Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 252/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr. 252/R/2008
Ședința publică din 24 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 2: Crișan Marinela vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații recurenți, născută la 01.04.1967, deținută în prezent în Penitenciarul Oradea și, domiciliat în F,-, județul B, împotriva deciziei penale nr.383/A din 12 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, care desființează în parte, pe latura penală, sentința penală nr.697 din 5 aprilie 2006, pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr.6016/2003, inculpații fiind trimiși în judecată sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prevăzută și pedepsită de art.13 din Legea nr.87/1994, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.42 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata recurentă, în stare de arest, asistată de apărătorul ales avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat, pentru inculpatul recurent lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat, lipsă fiind și părțile civile intimate Statul Român prin ASNAF B și SRL - prin lichidator.
Ministerul Publica fost reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra recursurilor.
Apărătorul inculpatei recurente - av susține recursul solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor atacate și în urma rejudecării cauzei să se dispună, în principal, achitarea inculpatei de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii reținute în sarcina sa, în temeiul art.11 pct. 2 lit. "a" raportat la art.10 lit. "b/1" Cod de procedură penală, iar în subsidiar, rejudecând cauza a se reține în favoarea inculpatei circumstanțe atenuante prevăzute de art.74 lit. "c"Cod penal și în consecință, aplicarea dispozițiilor art. 76 lit. "e" Cod penal, în senul aplicării unei amenzi penale. Cu privire la capătul principal al cererii, consideră că, față de împrejurarea că inculpata a recunoscut neevidențierea în contabilitate a activității SRL O și că prin aceasta nu s-a adus o atingere minimă valorilor ocrotite de legea penală, se poate reține că fapta inculpatei nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Referitor la capătul subsidiar al cererii solicită a se avea în vedere comportamentul sincer al inculpatei, de recunoaștere și regret al faptelor comise, de împrejurarea că are trei copii minori, astfel că se poate reține în favoarea sa circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit. "c" Cod penal, cu aplicarea art.76 lit. "e" Cod penal și drept urmare, aplicarea unei pedepse cu amendă penală. Față de cele de mai sus cât și de motivele arătate pe larg în scris solicită admiterea recursului declarat de inculpata.
Apărătorul inculpatului recurent - av susține recursul solicitând admiterea lui, casarea decizia recurată și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe. Apreciază că, în mod corect, prima instanță a dispus achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina acestuia, reținând că acesta nu poate fi tras la răspundere penală sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.13 din legea nr.87/1994, deoarece potrivit mandatului de asociat care prevedea expres care îi sunt atribuțiile, nu avea obligația legală sau contractuală de a ține și organiza contabilitatea și nici de a gestiona patrimoniului respectivei societăți comerciale, aceste obligații îi reveneau inculpatei. Obligația de a evidenția veniturile realizate de societate în acte contabile sau în alte documente și de a vira la bugetul de stat sumele datorate cu titlu de impozit pe profit sau TVA nu îi reveneau inculpatului ci doar administratorului societății.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere ca nefondate a recursurilor decalate de cei doi inculpați, apreciind că, în mod corect instanța de apel reapreciind materialul probator administrat în cauză a reținut vinovăția inculpatului, condamnându-l la o pedeapsă legală. În ce privește pe inculpata consideră că, în mod corect, prima instanță a reținut gradul de pericol social al faptelor comise de aceasta prin neplata taxelor către stat, care se ridică la o sumă de peste 4 miliarde lei, prejudiciu nerecuperat, astfel că solicitările inculpatei în sensul achitării acesteia sau a reținerii de circumstanțe atenuante nu pot fi acceptate.
Inculpata recurentă având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului așa cum a fost susținut de avocatul său.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asuprea recursurilor penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 697/2006 Judecătoria Oradeaa dispus în baza art. 11 pct.2. lit. a raportat la art. 10 lit d Cod de procedură penală achitarea inculpatului, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 13 din L 87/94 cu aplic. art. 41 al.2 și art.41 Cod penal, art.37 lit b Cod penal și art. 13 Cod penal.
În baza art. 334 Cod de procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice din art. 13 din L 87/94 cu aplic. art. 41 al.2 li 41 Cod penal cu aplic.37 lit Cod penal și art. 13 Cod penal, în art. 13 din L 87/94 cu aplic. art. 41 al.2 și 42 Cod penal și art. 13 Cod penal, text în baza căruia a fost condamnată inculpata, la o pedeapsă de 2 ani și 4 luni închisoare în regim de detenție.
În baza art. 71 Cod penal s-a interzis drepturile prev. de art 64 lit a,b,c Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 65 Cod penal s-a aplicat inculpatei pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal pe o durată de 5 ani.
În baza art. 14,346 Cod de procedură penală a fost obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL la plata sumelor de:96.092,83 lei TVA, 10.511,53 lei impozit pe profit, 29.887,29 lei fond special pentru drumuri, 16.576,26 lei fond special pentru produse petroliere la care se adaugă majorări de întârziere și penalități calculate conform legislației în vigoare până la data plății efective și s-a respins restul pretențiilor civile solicitate de Statul Român prin ANAF.
În baza art. 118 lit d Cod de procedură penală s-a confiscat în favoarea statului de la inculpata sumele de 395.523,15 lei ( accize), 2.185,71 lei/ taxă drum) și 11.212,25 lei( fond pentru produse petroliere).
În baza art. 191 Cod de procedură penală a fost obligată inculpata la plata sumei de 5000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În baza art 193 Cod de procedură penală au fost obligați inculpații în solidar la plata sumei de 2500 lei în favoarea expertului reprezentând onorariul expertiză.
După rămânerea definitivă a sentinței s-a dispus comunicarea acesteia la ORC
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
Societatea SC SRL s-a înființat în anul 1994 de învinuitul împreună cu,acesta din urmă cesionând părțile sociale în anul 1997 inculpatei.
Prin procesul verbal încheiat la data de 17.01.2000, inculpata l-a împuternicit pe învinuitul pentru efectuarea unor operațiuni bancare, ridicare de numerar, încheierea de contracte în numele firmei, pentru semnarea de facturi în numele firmei, stipulându-se că responsabilitatea pentru plățile efectuate de firmă revine în totalitate inculpatei. Obiectul principal de activitate al societății l-a constituit comerțul en-gros cu produse petroliere, combustibil lichid ușor, benzină, motorină, fără a avea depozite proprii sau închiriate.
În cursul anului 2001 SC SRL a avut raporturi comerciale cu mai multe societăți comerciale.
În vederea desfășurării obiectului de activitate, societatea, prin administratorul a încheiat contracte, a emis comenzi și s-a aprovizionat cu produse petroliere de la societățile comerciale cu care a avut raporturi comerciale.
O parte din aceste facturi au fost găsite și depuse la dosar, iar altele nu au fost găsite și s-a efectuat o reconstituire pe baza documentelor contabile aflate la societățile furnizoare.
Societățile comerciale cu care a avut raporturi comerciale a livrat produse petroliere către SC SRL pe baza de facturi, unde au fost indicate nr.facturii, produsele livrate, cantitățile, data, valorile și beneficiarii.
Aceste produse petroliere au fost valorificate către firme din județul B și alte județe. Din nota de constatare efectuată de DGFP Bar ezultat că perioada controlului a fost 1.01.2001 - 30.10.2001, constatându-se că pentru perioada verificată SC SRL nu a putut prezenta documentele de evidență contabilă, societatea nu figurează la DGFP B cu deconturi și declarații privind impozitele și taxele datorate pe 2001, nu a întocmit balanță de verificare pe 2001 și nici nu a depus bilanțuri pe anul 2001, nu a calculat și nu a evidențiat sau vărsat impozitele și taxele datorate bugetului de stat, nu a ținut nici o evidență tehnico-operativă.
Întrucât nu a existat posibilitatea verificării documentelor primare și contabile a societății din care să rezulte modul de valorificare a produselor, în cauză s-a procedat la calcularea prin estimare a prejudiciului produs, care consta potrivit pr.verbal în taxă specială de consumație în valoare de 3.955.231,525; TVA în valoare de 818.566,782 lei, impozit pe profit în sumă de 96.623,680 lei.
S-a cauzat un prejudiciu total de 4.870.421.680 lei sumă cu care vătămată p. DGFP B se constituie civilă.
p.Împotriva hotărârii instanței de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea și inculpata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Parchetul critică hotărârea atacată pe de o parte pe considerentul unei pedepse greșit individualizate aplicate inculpatei, având în vedere împrejurările comiterii faptei și pericolul deosebit de ridicat al acesteia, iar pe de altă parte nelegală soluție de achitare a inculpatului. Acesta din urmă susține parchetul a fost coasociat al societății comerciale administrată de inculpată și în fapt, se ocupa de activitatea curentă a firmei având astfel calitatea de subiect al infracțiunii de evaziune fiscală. Prin urmare soluția de achitare pronunțată de instanța de fond în sensul că inculpatul nu este subiect calificat al acestei infracțiuni este greșită și fundamentată pe interpretare eronată a probelor administrate.
Inculpata a criticat hotărârea solicitând în principal pronunțarea unei soluții de achitare în condițiile art. 11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit b/1 Cod de procedură penală având în vedere poziția sa de recunoaștere și regret a faptei săvârșite. În subsidiar, inculpata a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante și reducerea pedepsei aplicate.
Prin decizia penală nr.383/A din 12 decembrie 2007, Tribunalul Bihor aadmis apelul penal declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea și inculpata împotriva sentinței penale nr.697 din 5 aprilie 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a desființat-o în sensul că:
A înlăturat dispoziția privind achitarea inculpatului conform art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod de procedură penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art.13 din Legea nr.87/1994 cu art.41 al.2 Cod Penal, art.37 lit.b și Cod Penal art.13 Cod penal.
În baza art.13 din legea nr.87/1994 cu aplicarea art.41 al.2 și art.42 cu Cod Penal art.37 lit.b Cod penal și art.13 Cod penal l-a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la 4.07.1965 în B, jud.B, cetățenie română, concubinaj, are 2 copii, fără ocupație, domiciliat în F,-, jud.B, cu reședința în S,-, -.B,.20, jud.B, la o pedeapsă de:
-2 ani 8 luni închisoare cu art.71, 64 lit.a teza II, lit.b și lit.c Cod penal.
În baza art.65 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II, lit.b și lit.c Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
A limitat conținutul pedepsei accesorii și complimentare aplicate inculpatei la interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II, lit.b și lit.c Cod penal și a menținut restul dispozițiunilor sentinței apelate.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul, examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate dar și din oficiu pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, a apreciat că aceasta este în parte netemeinică.
Astfel, după cum rezultă din probele de la dosarul cauzei inculpatul desfășura în fapt activitățile curente ale SC SRL O, fiind persoana care negocia și încheia contractele, efectua și încasa plăți, se ocupa de transportul și recepția bunurilor comercializate, semnând aproape în totalitate înscrisurile ce vizau desfășurarea activității firmei.
Deși a rezultat această implicare a inculpatului în activitatea societății, prima instanță a reținut în mod greșit că acesta nu a gestionat în nici un fel patrimoniul societății. Ori, așa cum rezultă și din declarația martorei aceasta a fost solicitată verbal de ambii inculpați pentru întocmirea jurnalelor și balanțelor fără a cunoaște ce atribuții aveau fiecare în cadrul firmei.
De altfel s-a dovedit că cei doi inculpați se aflau într-o relație foarte apropiată, respectiv concubinaj, astfel încât se poate prezuma faptul că fiecare avea cunoștință despre activitatea celuilalt în cadrul societății.
De altfel în practica judiciară s-a arătat că subiectul activ al infracțiunii prev. de art. 13 din L 87/94 nu este un subiect calificat astfel încât poate fi considerat și coasociatul la o societate comercială ca fiind subiect activ al acestei infracțiuni.
În aceste context tribunalul a apreciat că în sarcina inculpatului subzistă în totalitate elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în forma prev. de art 13 din L 87/94, text de lege în baza căruia cu aplic. art 41 al.2, 42 pen. art 37 lit b pen. și art 13 Cod penal l-a condamnat conform dispozitivului deciziei atacate.
În aceste sens a fost admis apelul parchetului.
În ceea ce privește apelul declarat de inculpata acesta a fost admis doar în privința conținutului pedepselor accesorii și complimentare limitându-se la aplicarea prev. art 64 lit a teza a II a lit b și c Cod penal.
Referitor la criticile aduse de inculpata instanța de apel a apreciat ca fiind nefondate, neputându-se considera că faptele acesteia prin prejudiciul deosebit de ridicat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Împotriva prezentei decizii penale au declarat recurs inculpatul ,. în F,-, jud.B și inculpata, născută la 1 aprilie 1967, deținută în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță
În motivarea recursului său inculpatul recurent apreciază că soluția pronunțată prin decizia recurată este netemeinică și nelegală, solicită achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit.d Cod de procedură penală, reținându-se că nu poate fi tras la răspundere penală sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin.2 cu aplicarea art. 37 lit. b și 13 cod penal. Potrivit mandatului de asociat care prevedea expres care îi sunt atribuțiile, nu a avut obligația legală sau contractuală de a ține și organiza contabilitatea și nici de a gestiona patrimoniu societății comerciale aceste obligații revenindu-i inculpatei. Obligația de a evidenția veniturile realizate de societate în acte contabile sau în alte documente și de a vira la bugetul de stat sumele datorate cu titlu de impozit pe profit sau TVA nu îi reveneau.
În motivarea recursului său inculpata recurentă, apreciind ca netemeinice și nelegale hotărârile pronunțate în cauză atât de instanța de fond cât și de instanța de control judiciar în apel, a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. b indice 1 Cod de procedură penală, în principal.
În subsidiar a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante prevăzute de art.74 lit. c Cod penal și pe cale de consecință a se face aplicațiunea art. 76 lit. e Cod penal, în sensul aplicării sancțiunii amenzii penale.
În motivarea recursului său a învederat instanței că sunt mai multe neconcordanțe în această cauză, cum ar fi cea legată de faptul că numita angajată la SC SRL C N, avea drept de semnătură printr-o procură pentru a putea efectua diferite operațiuni comerciale în numele și pentru SC. În această calitate posibil să fi achiziționat marfă în numele SC și apoi să o valorifice direct din depozitele SC, fără ca recurenta să fi avut cunoștință despre aceste operațiuni.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385 indice 14 Cod de procedură penală și sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute la art.385 indice 9 Cod de procedură penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursurile nefondate vor fi respinse, în baza art. 385 indice 15 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală.
Instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatei recurente și schimbând încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina sa, în considerarea prevederilor art. 72 Cod penal, dozată fiind raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de prevederile art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și 42 Cod penal și art. 13 Cod penal, cu considerente la pericolul social al faptei comise și starea de fapt reținută.
Totodată inculpata a fost obligată în solidar cu partea civilmente responsabilă SC SRL la plata despăgubirilor civile către Statul Român prin
În ceea ce privește recursul declarat de inculpatul, curtea apreciază că în mod corect instanța de control judiciar în apel a reținut că acest recurent desfășura în fapt activități curente la SC., fiind persoana împuternicită a încheia contracte, efectua plăți și incasa, se ocupa de transportul și recepția bunurilor comercializate, a semnat personal aproape în totalitate înscrisurile ce vizau desfășurarea activității firmei. Din declarația martorei rezultă că a fost solicitată de ambii inculpați pentru întocmirea jurnalelor și balanțelor fără a cunoaște ce atribuții avea fiecare dintre ei, putându-se prezuma că fiecare avea cunoștință de activitatea celuilalt în administrarea societății.
Practica judiciară a statuat că subiect activ al infracțiunii prev. de art. 13 din Legea nr.87/1994 nu este un subiect calificat, astfel încât poate fi considerat și coasociatul la o societate comercială ca fiind subiect activ al acestei infracțiuni, prin procesul verbal încheiat la 17 ianuarie 2000, inculpata recurentă l-a împuternicit pe inculpatul, cu efectuarea unor operațiuni bancare, ridicare numerar, încheierea de contracte în numele firmei etc.
Astfel fiind instanța de control judiciar l-a condamnat pe inculpatul recurent apreciind că subzistă în sarcina sa toate elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, aplicându-i o pedeapsă just individualizată în considerarea prevederilor art. 72 Cod penal, procedând la aplicarea prevederilor complementare și accesorii în limitele prevăzute de normele procedurale penale, aplicabile în prezenta cauză.
În ceea ce privește solicitarea recurentei privind aplicarea unei amenzi administrative, urmare aprecierii că fapta sa nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiunii, este neavenită, având în vedere prejudiciul deosebit de ridicat creat prin fapta sa peste 4 miliarde lei vechi și faptul că nu a depus nici o diligență pentru recuperarea acestuia.
Pe de altă parte nu s-ar justifica nici reținerea de circumstanțe atenuante și aplicarea unei amenzi penale, doar cu referire la poziția sa de regret și recunoaștere a faptei săvârșite, acestea fiind împrejurări formale.
Pentru toate aceste considerente, respingând recursurile inculpaților ca nefondate, în baza art. 385 indice 15 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală, Curtea va menține în întregime decizia penală recurată.
Obligă recurenții să plătească statului cheltuieli judiciare din recurs fiind în culpă procesuală conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondate recursurile penale declarat de inculpații recurenți,. în F,-, jud. B și, născută la 1 aprilie 1967, deținută în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță O împotriva deciziei penale nr. 323 din 12 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 24 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
Red.. CM/12.05.2008
Jud. apel -
Jud. fond. C
Tehnored. AS/12.05.2008
În 2 ex.
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Crișan Marinela, Sotoc Daniela
