cod fiscal. Martora declară că nu a avut nici o relație comercială cu - SA În ce privește -, aceasta nu apare înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului S (226, vol. I).
Cunoscând că toate aceste facturi fiscale sunt false pentru că le-au achiziționat de pe stradă, evident că inculpatul nu le-a putut achita prin sistemul bancar, ci tot prin chitanțele false pe care le-au cumpărat odată cu facturile de mai și care erau ștampilate corespunzător tot cu ștampilele acelor societăți comerciale inexistente în realitate. Situația acestor plăți fictive este centralizată de organele de control ale Gărzii Financiare ( 231, vol.I) și aceste chitanțe sunt mai multe decât facturile de mai ( 233-292, vol. I) pentru că nu se puteau efectua plăți în numerar pe bază de chitanțe decât până la un plafon maxim de 30.000.000 lei, ori valoarea facturilor depășea cu mult acest plafon.
În data de 06.09.2000 inculpatul a dispus virarea din contul - SA în contul său personal al sumei de 750 milioane lei ( 23, vol.X), iar în data de 12 ianuarie 2001 dispus inculpatei să vireze din contul societății în contul său personal suma de 540 milioane lei ( 101, vol. VII, 102, vol. XII), sume pe care afirmativ le-ar fi achitat inculpaților, G, și. Acest ordin de plată este într-adevăr semnat de inculpata. Cu privire la operațiunile de mai, inculpatul G nu a fost sincer de la început. Astfel, în declarația pe care a scris-o personal în data de 16 ianuarie 2002, în prezența apărătorului, ca de altfel și următoarele, acesta a declarat că ceilalți asociați din societate nu au avut nici o cunoștință despre activitatea acesteia, doar el și inculpata care s-a ocupat de contabilitate. În această declarație, inculpatul nu a recunoscut că facturile de mai sunt false. De exemplu, în legătură cu facturile emise de - SRL AIp entru suma de 1.508.741.500 lei (poziția 22 din tabelul de la 150, vol. I) reprezentând lucrări prestări servicii, acesta a declarat că aceasta este reală, pentru că având lucrări în zona Daa ngajat personal muncitor necalificat adus de un șef de echipă, dar al cărui nume nu l-a indicat și care i-au prestat lucrări emițându-i și acea factură pe care el i-a plătit-o tot atunci. Tot în această declarație inculpatul a afirmat că a executat în regim de subantrepriză diferite lucrări pentru inculpații de rândul 3-9. Inculpatul declară că nu reține să fi avut și alte relații cu această firmă, uitând că în luna septembrie a mai "cumpărat" de la aceasta vopsea. Nici cu privire la celelalte facturi inculpatul G nu a recunoscut că sunt false. În următoarea declarație consemnată la 12 iunie 2002 de organele de poliție, deci după 6 luni, inculpatul Gar ecunoscut că a cumpărat acele 36 facturi mai arătate și chitanțe ștampilate, cu numele acelor firme din B, ocazional, dar că el le-a completat pe toate în fals și nu soția sa. Inculpatul declară că a procedat astfel pentru a descărca în actele contabile anumite lucrări executate fictiv de societatea sa în regim de subantrepriză, lucrări pe care i le-ar fi oferit de inculpații G - administrator la - SRL, - administrator la - SRL și - administrator la - SRL, cu scopul de a-și diminua ei profitul, lucrări pe care apoi le-a facturat și după ce susnumiții le-au plătit cu ordine de plată (1, vol. II și vol. VIII și IX), dar de regulă pe bază de chitanțe, el le-a restituit acestora banii. Inculpatul declară că banii virați de învinuiți prin bancă, cu ordine de plată, erau apoi scoși de către el și restituiți acestora (dar după cum am văzut la pct. 2, numai în patru rânduri inculpatul a dispus virarea acestor bani din contul societății sale în contul său și al inculpatei). În prima declarație pe care a dat-o la procuror, în prezența apărătorului, în 13 iunie 2002 ( 283, vol.I), inculpatul Gam ai precizat că a executat astfel de lucrări fictive și pentru alte societăți comerciale din comuna, respectiv - SRL, - SRL și - COM SRL, administrate de către învinuiți, și care l-au rugat să le efectueze și să le factureze astfel. Cu această ocazie inculpatul declară că nu poate preciza dacă a încheiat cu susnumiți inculpați contracte de subantrepriză, deși acestea există.
Inculpatul mai declară că toate lucrările au fost executate în fapt de către societățile comerciale de mai, dar pe care inculpații nu le-au evidențiat în actele contabile, determinându-l pe el să și le evidențieze și să le factureze către ei. Pe baza acestor facturi emise de către - SA, inculpații de mai i-au achitat cu ordine de plată contravaloarea lucrărilor, dar de cele mai multe ori pe bază de chitanță, ocazie cu care practic, după completarea chitanțelor, banii trecuți în acestea rămâneau în fapt tot asupra inculpaților.
Sumele de bani încasate cu ordine de plată erau scoase apoi în numerar de către inculpat care declară că au fost remise susnumiților inculpați. Aceste sume de bani au fost scoase în patru rânduri, așa cum am arătat la pct. 2, astfel că afirmația inculpatului nu este dovedită. Din procedeul de mai, inculpatul declară că învinuiții și-ar fi diminuat profiturile și implicit datoriile către bugetul de stat. De data aceasta, inculpatul și-a amintit că a încheiat cu învinuiții de mai contracte de subantrepriză și că deci relațiile dintre ei și susnumiții învinuiți au fost de genul antreprenor - subantreprenor. Situațiile de lucrări dintre el și susnumiții învinuiți erau întocmite fie de către el fie de alte persoane pe care inculpatul le-a rugat în acest sens, dar pe care nu le indică. Și cu privire la cele 36 facturi false care au fost supuse unei constatări tehnico - științifice (vol. III) și prin care s-a stabilit că au fost completate de către inculpata, inculpatul a contestat inițial concluziile acestei constatări, cu toate că inculpata a declarat de la început că ea le-a completat în fals.
În ultima declarație dată la organele de poliție în luna august 2004, inculpatul G își amintește de data aceasta și de un anume, care l-ar fi pus în legătură cu învinuiții de mai și care ar fi încheiat o parte din acele contracte de subantrepriză, ba mai mult, că toții banii scoși din bancă și cei achitați prin acele chitanțe fictive, au fost returnați susnumiților învinuiți prin acesta ( 281 verso, vol. I). Numitul nu a putut fi audiat fiind plecat în ( 323-327, vol. I). Acesta a dat însă o declarație la un notar public al Statutului ( 331, vol. I) în care arată că: nu a lucrat niciodată pentru - SA ( 334, vol. I); nu a redactat acte în numele acestei firme, dar având calculator i-a mai
ajutat uneori pe inculpat și pe învinuiți în redactarea unor acte; nu îi cunoaște decât pe învinuiți, și, dar nu a lucrat pentru firmele acestora; cunoaște faptul că inculpatul Gaa vut relații comerciale cu susnumiții învinuiți.
Inculpatul a motivat aceste gesturi "de bună voință" din partea sa către susnumiții inculpați prin aceea că aceștia i-ar fi promis că îl vor sprijini să obțină și el lucrări în raport direct cu beneficiarii, dar că aceștia nu și-au respectat promisiunile. O asemenea afirmație a inculpatului, de profesie tehnician constructor (pe care inculpații nu o posedă) ar putea fi luată în considerare dacă execuția fictivă a respectivelor lucrări ar fi privit eventual o singură lucrare și respectiv pentru o singură societate, dar aceste lucrări sunt facturate pe parcursul unui an și J, timp în care este greu de crezut că inculpatul să fi rămas tot timpul în eroare. În plus, se observă că inculpatul a continuat să se încarce cu astfel de lucrări, după părerea sa fictive, și deci să emită facturi chiar după o perioadă îndelungată de la sistarea acestor manopere (decembrie 2000) și anume în lunile iunie și iulie 2001 când a mai executat astfel de lucrări către - COM SRL și pentru descărcarea cărora din contabilitatea sa nu a mai emis facturi false (a se vedea că ultimele facturi false sunt emise în decembrie 2000). În altă ordine de idei, acesta a declarat în prima sa declarație, că a prestat lucrări pentru firmele învinuiților în regim de subantreprenor și că uneori a angajat în acest sens oameni din zonă, cum a fost cazul acelui șef de echipă din jud. A, care afirmativ i-a înmânat și acea factură fiscală în valoare de 1,5 miliarde lei (aflată la poziția 22 din situația cu facturile fiscale de la 26-27, vol. I). În ultima declarație dată la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA ( 286, vol. I), inculpatul și-a menținut în general ultimele declarații, recunoscând în prezența apărătorului său ales că: cele 36 facturi completate în fals le-a cumpărat în B de la persoane de ocazie, pe stradă; acestea au fost completate la cererea sa de către soția sa, inculpata; el a completat în schimb acele chitanțe care atestau plata fictivă a contravalorii mărfurilor și serviciilor "facturate" prin facturile de mai; a procedat astfel pentru că s-a încărca fictiv cu contravaloarea acestor lucrări executate în regim de subantrepriză către societățile comerciale administrate de inculpați și că a fost nevoit să se descarce astfel de această valoare; nu a fost pe la punctele de lucru din țară, unde inculpații au executat în fapt aceste lucrări, respectiv T, P, B, A, -B, A, D și C
Inculpata, care a fost audiată prima dată la 21.01.2002 a declarat cu această ocazie că nu are cunoștință despre cele 36 facturi falsificate și că acestea nu au fost completate de către ea ( 292, vol. I), dar că soțul său inculpatul Gap restat lucrări în regim de subantrepriză pentru societățile comerciale ale învinuiților de mai. Aceste afirmații au fost făcute de inculpată și în declarația pe care a dat-o la organele de poliție după 6 luni, respectiv în luna iunie 2002 ( 298, vol. I), pentru ca în declarația dată la procuror în 13 iunie 2002 să recunoască că ea completat cele 36 facturi la dictarea soțului său, pentru că știa că - SA s-a încărcat fictiv cu acele lucrări executate pentru învinuiții de la rândul 3-9.
Și în ultima declarație dată la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, inculpata a recunoscut în prezența apărătorului ales că a avut cunoștință de faptul că cele 36 facturi sunt false, pentru că erau ștampilate în alb și a procedat la completarea lor cu date fictive, în scopul diminuării veniturilor cu care afirmative - SA O s-a încărcat în contabilitate. Această afirmație se coroborează și cu concluziile raportului de constatare tehnico-științifică ale IPJ SMd in care rezultă că scrisul de pe aceste facturi a fost executat de către inculpată (vol. III).
De asemenea, inculpata a mai declarat că ea a completat cu nume fictive și statele de plată pe anii 1999-2000 pentru a da o aparență reală a acelor lucrări fictive.
Din probele administrate însă, se poate trage și concluzia că la timpul respectiv aceasta nu le-a întocmit pentru că pur și simplu nu a ținut evidența persoanelor cu care au prestat aceste lucrări. În legătură cu suma de 540 mil. lei pe care aceasta a scos-o personal din contul - SA și a virat-o în contul său ( 101, vol.VIII și 102, vol. XIII) inculpatul a declarat că având specimen de semnătură, a fost rugată telefonic de către inculpatul, care era plecat prin țară (la punctele de lucru), iar banii scoși i-a înmânat acestuia, care așa cum am văzut, a afirmat că i-ar fi dat inculpaților de mai, chipurile că li se cuveneau. Acest fapt este confirmat și de către inculpat. Întrucât inculpata a avut specimen de semnătură și a executat doar dispoziția administratorului firmei, inculpatul G, care este funcționar fără să cunoască în continuare destinația acestor bani, s-a apreciat că fapta acesteia nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, putând constitui eventual un abuz de încredere, pentru că a virat banii în contul său personal și nu al inculpatului, faptă pentru care însă lipsește plângerea prealabilă, motiv pentru care s-a dispus scoaterea acesteia de sub urmărirea penală.
În fața evidenței dovedite prin procesul verbal încheiat de către Garda Financiară S M, inculpatul Gac erut și efectuarea unei expertize contabile pentru a dovedi afirmațiile de mai.
Expertiza contabilă efectuată a concluzionat că:
- acel proces verbal prin care s-a constat emiterea celor 36 facturi false încheiat în luna septembrie 2001, fost înregistrat de către inculpat în actele contabile;
- - SA Oaa vut la 31.12.1999 încasări prin casă în sumă de 3.173.249.765 lei și prin bancă 291.218.315 lei, în total 3.464.468.080 lei;
- în anul 2000 - SA a avut încasări totale de 23.367.869.228 lei, majoritatea prin chitanțe (20,6 miliarde lei) (215, vol. I). Se remarcă, că deși inculpatul a încasat cu ordine de plată 2,7 miliarde lei, totuși nu a scos din bancă decât 1,2 miliarde lei, pe care afirmative le-ar fi dat-o inculpaților;
- după scăderea plăților efectuate în sumă de 57.128.452 lei pe anul 1999 și de 3.607.520.925 lei pe anul 2000, s-au înregistrat venituri în sumă de 2.735.531.614 lei și respectiv 19.493.701.518 lei pe anul 2000, plus TVA-ul aferent în sumă de 713.296.371 lei respectiv 3.737.657.573 lei pe care - SA s-a angajat să le vireze la bugetul statului în urma deducerii taxelor aferente bunurilor și serviciilor achiziționate, pe care așa cum au fost descrise mai, și le-a dedus prin completarea celor 36 facturi false, dar periodic, în realizarea aceleiași rezoluțiuni infracționale.
Având în vedere afirmațiile inculpatului și inculpatei în legătură cu operațiunile și decontările fictive dintre - SA și societățile comerciale administrate de inculpați de rândul 3-0, s-au făcut cercetări și cu privire la aceste aspecte, însă nici probele testimoniale administrate în cauză și nici verificările organelor financiare nu confirmă afirmațiile acestora.
Astfel, fiind audiați inculpații de mai, au declarat la unison că având lucrări contractate prin licitație în diferite localități din țară, lucrări constând în special în munci necalificate (defrișări, săpături de șanțuri, vopsitorii) și cunoscând că inculpatul și inculpata au greutăți financiare și că societatea comercială a acestora nu desfășoară frecvent activități, pentru a se putea încadra în graficele întocmite cu beneficiari, i-au solicitat inculpatului sprijin, respectiv i-au oferit să execute el aceste lucrări în regim de subantreprenor, oferte pe care inculpatul le-a acceptat.
În acest sens, inculpații au încheiat cu - SA administrată de către inculpat, contracte de subantrepriză ( 38-39, vol. II), pe care însă inculpații nu le-au declarat la beneficiul lucrării, afirmativ pentru a-și putea păstra în continuare bonitatea, fapt confirmat și de către reprezentanții acestora ( 100-111, 117-120, 177-250, vol. II). Astfel, învinuitul G, împotriva căruia fost începută urmărirea penală la 11 mai 2004 (3, vol. II) pentru falsuri și evaziune fiscală, în sumă de 1.469.411.614 lei, reprezentând contravaloarea unor lucrări fictive executate și facturate de către inculpatul G, declară că a cedat acele lucrări inculpatului, care le-a executat și pentru care el i-a achitat facturile emise cu ordine de plată și chitanțe (31, vol. II). Faptul că i-a plătit inculpatului contravaloarea acestor lucrări, mai mult pe bază de chitanțe, este explicat de învinuit prin aceea că inculpatul avea conturi bancare blocate din cauza unor probleme financiare ale soției sale, care la data respectivă era trimisă în judecată. Aceeași declarație a dat-o învinuitul și la organele de procuratură (34, vol. I). De menționat că nici unul dintre inculpații de rândul 3-9 nu cunosc relațiile comerciale ale inculpatului cu ceilalți inculpați.
Inculpatul declară că în schimbul acestor lucrări prestate, i-a dat inculpatului un autoturism marca Cielo cu nr. -, pe care acesta îl posedă și în prezent. La confruntarea cu inculpatul G, inculpatul și-a menținut declarația, ca de altfel și inculpatul pe a sa ( 301, vol.I).
Martorul angajat în calitate de șef de echipă la - SRL, declară că acesta a executat unele lucrări prin firma condusă de către inculpat. Inculpatul Gaî ncheiat cu inculpatul G un contract pentru prestări servicii în valoare de 2 miliarde lei pe anul 1999 (39, vol. II), iar inculpatul i-a facturat lucrări ( 40-45, vol. II), lucrări plătite de inculpat în totalitate ( 46 -63, 76, 80 vol. II) pe baza devizelor de plată întocmite de către inculpat ( 64-75, vol. II).
La fel au declarat și ceilalți inculpați ( 89-92,. 168-175,. 238-241,. 245,. 279-283,. 285 vol. II), precum și la confruntările cu inculpatul G ( 304, 311, vol.I).
A fost efectuată și o expertiză tehnică judiciară asupra modalităților de derulare a relațiilor comerciale dintre firma inculpatului și firmele învinuiților, care nu sunt contestate de către inculpat, stabilindu-se că s-au încălcat prevederile mai multor acte normative, în sensul că în acele contracte nu se menționează lucrările concrete pe care inculpatul urma să le efectueze cu excepția contractului încheiat cu - COM SRL ( 96 și 142, vol. II).
Din cercetările efectuate și la punctele de lucru a rezultat că în fapt lucrările au fost execute și că beneficiarii nu au avut cunoștință că în fapt unele au fost executate de către inculpați cu alte firme, respectiv cu - SA, pentru că recepția finală a fost făcută numai cu învinuiții. Astfel, martorii și, inginer și respectiv maistru în cadrul serviciului de exploatare SA B-Sucursala Pitești, unde învinuitul Gae xecutat lucrări de defrișări sub liniile de înaltă tensiune, declară că nu a verificat punctele de lucru decât la recepția finală pentru că acest fapt se impunea, numai în cazul scoaterii liniei de sub tensiune la solicitarea executantului lucrării ( 3 și 7, vol.II).
Chiar dacă angajații - SRL declară că nu cunosc nimic despre - SA, aceasta nu exclude posibilitatea efectuării unora din lucrări de către această societate (9-24, vol. II - martorii, și ).
Martorul declară în fața procurorului (36, vol. II) că a fost angajat în calitate de șef de echipă la - SRL și cunoaște faptul că la o parte din lucrările efectuate în județele A și G, constând în defrișări, săpături de șanțuri, a colaborat și inculpatul G pe care îl cunoștea.
De asemenea, martorul - angajat la - COM SRL, administrată de inculpatul, declară că o parte din lucrări la SNP T și Rafinăria au fost executate de către - SA (115-116, vol. II), martor care și-a menținut declarația și la procuror ( 127, vol. II) și unde a precizat că nu l-a interesat niciodată de oamenii aduși la lucru de inculpatul G pentru că aceștia lucrau separat.
Martorul, maistru la Centrala Ferate D, declară că la lucrările contractate de învinuiții și în zona D-Cugir-A a participat și inculpatul G cu o echipă de muncitori și care i-a fost prezentat de către susnumiți, reținând că se ocupa în special cu aprovizionarea, dar nu l-a recunoscut din fotografia prezentată (291-292, vol. II), fapt explicabil probabil și prin trecerea timpului.
De asemenea, martorii G, și, au declarat la procuror că au lucrat la - SRL și că pe segmentul de drum la care lucra A - de erau desfășurate mai multe echipe de muncitori cu care însă nu a intrat în contact pentru că erau dispersate la distanță și lucrau complet separat ( 293-295, vol. II).
Față de cele de mai, rezultă că singurii care afirmă că nu au executat în fapt lucrări pentru învinuiții de rândul 3-9, sunt inculpatul și inculpata. Dar și aceste afirmații, nu au fost făcute de la începutul cercetărilor, când aceștia nu au recunoscut nici chiar falsificarea celor 36 facturi, ci ulterior, probabil pentru a nu fi obligați să plătească singuri întreaga sumă reprezentând evaziunea fiscală, în suma de mai. Dacă se au în vedere declarațiile martorilor ( 36, vol. II), ( 115, vol. II), ( 291-292, vol. II), care au confirmat prezența inculpatului la punctele de lucru, dar chiar și a celorlalți martori audiați care nu au putut confirma prezența sau neprezența inculpatului G și la punctele de lucru, deci nu au exclus-o, precum și declarațiile învinuiților și confruntările acestora cu inculpatul și învinuiții, evident că afirmațiile inculpatului și inculpatei nu sunt dovedite.
Chiar dacă s-ar înlătura în totalitate probele de mai, luându-le în considerare doar pe ale inculpatului și inculpatei, oricum în cauză sunt puternice dubii cu privire la realitatea colaboratorilor inculpatului cu învinuiții, dubii care evident, în virtutea principiului îndubio pro reoprofită acestora.
Cu privire la relațiile comerciale desfășurate între societățile comerciale ale inculpaților de rândul 3-9 cu beneficiarii - T, SA B, O, Unitatea Militară C, Șantierul de Drumuri D și altele, s-au efectuat verificări, atât testimoniale, cât și contabile, stabilindu-se că lucrările au fost executate ( ol. IV-VI) și că susnumiții inculpați și-au înregistrat documentele contabile atât activitățile cu acești beneficiari cât și cu - SA, astfel că din acest punct de vedere nu este dovedită pretinsa evaziune fiscală declarată de către inculpat și inculpată.
Veniturile - SRL, de exemplu, realizate din lucrările executate de către - SA aferente facturile emise de această unitate, au fost evidențiate în contul 704 "Venituri din lucrări și servicii executate", respectiv suma de 252.578.396 lei, iar TVA aferent în sumă de 55.567.247 lei ( 7, vol. IX).
Și facturile emise de către - SA către - SRL în număr de 10, au fost evidențiate de acest inculpat în evidența contabilă, în contul 628 "alte cheltuieli efectuate de terți", iar în cazul în care s-ar dovedi fictivitatea lor, inculpatul s-ar fi sustras de la plata impozitului datorat bugetului de stat în sumă de 1.848.330.633 lei impozit pe profit și 798.995.762 lei ( 7, vol. IX). Situația este similară și în cazul - COM SRL, administrată de inculpatul ( 11, vol. IX), - SRL ( 16, vol. IX), - SRL (20, vol. IX), - SRL ( 26, vol. IX), - SRL ( 29, vol. IX). Față de cele de mai, în sarcina învinuiților, G, Codru, și, nu pot fi reținute săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, fals intelectual în acte oficiale și pe cale de consecință nici infracțiunile de complicitate la săvârșirea acestora a inculpaților G și, constând în înțelegerea ca acestea să le factureze lucrări fictive, ci să i le plătească, iar inculpatul să le restituie apoi banii încasați; astfel că urmează a se dispune, în baza art. 10 lit. a pr.pen. neînceperea urmăririi penale față de învinuiți și inculpat.
Împotriva inculpatului Gaf ost începută urmărirea penală și pentru infracțiunea de bancrută frauduloasă, prev. și ped. de art. 276 al. 1 din Lg. 31/1990 și pusă în mișcare acțiunea penală ( 1,6, vol. I), constând în aceea că, prin manoperele descrise la punctul 1 din rechizitoriu a falsificat evidența contabilă a societății, evidențiind inexistente reflectate în bilanțul contabil în scopul diminuării activelor societăți.
Din verificarea celor două bilanțuri existente la 11, vol. XIII, rezultă că la finele anilor 2000-2001, - SA avea înregistrate datorii în sumă de câte 4,2 milioane lei și respectiv 67 milioane lei, astfel că nu se poate discuta ca prin aceste datorii existente în realitate inculpatul și-ar fi diminuat aparent valoarea activelor.
În speță, valoarea celor 36 facturi false a fost achitată tot fictiv, astfel că - SA nu apare datoare cu contravaloarea acestora în sumă de 18 miliarde lei.
Față de cele de mai, fapta reclamată de - P cu privire la refuzul inculpatului de a-i achita suma de 882.784.693 lei ( 272, vol. I), obținute și pe cale judecătorească ( 271, vol. I) prin înstrăinarea bunurilor mobile, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de bancrută frauduloasă.
Situația de fapt astfel reținută se confirmă cu materialul de urmărire penală constând în procese verbale de începere a urmăririi penale, ordonanță de reținere, ordonanță de punere în mișcare a acțiunii penale și mandat de arestare preventivă a inculpatului G, ordonanță privind luarea față de inculpata a măsurii obligării de nu părăsi localitatea, referat, sesizarea Gărzii Financiare S M, ordonanțe privind luarea măsurilor asiguratorii, proces verbal, proces verbal încheiat de Garda Financiară S M și anexe, adresa Gărzii Financiare A și înscrisuri, adresa Gărzii Financiare B și înscrisuri, adresa Gărzii Financiare B și înscrisuri, adresa Gărzii Financiare B N și înscrisuri, adresa Gărzii Financiare B și înscrisuri, adresa Gărzii Financiare G și înscrisuri, adresa Gărzii Financiare H și înscrisuri, adresa Gărzii Financiare M și înscrisuri, adresa Gărzii Financiare N și înscrisuri, adresa Gărzii Financiare P și înscrisuri, adresa Gărzii Financiare S și înscrisuri, raport întocmit de Garda Financiară S și anexe, înscrisuri privind O, proces verbal, ordonanță de efectuate a expertizei contabile, raport de expertiză contabilă, dovezi înștiințare, adresa, adresa Construcții instalații petroliere România, caziere judiciare, declarații martori, adresa IPJ S M, procese verbale de prezentare a materialului de urmărire penală, precum și cu probatoriul administrat în faza cercetării judecătorești contând în Adresa Lichidator, Sentința civilă 372/F/2005, declarațiile martori, adresa experți, adresa AVAS B, raport de expertiză contabilă.
Inculpații atât în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești au recunoscut și regretat săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor.
În drept faptele inculpatului G întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. și ped. de art. 26 cod penal raportat la art. 290 cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal, uz de fals prev. și ped. de art. 291 cod penal, complicitate la fals intelectual prev. și ped. de art. 26 cod penal raportat la art. 289 cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. și ped. de art. 290 cod penal, evaziune fiscală prev. și ped. de art. 11 lit. b și e din Legea 87/1994 republicată și delapidare prev. și ped. de art. 215 ind. 1 cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal și constatând vinovăția inculpatului în comiterea lor, la condamnat potrivit dispozitivului sentinței atacate.
Având în vedere că faptele săvârșite sunt consumate, acestea fiind săvârșite de aceiași persoană înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele, instanța de fond a dispus contopirea pedepselor aplicate potrivit art. 33 lit. a cod penal inculpatului executând pedeapsa mai grea potrivit art. 34 lit. b cod penal.
Având în vedere că inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai M de 6 luni, iar pedeapsa aplicată nu depășește 2 ani închisoare, instanța a apreciat că scopul pedepsei, ținând cont de comportarea anterioară săvârșirii faptei poate fi atins și fără executarea efectivă a pedepsei, dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei, potrivit art. 81 și 82.pen.
La individualizarea pedepsei instanța de fond a avut vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 cod penal, ținând cont de pericolul concret al faptelor, de modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a acestora, de persoana inculpatului, de comportarea și poziția procesuală a inculpatului, de faptul că nu are antecedente penale, pedepsele cu închisoarea fiind orientate spre minimul prevăzut de lege pentru fiecare infracțiune săvârșită.
S-a atras atenția inculpatului că săvârșirea unei noi fapte penale în interiorul termenului de încercare, va avea drept consecință revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate prin sentința atacată și executarea acesteia alături de pedeapsa pentru eventuala infracțiune săvârșită în interiorul termenului de încercare.
Potrivit art. 65 alin. 2 cod penal instanța a interzia inculpatului dreptul de a fi administrator a unei societăți comerciale pe o durată de 3 ani, pedeapsă complementară ce se execută conform art. 66 cod penal.
În drept faptele inculpate întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. și ped. de art. 290 cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 cod penal, fals intelectual prev. și ped. de art. 40 din Lg. 82/1991 raportat la art. 289 cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 cod penal și complicitate la evaziune fiscală prev. și ped. de art. 26 cod penal, raportat la art. 11 lit.b din Lg. 87/1994 și reținând vinovăția acesteia în comiterea lor a condamnat conform dispozitivului sentinței atacate, la individualizarea pedepsei avându-se în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 cod penal, de pericolul concret al faptelor, de modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a acestora, de persoana inculpatei, de comportarea și poziția procesuală a inculpatei, de faptul că nu are antecedente penale, aplicându-i câte o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul prevăzut de lege pentru fiecare infracțiune săvârșită.
Având în vedere că faptele săvârșite sunt consumate, acestea fiind săvârșite de aceiași persoană înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele, prima instanță a dispus contopirea pedepselor potrivit art. 33 lit. a cod penal și a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea potrivit art. 34 lit. b cod penal și ținând cont că nu a mai fost condamnată anterior la pedeapsa închisorii mai M de 6 luni, pedeapsa aplicată nu depășește 2 ani închisoare, s-a apreciat că scopul pedepsei, având în vedere comportarea anterioară săvârșirii faptei, poate fi atins și fără executarea efectivă a acestea, dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei, potrivit art. 81 și 82.pen.
S-a atras atenția inculpatei că săvârșirea unei noi fapte penale în interiorul termenului de încercare, va avea drept consecință revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate prin sentință și executarea acesteia alături de pedeapsa pentru eventuala infracțiune săvârșită în interiorul termenului de încercare.
În cauză partea vătămată AVAS B s-a constituit parte civilă în cauză cu suma reținută în starea de fapt, dar conform raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, prejudiciul se ridică la suma de 1.073.202,52 lei reprezentând impozit pe profit datorat, majorări aferente impozitului pe profit, TVA și majorări aferente TVA-ului, astfel că aceste pretenții au fost dovedite, de asemenea, potrivit art. 1000 al. 3.civil există un prejudiciu în cauză, o faptă ilicită și există și vinovăția inculpaților, motiv pentru care instanța i-a obligat pe inculpați la recuperarea pagubei create părții civile în solidar cu partea responsabilă civilmente - SA O prin lichidator - LJ.
De asemenea, instanța a instituit potrivit dispozițiilor art. 163 și următoarele cod procedură penală, măsura sechestrului asigurator, asupra bunurilor inculpaților, până la concurența valorii probabile a pagubei, potrivit dispozițiilor art. 14 al. 3 lit. a și art. 170 cod procedură penală a dispus anularea celor 36 facturi false.
Prin decizia penală nr. 254/Ap din 29 noiembrie 2007, Tribunalul Satu -M, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Satu -M invocată de reprezentantul inculpaților și, în parte, excepția lipsei calității procesuale a AVAS, în calitate de parte responsabilă civilmente, în limita obligațiilor fiscale stabilite prin HG nr. 837/2004 și, a admis apelul declarat de inculpați împotriva sentinței, pe care a desființat-o, dispunând trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Negrești -
În motivarea deciziei s-a reținut că, în ședința publică din 22 noiembrie 2007, reprezentantul inculpaților - avocat - a invocat excepția necompetenței teritoriale Judecătoriei Satu M și excepția lipsei calității procesuale a B în reprezentarea Statului Român ca parte civilă în cauză.
Se motivează excepția necompetenței teritoriale cu faptul că în mod greșit DIICOT Oas esizat Judecătoria Satu Mare cu soluționarea cauzei, întrucât inculpații și societatea comercială au domiciliile, respectiv sediul social în O, iar competența aparține Judecătoriei Negrești O.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale a B se afirmă că aceasta nu mai are calitate procesuală, întrucât prin art. 4 pct. 44 HG 495/23.05.2007, Statul Român este reprezentat de
Art. 4 pct. 44 din HG 495/2997 prevede: "reprezintă Statul în fața instanțelor și a organelor de urmărire penală, ca subiect de drepturi și obligații privind raporturile juridice fiscale și alte activități ale agenției, direct sau prin direcțiile generale ale finanțelor publice județene și a municipiului B, în baza mandatelor transmise; renunțarea la drepturile statului în litigiile care au legătura cu raporturile juridice fiscale poate fi formulată de organele fiscale numai cu acordul Guvernului; renunțarea la calea de atac se va face conform procedurii stabilite prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală".
În speță, nu a fost citat, deși la data pronunțării sentinței apelate era în vigoare reprezentarea prin HG 495/2007.
Tribunalul, analizând excepțiile invocate le-a apreciat ca fiind întemeiate în parte.
Referitor la excepția necompetenței teritoriale - aceasta este întemeiată având în vedere dispozițiile art. 30 alin. 1 lit. a, b, c Cod procedură penală, întrucât faptele reținute prin actul de sesizare sunt săvârșite în O, unde locuiesc inculpații și unde are sediul social partea responsabilă civilmente.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale a B - această excepție este întemeiată doar în parte.
Este adevărat că prin art. 10 din OG 29/2007 s-a reorganizat Ministerul Finanțelor, iar prin HG 495/23.05.2007 s-a aprobat organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
În speță, constituirea de parte civilă a s-a făcut în calitatea sa de creditor cesionar, atributul creanței bugetare aparținând Fondului Național Unic de Asigurări Sociale și, trebuie menținut în cauză ca parte civilă în limita creanței bugetare pe care o are față de partea responsabilă civilmente - - SRL O prin lichidator - LJ 2000 S M și pentru celelalte creanțe bugetare (, majorări întârziere etc.) trebuie citat Statul Român prin B potrivit art. 4 pct. 44 din HG 495/23.05.2007.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu -M și partea civilă AVAS B, apreciind-o ca netemeinică și nelegală.
Prin recursul declarat, parchetul a solicitat casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Satu -
În motivarea recursului s-a arătat că în mod corect instanța de apel a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, întrucât judecarea cauzei în primă instanță s-a făcut în lipsa unei părți care nu a fost legal citată dar că, în mod greșit s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Negrești -O, iar nu Judecătoriei Satu -M câtă vreme, potrivit dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, cauza se trimite spre rejudecare la instanța a cărei hotărâre a fost desființată. S-a mai invocat greșita menționare, în dispozitivul deciziei recurate a calității AVAS.
Prin recursul declarat, partea civilă AVAS Bai nvocat doar incorecta indicare, în dispozitivul deciziei atacate, a calității sale, respectiv aceea de parte responsabilă civilmente în loc de cea de parte civilă.
Examinând decizia prin prisma recursurilor declarate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursurile declarate în cauză sunt nefondate și vor fi respinse ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
Astfel, în mod corect instanța de apel a reținut că, în raport de dispozițiile HG nr. 495/2007, în cauză trebuia citată ca parte civilă și ANAF B, condiții în care, în mod corect s-a dispus, ca urmare a desființării sentinței, rejudecarea cauzei.
De asemenea, tot în mod corect, în raport de dispozițiile art. 30 alin. 1 lit. a-c Cod procedură penală, respectiv forum delicti comissi (locul unde a fost săvârșită infracțiunea), forum domicilii (locul unde locuiește făptuitorul)și forum deprehensionis (locul unde a fost prins făptuitorul) tribunalul a reținut că, în primă instanță, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Negrești -
Este adevărat că excepția de necompetență teritorială, aflată sub sancțiunea nulității relative, are un regim de mai redusă ocrotire, în sensul că poate fi invocată numai până la citirea actului de sesizare, ceea ce înseamnă înainte de începerea cercetării judecătorești la prima instanță de judecată dar, cum în cauză s-a dispus, în urma admiterii apelului, desființarea sentinței primei instanțe, în mod corect s-a dispus rejudecarea cauzei de către instanța competentă teritorial.
Cât privește menționarea greșită a calității AVAS, este evident că suntem în prezența unei erori materiale, câtă vreme, în considerentele deciziei recurate calitatea AVAS este corect menționată.
Astfel fiind, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se vor respinge ca nefondate recursurile penale declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu -M și de partea civilă AVAS B, urmând ca, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, să fie obligată partea civilă recurentă la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare în recurs și, onorariile pentru apărătorii din oficiu ai inculpaților intimați urmând să fie avansate din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondate recursurile penale declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu -M și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva deciziei penale nr. 254/A din 29 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu -M, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurentă să plătească statului suma de 250 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocații din oficiu și va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 10 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
red. decizie -
jud. apel -
jud. fond
dact. 2 ex. 17.04.2008
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Soane Laura, Pantea Nistor
