Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 219/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR.219/
Ședința publică din 30 Martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doru Mercan
JUDECĂTOR 2: Raluca Elena Șimonescu Diaconu
Judecător - -
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile penale declarate de inculpații și, împotriva deciziei penale nr.164/A din 12 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Dezbaterile în fond asupra recursurilor au avut loc la data de 26 martie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA:
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr. 1017 din 28 decembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr-, în baza art. 334 Cod pr.penală, s- dispus schimbarea încadrării juridice, în cazul inculpatului, din infracțiunile prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art.13 Cod penal, art.290 Cod penal, art.43 din Legea nr. 82/1991 rap. la art.289 Cod penal și art.291 Cod penal, toate cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și art.33 lit. a, b Cod penal, în infracțiunile prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art.13 Cod penal și art.290 Cod penal, ambele cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.33 lit. a Cod penal.
În baza art.13 din Legea nr.87/1994, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.13 Cod penal, s- dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 13.07.1978 în Râmnicu V, jud. V, CNP-, studii școala profesională, căsătorit, administrator la SC""SRL, cu domiciliul în comuna, sat, județul V, la 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a - c Cod penal, pe o durată de 2 ani.
În temeiul art.290 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, același inculpat fost condamnat la 1 an închisoare, iar în conformitate cu art.33 lit. a, art.34 lit. b și art.35 alin.1 Cod penal, s- dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a - c Cod penal, cu aplicarea art.71 rap. la art.64 lit. a - c Cod penal.
În baza art.861Cod penal, instanța de fond a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, cu termen de încercare de 6 ani, iar în baza art. 863alin.1 Cod penal, inculpatul fost obligat să se prezinte, lunar, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea, la datele fixate de această instituție și să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de lit. b - d, pe durata termenului de încercare.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, s- dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii și s- atras atenția inculpatului asupra dispozitiilor art. 864Cod penal.
Prin aceeași sentință, judecătoria, în baza art.334 Cod pr.penală, s- dispus schimbarea încadrării juridice și în cazul inculpatului, din infracțiunile prevăzute de art.26 Cod penal rap. la art.13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art.13 Cod penal, art.290 Cod penal, art.43 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 Cod penal și art.291 Cod penal, toate cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.33 lit. a, b Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art.26 Cod penal rap. la art.13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.13 Cod penal.
În baza art.26 Cod penal rap. la art.13 din Legea nr.87/1994, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.13 Cod penal, prima instanță condamnat pe inculpatul, fiul lui și -, născut la 04.08.1971 în Râmnicu V, CNP -, studii postliceale, fără ocupație, căsătorit, 1 copil minor, cu domiciliul în comuna, sat, județul V, la 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b Cod penal, pe o durată de 2 ani.
În baza art. 865alin.1 Cod penal, s- dispus anularea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.583/2006 a Judecătoriei Rm. și s- descontopit pedeapsa rezultantă aplicată prin această hotărâre, în pedepsele de 3 ani închisoare, 2 ani și 6 luni închisoare, 1 an închisoare, 4 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b Cod penal, pe care le-a repus în individualitatea lor.
În baza art.36 alin. 1, art.33 lit. a, art.34 lit. b și art.35 alin.3 Cod penal, s- dispus contopirea acestor pedepse cu pedepsele stabilite în cauza de față, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a, b Cod penal, cu aplicarea art.71 rap. la art.64 lit. a,b Cod penal.
În baza art.865alin.2 și art.861Cod penal, s- dispus suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere, cu termen de încercare de 6 ani, iar în baza art.863alin.1 Cod penal, inculpatul a fost obligat să se prezinte, lunar, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea, la datele fixate de această instituție și să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de lit. b - d, pe durata termenului de încercare.
În temeiul art. 71 alin.5 Cod penal, prima instanță dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii și atras atenția inculpatului asupra art.864Cod penal.
În baza art.7 și art.21 din Legea nr.26/1990, aceeași instanță dispus comunicarea și înregistrarea hotărârii de condamnare în Registrul Comerțului.
În baza art.14 Cod pr.penală, art.998 și urm. Cod civil, inculpatul fost obligat, în solidar, cu partea responsabilă civilmente SC""SRL și cu inculpatul, la 2.199.045.689 lei (ROL), plus dobânzi și penalități de întârziere, până la data plății efective, către partea civilă Ministerul Finanțelor prin Agenția Națională de Administrare Fiscală.
În baza art.348 Cod pr.penală, s- dispus anularea înscrisurilor false aflate la filele 185 - 195, 197, 198, 200 - 219, 221, 222, 224 - 226 din vol. II al dosarului de urmărire penală.
În baza art.191 Cod pr.penală, inculpații au fost obligați în solidar cu partea responsabilă civilmente, la câte 400 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru pronunța această soluție, prima instanță, în raport de probatoriul administrat în cauză, statuat că inculpații și se fac vinovați de comiterea infracțiunilor de care au fost acuzați, dar nu în încadrarea dată faptelor de către parchet.
În fapt, s- reținut, în esență, că în cursul anului 2001, inculpatul a înființat SC""SRL, având calitatea de asociat unic și administrator al firmei, cu obiect principal de activitate, intermedierea în comerțul cu ridicata al cerealelor.
La scurt timp după constituirea societății, inculpatul a cunoscut pe, de profesie contabil, cu care a convenit să se ocupe de evidența contabilă, fără a se încheia, în formă scrisă, un contract în acest sens, colaborare ce a urmărit, încă de la început, prin înregistrarea unor cheltuieli nereale, diminuarea obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat.
Inculpatul, în perioada iulie 2001 - iunie 2002, cumpărat produse agricole () de la persoane fizice, pe care ulterior, le- comercializat unor firme de morărit și panificație, fără însă să întocmească borderouri achiziție. . făcute în contabilitate de către inculpatul având la bază mai multe facturi " în alb" ce conțineau doar ștampila cu datele de identificare ale unor societăți comerciale, evident, furnizori fictivi, procurate de celălalt inculpat, care urmau a fi completate după comercializarea cerealelor, în funcție de cantitățile și sumele înscrise în facturile de livrare, cu menționarea unor cantități de care ar fi fost achiziționate de SC""SRL, în care să fie consemnată taxa pe valoarea adăugată aferentă, pentru a putea fi dedusă din cea colectată, obținută din vânzarea produselor.
Facturile respective, în baza cărora inculpatul a întocmit jurnalele pentru cumpărări și deconturile privind taxa pe valoarea adăugată pentru perioada iulie - decembrie 2001, depuse la circumscripția financiară, nu au mai fost completate, fiind găsite în această formă la data de 14.03.2003, cu prilejul unei percheziții ce a avut loc la domiciliul acestui inculpat.
Deși societatea nu deținea mijloace de transport proprii sau închiriate și implicit aceste cheltuieli nu erau destinate unor nevoi ale acesteia, au fost înregistrate facturi și bonuri fiscale, reprezentând achiziții de combustibil și piese auto.
În aceste deconturi lunare, inculpatul a evidențiat la rubrica referitoare la taxa pe valoarea adăugată deductibilă sume de bani fictive și apropiate ca întindere de cele privind taxa pe valoarea adăugată colectată, împrejurare în care era mult diminuată taxa pe valoarea adăugată rămasă de plată.
Instanța de fond mai reținut, că în pofida faptului că SC""SRL a realizat acte de comerț cu cereale și în cursul anului 2002, nu s-au mai întocmit nici un fel de documente de evidență contabilă, iar în cuprinsul declarației privind impozitul pe profit depusă la data de 25.03.2003 la Administrația Finanțelor Publice, inculpatul a menționat cheltuieli în cuantum de 2.496.492.961 lei (ROL), ce depășeau veniturile obținute, rezultând pierderi în activitatea desfășurată.
Pentru verificarea modului de calculare, declarare, înregistrare și virare a taxelor și impozitelor cuvenite bugetului de stat în cazul SC""SRL, organele de inspecție fiscală din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice V au procedat la efectuarea unui control, ce a vizat intervalul 4.05.2001 - 31.12.2002, ce a scos în evidență inclusiv aspectele de natură infracțională expuse, cu obligații fiscale neonorate ce se ridicau la suma totală de 4.461.700.061 lei (ROL), compusă din impozit pe venit microîntreprinderi - 72.970.800 lei, impozit pe profit - 685.366.425 lei și taxa pe valoarea adăugată - 1.440.708.465 lei, diferența reprezentând penalități și majorări de întârziere.
Aceste constatări privind dimensiunile și modalitățile de prejudiciere bugetului de stat la care ajuns organul fiscal, au fost confirmate și de expertiza contabilă dispusă în cauză. Astfel, s- stabilit că documentele de aprovizionare pentru marfa vândută nu îndeplinesc cerințele unor documente justificative în accepțiunea legii, fiind vorba de facturi necompletate ("în alb"), aprecieri valabile și în cazul celor ce atestă cumpărarea de piese și combustibil auto, câtă vreme din balanța de verificare de la 31.12.2001 nu reiese că societatea avea în patrimoniu mijloace de transport, consecința fiind aceea că pentru toate aceste activități nu putea fi dedusă taxa pe valoarea adăugată, după cum nu ar putea constitui temei pentru diminuarea bazei impozabile la calcularea impozitului pe profit, cu precizarea că această din urmă situație, chiar dacă este analizată de expert, nu se regăsește în speța de față, deoarece societatea datora impozit pe profit începând cu anul 2002, când nu s-au mai folosit asemenea acte, nefiind identificate documente privind cheltuielile efectuate în cursul acelui an.
La solicitarea organelor de urmărire penală, s-a procedat la completarea raportului de expertiză, fixându-se ca obiective estimarea cheltuielilor făcute de SC""SRL în anul 2002 pentru cumpărarea materiilor prime agricole și determinarea impozitului pe profit, ținând seama de veniturile realizate și aceste cheltuieli.
Or, instanța de fond apreciat că atare abordare vine în contradicție și cu reglementările în materie la acea dată - OG nr.70/1994, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții similare întâlnindu-se și în Legea nr. 414/2002, care consacrau nedeductibilitatea cheltuielilor care nu au la bază documente justificative, greșit susținându-se în actul de trimitere în judecată că prejudiciul constând în această sursă de venit a bugetului de stat este de numai 86.072.925 lei, punct de vedere care este în acord și cu teza de principiu enunțată în decizia nr. V/2007, pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite.
Inculpatul întocmit borderouri de achiziții cerealelor dar aceste documente conțineau date ce nu corespundeau realității, respectiv persoane și prețuri fictive, fiind folosite de acesta pentru retragerea din conturile bancare ale societății pe care reprezenta, sumelor de bani încasate de la clienți ( filele 185-195, 197, 198, 200- 219, 221, 222, 224 -226, volum II dosar ).
De asemenea, instanța apreciat că având de face cu acțiuni subordonate scopului sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale prin efectuarea de înregistrări contabile inexacte, nu va exista decât infracțiunea complexă de evaziune fiscală - comisă în participație penală, inculpatul fiind autor, având calitatea de administrator al societății, pe când inculpatul este complice, acesta, fără a îndeplini formal funcția de contabil, realizând operațiuni contabile, în înțelegere cu primul inculpat, care a beneficiat de ajutorul său pentru atingerea finalității urmărite -, care include în conținutul său fapta încriminată de art.43 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 Cod penal, aceasta pierzându-și, astfel, individualitatea.
S- mai reținut, că inculpatul falsificat documente de proveniență produselor agricole (borderouri de achiziție) însă aceste documente au fost utilizate doar pentru decontarea contravalorii cerealelor comercializate, iar nu și la înregistrările fictive din contabilitate, ipoteză în care își păstrează autonomia, căci exced conținutului complex al evaziunii fiscale, ceea ce nu este cazul pentru celelalte documente primare ori de evidență contabilă, întocmite sau folosite de cei doi inculpați, falsul și uzul de fals intrând în latura obiectivă a unei asemenea infracțiuni, neputând fi caracterizate ca fapte infracționale distincte, cum s-a statuat și în practica instanței supreme (de exemplu:, secția penală, decizia nr. 3665/2000).
Prima instanță, pe baza acestor argumente, dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare din infracțiunile prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art.13 Cod penal, art.290 Cod penal, art.43 din Legea nr. 82/1991 rap. la art.289 Cod penal și art.291 Cod penal, toate cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și art.33 lit. a, b Cod penal, în infracțiunile prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art.13 Cod penal și art.290 Cod penal, ambele cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.33 lit. a Cod penal.
În cazul inculpatului, instanța de fond, în temeiul art. 334 Cod procedură penală, dispus schimbarea încadrării juridice dată prin actul de sesizare din infracțiunile prevăzute de art.26 Cod penal rap. la art.13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art.13 Cod penal, art.290 Cod penal, art.43 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 Cod penal și art.291 Cod penal, toate cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.33 lit. a, b Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art.26 Cod penal rap. la art.13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.13 Cod penal.
Judecătoria stabilit că infracțiunile comise de inculpatul, în prezenta cauză, sunt concurente cu infracțiunile pentru care anterior fost condamnat prin sentința penală nr. 583/2006 pronunțată de Judecătoria Rm. în dosarul nr. 1143/2005, în speță fiind incidente prevederile art. 865Cod penal referitoare la anularea suspendării sub supraveghere executării pedepsei.
La stabilirea cuantumului pedepselor și modalității de executare, prima instanță ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, de întinderea activității infracționale, valoarea ridicată prejudiciului provocat și nerecuperat, conduita anterioară inculpaților care sunt lipsiți de antecedente penale și atitudinea procesuală acestora care în esență nu au negat faptele imputate. Făcând trimitere la elementele de circumstanțiere penală, precum și intervalul relativ îndelungat, de timp scurs de la comiterea faptelor, instanța de fond apreciat că în speță sunt întrunite toate condițiile art. 861Cod penal, optând pentru această modalitate de executare.
S- atras atenția inculpaților asupra nerespectării consecințelor prevăzute de art. 864Cod penal.
Sub aspect civil, prima instanță apreciat că se impune obligarea inculpatului, alături de partea responsabilă civilmente SC SRL, și în solidar cu inculpatul, la plata sumei de 2.199.045.689 lei Rol plus dobânzi și penalități de întârziere, până la data plății efective către partea civilă ANAF.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, inculpații și, precum și partea vătămată - civilă județului V, în nume propriu, cât și în numele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, au declarat apel, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
Parchetul considerat că în mod greșit instanța de judecată nu procedat la aplicarea pedepsei accesorii și complementară, prevăzută de art. 64 lit. Cod penal și în privința inculpatului, iar pedepsele aplicate celor doi inculpați sunt greșit individualizate, solicitând majorarea acestora.
Apelantul-inculpat susținut că atât pedeapsa ce i- fost aplicată, cât și prejudiciul la care fost obligat față de partea civilă, sunt exagerate, solicitând fi reduse.
Apelantul-inculpat pretins că în mod greșit prima instanță apreciat că se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, considerând că în realitate nu săvârșit nici un act material și nu avut intenția de prejudicia bugetul statului, implicarea sa în activitatea societății rezumându-se doar la efectuarea de operațiuni specifice de evidență contabilă, solicitând exonerarea sa de răspundere penală și civilă.
Apelanta-parte civilă ANAF - DGFP nu motivat nici în scris și nici oral apelul declarat.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia penală nr.164/A din 12 noiembrie 2008, admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, a desființat în parte sentința, în sensul că:
A interzis inculpatului și exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c Cod penal, urmând să execute pedeapsa principală de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară de 2 ani, privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c din Codul penal.
A înlăturat aceluiași inculpat aplicarea dispozițiilor art.71 alin.5, 861, 865alin.2, 863alin.1 și 864din Codul penal.
S-au aplicat inculpatului dispozițiile prevăzute de art. 57 și 71 raportat la art. 64 lit. a - c Cod penal, și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
S-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelanta-parte civilă Direcția Generală Finanțelor Publice județului V, inculpații și, împotriva aceleiași sentințe, și au fost obligați aceștia să plătească statului, fiecare, câte 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a decide astfel, tribunalul a apreciat că doar apelul declarat de parchet este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prima instanță, în concordanță cu probatoriul administrat în cauză, stabilit în mod corect starea de fapt, vinovăția inculpaților, precum și încadrarea juridică dată faptelor imputate.
Vinovăția celor doi inculpați a fost pe deplin dovedită cu plângerea și procesul-verbal de control întocmit de DGFP V, documentele primare și contabile ale părții responsabile civilmente SC SRL, expertiza contabilă efectuată în cauză, raportul de expertiză grafică, procesul-verbal de percheziție domiciliară, coroborate cu declarațiile și recunoașterile parțiale ale acestora.
Fapta inculpatului care, cu intenție, în calitate de contabil al societății administrate de coinculpatul, înlesnit și ajutat pe aceste din urmă, în mod repetat, în perioada iulie 2001 - iunie 2002, să comită în tot sau în parte ori să evidențieze în actele contabile operațiunile comerciale efectuate sau veniturile realizate ori cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale sau evidențierea altor operațiuni fictive, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, așa cum în mod corect stabilit instanța de fond.
Niciunul din cei doi inculpați nu poate beneficia de cauze de impunitate sau de reducere pedepsei, conform dispozițiilor Legii nr. 241/2005, întrucât nu au reparat prejudiciul cauzat.
Motivul invocat de parchet, referitor la neaplicarea pedepsei accesorii și complementare prevăzută de art. 64 lit. Cod penal și față de inculpatul, este întemeiat, întrucât în calitate de contabil autorizat, fiind condamnat pentru infracțiune săvârșită în urma desfășurării acestei activități, se impune aplicarea interzicerii și exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.c, atât ca pedeapsă accesorie, cât și ca pedeapsă complementară.
de al doilea motiv ce vizează greșita individualizare pedepselor aplicate inculpaților, tribunalul a apreciat că acesta este întemeiat în parte, doar în ceea ce-l privește pe inculpatul .
Tratamentul sancționator aplicat celor doi inculpați nu s- făcut de către prima instanță cu respectarea în totalitate dispozițiilor prevăzute de art.52 și 72 din Codul penal, precum și principiului proporționalității dintre faptele imputate și sancțiuni.
Dacă pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului, pentru comiterea două acte materiale, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, a fost corect individualizată, aceeași pedeapsă de 3 ani închisoare aplicată coinculpatului, pentru 5 acte materiale, nu îndeplinește cerințele unei individualizări judiciare corecte.
Ca atare, tribunalul a apreciat, că față de inculpatul nu se impune nici majorarea cuantumului pedepsei, dar nici reducerea acestuia așa cum au solicitat parchetul, respectiv inculpatul.
În schimb, față de coinculpatul, tribunalul a considerat că modalitatea de executare pentru care optat prima instanță, respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, nu reprezintă măsură de constrângere și un mijloc de reeducare și de prevenire săvârșirii de noi infracțiuni.
Inculpatul apelant, în perioada anilor 2001-2002 contactat mai multe persoane din localitățile -, județul V, care administrau societăți comerciale și, pe baza înțelegerii cu acestea, în calitate de contabil al societăților respective, înregistrat în evidența contabilă facturi fictive ce conțineau operațiuni nereale, obținându-se diminuare a taxelor și impozitelor datorate bugetului de stat.
Pentru formarea unei atitudini corecte față de muncă și față de ordinea de drept, tribunalul a apreciat că reeducarea inculpatului se poate face doar în condițiile prevăzute de art. 57 și 71 din Codul penal, motiv pentru care urmează dispus schimbarea modalității de executare, înlăturându-se aplicarea dispozițiilor art.71 alin.5, 861, 865alin.2, 863alin.1 și 864din Codul penal.
În ceea ce privește latura civilă cauzei, tribunalul a constatat că răspunderea civilă solidară celor doi inculpați și părții responsabile civilmente este justificată, prejudiciul cauzat bugetului de stat fiind în mod corect stabilit de către expertul contabil desemnat în cauză, respectiv suma de 2.199.045.689 lei Rol.
În speță, nu se impune modificarea cuantumului acestui prejudiciu așa cum au solicitat cei doi inculpați, în apel, prin deducerea cheltuielilor efectuate de societatea comercială, cu combustibilul și piesele auto, întrucât documentele justificative prezentate nu conțin și nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data efectuării operațiunii pentru care se solicită deducerea TVA-ului - teză de principiu enunțată în decizia nr. V din 15 ianuarie 2007, pronunțată în interesul legii de ÎCCJ, la care făcut referire și prima instanță.
Față de considerentele expuse, tribunalul, constatând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, în conformitate cu dispozițiile prev. de art. 379 pct. 2 lit. și art. 382 din Codul d procedură penală, admis apelul declarat de parchet, desființat în parte sentința, în sensul celor arătate, menținând celelalte dispoziții.
În temeiul art. 379 alin.1 pct. 1 lit. Cod procedură penală, tribunalul respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații și, precum și de partea civilă.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații și,
In recursul său, inculpatul a criticat decizia ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât instanța a fost compusă potrivit legii, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea contrazicând dispozitivul hotărârii, iar pedepsele au fost greșit individualizate, în raport cu prevederile art.72 Cod penal, prin aplicarea altor limite decât cele prevăzute de lege.
La rândul său, inculpatul a criticat decizia numai cu privire la latura civilă a cauzei, solicitând casarea hotărârii și reducerea despăgubirilor civile, de la suma de 1.440.708.446 lei la 1.413.445.445 lei vechi.
Examinând dosarul cauzei, atât prin prisma motivelor invocate, în limitele prev. de art.385/8 și din oficiu, potrivit art.385/9 Cod pr.penală, se constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce vor urma:
In speță, din actele și lucrările dosarului, se reține că în perioada iulie 2001 - iunie 2002, în repetate rânduri, cei doi inculpați au falsificat documente primare și de evidență contabilă sau au acceptat documente primare întocmite incomplet, iar pe baza acestora au înregistrat în evidența contabilă cheltuieli nereale, situație care a avut ca rezultat diminuarea impozitelor datorate de "", către bugetul de stat - societate înființată în cursul anului 2001 de către inculpatul, cu sediul în comuna, județul V, având calitatea de asociat unic și administrator al firmei, cu obiect principal de activitate comerțul cu ridicata al cerealelor. După înființarea societății comerciale, inculpatul s-a înțeles cu inculpatul, de profesie contabil, cu care a convenit să se ocupe de evidența contabilă, urmărind încă de la început ca prin înregistrarea unor cheltuieli nereale să diminueze obligațiile fiscale datorate bugetului de stat.
Ca urmare acestui fapt, în perioada iulie 2001 - iunie 2002, inculpatul a cumpărat de la persoane fizice pe care l-a revândut ulterior unor firme de morărit și panificație și, deși exista obligația întocmirii unor borderouri de achiziții, nu s-au încheiat asemenea documente de aprovizionare, înregistrările făcute în contabilitatea firmei de către inculpatul aveau la bază mai multe facturi "în alb", ce aveau aplicate pe ele doar ștampila cu datele de identificare ale unor societăți comerciale - furnizori - fictive procurate de inculpatul, și erau completate după comercializarea cerealelor, în funcție de cantitățile și sumele înscrise în facturile de livrare, cu menționarea unor cantități de care ar fi fost achiziționate de "", în care se consemna taxa pe valoare adăugată aferentă pentru a fi dedusă din cea colectată, obținută din vânzarea produselor.
Facturile în baza cărora inculpatul a întocmit jurnalele pentru cumpărări și deconturile privind taxa pe valoare adăugată, pentru perioada iulie - decembrie 2001, depuse la circumscripția financiară, nu au mai fost completate, fiind găsite în această formă la data de 14 martie 2003, cu prilejul percheziției de la domiciliul inculpatului.
De asemenea, s-a mai constatat că au fost înregistrate facturi și bonuri fiscale, reprezentând achiziții de combustibil și piese auto, deși societatea comercială nu deținea în proprietate mijloace de transport proprii sau închiriate, ceea ce presupune că aceste cheltuieli nu erau destinate unor nevoi ale firmei.
In deconturile lunare, inculpatul a evidențiat la rubrica referitoare la taxa pe valoare adăugată deductibilă, sume de bani fictive și apropiate ca întindere de cele privind taxa pe valoare adăugată colectată, împrejurare în care era mult diminuată taxa pe valoare adăugată rămasă de plată.
Deși, "" a realizat acte de comerț cu cereale și în cursul anului 2002, nu s-au întocmit nici un fel de documente de evidență contabilă, cu toate acestea, în cuprinsul declarației privind impozitul de profit depusă la data de 25 martie 2003, la Administrația Finanțelor Publice de către inculpatul, s-au menționat cheltuieli de 2.496.492.961 lei vechi, care depășeau veniturile obținute și făceau să rezulte pierderi în activitatea desfășurată.
Pe baza expertizei întocmită în cauză, s-a concluzionat că prejudiciul produs bugetului statului, prin folosirea de facturi false de aprovizionare și facturi care nu aveau legătură cu bunurile din patrimoniul firmei și prin care s-a diminuat datoria către bugetul de stat, format din cele trei surse de venit, respectiv impozitul pe venituri microîntreprinderilor, taxa pe valoare adăugată și impozitul pe profit este în total, potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă judiciară (73 dosar urmărire penală), de 2.199.045.689 lei vechi.
Nu poate fi avută în vedere concluzia suplimentului la raportul de expertiză contabilă din 9 august 2006, câtă vreme ansamblul probator administrat în cauză infirmă aprovizionarea cu combustibil și piese auto, invocată prin documentele "justificate" și documentele de "aprovizionare" folosite de societate.
Curtea constată că este neîntemeiat și motivul de recurs referitor la compunerea instanței, aceasta făcându-se potrivit legii, neexistând nici un caz de incompatibilitate.
Neîntemeiat este și motivul invocat în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale formulate de inculpați, de natură să garanteze drepturile acestora și să influențeze soluția procesului, faptele reținute în sarcina inculpatului fiind corect încadrate în textele prevăzute de lege.
Vinovăția inculpaților este pe deplin dovedită de ansamblul probator administrat în cauză, încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților fiind corectă, prin aplicarea, în același timp, a legii penale mai favorabile, la individualizarea pedepselor s-a ținut seama, în mod corect, de criteriile prevăzute în art.72 Cod penal, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana fiecărui inculpat în parte, apreciindu-se că în modalitatea dispusă, poate fi atins scopul preventiv-educativ prevăzut de art.52 Cod penal.
In raport de cele ce preced, curtea apreciază că, în speță, soluția dată cauzei este corectă atât sub aspectul laturii penale cât și civile, criticile fiind neîntemeiate, urmează ca în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, să se dispună respingerea recursurilor ca nefondate.
In temeiul art.192 alin.2 Cod pr.penală, se va dispune obligarea recurenților-inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și, împotriva deciziei penale nr.164/A din 12 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă pe recurenții-inculpați la câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond
Jud.apel
1 aprilie 2009
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Raluca Elena Șimonescu Diaconu
