Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 251/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

(Număr în format vechi 2621/2008)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA l-A PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 251

Ședința publică de la 16 FEBRUARIE 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Niculae Stan

JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină JUDECĂTOR 3: Vasile

GREFIER:

Ministerul Public-PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI-reprezentat de procuror.

Pe rol, pronunțarea asupra cauzei penale ce are ca obiect RECURSURILE declarate de recurenții și împotriva deciziei penale nr. 171/A/14.11.2008, pronunțată de Tribunalul lalomița, în dosarul nr-.

Dezbaterile ce au avut loc în ședința publică din data de 09.02.2009, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie penală când, având nevoie de timp pentru deliberări, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 16.02.2009, data la care a pronunțat următoarea decizie penală.

CURTEA

Asupra cauzei penale de față reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 172/23.07.2008 Judecătoria Fetești în temeiul art.335 alin.2 Cod procedură penală a anulat sentința penală nr.502/27 septembrie 2006 Judecătoriei Fetești rămasă definitivă prin neapelare.

În baza art.334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracțiunile prevăzute de art.11 alin.1 lit.c din Legea 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 din Cod penal și de art.43 din Legea 82/1991 rap. la art.289 alin. 1 cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal, în infracțiunea prev.de art.9 alin. 1 lit. b și c din Legea 241/2005 cu art.41 alin.2 Cod penal și respectiv a infracțiunii prev.de art.266 pct.2 din Legea 31/1990 cu aplicarea art.41alin.2 Cod penal în art. 272 din Legea 31/1990 cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal.

În temeiul art.9 alin.1 lit.b și c din Legea 241/2005 cu ar.41 alin.2, art.13, art.74 lit.a,c - art.76 lit.d din Codul penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art.272 alin.1 din Legea 31/1990 republicată cu aplicarea art.41 alin.2, art.74 lit.a,c -art.76 lit.d din codul penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1(un) an închisoare pentru comiterea infracțiunii de folosire cu rea-credință a bunurilor societății comerciale.

În baza art.33 lit.a - art.34 lit.b cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2( doi) an închisoare.

În baza art. 83 alin. 1 din Codul penal a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 4 (patru) luni închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr.417/ 15 decembrie 2003 Judecătoriei Fetești, definitivă prin neapelare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare.

În temeiul art.71 cod penal a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a cu excepția dreptului de a participa la alegerile legislative și lit.b din cod penal, pe durata executării pedepsei.

În temeiul art.9 alin.1 lit.b și c din Legea 241/2005 cu art.41 alin.2, art.13, art.74 lit.a,c - art.76 lit.d din codul penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art.272 alin.1 din Legea 31/1990 republicată cu aplicarea art.41 alin.2, art.74 lit.a,c -art.76 lit.d din codul penal fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1(un) an închisoare pentru comiterea infracțiunii de folosire cu rea-credință a bunurilor societății comercial.

În baza art.33 lit.a - art.34 lit.b cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2( doi) ani închisoare.

În temeiul art.71 Cod penal a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a cu excepția dreptului de a participa la alegerile legislative și lit.b din cod penal, pe durata executării pedepsei.

În baza art.81 cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4(patru) ani potrivit art.82 cod penal.

În baza art.359 Cod procedură penală a pus în vedere inculpatului prevederile art.83 cod penal.

În baza art.71 alin.5 din cod penal a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.

În baza art.118 lit.e din cod penal a dispus confiscarea de la inculpați a sumei de 13.450 lei.

A făcut în cauză față de inculpată aplicarea dispozițiilor art.12 din Legea 241/2005.

În temeiul art.13 din Legea 241/2005 după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri un exemplar al acesteia se va comunica la Oficiul Registrului Comerțului

A luat act că partea civilă SC"" SRL F nu a formulat pretenții civile în cauză.

În baza art.14 și 346 Cod procedură penală cu aplicarea art.998 cod civil a obligat inculpații în solidar între ei și cu partea responsabilă civilmente SC "" SRL la plata către partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Ias umei de 276.188,82 lei cu titlu de prejudiciu, plus dobânzi și penalități legale.

Au fost obligat inculpații în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 1.200 lei reprezentând cheltuieli de judecată către stat.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut din examinarea mijloacelor de probă administrate în cauză că inculpații, în perioada martie - decembrie 2004, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, cu intenție au omis evidențierea în parte în acte contabile și în alte documente ale părții responsabile civilmente - parte vătămată SC SRL Fav eniturilor și cheltuielilor realizate în scopul de a diminua obligațiile fiscale către bugetul de stat. De asemenea, aceeași inculpați, prin nepredarea în totalitate a documentelor justificative pentru a omite să fie înregistrate în contabilitatea firmei cu consecința diminuării veniturilor, au folosit în interes propriu suma de 5.000 lei aparținând societății menționate.

Anterior judecării acestei cauze inculpații au mai fost condamnați prin sentința penală nr.502/2006 a Judecătoriei Fetești pentru comiterea aceluiași gen de infracțiuni, situație în care instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 335 alin.2 Cod procedură penală.

La individualizarea pedepselor aplicate instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, reținând în favoarea inculpaților circumstanțele atenuante determinate de buna conduită avută anterior săvârșirii faptelor, poziția procesuală sinceră în fața instanței, dar nu a aplicat o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege având în vedere condamnarea anterioară suferită de inculpați pentru același gen de infracțiuni.

În privința inculpatului s-a făcut și aplicarea art. 83 Cod penal în raport cu pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 417/2003 a Judecătoriei Fetești, noile fapte fiind comise în termenul de încercare.

Cu privire la inculpatul s-a avut în vedere că scopul pedepsei poate fi atins prin executare cu suspendare condiționată a pedepsei potrivit art. 81 Cod penal.

Apelurile declarate de inculpați împotriva acestei sentinței penale au fost soluționate prin sentința penală nr.171/14.11.2008 a Tribunalului Ialomița în sensul admiterii acestora, a desființării parțiale a sentinței și în urma rejudecării cauzei:

A descontopit pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului în pedepse componente: 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.9 al.1 lit. b și c din Lg.241/2005 cu art.41 al.2, art.13 Cod penal și art. 74 lit.a,c - art. 76 lit.d Cod penal; 1 an - închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.272 al.1 din Lg.31/90 republicată cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, art.74 lit.a,c, art.76 lit.d Cod penal; 4 luni închisoare cu art.81-82 Cod penal, aplicată prin sentința penală nr.417/15.12.2003 a Judecătoriei Fetești.

În baza art.9 al. 1 lit. b și c din Lg.241 /2005 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, art.13 Cod penal, art. 74 lit.a,c - art. 76 lit.d Cod penal a fost condamnat inculpatului la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art.272 al. 1 din Lg.31/1990 republicată cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, art.74 lit.a,c - art.76 lit.d Cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea credință a bunurilor societății comerciale.

În baza art.33 lit.a - 34 lit.b Cod penal, inculpatul are de executat pedeapsa cea mai grea de 1 an și 10 luni închisoare.

În baza art.83 al.1 Cod penal revocă suspendarea condiționată a pedepsei de 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.417/15.12.2003a Judecătoriei Fetești, definitivă prin neapelare, urmând ca inculpatul are de executat în final pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare.

A descontopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepse componente: 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.9 al.1 lit.b și c din Lg.241/2005 cu art.41al.2 Cod penal, art.13 Cod penal, art.74 lit.a,c - art.76 lit.d Cod penal, 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.272 al.1 din Lg.31/90 republicată cu aplicarea art.41al.2 Cod penal, art.74 lit.a,c - art.76 lit.d Cod penal.

În baza art.9 al.1 lit.b și c din Lg.241/2005 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal art.13 Cod penal, art.74 lit.a,c - art.76 lit.d Cod penala fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art.272 al.1 din Lg.31/90 republicată cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, art.74 lit.a,c - art.76 lit.d Cod penală a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea credință a bunurilor societății comerciale.

În baza art.33 lit.a - 34 lit.b Cod penal inculpatul are de executat pedeapsa cea mai grea de 1 an și 10 luni închisoare.

În baza art.82 Cod penal durata termenului de încercare al suspendării

condiționate este de 3 ani și 10 luni.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale nr.172/23.07.2008.

Criticile inculpaților s-au referit la greșita individualizare a pedepsei în condițiile reținerii în favoarea acestora de circumstanțe atenuante și a poziției procesuale sinceră.

Instanța de apel, examinând actele și lucrările dosarului a constatat că prima instanță a reținut corect situația de fapt și încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpați sub aspectul infracțiunii complexe de evaziune fiscală și a infracțiunii la Lg.31190 (folosirea cu rea credință a bunurilor societății) făcând aplicarea disp. art.335 a1.2 Cod pr. penală cu privire la sentința anterioară sp. nr.502/2006 a Judecătoriei Fetești, reținând în mod corect vinovăția inculpaților, pe baza analizei coroborate a probelor administrate în dosarul cauzei, cu privire la săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată.

Inculpații și, în calitate de administratori ai societății SC SRL în perioada iunie 2002- martie 2004, au colectat fier vechi din diferite localități și de la centrul de colectare de la domiciliul numitului, cantități de fier vechi pe care le valorificau apoi la diverse societății din județele V, C, C Societatea inculpați lor nu a avut personal angajat iar evidența contabilă era ținută de martora care nu era autorizată pentru astfel de activități.

De la înființarea societății inculpații au hotărât să nu fie înregistrate în evidența contabilă a SC SRL, toată activitatea comercială realizată, în scopul de a achita în cuantum redus obligațiile fiscale către bugetul statului.

Astfel,în realizarea rezoluției infracționale inculpații după valorificarea deșeurilor recic1abile colectate predau martorei pentru a înregistra în evidențele contabile doar o parte a documentelor primare rezultate din activitatea societății comerciale.

Din sumele de bani încasate din activitatea societății, inculpații au utilizat o parte pentru continuarea activității comerciale a societății iar o parte au folosit-o în interes propriu și al familiilor lor.

Astfel, prin neînregistrarea veniturilor realizate din activitatea societății, în perioada iunie 2002 - martie 2004 inculpații au sustras societatea SC SRL F de la plata TVA, impozit pe venit microîntreprindere, impozit pe profit.

Totodată, fiind verificate și alte documente depuse de inculpați a rezultat că sunt false ele aparținând SC SRL din G, SC SRL C, SC DE SRL C, SC SRL C și SC SRL

Prin rechizitoriul nr.1443/.03.2006, inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.11 al.1 lit.c Lg.- cu art.41 al.2 Cod penal, art.13 Cod penale inculpații în calitate de administratori în perioada iunie 2002 - martie 2004, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale cu intenție au omis evidențierea în parte în acte contabile / alte documente ale societății a veniturilor realizate, în scopul de a diminua obligațiile fiscale către bugetul statului); art.37 Lg.- raportat la art.289 al.1 Cod penal cu art.41 al.2 Cod penal (inculpații în calitate de administratori, în mod repetat, prin nepredarea documentelor justificative rezultate din activitatea comercială a SC SRL F au omis cu știință să fie înregistrate în contabilitatea societății cu consecința denaturării veniturilor, cheltuielilor și rezultatelor financiare); art.266 pct.2 Lg.31/1990 cu art.41 al.2 Cod penal (inculpații în calitate de administratori ai societății în mod repetat, cu rea credință în perioada iunie 2002 - martie 2004 au folosit în interes propriu sau al familiei lor sume de bani aparținând societății); art.290 al. 1 Cod penal cu art.41 al.2 Cod penal (inculpații cu știință, în mod repetat au semnat, ștampilat și folosit înscrisuri falsificate pentru SC SRL F în vederea producerii de consecințe juridice).

Prin sentința penală nr.502/27.09.2006 a Judecătoriei Fetești ( definitivă prin neapelare la 16.10.2006) cei doi inculpații au fost condamnați pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.

Însă, inculpații și au continuat activitatea infracțională procedând în aceeași modalitate descrisă anterior și în baza aceleiași rezoluții infracționale și în perioada martie 2004 - decembrie 2004 (în prezenta cauză și conform Rechizitoriului nr.1256/P/21.01.2008).

Astfel, în această perioadă inculpații au colectat și comercializat fier vechi prin societatea lor, iar sumele obținute au fost ridicate de aceștia și folosite o parte pentru continuarea activității societății, iar o altă parte în cuantum de 2-3 milioane lei vechi fiecare au utilizat-o pentru nevoile personale și ale familiilor acestora.

Prin neînregistratea întregii activități comerciale a societății inculpații au sustras SC SRL F de la plata TVA și a impozitului pe profit (în perioada martie 2004 - decembrie 2004 societatea nedatorând impozit pe venit microîntreprindere, întrucât nu îndeplinea cumulativ condițiile prev. de Lg.- Cod fiscal).

Astfel, prin rechizitoriul nr.1256/P/21.01.2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Fetești, inculpații și au fost trimiși în judecată fiecare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.11al.1 lit.c Lg.87/1994 cu art.41 al.2 Cod penal și art.13 Cod penal (inculpații în calitate de administratori ai SC SRL în perioada martie 2004 - decembrie 2004 în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, cu intenție au omis evidențierea în parte în acte contabile / alte documente ale societății a veniturilor și cheltuielilor realizate în scopul de a diminua obligațiile fiscale către buget producând un prejudiciu bugetului de stat);artA3Lg.82/199l raportat la art.289 al. 1 Cod penal cu art.41 al.2 Cod penal (inculpații în calitate de administratori, în mod repetat, prin nepredarea în totalitate a documentelor justificative rezultate din activitatea comercială a societății cu știință au omis, să fie înregistrate în contabilitatea societății lor, având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor și a rezultatelor financiare); art.266 pct.2 Lg.311l990 cu art.41 al.2 Cod penal (inculpații în calitate de administratori și asociați ai SC SRL F, în mod repetat, cu rea credință în perioada martie 2004 - decembrie 2004 au folosit în interes propriu sau al familiei lor suma de 5.000 lei RON aparținând societății).

Tribunalul a reținut că, în ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor, modificările legislative au preluat vechile încriminări din actele normative anterioare în aceleași condiții fără a interveni modificări ale conținutului juridic sau constitutiv și, în special, fără a se opera modificări ale sancțiunilor, iar pe de altă parte, prima instanță a avut în vedere și decizia nr.4/2008 a, în sensul că, activitățile ce atrag incidența dispozițiilor art.43 (37) din Lg. Contabilității (Lg. 82/1991) sunt cuprinse în conținutul constitutiv al laturii obiective a infracțiunii complexe de evaziune fiscală, făcând aplicarea disp. art.334 Cod pr. penală și cu privire la acest aspect.

Pe de altă parte, în mod corect s-a făcut aplicarea disp. art.335 al.2 Cod pr. penală fiind desființată hotărârea anterioară sentința penală nr.502/27.09.2006 a Judecătoriei Fetești.

A vând în vedere probele administrate în cauză atât în faza urmăririi penale cât și a cercetării judecătorești, tribunalul a reținut că, faptele inculpaților și care în calitate de administratori, în perioada iunie 2002- decembrie 2004, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, cu intenție au omis evidențierea în parte în acte contabile / alte documente ale societății a veniturilor și cheltuielilor realizate în scopul diminuării obligațiilor fiscale către stat prejudiciind bugetul de stat, evidențierea în actele contabile a unor cheltuieli care nu aveau la bază operațiuni reale (conform situației de fapt din rechizitoriul nr.1443/P/15.03.2006 raportat la facturile false și reținerea infracțiunii prev. de art.290 Cod penal cu artA1 al.2 Cod penal) și prin nepredarea în totalitate, în mod repetat, a documentelor justificative rezultate din activitatea comercială a societății, inculpații omițând cu știință înregistrarea în contabilitate cu consecința denaturării veniturilor, cheltuielilor și a rezultatelor financiare, constituie infracțiunea complexă de evaziune fiscală prev. de art.9 al.1.b și c din Lg.241/2005 cu art.41 al.2 Cod penal și art.13 Cod penal, fapte săvârșite cu vinovăție de inculpații și.

Cu privire la reținerea art.13 Cod penal la această încadrare juridică, tribunalul apreciază că nu se impunea a fi reținut, în raport de modificările legislative despre care s-a făcut vorbire anterior, însă, a menținut această încadrare, întrucât s-ar fi adus atingere principiului neagravării situației în propria cale de atac (apelul fiind exercitat doar de către inculpați, nu și de procuror).

Pe de altă parte, prima instanță, în mod greșit, ca efect al desființării hotărârii anterioare, a omis reținerea,pentru ambii inculpați, și a art.290 al. 1 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, însă, a modifica sentința și sub acest aspect ar însemna să se aducă atingere principiului neagravării situației în propria cale de atac.

Fapta inculpaților și care în calitate de administratori și asociați ai SC SRL F, în mod repetat cu rea credință în perioada iunie 2002 - decembrie 2004 au folosit în interes propriu sau al familiei lor suma de - lei RON aparținând societății lor constituie infracțiunea prev. de art.272 al.1 Lg.31/90 republicată cu art.41 al.2 Cod penal, fapte săvârșite cu vinovăție de inculpații și.

Cu privire la această sumă de bani confiscată de prima instanță, tribunalul reține că ea se compune din suma de 90450 lei RON ambii inculpați conform sentinței penale nr.502/2006 a Judecătoriei Fetești și suma de 5.000 lei RON în perioada martie 2004 - decembrie 2004, la rândul ei, compusă din reținerea corectă a sumei de câte 250 lei RON pentru fiecare inculpat, în total 500 lei RON amândoi inculpații lunar, într-o perioadă de 10 luni reprezentând suma de 5.000 lei RON.

cele două sume(90450 lei cu 5.000 lei) rezultă suma de - lei, și nu - lei confiscată de prima instanță (neexistând la dosar nici înscrisuri că s-ar fi achitat vreo parte din acești bani), însă, inculpaților nu li se poate agrava situația în propria cale de atac.

Cu privire la apelantul inculpat sub aspectul instituției revocării suspendării condiționate, tribunalul a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr.417/15.12.2003 a Judecătoriei Fetești, definitivă prin neapelare la data de 30.12.2003, acest inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 4 luni calculat din 30.12.2003.

Astfel, faptele din prezenta cauză ( o parte a infracțiunii continuate) sa săvârșit până în 30.12.2003, dar și după această dată până în decembrie 2004, deci în termenul de încercare din sentința penală nrA17/2003 a Judecătoriei Fetești sub aspectul infracțiunii continuate, pe lângă momentul consumării marcat de consumarea fiecăreia dintre acțiunile sau inacțiunile care o compun, apare și un moment al epuizării, care este acela al săvârșirii

ultimei acțiuni sau inacțiuni, la acest moment fiind socotită ca săvârșită infracțiunea în întregul ei, respectiv, decembrie 2004.

Așa încât, cu reținerea art.41 al.2 Cod penal, în mod corect s-a făcut aplicarea disp. art.83 Cod penal, iar pe de altă parte, revocarea suspendării condiționate a executării fac ca pedeapsa să devină executabilă, ea executându-se în întregime, alături de pedeapsa pronunțată pentru infracțiunile săvârșite ulterior cu care nu se contopește, avându-se în vedere periculozitatea persoanei inculpatului care a nesocotit încrederea acordată inițial și posibilitatea ce i s-a creat de a se îndrepta, fără să execute pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.417/2003 a Judecătoriei Fetești.

Cât privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului, respectiv suspendarea condiționată a executării, tribunalul a apreciat ca fiind judicios stabilită raportat la toate elementele obiective și subiective, de natură să contribuie la formarea convingerii că acest inculpat are aptitudinea de a avea în viitor o comportare bună chiar fără executarea pedepsei.

Verificând din oficiu și soluționarea laturii civile a cauzei, tribunalul a reținut că s-a făcut corect, suma acordată de 276.188,82 lei RON fiind compusă din suma de 225.198 lei RON, conform sentinței penale nr.502/2006 a Judecătoriei fete ști și suma de 50.990,82 lei RON cea din urmă reprezentând TVA și impozit pe profit, conform suplimentului la raportul de expertiză contabilă fila 264-269

Sentința apelată s-a găsit nelegală sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate de prima instanță, deși a reținut pentru fiecare infracțiune în parte circumstanțele atenuante, tribunalul urmând a primi, astfel, motivul de apel invocat de inculpați.

Potrivit art. 76 al.1 Cod penal, în cazul constatării unor circumstanțe atenuante, dacă infracțiunile săvârșite se sancționează cu închisoare,aceste pedepse trebuie coborâte, în mod obligatoriu, sub minimul special.

Reluând procesul de individualizare a pedepselor, în raport și de prevederile art.52 Cod penal și art.72 Cod penal, tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor, persoana inculpaților și, ca efect al aplicării circumstanțelor atenuante de către prima instanță a apreciat că pedepsele de câte 1 an și 10 luni închisoare pentru evaziune fiscală și câte 10 luni pentru folosirea cu rea credință a bunurilor societății sunt apte să atingă scopul prevăzut de legiuitor.

Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpații și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Criticile recurenților se referă la greșita individualizare a pedepselor invocându-se cazul de casare prev. de art. 385⁹pct. 14 Cod procedură penală, solicitând o reducere a cuantumului pedepselor având în vedere circumstanțele atenuante reținute, poziția procesuală sinceră avută și conduita bună avută anterior comiterii faptelor.

Inculpatul mai susține că nu este justificată revocarea suspendării condiționate pentru pedeapsa de 4 luni închisoare, întrucât fapta pentru care a primit această pedeapsă a comis-o în timpul desfășurării acțiunii infracționale dedusă judecății în prezenta cauză. Astfel că în privința sa poate fi dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei, după înlăturarea măsurii de revocare a suspendării condiționate pentru pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.417/15.12.2003.

Curtea examinând actele și lucrările dosarului, recursurile declarate de inculpați prin prisma dispozițiilor art. 385⁶pct. 1 și 2 Cod procedură penală, a cazului de casare invocat, cum și din oficiu, constată că acestea sunt întemeiate pentru considerentele următoare:

În privința împrejurărilor faptice ale cauzei se constată că instanțele au avut în vedere toate probele administrate și s-a stabilit temeinic că inculpații în calitate de administratori și asociați ai SC SRL F în mod repetat și cu rea credință, în perioada iunie 2002 - decembrie 2004 au folosit în interes propriu ori al familiei sume de bani aparținând societății, după cum în aceeași perioadă de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale au omis să evidențieze în contabilitatea firmei toate documentele justificative ale veniturilor și cheltuielilor societății în scopul diminuării obligațiilor fiscale către buget și nici nu au predat toate documentele justificative ale activității comerciale pentru a fi înregistrate în contabilitate cu scopul de a denatura veniturile și cheltuielile firmei. Asupra împrejurările faptice ale cauzei nu s-au formulat critici nici în apel și nici în recurs, inculpații având pe parcursul procesului o poziție procesuală sinceră, ce a fost avută în vedere de instanță.

În cauză se constată că în mod corect s-a făcut aplicarea art. 335 alin. 2 Cod procedură penală întrucât inculpații, specializați în comiterea aceluiași gen de infracțiuni au mai fost condamnați prin sentința penală nr. 502/27.09.2006 a Judecătoriei Fetești, aceasta arătând și o periculozitate sporită a inculpaților.

Hotărârile recurate sunt nelegale însă pentru reținerea unei încadrări juridice greșite raportat la infracțiunea complexă de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b și c din Legea nr. 241/2005.

Astfel, așa cum rezultă din probele administrate se constată că inculpații au fost trimiși în judecată pentru omisiunea de a înregistra în contabilitate toate actele justificative cu privire la veniturile și cheltuielile societății, modalitate normativă de comitere regăsită doar la art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 (omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate), iar nu și la cea prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din aceeași lege (evidențierea în actele contabile sau în orice documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fiscale). Din acest punct de vedere se constată o încadrare juridică a infracțiunii de evaziune fiscală greșită prin includerea unei modalități de comitere neregăsită în cauză, sens în care se va schimba încadrarea juridică potrivit art. 334 Cod procedură penală.

Tot cu privire la încadrarea juridică greșită a faptei, se regăsește un motiv de nelegalitate, dar referitor la infracțiunea prev. de art. 272 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, instanțele omițând să stabilească în ce modalitate normativă dintre cele reglementate a fost comisă fapta. Astfel se constată în cauză că inculpații, în perioada iunie 2002 - decembrie 2004 au folosit cu rea credință suma de bani aparținând firmei în interes propriu ori al familiilor lor, activitate ilicită circumscrisă modalității de comitere reglementate de art. 272 alin. 1 pct.1 din Legea nr. 31/1990, în acest sens efectuându-se și schimbarea încadrării juridice a faptei menționate.

În privința pedepselor aplicate inculpaților se constată că instanța de apel corect le-a stabilit sub minimul special prevăzut de lege urmare reținerii de circumstanțe atenuante potrivit art. 74 lit. a și c Cod penal, instanța având în vedere atât poziția procesuală sinceră a acestora dar și conduita bună avută anterior comiterii acestor infracțiuni. Chiar în aceste condiții, dar și ca urmare a schimbării încadrării juridice a faptelor nu se impune o reducere mai accentuată a pedepselor având în vedere perioada îndelungată în care s-a desfășurat activitatea infracțională, dar și atitudinea inculpaților, care, deși au fost condamnați prin sentința penală nr. 502/2006 tot pentru aceleași gen de infracțiuni, și au continuat activitatea infracțională. O reducere a pedepselor nu ar fi justificată nici prin prisma criteriilor prev. de art. 72 Cod penal și nici nu ar asigura scopul preventiv și reeducativ al pedepsei prev. de art. 52 Cod penal.

Nici critica inculpatului cu privire la greșita revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 417/2003 a Judecătoriei Fetești nu este întemeiată.

Sentința penală nr. 417/15.12.2003 a rămas definitivă prin neapelare și a stabilit un termen de încercare de 2 ani și 4 luni. Activitatea infracțională dedusă judecății în prezenta cauză, chiar dacă s-a derulat în perioada iunie 2002 - decembrie 2004, fiind reținută forma continuată a infracțiunii potrivit art. 41 alin. 2 Cod penal și existând o suprapunere parțială cu activitatea infracțională sancționată prin sentința penală nr. 417/2003, se constată că ea a fost comisă în interiorul termenului de încercare stabilit prin sentința penală nr. 417/2003. Ceea ce interesează din punct de vedere al incidenței art. 83 Cod penal cu consecința revocării suspendării condiționate este momentul considerat de lege ca fiind cel al comiterii faptei, ceea ce pentru infracțiunea continuată îl reprezintă consumarea ultimei acțiuni/ inacțiuni ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii ce are la bază aceeași rezoluție infracțională, fiind vorba de o unitate legală de infracțiuni.

Faptul că unele activități infracționale s-au suprapus parțial, dar având un obiect juridic generic dar și specific diferit, nu influențează cu nimic incidența art. 83 Cod penal și nu poate conduce la concluzia că acele infracțiuni nu au fost comise în interiorul termenului de încercare, pentru că altfel, dacă nu s-ar fi reținut forma continuată prev. de art. 41 alin. 2 Cod penal, s-ar fi putut discuta existența unui concurs de infracțiuni, ceea ce nu e cazul în speță.

Astfel că nu poate fi legal înlăturată măsura de revocare a suspendării condiționate a pedepsei de 4 luni închisoare. În aceste împrejurări nu poate fi legal primită nici cererea acestui inculpat de a stabili o modalitate de executare a pedepsei potrivit art. 81 Cod penal, întrucât, chiar dacă pedeapsa anterioară este mai mică de 6 luni închisoare (cum cere art. 81 alin. 1 lit. b Cod penal) atunci când se aplică revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei conform art. 83 Cod penal executarea pedepsei nu fi poate dispusă decât în regim de detenție.

Pentru toate aceste considerente urmează a admite recursurile inculpaților potrivit art. 385¹⁵pct. 2 lit. d Cod procedură penală, vor fi casate parțial ambele hotărâri, doar în limitele ce preced, cu menținerea celorlalte dispoziții ale acestora.

Urmează a face aplicarea art. 192 alin. 3 Cod procedură penală și a art. 69 din Legea nr. 51/1995.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art.385¹⁵pct.2 lit.d din Codul d e procedură penală, admite recursurile declarate de inculpații și împotriva Deciziei penale nr.171/A din data de 14 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița în Dosarul nr- și Sentinței penale nr.172/F din data de 23 iulie 2008, pronunțată de Judecătoria Fetești în Dosarul nr-.

Casează, în parte, decizia și sentința și, în fond, rejudecând:

. Descontopește pedeapsa 2 ani și 2 luni închisoare, aplicată prin decizie inculpatului, în pedepsele componente (1 an și 10 luni închisoare, 10 luni închisoare și respectiv 4 luni închisoare, stabilită prin Sentința penală nr.417 din data de 15 decembrie 2003 Judecătoriei Fetești - definitivă prin neapelare), pe care le repune în individualitatea lor.

În temeiul art.334 din Codul d e procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptelor săvârșite de acest inculpat, astfel:

- din infracțiunile prevăzute de art.11 alin.1 lit.c din Legea nr.87/1994 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal și respectiv de art.43 din Legea nr.82/1991 rap. la art.289 alin.1 din Codul penal cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penalîninfracțiunea prevăzută de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal și art.13 din Codul penal;

- din infracțiunea prevăzută de art.266 pct.2 din Legea nr.31/1990 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penalîninfracțiunea prevăzută de art.272 alin.1 pct.2 din Legea nr.31/1990 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal.

În temeiul art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, art.13 din Codul penal și art.74 lit.a, c rap. la art.76 lit.d din Codul penal, condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În temeiul art.272 alin.1 pct.2 din Legea nr.31/1990 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal și art.74 lit.a, c rap. la art.76 lit.d din Codul penal, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea credință a bunurilor societății comerciale.

În temeiul art.33 lit.a rap. la art.34 lit.b din Codul penal, contopește cele două pedepse, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 an și 10 luni închisoare, la care se adaugă pedeapsa de 4 luni închisoare (pentru care, în temeiul art.83 alin.1 din Codul penal, s-a dispus revocarea suspendării condiționate), inculpatul având de executat în final pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare.

II. Descontopește pedeapsa 1 an și 10 luni închisoare, aplicată prin decizie inculpatului, în pedepsele componente (1 an și 10 luni închisoare și respectiv 10 luni închisoare), pe care le repune în individualitatea lor.

În temeiul art.334 din Codul d e procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptelor săvârșite de acest inculpat, astfel:

Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței.

În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariile avocaților din oficiu, desemnați pentru recurenții inculpați, în sumă de câte 300 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red.

Dact. /02.03.2009

2 ex.

Red. - Tribunalul Ialomița - Secția Penală

Red. - Judecătoria Fetești - Secția Penală

Președinte:Niculae Stan
Judecători:Niculae Stan, Carmen Veronica Găină, Vasile

Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 251/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 251/2009. Curtea de Apel Bucuresti