Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 205/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 205/R/2008
Ședința publică din 25 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Purice Președinte Secția Penală
JUDECĂTORI: Delia Purice, Maria Boer Iuliana Moldovan
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR -.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpata și de către partea civilă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BNî mpotriva deciziei penale nr. 96/A din 13 noiembrie 2007 a Tribunalului Bistrița N, pronunțată în dosar nr-, inculpata fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 13 din Legea nr. 87/1997, cu aplicarea art. 13.pen. - în cadrul SC 99 SRL B, prev. de art. 11 lit. b din Legea nr. 87/1994 ( modificată prin Legea nr. 161/2003 ), cu aplicarea art. 41 alin.2 pen. - în cadrul SC SRL, prev. și ped. de art. 290 alin. 1.pen. - factura nr. -/1.12.2003 în cadrul SC SRL, toate cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din 11 martie 2008, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 18 martie 2008, iar apoi pentru data de 25 martie 2008.
CURTEA
Prin sentința penală nr.1892 din 20 decembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr- s-a dispus în temeiul art.11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, achitarea inculpatei, fiica lui și, născută la 26.01.1948, în Sadova, județul D, CNP-2480l-, domiciliată în B,-, județul B-N, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 ( modificată prin Legea nr. 161/2003), cu aplic. art. 13 Cod penal, în cadrul " EUR-M" B, precum și pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. lilit. b din Legea nr. 87/1994, modificată prin Legea 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, în cadrul " ", întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora.
În baza art. 290 Cod penal, inculpata a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, la 800 lei amendă penală, punându-i-se totodată în vedere disp. art. 63/1 Cod procedură penală.
În baza art. 14 alin. 3 Cod procedură penală rap.la art. 348 Cod procedură penală s-a dispus desființarea înscrisului fals, respectiva facturii nr. -/01.12.2003, întocmită de inculpată, în valoare de 1.585.102.124 lei.
S-a admis în parte acțiune a civilă formulată de partea civilă, Statul Român, prin ANAF-DGFP BN și a fost obligată inculpata să plătească în favoarea acesteia, suma de 39.448 lei despăgubiri civile, din care 30.667 lei reprezintă impozitul pe profit datorat pe anul 2001 și pentru perioada 01.01.2002-31.03.2004, iar suma de 8781 lei, accesoriile aferente acestor obligații fiscale.
În baza art. 193 Cod procedură penală inculpata a fost obligată să plătească părții civile, suma de 1800 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea contraexpertizei contabile.
În baza art.192 pct. 1 lit. c Cod procedură penală, inculpata a fost obligată să plătească în favoarea statului, 3020 lei cheltuieli judiciare, din care 2620 reprezintă diferență onorariu expert, sumă avansată în contul -ontabile și Tehnice, pentru expert contabil.
Pentru a pronunța această sentință penală instanța de fond a reținut următoarele:
În anul 1999 a fost înfiintată ""EUR-M" B de către
cetățeanul, care avea calitatea de asociat unic și de administrator.
Pe baza unei procuri notariale, din data de 28 august 2000, inculpata a fost împutemicită să-I reprezinte pe acesta să efectueze diverse plăți ale firmei "EUR-M" la bancă, fiind valabilă până la data de 31.09.2000. Ulterior inculpata a fost mandatată de aceeași persoană, conform procurii autentificate sub. nr. 619/8.03.2001, de notarul public, să o reprezinte pentru efectuarea diverselor plăți ale firmei la bancă, precum și "în fața autorităților pentru solicitări și pentru derularea afacerilor ", procură valabilă până la revocarea expresă.
La data de 13 decembrie 2002, inculpata a fost împutemicită conform procurii autentificate de notarul public sub nr. 4216/2002, să reprezinte și să administreze - cu puteri depline - societatea sus-menționată, mandatul fiind valabil până la revocarea lui expresă. Prin încheierea nr. 228/19 ianuarie 2004, a judecătorului delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Bistrița -N, s-a dispus înscrierea în Registrul Comerțului a mențiunilor privind numirea inculpatei în calitate de administrator și reprezentant.
Urmare a unor verificări financiar-contabile efectuate de Garda Financiară Secția B-N și Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N, s-au stabilit pentru perioada 1 octombrie 2002 - 23 aprilie 2004, următoarele:
În contabilitatea societății au fost înregistrate în perioada 1 octombrie 2002 30 martie 2003, cheltuieli de management și consultanță pe baza unor facturi fiscale din care rezultă că " COMERȚ ȘI SERVICII" B, administrată de asemenea de către inculpată, a asigurat servicii de management lunare, în favoarea "EUR-M" B, după cum urmează:
- factura nr. -/31.10.2002 pentru luna octombrie în valoare de 65.818.000 lei (2000 Euro);
- factura nr. -/30.11.2002 pentru luna noiembrie 2002, în valoare de
66.620.000 lei (2000 Euro);
- factura nr. -/30.12.2002 pentru luna decembrie 2002, în valoare de 69.500 lei (2000 Euro);
- factura nr. -/31.03.2003 pentru perioada ianuarie 2003 - martie 2003, în valoare de 149.442.000 lei (2000 Euro/lună).
S-a menționat că nu s-a făcut dovada prestării efective a unor servicii concrete, întru cât nu a existat între societăți un contract de management și că la facturi nu s-au adus justificări constând în întocmirea de rapoarte de lucrări sau studii de fezabilitate.
Prin urmare, s-a calculat de către organele administrației financiare un prejudiciu de 103.720.271 lei, reprezentând impozit pe profit.
În cursul cercetărilor penale, s-a efectuat o expertiză contabilă, ocazie cu care s-a prezentat un contract de management și consultanță, încheiat între cele două societăți, la data de 1 martie 2000, cu valabilitate nelimitată, astfel că s-a conc1uzionat că paguba produsă este nejustificată.
Atâta timp cât prin facturile depuse la dosar și contractul de consultanță și management s-a făcut dovada că serviciile au fost efectuate, efectiv, în mod real, rezultă că bugetul statului nu a fost prejudiciat cu nimic sub acest aspect.
În contabilitatea societății au fost înregistrate în perioada septembrie 2002 ianuarie 2004, mai multe facturi fiscale sau alte documente (denumirea cumpărătorului, mijlocul de transport sau codul fiscal al cumpărătorului). Astfel, toate aceste documente care dovedeau cumpărarea de furaje de combustibil, pentru "EUR-M" B, au fost considerate ca fiind fictive. Este situația următoarelor operațiuni valorice înregistrate în evidențele contabile:
- octombrie 2002 - 9.187.000 lei - iunie 2003 - 1.360.206 lei;
- noiembrie 2002 - 4.777.422 lei - iulie 2003 - 10.066.628 lei;
- decembrie 2002 - 3.897.000 lei - august 2003 - 24.327.414 lei;
- ianuarie 2003 - 9.708.000 lei - septembrie 2003 - 15.974.255 lei;
- februarie 2003 -7.291.000 lei - octombrie 2003 - 10.542.828 lei;
- martie 2003 - 9.434.000 lei - noiembrie 2003 -7.933.049 lei;
- aprilie 2003 - 12.738.346 lei - decembrie 2003 - 12.472.445 lei;
- mai 2003 - 7.647.097 lei;
Pe baza acestora, s-a calculat de către organele administrației financiare loca1e un prejudiciu de 147.379.625 lei, reprezentând TVA dedus nelegal.
Urmare a acestei expertize contabile efectuate, în cursul urmăririi penale s-a concluzionat că operațiunile comerciale consemnate în respectivele acte,sunt reale astfel că paguba produsă este de asemenea, nejustificată, fapt pentru care nu a fost reținută nici în rechizitoriul parchetului.
La data de 27 noiembrie 2003, s-a emis de către "EUR-M" B, factura nr. -/2003, de vânzare a unor pagube produse (furaje și ) către "", administrată de asemenea de către inculpată, fiind calculat prețul aferent de 97.472.900 lei și TVA aferent, de 15.562.900 lei.
În contabilitatea societății s-a înregistrat doar venitul de 97.470.900 lei, omițându-se înscrierea în jurnalul de vânzări și decontul lunii martie 2003 a sumei reprezentând TVA, aceasta datorându-se unei simple erori contabile, dovedindu-se că inculpata nu avea cunoștință despre acest fapt, astfel că, prejudiciul de 15.562.900 lei reprezentând TVA colectată și neînregistrată, a fost achitată de către aceasta cu ocazia depistării faptei.
La data de 15 mai 2002, s-a încheiat între "EUR-M" B și "" C, un contract de export comision, prin care prima societate, în calitate de comisionar și exportator autorizat de animale vii, și cea de-a doua societate în calitate de concomitent și furnizor, urmau să exporte în străinătate animale vii. În acest sens, "EUR-M" B, deținea autorizația de funcționare nr. 3/12 noiembrie 1999, vizată pe perioada 1999-2004, care permitea carantinizarea tineretului bovin destinat exportului,
Ulterior, s-au vândut de către "" C, un nr. de 61 capete de animale, către "EUR-M" B, cu factura fiscală nr. -/3.07.2002, pe care s-a consemnat mențiunea "tineret bovin pentru export În comision", la valoarea aferentă de 648.099.075 lei (19.825 Euro), fără calcularea de TVA aferentă.
Din aceste animale, au fost exportate conform contractului de export în comision, doar 28 capete animale, cu nr. 7357/26.07.200 și factura/invoice nr. 37/25.07.2002, achitându-se societății furnizoare, cu avizul de plată nr. 60074/17.07.2002, suma de 10.000 Euro, ce reprezintă marfă acceptată la export.
În contabilitatea societății a fost găsită, aferent numărului de 33 capete animale - factura fiscală nr. -/30.10.2002, în valoare de 385.831.611 lei (11.979 Euro), prin care s-a efectuat vânzarea acestora de la "EUR-M" B, către "" Factura menționată nu poartă calculul TVA aferent, astfel că aceasta nu a fost încasată la vânzarea celor 33 capete tineret bovin.
S-a calculat de către organele administrației fiscale, cauzarea unui prejudiciu de 73.308.006 lei, constând în TVA neîncasată.
Expertiza contabilă efectuată în cursul urmăririi penale a confirmat această pagubă, constatând că între cele două societăți a avut loc o vânzare de animale și nu o restituirea a animalelor refuzate la export.
Pentru a se stabili dacă "EUR-M" avea obligația să înscrie și să calculeze TVA aferente livrărilor efectuate conform facturii fiscale seria - nr. -/30.10.2002, instanța a încuviințat efectuarea unei expertize, iar urmare a obiecțiunilor formulate de către părți a unei noi expertize, concluzionânduse că, în realitate nu a avut loc o operațiune de vânzare-cumpărare a celor 33 de bovine, ci un retur de marfă, respectiv o returnare a animalelor refuzate la export către "" C-N, situație în care "EUR-M" nu avea obligația de facturare a TVA-ului.
În mod corect și legal "" trebui a să facă factură de stomare către "EUR-M" fără TVA, iar pe baza acestei facturi prima societate se înregistra în gestiune cu animalele primite, iar cea de a doua își descărca gestiunea.
Așadar, cu toate că nu s-a procedat corect din punct de vedere formal în ce privește factura de returnare, cele două expertize efectuate în cursul judecății, statuează clar că bugetul statului nu a fost prejudiciat în niciun fel.
În luna august 2003, s-a emis de către "EUR-M" B, facturile nr. -/31 august 2003 și respectiv nr. -/31 august 2003, prin care s-au livrat de către "", un nr. de 318 capete de tineret bovin, în valoare de 4.515.600.000 lei. Pe prima factură s-a menționat valoare de 4.293.000.000 lei, iar pe cea de-a doua factură s-a înscris valoarea de 222.600.000 lei, ca diferență valorică la prima factură. Pe ambele facturi nu s-a calculat TVA aferentă, iar pe ultima factură s-a făcut mențiunea "export viței".
Cele 318 capete tineret bovin, trebuiau exportate de către "", în perioada următoare, astfel că aceasta avea calitatea de comisionar-exportator, iar "EUR-M" B, avea calitatea de furnizor - comitent. Între cele două societăti nu a existat încheiat un contract de export comision, însă înțelegerea a fost de efectuare export.
Tocmai din acest motiv, cele două facturi nu prezintă calculul de TVA aferentă, iar pe cea de a doua factură s-a menționat "diferența valorică export viței".
Animalele au rămas la dispoziția "", și în luna septembrie 2003, s-a realizat vânzarea de 45 capete bovine de către aceasta, în favoarea "EUR-M" B, în baza contractului de export în comision întocmit între cele două societăți. A fost întocmită factura nr.5l95ll9/30.09.2003, în care s-a consemnat ca fiind cumpărătoare o societate comercială străină ( ia), unde urmau să fie exportate animalele de către "EUR-M"
S-a realizat exportul cu nr. 11077/24 septembrie 2003 și facturile/invoice nr. 41/21 septembrie 2003 și nr. 42/24 septembrie 2003, de către "EUR-M"
Diferența de 273 animale a rămas să fie exportată în prima perioadă a anului 2004, astfel că prin 14749/7.12.2003 și 15616/19.12.2003 și respectiv prin facturile/invoice nr. 43/4.12.2003 și nr. 44/19.12.2003, au fost exportate 140 animale, de către "", cu asigurarea carantinizării în spațiile "EUR-M" B, care deținea autorizația sanitar veterinară de functionare nr. 3/12.11.1999, vizată pentru perioada 1999-2004.
În luna ianuarie 2004, s-a întocmit contractul de export în comision, între cele două societăți, astfel că s-a făcut dovada că "EUR-M" B era comitentă furnizoare, iar "", era comisionară exportatoare.
Ulterior, exporturile au continuat, fiind exportate cu /februarie 2004 un nr. de 57 animale și cu /aprilie 2004 un nr. de 156 animale.
Organele financiare locale au considerat vânzarea celor 318 capete tineret bovin ca fiind o vânzare ieftină, fiind cauzat un prejudiciu de 736.554.000 lei reprezentând TVA neîncasat și de 2.936.954 lei reprezentând impozit pe profit.
În urma analizării situației de fapt, cei trei experți contabili care au întocmit raportul de contraexpertiză, au constatat că, întru cât există documente justificative care probează faptul că în perioada următoare " " a exportat toate capetele de bovine achiziționate de la "EUR-M",aceasta a fost în drept să emită facturi fără TVA, deci să nu îl colecteze.
Potrivit celor trei experți, chiar în situația în care "EUR-M" ar fi trebuit să colecteze TVA, automat cealaltă firmă l-ar fi dedus astfel că bugetul statului nici în acea situație nu ar fi fost prejudiciat cu nimic.
Raportat la această stare de fapt, reținută prin prisma ansamblului probatoriului administrat în cauză, necauzându-se vreun prejudiciu bugetului statului, s-a apreciat de instanța fondului că, în privința "EUR-M" B, fapta inculpatei nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev.de art. 13 din Legea nr. 87/1994 nemodificată, cu aplic. art. 13 din Codul penal, nici sub aspectul laturii obiective și nici a celei subiective. Este evident că din moment ce inculpata nu a cauzat o pagubă statului, nu se poate pune problema infracțiunii de evaziune fiscală, cu atât mai puțin a intenției acesteia de a se sustrage de plata TVA, respectiv de neîndeplinire a obligațiilor fiscale către stat.
Pentru acest considerent în baza art. 11 pct. 2 lit a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. b Cod procedură penală, instanța a achitat-o a pe inculpată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, nemodificată prin Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 13 din Codul penal, în cadrul "EUR-M"
În anul 2001 a fost înființată "", de către inculpată, care avea calitatea de asociat unic și administrator, societatea având ca obiect de activitate producția și conservarea cărnii.
După câteva luni de la înființare, inculpata a solicitat Agenției de Dezvoltare Regională Nord- Vest C, eliberarea unui certificat de investitor în zona defavorizată, fiindu-i eliberat certificatul nr. 130/14.08.2001, cu valabilitate până la data de 1.04.2009.
Inculpata urma să beneficieze pentru activitatea desfășurată, în cadrul societății, de facilitățile prevăzute de HG nr. 640/1999 și OUG nr. 24/2001, respectiv scutirea de la plata impozitului pe profit, restul obligațiilor fiscale nefăcând obiectul unei scutiri.
Pentru aceasta trebuia îndeplinite următoarele obligații de către inculpată:
- să efectueze investitii în zona defavorizată cu crearea unor locuri de muncă;
- să desfășoare activitățile specifice numai în zona menționată, cu precizarea că activitățile pentru acre a fost eliberat certificatul de investitor erau creșterea bovinelor ( 6024).
Urmare a unor verificări financiar-contabile efectuate de Garda Financiară Secția B- N și Direcția Generală a Finanțelor Publice B- N, s-a stabilit pentru perioada 1 iunie 2001 - 31 martie 2004, că au fost nerespectate prevederile legale menționate, întrucât:
- activitatea de creștere a animalelor nu s-a realizat în spații ale "", care deține certificatul de investitor, ci în spații ale "EUR-M" In concret "", nu a efectuat investiții în zona defavorizată, prin investiții înțelegânduse conform prevederilor OUG nr. 24/1998 și HG nr. 728/2001, obiectivul înregistrat în evidențele financiar-contabile ale societății, după declararea zonei defavorizate. Acest obiectiv putea consta în bunuri create sau achiziționate din alte surse, care se utilizau în activitatea proprie a societății, conform obiectivului de activitate;
- producția și conservarea cărnii nu s-a efectuat în spații ale "", ci în alte spații comerciale, ale " ", și "MONTANA ". Astfel, nu s-a realizat producție proprie, ceea ce ar fi propus transformarea sau ambalarea unor bunuri în cadrul unității de producție al unității de producție a societății care ar beneficia de certificatul de investitor, în vederea obținerii conform prevederilor OUG 24/1998 și HG nr. 728/2001 a unor produse cu alte caracteristici.
De la data de 5 decembrie 2002, "", a achiziționat în proprietate, imobilul din CF 5143, nr. top 1783/1/P/0 - abator, înregistrat în balanța de verificare a lunii decembrie 2002, în care însă lucrările de investiție nu au fost finalizate, astfel că în acest spațiu nu s-au efectuat niciodată activitățile specifice pentru care societatea a beneficiat de certificatul de investitor.
Activitatea de transporturi de mărfuri a fost desfășurată în zona defavorizată, deși a fost achiziționat un mijloc de transport, în luna septembrie 2001 (factura nr. -/1.09.2001).
Personalul angajat a fost doar în parte din zona defavorizată, fiind trecut în șomaj începând cu data de 16 iunie 2003, dată la care au rămas angajate doar persoane din afara zonei menționate.
S-a reținut că din totalul de 5 persoane angajate, doar două proveneau din zona defavorizată, respectiv din localitatea și din aceeași localitate, în calitate de lucrător comercial și respectiv paznic.
Organele de control au calculat, pentru profitul impozabil obținut, având în vedere veniturile și cheltuielile efectuate, un impozit de 430.936.543 lei, pentru perioada 1 ian. 2002-31 martie 2004 și un impozit pe venit în sumă de 69.277.682 lei, pentru perioada 1 iulie 2001-31 decembrie 2001.
Având în vedere disp. art. 1 alin. 2 din OG nr. 24/2001 (intrată în vigoare la 1.09.2001) potrivit cărora persoanele juridice înființate în cursul unui an fiscal beneficiază de prevederile respectivei ordonanțe dacă îndeplinesc condițiile alineatului 1 la sfârșitul anului respectiv, ținând seama că una dintre condiții era să realizeze venituri reprezentând echivalentul în lei de până la 100.000 EURO inclusiv și că, conform bilanțului contabil încheiat la 31.12.2001, veniturile din exploatare realizate de "" la finele anului, au fost de 6.218.059.000 lei vechi, s-a apreciat că, pe perioada de la înființare și până la 31.12.2001 această societate nu a îndeplinit cumulativ toate condițiile de microîntreprindere și implicit a devenit plătitoare de impozit pe profit.
Examinând textele de lege care prevăd cerințele ce trebuie cumulativ îndeplinite pentru ca o societate să beneficieze de facilitatea scutirii plății de impozit pe profit, respectiv disp. art. 6 lit. g din OUG 24/1998 aprobată prin HG nr. 525/1999, normele metodologice de aplicare a acesteia, aprobată prin HG nr. 728/2001, intrate în vigoare din 15.08.2001, având în vedere probele administrate în cauză, potrivit cărora "" la sediul social din, nu a avut nici o bază de producție proprie în care să își desfășoare activitatea pentru care a obținut eliberarea certificatului de investitor, până în 5.12.2002, când a achiziționat o parte dintr-un abator care însă nu a funcționat niciodată (deși a reprezentat o investiție nou creată prin achiziție), s-a apreciat că societatea nu putea să beneficieze de facilitatea privind scutirea de plata impozitului pe profit nici în perioada 1.07.2002-31.03.2004.
Este adevărat că în Nota Consiliului Concurentei seria - nr. 94/27.09.2004 s-a consemnat că agentul economic, în speță "" îndeplinește condițiile pentru a beneficia de facilitățile fiscale de natura ajutorului de stat prev. de OUG nr. 24/1998 modificată și completată-instituție specializată a statului, precum și faptul că societatea a achiziționat în 2001 un mijloc de transport și a angajat personal din zonă defavorizată însă, prin instrucțiunile de aplicare a Legii nr. 414/2002, intrată în vigoare la data de 1 iulie 2002, se stabilesc în mod clar, expres condițiile în care se acordă scutirea de plata impozitului pe profit în cazul în care societatea desfășoară activităti în zonele defavorizate.
Astfel scutirea se acordă numai pentru profitul obținut din utilizarea investițiilor nou create în activitatea pentru care agentul economic a obținut eliberarea certificatului de investitor, investiția nou creată fiind reprezentată de bunurile amortizabile create ori achiziționate de la terțe părți, utilizate efectiv în activitatea proprie. rezultat din desfășurarea de activități în afara zonei declarată defavorizată, precum și cel rezultat din desfășurarea de activități în alte domenii decât cele de interes pentru zonele defavorizate sunt supuse impozitării.
Având în vedere dispozițiile legale în materie, raportat la cele reținute mai sus instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile cerute pentru acordarea facilității scutirii de plata impozitului pe profit, cuantumul acestuia fiind de 477.703.793 lei vechi, sumă formată din impozitul pe profit datorat la finele anului 2001 de 46.767.250 lei vechi și din impozitul pe profit din 1.01.2002 până în 31.03.2004, potrivit calculului efectuat de cei trei experți contabili.
Dacă ne raportăm la perioada cuprinsă între data obținerii certificatului de investitor (14 august 2001) și până la 1 iulie 2002, când a intrat în vigoare 414/2002, impozitul pe profit datorat (în condițiile neîndeplinirii cerințelor legale privind scutirea de la plata acestuia), este de 178.218.500 lei, iar pentru perioada 1 iulie 2002- 31. 03.2004, este de 299.485.293 lei, deci în total 477.703.793 lei vechi (47770 RON), astfel cum rezultă din concluziile raportului de contraexpertiză.
Deoarece, suma de 71.045.463 lei( 7105 RON)- impozit pe profite cuprinsă în suma de 430.936.543 lei), calculată anterior nu a fost confirmată de nici una dintre expertize, operațiunile consemnate în facturile fiscale privind efectuarea unor servicii de consultanță și management din partea " COMERȚ ȘI SERVICII" B, administrată de inculpată, în favoarea "", reflectând operațiuni reale, urmează ca această sumă să fie scăzută din totalul impozitului pe profit stabilit( de 477.703.793 lei)
În data de 1 decembrie 2003, inculpata a scris personal factura nr. -/1.12.2003 din care rezultă că "", a achizitionat de la "EUR-M" B, mărfuri în valoare de 1.588.102.124 lei, fără consemnarea denumirii mărfurilor, a cantităților și prețurilor aferente.
În realitate, nu a existat o asemenea vânzare, prin factura arătată, inculpata intenționând să acopere anumite diferențe valori ce la închiderea anului fiscal 2003, la ambele societăți comerciale, care au înregistrat anumite pierderi, urmare derulării unor operațiuni de import efectuate cu o societate din străinătate (""ia ).
Factura a fost întocmită la prețul de 1.332.018.592 lei și TVA de 253.083.532 lei, pe baza acesteia "" decontând suma constând în TVA mentionată de 253.083.532 lei.
Prin urmare, organele administrației financiare locale au constatat prejudiciul de 253.083.532 lei, reprezentând TVA dedusă nelegal și respectiv paguba de 99.978.390 lei, reprezentând impozit pe profit, care este cuprinsă în suma de 430.936.543 lei, calculată anterior.
economic real a constat în importul de porci vii efectuat de "", carcasele rezultate fiind ulterior procesate iar tot ce s-a realizat a fost livrat către "EUROM " care, la rândul ei a livrat produsele mai departe terților. Întrucât la transporturile efectuate s-au înregistrat scăzăminte, din eroare, acestea nu au fost avute în vedere la momentul respectiv, întocmindu-se actele de intrare-recepție, fără consemnarea respectivelor diferențe cantitative.
Pentru regularizarea situației, inculpata a luat legătura cu partenerul care a exportat animalele, care a confirmat" o reducere de preț la importul de porci vii intermediat în anul 2002, în valoare totală de 33.000 euro", autorizând compensarea reducerii cu soldul creditor poziția, înscris în balanța lunii noiembrie 2003.
Drept urmare, exportatorul a virat suma de 33.000 euro în contul societății, astfel cum rezultă din actele depuse la dosar, respectiv extrasul de cont nr. 11/21.08.2003, extrasul de cont din 26.11.2003.
Pentru descărcarea din gestiune a diferențelor valorice, urmare a neînregistrării pierderilor cantitative suferite în timpul transporturilor, intenționând să reglementeze situația, inculpata a întocmit factura nr. -/1.12.2003 în valoare de 1.332.185.592 lei vechi și TVA de 253.083.532 lei, din care rezultă că "" a achizitionat de la "EUR-M" mărfuri, fără a consemna denumirea, cantitatea acestora și prețurile aferente.
Așadar operațiunea reflectată în factură nu corespunde realității, în mod corect inculpata trebuind să întocmească o factură de stornare cantitativă și valorică de către "" către "EUR-M", prin care prima ar fi dedus TVA -ul în suma menționată, iar cealaltă societate ar fi colectat TVA în același cuantum.
Deoarece diferențele sunt reale, cu toate că operațiunea reflectată prin factura susmenționată nu este reală, s-a concluzionat că nu s-a cauzat nici un prejudiciu bugetului statului.
Cât privește impozitul pe profit în sumă de 99.978.390 lei (9998 RON), aferent facturii fiscale nr. -/1.12.2003, acesta nu se confirmă deoarece s-a făcut dovada încasării de la partenerul extern a sumei de 33.000 euro ce reprezintă scăzămintele acceptate de acesta.
Pe cale de consecință impozitul pe profit datorat pe anul 2001 și pentru perioada 1 ianuarie 2002- 31 martie 2004 este în sumă totală de 30.667 RON ( 47770 RON-7.105 RON- 9998 RON).
Deoarece bugetul statului nu a fost prejudiciat cu nimic deși, modul de soluționare a situației scăzămintelor a fost nelegal, (TVA a fost colectat de o societate și dedus de către cealaltă) și pentru că, în cazul în care s-ar fi făcut stornarea astfel cum s-a arătat mai sus, operațiunea ar fi fost inversă dar cu aceeași valoare, s-a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, considerent pentru care în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, instanța de fond a achitat-o pe inculpată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 11 lit. b din Legea nr. 87/1994, modificată prin Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, în cadrul "".
Pe de o parte, infracțiunii îi lipsește latura subiectivă, neputându-se reține vinovăția inculpatei în neplata impozitului pe profit de vreme ce însăși Direcția Controlului Fiscal B-N, prin procesul-verbal încheiat la 27 ianuarie 2003 a stabilit că societatea supusă controlului - "", beneficiază de scutirea de la plata impozitului pe profit potrivit prevederilor art. 6 lit. c din OUG 24/1998, pe baza certificatului de investitor în zonă defavorizată, consemnând că valoarea impozitului pe profit scutită la plată de care a beneficiat ca facilitate, la data de 31.12.2001, este de 46.766.092 lei.
Pe de altă parte, faptei comisă de inculpată îi lipsește și latura obiectivă, nefiind prezente niciuna dintre modalitățile incriminate în mod expres de legiuitor, prin care se întrunește conținutul infracțiunii de evaziune fiscală.
Fapta inculpatei de a întocmi în fals factura -/1.12.2003, consemnând operațiuni nereale, în vederea producerii unei consecințe juridice, săvârșită cu vinovăție, sub aspectul laturii subiective, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal, pentru care instanța a condamnat-o la pedeapsa de 800 lei amendă penală, punându-i în vedere inculpatei, disp. art. 631Cod procedură penală.
În baza art. 14 alin. 3 Cod procedură penală rap. la art. 348 Cod procedură penală s-a dispus desființarea înscrisului fals, respectiva facturii nr. -/01.12.2003, întocmită de inculpată, în valoare de 1.585.102.124 lei.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală, art. 998 cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, Statul Român, prin ANAF-DGFP BN și în consecință inculpata a fost obligată să plătească în favoarea acesteia, 39.448 lei despăgubiri civile, din care 30.667 lei reprezintă impozitul pe profit datorat pe anul 2001 și pentru perioada 01.01.2002-31.03.2004, iar suma de 8781 lei, accesoriile aferente acestor obligații fiscale conform calcului experților contabili.
În baza art. 193 Cod procedură penală, inculpata a fost obligată să plătească părții civile, 1800 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea contraexpertizei contabile.
În baza art.192 pct. 1 lit. c Cod procedură penală, inculpata a fost obligată să plătească statului, 3020 lai cheltuieli judiciare, din care 2620 reprezintă diferență onorariu expert.
Impotriva acestei sentințe penale, au declarat apel în termenul prevăzut de lege, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistrița și inculpata și peste termenul prevăzut de lege Statul Român - ANAF prin Administrația Finanțelor Publice B-
Prin apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistrițas -a solicitat admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate în latura penală și latura civilă și rejudecând, a se dispune condamnarea inculpatei la pedeapsa închisorii, în baza art. 13 din Legea nr.87/1994 cu aplic.art. 41 alin.2 Cod penal și art. 33 lit."a" Cod penal, contopirea pedepselor aplicate în temeiul art.34 lit."b" Cod penal în pedeapsa cea mai grea, suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate în temeiul disp.art.81 Cod penal cu stabilirea unui termen de încercare în conformitate cu disp.art.82 Cod penal și atragerea atenției inculpatei cu privire la disp.art.83 Cod penal; admiterea acțiunii civile formulate de stat prin ANAF - DGFPS B-N și obligarea inculpatei la plata prejudiciului real acuzat, astfel cum s-a constatat prin expertiza contabilă judiciară din 22.12.2004, menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței atacate ca fiind legale și temeinice.
În motivarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistrițas -a menționat că, potrivit expertizei contabile efectuate în cursul urmăririi penale rezultă că în data de 26.07.2004 s-a făcut livrarea a 28 de capete viței și cu avizul de plată -/12.07.2002 s-a achitat suma de 10.000 Euro, diferența de 33 de capete viței sa facturat de "" C cu factura nr.-/30.10.2002 pentru suma de 11.979 Euro, sumă care nu a făcut obiectul deconturilor dintre părți. Operațiunea a fost înregistrată în contabilitate ca venit din producția proprie cu suma de 385.831.611 lei ( reprezentând echivalentul celor 33 capete de viței - 9.825 Euro - și contravaloarea furajării acestora în perioada 3.07 - 30.10.2002 - 2.144 Euro. Astfel, se apreciază că în acest caz, " 99 " B datorează TVA în cuantum de 73.308.006 lei (385.831.611 x 19%) în conformitate cu disp.art. 1 alin.2 din Legea nr.345/2002, republicată. Se arată, totodată că societatea nu a evidențiat contravaloarea facturii nr.-/30.10.2002 în contabilitate, ca export efectuat, ceea ce a avut consecințe cu privire la impozitul pe profit aferent trim.IV 2002.
S-a mai arătat că prejudiciul constând în impozitul pe profit în cuantum de 259.912.690 lei a rezultat din neexercitarea activităților specifice zonei defavorizate, pentru care inculpata a solicitat Agenției de Dezvoltare regională Nord-Vest C eliberarea unui certificat de investitor (cu nr.1302/14 august 2001), cu valabilitate până la 1.IV.2009, activități constând în creșterea bovinelor, producția și conservarea cărnii și transporturile rutiere.
În ce privește TVA-ul de plată, în cuantum de 253.083.532 lei, s-a susținut că se impunea ca "" să emită o factură în storno către, urmând ca să colecteze TVA-ul, iar să deducă TVA-ul în cuantum de 253.083.532 lei și respectiv suma de 99.978.390 lei, impozit pe profit.
S-a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev.de art.13 din Legea nr. 87/1994, modificată prin Legea nr.161/2003, cu aplic.art. 13 Cod penal în cadrul " 99 " B și art. 11 lit. "b" din Legea nr.87/1994, modificată, cu aplic.art. 41 alin.2 Cod penal în cadrul "" B, atât sub aspectul laturii obiective cât și a laturii subiective. De altfel, intenția infracțională a rezultat și din împrejurarea că prin sentința apelată s-a dispus obligarea inculpat ei la plata sumei de 39.338 lei despăgubiri civile (30.667 lei impozit pe profit datorat în 2001 și 8.781 lei accesorii ale obligațiilor fiscale).
Prin apelul declarat de B pentru Statul Român, s-a solicitat desființarea sentinței pronunțate de instanța de fond, în latura civilă și rejudecând, să se admită acțiune a civilă pentru sumele stabilite de organul de control prin procesele-verbale din 23.04.2004 și respectiv din 28.06.2004, în principal și pentru sumele stabilite prin rechizitoriul parchetului, în subsidiar.
În motivare s-a arătat că se impunea, în baza art. 360 alin.1 Cod procedură penală să li se comunice copii de pe dispozitivul hotărârii atacate, deoarece au lipsit atât la dezbateri cât și la pronunțare, termenul de apel curgând, în ce-i privește, de la comunicare și nu de la pronunțare, deoarece disp.art. 363 alin.3 Cod procedură penală se referă la părți și nu la reprezentanții acestora, cum greșit a apreciat instanța de fond când a statuat că termenul de apel pentru partea civilă curge de la pronunțare.
Aceeași parte civilă a formulat la termenul din 20.03.2007 (20) o cerere de repunere în termenul de apel, cu motivarea că nu au formulat apelul în termenul prevăzut de lege pentru că nu li s-a comunicat soluția dată cauzei.
Prin apelul declarat de către inculpata, prin mandatarul său, av., s-a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței atacate și rejudecând să se dispună:
- achitarea inculpatei de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev.de art. 290 Cod penal;
- reducerea cuantumului despăgubirilor civile în sensul obligării doar la plata impozitului pe venit aferent perioadei 1.07.2002 - 31.03.2004, în urma recalculării corecte a acestuia;
- reducerea cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligată partea civilă, cu menținerea dispozițiilor privind cheltuielile judiciare datorate statului.
S-a solicitat totodată, respingerea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistrița ca nefundat, în baza disp.art.379 pct.1 lit."b" Cod procedură penală și respingerea apelului declarat de Administrația Finanțelor Publice B, ca tardiv, în baza disp.art.379 poct.1 lit."a" Cod procedură penală.
În motivare, s-a arătat că în ce privește infracțiunea de fals, prev.de art. 290 Cod penal, în baza expertizelor contabile efectuate în cauză, nu s-a cauzat un prejudiciu și nu s-a realizat sustragerea de la plata vreunei contribuții la stat, ci doar s-a clarificat fiscal eroarea faptică la înregistrarea producției, în lipsa înregistrării sistematice a scăzămintelor suferite, ceea ce conduce la concluzia că nu sunt întrunite nici sub aspect subiectiv și nici obiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de fals.
În ce privește despăgubirile civile la care s-a dispus obligarea inculpatei se apreciază necesitatea efectuării unui supliment la expertiza contabilă, care să stabilească atât cuantumul profitului impozabil cât și să recalculeze impozitul pe profit în funcție de prevederile legale incidente fiecărei perioade în discuție, dat fiind faptul că atât experții contabili cât și reprezentanții părții civile au apreciat că până la 1.07.2002 inculpata beneficia de facilitățile fiscale constând în scutire de la plata acestui impozit și faptul că, expertiza contabilă efectuată în cursul cercetării judecătorești nu a calculat și nu a făcut referire la impozitul pe profit.
Prin noua expertiză contabilă s-a recalculat doar parțial impozitul datorat, evidențiindu-se cel datorat pe sem.II 2001 și pentru restul perioadei s-a luat în calcul impozitul pe profit, astfel cum acesta a fost calculat de către organele fiscale (430.936.543 lei), deși, încă din faza de urmărire penală s-a apreciat ca fiind incorect calculat.
În ce privește obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare în baza art.193 Cod procedură penală s-a apreciat că soluția instanței de fond este neîntemeiată, câtă vreme pretentiile civile au fost admise în parte și nu integral, cum se solicitase.
În ce privește apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrițas -a apreciat ca nefondat, acesta nefiind motivat, respectiv se rezumă doar la reiterarea unor concluzii ale expertizelor contabile efectuate în cursul urmăririi penale (incomplete) și nu combate considerentele hotărârii atacate prin raportare la probele efectuate în cursul cercetării judecătorești.
În ce privește apelul declarat de către partea civilă, s-a solicitat respingerea acestui a ca tardiv, deoarece comunicarea copiilor dispozitivului hotărârii se face doar părților care au lipsit atât la judecată cât și la pronunțare, părții civile care a fost prezentă la dezbateri, prin reprezentant, acestea nu se comunică, după cum s-a și procedat.
S-a mai arătat că nu sunt îndeplinite în conformitate cu prevederile art.365 alin.1 Cod procedură penală, condițiile pentru declararea peste termen a apelului de către partea civilă, câtă vreme aceasta a fost prezentă, prin reprezentant, atât la dezbateri cât și la mai multe termene de judecată.
În apel, s-a încuviințat efectuarea unui supliment la raportul de contraexpertiză întocmit în cauză.
Tribunalul, analizând sentința apelată în baza actelor și lucrărilor ce au stat la baza pronunțării acesteia, a motivelor de apel ce s-au formulat, a suplimentului la raportul de contraexpertiză (62 și urm. 73 și urm. ) întocmit în apel și a disp.art. 371 alin.2 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, a reținut următoarele:
În ce privește apelul declarat de partea civilă, în temeiul disp.art. 379 pct.1 lit."a" Cod procedură penală rap.la art.363 alin.3 Cod procedură penală, acesta s-a respins ca tardiv, deoarece pentru această parte, termenul de 10 zile prevăzut de lege curgea de la pronunțare, deoarece, la 23.XI.2006, când s-a judecat cauza în fond, reprezentantul părții civile (Statul Român - ANAF) a fost prezent și a pus concluzii pe fond.
Nu s-a găsit întemeiată nici cererea de repunere în termen, formulată de această parte (20 apel), deoarece nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele prev.de art. 364 alin.1 Cod procedură penală, respectiv: întârzierea în declararea apelului să fi fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare și cererea să fi fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile (prima condiție nu este îndeplinită, a doua da).
Nu ne aflăm nici în situația apelului peste termen prevăzut de dispozițiile art.365 Cod procedură penală deoarece partea civilă nu a lipsit atât la termenele de judecată cât și la pronunțare.
Nu sunt întemeiate nici susținerile părții civile apelante cu privire la obligativitatea instanței de a-i comunica copii de pe dispozitivul hotărârii, deoarece potrivit art. 360 alin.1 Cod procedură penală acestea se comunică doar părților care au lipsit atât la pronunțare cât și la judecată, ori în speță, partea civilă a fost prezentă, prin reprezentantul său la judecata în fond a cauzei.
În ce privește apelul inculpatei, acesta s-a apreciat ca nefondat în legătură cu infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev.de art. 290 alin. 1 Cod penal.
S-a apreciat că în mod corect instanța de fond a reținut că fapta inculpatei, de a întocmi în fals factura -/171.12.2003, consemnând operațiuni nereale, în vederea producerii de consecințe juridice, săvârșită cu vinovăție, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev.de art. 290 Cod penal și a dispus aplicarea unei amenzi penale de 800 lei pentru săvârșirea acestei infractiuni.
În realitate, vânarea menționată în factura de mai sus nu a existat, prin procedeul acesta inculpata dorind să acopere anumite diferențe valorice la închiderea anului fiscal 2003 la ambele societăți, care au înregistrat pierderi în urma derulării unor operațiuni de export cu o societate din ia ().
De altfel, și prin suplimentul la raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză în apel ( 73 și urm.) s-a statuat că factura despre care s-a făcut vorbire este fictivă, aceeași lucrare tehnică stabilind că, pe baza facturii fictive întocmite s-au efectuat următoarele înregistrări contabile:
La " 99 "
- s-au scăzut din contabilitate mărfuri în valoare de 1.332.018.592 lei (scriptic, faptic aceasta neexistând);
- s-a colectat TV A pentru bugetul de stat în valoare de 253.083.532 lei;
- s-a înregistrat o creanță față de clientul "" în valoare de 1.585.1 02.124 lei;
- s-au înregistrat venituri în valoare de 1.332.018.592 lei;
- s-a majorat baza de impozitare (profitul impozabil) cu suma de 1.332.018.592 lei, deoarece în realitate mărfurile nu au existat pentru a fi trecute pe cheltuieli la prețul de achiziție.
La ""
- s-au înregistrat în contabilitate mărfuri în contul 371 "Mărfuri"
(scriptic, faptic neexistând), în valoare de 1.332.018.592 lei;
- s-a dedus TV A în valoare de 253.083.532 lei;
- s-a înregistrat o obligație față de furnizorul " 99 ";
- în data de 31.12.2003 pe baza unui referat întocmit de administratorul societătii s-a întocmit nota contabilă: 4621 = 371 1.332.018.592 lei.
Această înregistrare contabilă semnifică că s-a stins o obligație bănească a "" față de creditorul din ia în valoare de 1.332.018.592 lei.
acestor operațiuni față de bugetul statului a fost: în ce privește 99: s-a colectat TVA pe bugetul de stat în valoare de 253.083.532 lei, majorându-se impozitul pe profit datorat cu suma de 333.004.648 lei (1.332.018.592 x 25%);
În ce privește " - s-a diminuat TVA-ul datorat bugetului de stat prin deducerea sumei de 253.083.532 lei, dar impozitul pe profit nu a fost influențat, deoarece s-a stins datoria față de creditorul.
În ce privește infracțiunea de evaziune fiscală prev.de art. 11 lit."b" din Legea nr.87/1994, modificată prin legea nr.161/2003, cu aplic.art. 41 alin.2 Cod penal cu privire la "", se reține că în mod greșit instanța a dispus achitarea inculpatei de sub învinuirea săvârșirii acesteia, apreciind că infracțiunii îi lipsește atât latura obiectivă cât și cea subiectivă.
Soluția contrazice considerentele instanței ce a pronunțat hotărârea atacată și care, în mod întemeiat, în baza probelor administrate a stabilit că, pe perioada de la înființare și până la 31.12.2001 societatea nu a îndeplinit cumulativ condițiile de microîntreprindere, implicit devenind plătitoare de TVA, având în vedere disp.art.1 alin.2 din OUG nr.24/2001 intrată în vigoare la 1.09.2001.
Totodată, corect s-a statuat că societatea nu putea beneficia de facilitatea scutirii de la plata impozitului pe profit nici în perioada 1.07.2002 - 31.03.2004, date fiind disp.art. 6 lit."g" din OUG nr. 24/1998 aprobată prin HG nr.525/1999 și respectiv HG nr. 728/2001, intrate în vigoare la 15.08.2001.
Atât în baza lucrării de contraexpertiză întocmită la fond, respectiva concluziilor acesteia, cât și a suplimentului la contraexpertiza contabilă, întocmit în apel (cu completarea ulterioară), se reține că impozitul pe profit datorat de "" bugetului de stat în perioada analizată (1.09.2001 31.03.2004) este de 15.925 lei cu accesorii aferente de 4.464 lei, acesta constituind de altfel, prejudiciul cauzat statului prin diminuarea impozitului pe profit, datorată neîndeplinirii condițiilor prevăzute de lege de către societatea respectivă pentru a beneficia de scutirea la plata impozitului pe profit (nu a funcționat ca microîntreprindere și nu a desfășurat activitate în zona defavorizată).
Greșit s-a apreciat și că bugetul statului nu a fost prejudiciat cu nimic, împrejurare contrazisă de concluziile expertizelor contabile efectuate la fond și precizate (completate) în apel, precum și de dispoziția instanței, în latura civilă, de admitere a acțiunii civile și obligarea inculpatei la plata impozitului pe profit datorat, precum și a accesoriilor aferente acestor obligații fiscale.
Fapta inculpatei de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale (impozit pe profit) în perioada analizată constituie infracțiunea de evaziune fiscală prev.de art. 11 lit."b" din legea nr. 87/1994, modificată.
Vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii constă în neîndeplinirea obligațiilor fiscale câtă vreme societatea în discuție nu îndeplinea condițiile prevăzute de lege pentru a fi scutită de la plata acestora, iar modalitatea prevăzută de lege în care a fost comisă fapta este cea a nedeclarării veniturilor impozabile, în situația în care inculpata știa că societatea pe care o administra nu îndeplinea condițiile prevăzute de lege în sensul scutirii de la plata impozitului.
Pentru aceste considerente s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistrița, în latura penală, desființând în parte sentința atacată în ce privește achitarea inculpatei cu privire la infracțiunea prev.de art. 11."b" din Legea nr.87/1994, modificată ulterior și dispunând condamnarea inculpatei la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea acestei infracțiuni, cu reținerea în favoarea inculpatei a circumstanțelor atenuante prev.de art. 74 alin. 1 lit."a" rap.la art.76 alin.1 lit."d" Cod penal.
La individualizarea pedepsei s-a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv: pericolul social concret al faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatei, împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, consecințele acesteia și împrejurarea că inculpata nu are antecedente penale.
În ce privește infracțiunea de evaziune fiscală prev.de art. 13 din Legea nr. 87/1994, nemodificată, cu aplic.art.13 Cod penal cu privire la " 99 " B s-a apreciat ca temeinică și legală achitarea inculpatei, în baza art.11 pct.2 lit."c" rap.la art. 10 lit."d" Cod procedură penală, deoarece corect s-a reținut că fapta acesteia nu întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni, câtă vreme nu s-a cauzat o pagubă statului prin neîndeplinirea obligațiilor fiscale. Starea de fapt reținută cu privire la această infracțiune prin hotărârea apelată este în concordanță cu probele ce s-au administrat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal inculpata și Administrația Finanțelor Publice a municipiului B solicitând casarea hotărârilor pronunțate în cauză. În susținerea motivelor de recurs inculpata prin apărătoarea sa a solicitat achitarea sa fundamentată pe dispozițiile art.10 lit.b proc.pen.pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.11 lit.b din Legea 87/1994 modificată prin Legea 161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 pen.respectiv art.290 pen.iar sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei a solicitat să se constate pe baza actelor depuse la dosarul cauzei în fața instanței de recurs că prejudiciul cauzat părții civile a fost recuperat integral.
Partea civilă în susținerea motivelor sale de recurs a precizat că în mod eronat s-a dispus de către instanța de apel respingerea ca tardivă a apelului declarat întrucât instanța de fond trebuia să-i comunice copia dispozitivului sentinței penale, iar termenul de apel trebuia să fie 10 zile de la comunicartea dispozitivului și nu de la pronunțarea hotărârii. De asemenea, s-a susținut că instanța a luat în considerare doar concluziile expertizelor contabile efectuate în cursul cercetării penale și în cursul judecății. În concluzie, a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Recursul declarat în cauză de inculpata este fondat însă pentru alte considerente decât cele care au fost invocate.
Prin rechizitorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița -N, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei reținându-se că în luna octombrie 2002 inculpata s-a sustras de la plata obligației fiscale reprezentând TVA în sumă de 73.308.000 lei, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev.de art.13 din Legea 87/1994 modificată prin Legea 161/2003 cu aplicarea art.13 pen. Instanța de fond precum și instanța de apel au apreciat însă în mod corect că în cauză se impune achitarea inculpatei în baza art.10 lit.d proc.pen.nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni câtă vreme nu s-a cauzat o pagubă statului prin neîndeplinirea obligațiilor fiscale.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 11 lit.b din Legea 87/1994 în mod corect s-a reținut de către instanța de apel că inculpata nu și-a îndeplinit obligațiile fiscale câtă vreme societatea pe care o administra nu îndeplinea condițiile prevăzute de lege pentru a fi scutită de la plata acestora iar modalitatea în care fapta a fost comisă este cea a nedeclarării veniturilor. Pe baza expertizelor întocmite în cauză s-a reținut că impozitul pe profit datorat de SC SRL bugetului de stat în perioada 1.09.2001-31.03.2004 este de 15.925 lei cu accesorii aferente de 4.464 lei.
Potrivit dispozițiilor art.10 din Legea 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale în cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății până la primul termen de judecată învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 de euro în echivalentul monedei naționale se aplică o sancțiune administrativă care se înregistrează în cazierul judiciar.
Cum din actele depuse la dosarul cauzei în fața instanței de recurs (30-32) rezultă că inculpata a achitat integral prejudiciul cauzat părții civile instanța va avea în vedere această împrejurare și ca atare, în baza art.10 lit.b/1 proc.pen.raportat la art.18 pen.va dispune achitarea inculpatei de sub învinuirea comiterii infracțiunii de evaziune fiscală prev.de art.11 lit.b din Legea 87/1994, modificată prin Legea 161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 pen.
În ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.290 pen. curtea va reține următoarele:
S-a reținut că inculpata a întocmit în fals factura nr.-/1.12.2003 consemnând operațiuni nereale în vederea producerii unor consecințe juridice.
În ceea ce privește însă această infracțiune, curtea va reține de asemenea că sunt incidente dispoz.art.181pen.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art.181alin.2 pen.dispoziții potrivit cărora la stabilirea în concret a gradului de pericol social se va ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă precum și de persoana și conduita făptuitorului atunci când se apreciază dacă fapta săvârșită prezintă sau nu gradul de pericol social al unei infracțiuni trebuie să se aibă în vedere printre altele dacă urmările faptei sunt reduse precum și dacă mijlocul prin care aceasta a fost comisă depășește ori nu sfera mijloacelor comune.
În speță, instanța apreciază că fapta inculpatei de a întocmi în fals o factură consemnând operațiuni nereale în scopul producerii unor consecințe juridice nu prezintă gradul de pericol social necesar pentru ca fapta să fie considerată infracțiune. Se va avea în vedere valoarea prejudiciului cauzat precum și împrejurarea că acesta a fost integral recuperat de inculpată precum și faptul că aceasta nu a mai suferit condamnări anterioare.
Raportat la aceste considerente, având în vedere dispozițiile art.181și 91 pen.instanța va aplica inculpatei sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 1000 lei.
De asemenea, în baza art.191 proc.pen.fiind în culpă procesuală, inculpata va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate în fața instanței de fond și apel în sumă de 6000 lei.
În baza art.348 proc.pen. se va dispune desființarea înscrisului fals întocmit de inculpată.
În ceea ce privește recursul declarat de partea civilă B - B-N, curtea va reține că în mod corect s-a dispus de către instanța de apel respingerea ca tardiv a apelului declarat în cauză.
Astfel, la termenul la care cauza a fost judecată în fond la instanța de fond respectiv la 23.11.2006 reprezentantul părții civile a fost prezent astfel că pentru partea civilă termenul de apel curgea de la pronunțare. Susținerile părții civile în sensul că instanței de fond îi revenea obligația de a comunica copii de pe dispozitivul hotărârii potrivit art.360 alin.1 proc.pen.nu pot fi primite. Astfel, în sensul acestui text legal copii de pe dispozitivul hotărârii se comunică părților care au lipsit atât la judecată cât și la pronunțare. Aliniatele 2 și 3 ale aceluiași text legal, instituie obligația comunicării copiei dispozitivului respectiv a hotărârii redactate doar inculpatului deținut sau aflat în una din situațiile prev.de art.171 alin.2 în ipoteza în care a lipsit de la pronunțarea hotărârii. Întrucât partea civilă a fost reprezentată la instanța de fond termenul de apel curgea pentru aceasta de la pronunțare, astfel că în mod corect s-a apreciat că apelul declarat de aceasta este tardiv, iar în cauză nu sunt îndeplinite nici condițiile apelului peste termen ori a repunerii în termen.
Raportat la toate aceste considerente, având în vedere dispozițiile art.38515pct.2 lit.d proc.pen.recursul declarat de inculpată va fi admis iar în baza art.38515pct.1 lit.b proc.pen.recursul părții civile va fi respins ca nefondat.
În temeiul art.192 alin.2 proc.pen.partea civilă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpata, împotriva deciziei penale nr. 96/13.11.2007 a Tribunalului Bistrița N pe care o casează împreună cu sentința penală nr. 1892/20.12.2006 a Judecătoriei Bistrița și rejudecând:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b1 pr.pen. și art. 181 pen. achită pe inculpata de sub învinuirea comiterii infracțiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 11 lit. b din Legea 87/1994 modificată prin Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin.2 pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 pen.
În baza art. 91 pen. aplică inculpatei sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 1000 lei.
Constată recuperat prejudiciul cauzat B - B
În baza art. 191 pr.pen. obligă inculpata să achite statului cheltuieli judiciare în sumă de 6000 (șase mii lei) în care este inclusă și contravaloarea expertizei contabile din care suma de 2620 lei se va avansa în contul -ontabile și Tehnice B pentru expert.
În baza art. 348 pr.pen. dispune desființarea înscrisului fals, respectiv a facturii nr. - din 1 decembrie 2003 întocmită de inculpată, în valoare de 1.585.102.124 lei.
Cheltuielile judiciare în recursul inculpatei rămân în sarcina statului.
II. Respinge ca nefondat recursul declarat de ANAF B - DGFP BNî mpotriva aceleiași decizii.
În baza art. 192 alin. 2 pr.pen. obligă partea civilă să achite statului 200 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./MB/CA
3 ex.- 2.04.2008
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice, Maria Boer Iuliana Moldovan
