Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 207/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 207/
Ședința publică de la 25 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de inculpatul, partea responsabilă - civilmente SC SRL și partea civilă prin DGFP A împotriva deciziei penale nr. 342/A/13.11.2007 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: pentru inculpatul lipsă, avocat ales, pentru partea responsabilă - civilmente SC SRL, avocat ales, lipsă fiind partea civilă recurentă prin DGFP
Procedura legal îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, depus la dosar, răspunsul la adresă de către ORC T, din care rezultă că SC SRL, are același sediu social.
Instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului, solicită în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad. În subsidiar, solicită casarea celor două hotărâri și în rejudecare, să se dispună achitarea inculpatului, în baza art.10 lit.b C.P.P. deoarece fapta nu este prevăzută de legea penală, respingerea pretențiilor civile formulate de DGFP A și înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a fi administratorul unei societăți comerciale pe o durată de 2 ani.
Apărătorul ales al părții responsabile - civilmente SC SRL, solicită admiterea recursului formulat, respingerea celorlalte două recursuri, obligarea în exclusivitate a inculpatului Mari, fostul administrator al societății, la plata sumelor stabilite prin expertiză, a nu se dispune obligarea părții responsabile civilmente la plata vreunei sume de bani, exclusiv sau în solidar cu inculpatul Mari, deoarece acesta a acționat independent și fără cunoștința societății, deoarece societatea în caz contrar ar trebui să achite sume importante de bani cu titlul de impozit și TVA pentru sume pe care nu le-a încasat, fiind astfel de două ori prejudiciați, și admiterea cererii de constituire de parte civilă și obligarea fostului administrator Mari la plata sumei de 500.000 Euro.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursurilor formulate ca nefondate, hotărârile pronunțate fiind temeinice și legale, inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa.
Apărătorul ales al inculpatului solicită respingerea recursului formulat de DGFP A, ca nefundat și tardiv formulat și de asemenea, respingerea recursului formulat de partea responsabilă civilmente.
Procurorul arată că recursul formulat de DGFP A este formulat în termen.
Apărătorul părții responsabile - civilmente arată că recursul formulat de DGFP A este formulat în termen.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1364 din 12 iunie 2oo7 a Judecătoriei Arad în baza art. 11 lit. c din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal, a fost condamnat inculpatul Mari, fiul lui Mari și Targa, născut la data de 06.01.1948 în -Italia, cetățean italian, cu reședința în B,-,. 3,.10, sector 1, posesor al de ședere seria H nr.- eliberată de Serviciul Migrații T, la o pedeapsă de 2(doi) ani și 6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, bc C od penal, cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 65 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. c Cod penal, respectiv dreptul de a fi administratorul unei societăți comerciale, pe durata a 2(doi) ani.
În baza art. 81 și art. 82 Cod penal și art. 71 al 5 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului prin prezenta sentință și s-a fixat termen de încercare de 4(patru) ani și 6(șase) luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind posibilitatea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, revocare ce va atrage executarea pedepsei aplicate prin prezenta sentință alături de pedeapsa ce se va aplica pentru noua infracțiune.
S- admis în parte acțiunea civilă exercitată de Agenția Națională de Administrare Fiscală B reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A în cadrul procesului penal, și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabil civilmente SC SRL cu sediul în A,-. 1 la plata către partea vătămată a sumei de 63 006,8376 lei, reprezentând impozit pe venitul microintreprinderilor-suma de 27 788,677 lei, impozit pe profit-suma de 39 765, 5963 lei și taxa pe valoarea adăugată-suma de 20 462,3736 lei, precum și la plata dobânzilor și penalităților aferente acestor sume, și s-au respins restul pretențiilor acestei părți vătămate.
A fost respinsă acțiunea civilă exercitată de partea civilă SC SRL cu sediul în A,-,. 1 în cadrul procesului penal.
În baza art. 191 al 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
A fost obligat inculpatul să plătească expertului contabil suma de 7 510 lei, diferență onorariu expertiză.
A fost obligat inculpatul să plătească expertului contabil, suma de 3868,30 lei, onorariu expertiză.
Pentru pronunța această sentință s-a reținut următoarea stare de fapt:
În perioada 15.10.2001-07.04.2004, inculpatul a avut calitatea de asociat și administrator al SC SRL A, având ca obiect de activitate cultura vegetală și cumpărarea-vânzarea de bunuri imobilare. Societatea a declarat două puncte de lucru, unul în localitatea Sacu, nr.51, jud. C S și celălalt în municipiul T,-,.13, jud.
În perioada 06.04.2004-04.06.2004, s-a efectuat un control cu privire la activitatea acestei societăți, de către Activitatea de Control Fiscal A, ocazie cu care s-a constatat că în anul 2002, societatea a cultivat 100 de hectare de soia și 425 de hectare de porumb, că producția de soia nu este evidențiată în contabilitatea societății, dar au fost recoltate 546.150 kg de porumb. Din această cantitate există documente contabile pentru valorificarea a 443 801 kg porumb, rămânând nevalorificată cantitatea de 102 349 kg. Fiind întrebat cu ocazia controlului cu privire la această cantitate de porumb care nu a fost găsită în magazia societății, martorul, magazionerul societății a declarat că această cantitate de porumb a fost vândută, fără acte" societății SC SA C(f:77, dosar up, f:53 dosar instanță).
Din expertiza contabilă efectuată în cauză s-a stabilit de asemenea că nu există documente pentru evidențierea comercializării acestei cantități de porumb.
Cu privire la producția de soia, inculpatul a susținut că nu a recoltat-o deoarece a fost compromisă, dar deși cultura a fost asigurată inculpatul nu a obținut vreo asigurare și nu a făcut demersuri în acest sens iar din adresele Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a Județului C nu a rezultat că zona ar fi fost calamitată.
Față de această situație, având în vedere că inculpatul nu a înregistrat în contabilitate operațiunile comerciale efectuate, în parte, neputându-se stabili într-o altă modalitate prejudiciul cauzat, neexistând acte contabile în acest sens, veniturile realizate din producția de soia și cele din producția de porumb nu puteau fi decât estimate, stabilindu-se producția de soia pe baza adreselor comunicate de Direcțiile Agricole și de Dezvoltare Rurală ale județelor C S și A, astfel s-a stabilit un venit suplimentar al societății de 5.636.550.421 lei ROL, venit în funcție de care a fost calculat un impozit pe venitul microintreprinderilor în sumă de 27 788 677 lei(f:30).
Expertul contabil nu a fost de acord cu acest mod de calcul susținând că prejudiciul nu putea fi dovedit decât prin acte contabile și că din declarațiile martorilor a rezultat că soia nu a fost recoltată, astfel că a calculat diferența de venit numai cu privire la cele 102 349 kg porumb cu privire la care au existat probe certe că a fost recoltat și vândut(f:133).
Instanța a considerat că expertul contabil, își depășește atribuțiile interpretând declarațiile martorilor și a exprimat opinii personale, astfel că nu a reținut susținerile acestuia cu privire la diferența de venituri care a rezultat din neînregistrarea operațiunilor comerciale efectuate. S-a apreciat că atâta timp cât fapta reținută în sarcina inculpatului constă tocmai în neînregistrarea unor operațiuni comerciale, era logic că nu vor exista acte contabile pentru aceste operațiuni.
Calculându-se taxa pe valoarea adăugată pentru cantitatea de 102 349 kg porumb, s-a stabilit suma de 204 623 736 lei(f:49). Celelalte suma stabilite cu titlu de taxă pe valoare adăugată, nu au fost avute în vedere de instanță, acestea fiind calculate în funcție de alte operațiuni comerciale (achiziții, chirii, etc. care nu fac obiectul prezentei cauze).
S-a mai constatat că în anul 2003 societatea a cultivat 43 de hectare de, 40 de hectare de soia, 200 hectare de porumb și 340 hectare de soarelui, că producția de soia nu s-a recoltat, s-a recoltat 10.850 kg porumb, 95 085 kg soarelui și 13500 kg. S-a mai constatat că la sfârșitul anului 2003, societatea avea pe stoc 5150 kg porumb, cantitate care deși nu mai exista în depozitul societății, nu exista cu privire la aceasta vreun document privind vânzarea. Inculpatul a recunoscut cu ocazia controlului că nu a întocmit documente justificative pentru toate vânzările de produse agricole, ulterior a susținut că a dispus distrugerea acestei cantități de porumb care se deteriorase, dar că ea a fost dată angajaților societății și nu știe dacă s-a încasat vreo sumă de bani.
Cu ocazia controlului, martorul a declarat că această cantitate de porumb a fost vândută unor persoane fizice din județul D, fără a se întocmi documente justificative(f:77 dosar up) De asemenea, în fața instanței, martorul a declarat că această cantitate de porumb a fost vândută unor persoane fizice, iar banii obținuți au fost dați, cu titlu de primă angajaților societății. Neînregistrarea, prin documente justificative, a acestei cantități de porumb a rezultat și din expertizele contabile efectuate în cauză și din declarația martorului (f:51), cules s-a iar banii au fost dați muncitorilor drept prime", a martorului (f: 52), înnegrit s-a vândut unor particulari din Oltenia, iar din banii obținuți s-a dat angajaților o sumă de 1.500.000 lei sau 1.700.000 lei".
Prin neînregistrarea acestor activități, inculpatul nu a evidențiat nici veniturile realizate, sustrăgându-se astfel de la plata contribuțiilor datorate statului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul Mari care a solicitat achitarea sa motivat cu aceea că fapta nu este prevăzută de legea penală, partea civilă DGFPJ care a solicitat admiterea în întregime a acțiunii civile formulate și partea civilmente responsabilă care a solicitat să se constate că nu are calitatea de parte civilmente responsabilă ci de parte vătămată și ca atare să se înlăture obligarea sa la plata in solidar cu inculpatul a despăgubirilor către partea civilă DGFPJ A și având calitatea de parte vătămată să se constate că s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5oo.ooo euro la care inculpatul să fie obligat.
Prin DP nr. 342/A/13.11.2007 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr-, au fost respinse apelurile declarate de inculpatul Mari, partea civilmente responsabilă SC SRL și partea civilă DGFPJ A împotriva sentinței penale 1364/12.06,2007 a Judecătoriei Arad.
A fost obligat fiecare apelant să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, examinând apelurile declarate de părți conform art. 371 cod pr. penală, prin prisma motivelor de apel și din oficiu a constatat că apelurile nu sunt fondate.
Prima instanță pe baza probelor administrate in mod corect a stabilit că fapta inculpatului, administrator al SC SRL de a nu achita contribuțiile datorate statului sub formă de impozit pe veniturile microintreprinderilor impozit pe profit și taxă pe valoarea adăugată in condițiile stabilite de Legea nr. 414/2oo2 și OG nr. nr. 24/2oo1 ca urmare a neînregistrării vânzării întregii producții de porumb diferența neînregistrată fiind de 1o2.349 kg și soia in anii 2oo2 - 2oo3 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1194 republicată și ca atare in mod corect înlăturat apărarea inculpatului că prin fapta sa de înregistra veniturile obținute in alte forme de evidență decât cele prevăzute de lege a săvârșit contravenția prevăzută de art. 35 pct. 2 lit. b Legea 82/1991.
De asemenea, s-a constatat că prima instanță a făcut o justă apreciere a gradului de pericol social concret al infracțiunii la stabilirea căruia a avut in vedere modul de săvârșirea a infracțiunii, valoarea prejudiciului, persoana inculpatului și că scopul pedepsei se poate realiza in cuantumul și modalitatea de executare stabilită.
Cu privire la latura civilă a cauzei s-a constatat că prima instanță in mod legal a stabilit că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și că prejudiciul efectiv produs părții civile DGFPJ de către inculpat este de 63.006,8376 lei sumă reprezentând impozit pe venituri, TVA și pe profit.
SC Srl a solicitat să se înlăture obligarea sa de plată a despăgubirilor, in solidar cu inculpatul motivat cu aceea că nu are calitatea de parte civilmente responsabilă ci de parte vătămată.
In conformitate cu dispozițiile art. 24 al. 3 cod pr. penală are calitatea de parte responsabilă civilmente persoana chemată in procesul penal să răspundă potrivit legii civile pentru pagubele materiale și morale provocate prin fapta inculpatului.
Inculpatul a avut calitatea de administrator al societății și în această calitate avea obligația conform dispozițiilor art. 73 din Legea nr. 31/199o republicată de strictă îndeplinire a îndatoririlor pe care legea le impune. Încălcarea de către inculpat a îndatoririlor sale și de a prejudicia prin fapta sa statul atrage in conformitate cu dispozițiile art. 23 cod pr. penală și răspunderea solidară a societății al cărei administrator a fost astfel că, prima instanță in mod corect, la solicitarea părții civile a dispus introducerea in cauză, in calitate de parte responsabilă civilmente a societății SC Srl.
De asemenea, prima instanță in mod legal a respins acțiunea civilă formulată de această societate deoarece inculpatul a fost trimis in judecată pentru o infracțiune prevăzută de Legea nr. 87/1997 pentru combaterea evaziunii fiscale iar conform legi evaziunea fiscală constă in sustragerea prin orice mijloace de la impunerea sau de la plata impozitelor, taxelor, contribuțiilor si a altor sume datorate bugetului de către contribuabili și nu pentru o infracțiune cauzatoare de prejudicii societății.
Pentru aceste considerente în baza dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b cod pr. penală apelurile declarate de inculpat, partea civilă și partea civilmente responsabilă au fost respinse.
Împotriva aceste decizii penale au declarat recurs inculpatul Mari, partea responsabilă - civilmente SC SRL și partea civilă ANAF prin
Inculpatul în motivarea recursului a solicitat, în principal, casarea hotărârii penale recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad, deoarece această instanță nu s-a pronunțat cu privire la o cerere esențială, respectiv înlăturarea pedepsei complimentare a interzicerii dreptului de a fi administratorul unei societăți comerciale pe o durată de 2 ani, aplicată de către instanța de fond în temeiul art.64 lit.c
Cod PenalÎn subsidiar, s-a mai solicitat achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.11 lit.c din 87/1994, modificată, în temeiul art.10 lit.b C.P.P. întrucât fapta descrisă în rechizitoriu nu este prevăzută de legea penală, respingerea pretențiilor civile și înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a fi administratorul unei societăți comerciale pe o durată de 2 ani.
S-a mai arătat că fapta reținută în sarcina inculpatului nu poate fi calificată decât o contravenție și că nu a încălcat normele privind evidențierea veniturilor care reprezintă contravenția prevăzută de art.35 pct.2 lit.b din 82/1991.
Partea civilă ANAF, prin A în motivarea recursului a criticat hotărârea penală recurată sub aspectul laturii civile a cauzei, solicitând obligarea inculpatului Mari în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL la plata către bugetul de stat a sumei totale de -, 81 RON cu accesoriile aferente actualizate până la data efectuării plății conform Codului d e Procedură Fiscală, sumă cu care s-a constituit parte civilă ANAF.
Partea responsabilă civilmente SC SRL a solicitat obligarea în exclusivitate a inculpatului Mari, fostul administrator al societății, la plata sumelor stabilite prin expertiză, care reprezintă prejudiciul creat ANAF, reprezentat prin A, a nu se dispune obligarea părții responsabile civilmente la plata vreunei sume de bani, exclusiv sau în solidar cu inculpatul Mari, deoarece acesta a acționat independent și fără cunoștința societății, deoarece societatea în caz contrar ar trebui să achite sume importante de bani cu titlul de impozit și TVA pentru sume pe care nu le-a încasat, fiind astfel de două ori prejudiciați, și în fine admiterea cererii de constituire de parte civilă și obligarea fostului administrator Mari la plata sumei de 500.000 Euro.
Examinând decizia penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că recursurile formulate de inculpatul Mari, partea responsabilă - civilmente SC SRL și partea civilă ANAF prin A, sunt fondate pentru motivul care urmează a fi expus în continuare.
În cursul soluționării a apelului declarat de către inculpatul Mari în motivele de apel dezvoltate în scris, și aflate la fila 16 - 22 dosar Tribunalul Arad, s-a solicitat de către acesta pe lângă achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.11 lit.c din 87/1994, modificată, în baza art.10 lit.b C.P.P. respingerea pretențiilor civile formulate de A, în subsidiar și înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a fi administratorul unei societăți comerciale pe o durata de 2 ani, prevăzută de art.64 lit.c
Cod PenalTribunalul Arada soluționat apelul inculpatului Mari, prin respingerea acestuia fără însă ca în partea expozitivă a hotărârii să facă vreo referire la această cerere formulată de către inculpat, instanța constatând că sunt incidente dispozițiile art.3859, pct.10 C.P.P. respectiv instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului, iar dacă am accepta ideea că s-a pronunțat prin respingerea apelului ar fi incidente dispozițiile art.3859, pct.9 C.P.P. respectiv hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, deoarece nu se face vorbire despre modul de soluționare a acestei cereri.
Fiind un motiv expres de casare cu trimitere spre rejudecare, instanța apreciază că acest motiv de recurs formulat de inculpatul Mari este întemeiat motiv pentru care fără a mai fi analizate celelalte motive de recurs invocate de către părți, instanța urmează să admisă recursurile formulate de inculpatul Mari, partea responsabilă - civilmente SC SRL și partea civilă ANAF prin A, va casa hotărârea penală recurată și va trimite cauza spre rejudecare în apel la Tribunalul Arad, pentru a se soluționa în mod legal și această cerere formulată de către inculpat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515, pct.2 lit.c C.P.P. admite recursurile formulate de inculpatul, partea responsabilă - civilmente SC SRL și partea civilă prin DGFP A împotriva deciziei penale nr. 342/A/13.11.2007 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr-.
Casează decizia penală recurată și trimite cauza spre rejudecare în apel la Tribunalul Arad.
În baza art.192 alin.3 C.P.P. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 25 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
- - G - - -
GREFIER
- -
RED: GB/27.02.2008
Dact. 2 exempl/04 martie 2008
Primă instanță: Judecătoria Arad
Jud:
Apel: Tribunalul Arad
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea
