Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 255/2009. Curtea de Apel Iasi

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALA NR. 255

Ședința publică de la 28 Aprilie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Otilia Susanu

JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea

JUDECĂTOR 3: Elena Scriminți

Grefier - -

Ministerul Public reprezentat prin procuror

Pe rol pronuntarea asupra recursului penal, avand ca obiect "infractiuni de evaziune fiscala (Legea nr.87/1994)", declarat de catreinculpatii, fiul lui si, nascut la 08.04.1969 - aflat in Penitenciarul I și - aflat in stare de libertate, impotriva deciziei penale nr.442 din data de 04.11.2008 pronuntata de Tribunalul I, in dosarul penal nr-.

La apelul nominal facut in sedinta publica, lipsesc partile.

Procedura completa.

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc in sedinta publica din data de 21.04.2009, sustinerile partilor fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea zi, ce face parte integranta a prezentei decizii, cand din lipsa de timp pentru deliberari, instanta a amanat pronuntarea pentru azi, 28.04.2009.

CURTEA DE APEL

Asupra recursurilor penale de față;

Prin sentința penală nr.1693 din 27.05.2008 Judecătoria Iașia dispus următoarele:

În temeiul art. 334 din Codul d e procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute față de inculpatul, astfel:

- din infracțiunea prevăzută de art. 11 alin. 1 lit. a din Legea nr. 87/1994 modificată și completată prin Legea nr.161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, în infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. a din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal și art. 13 din Codul penal;

- din infracțiunea prevăzută de art. 11 alin. 1 lit. b din Legea nr. 87/1994 completată prin Legea nr.161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, în infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal și art. 13 din Codul penal;

- din infracțiunea prevăzută de art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 87/1994, modificată și completată prin Legea nr.161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, în infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal și art. 13 din Codul penal;

- din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. 1 lit. b din Legea nr. 87/1994 modificată și completată prin Legea nr.161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, în infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. e din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal și art. 13 din Codul penal;

- din infracțiunile prevăzută de art. 288 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal și art. 291 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, în infracțiunea prevăzută de art. 290 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal;

- din infracțiunea prevăzută de art. 25 din Codul penal raportat la art. 289 din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art.41 alin.2 din Codul penal, în infracțiunea prevăzută de art. 25 din Codul penal raportat la art. 290 din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art.41 alin.2 din Codul penal;

- din infracțiunea prevăzută de art. 25 din Codul penal raportat la art. 288 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, în infracțiunea prevăzută de art. 25 din Codul penal raportat la art. 290 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal;

- din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.10 alin.1 din Legea nr.87/1994, modificată și completată prin Legea nr.161/2003, cu aplicarea dispozițiilor art.41 alin.2 din Codul penal, în infracțiunea prevăzută de art.9 lit. b) din Legea nr.241/2005, cu aplicarea dispozițiilor art.41 alin.2 din Codul penal și art.13 din Codul penal;

- din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.37 din Legea nr.82/1991, cu referire la art.289 din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art.41 alin.2 din Codul penal, în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.43 din Legea nr.82/1991, republicată, cu referire la art.289 din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art.41 alin.2 din Codul penal;

- din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.19 din Legea nr.130/1999, în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.10 alin.3 din Legea nr.130/1999, cu aplicarea dispozițiilor art.13 din Codul penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal și art. 37 lit. b din Codul penal.

II. Condamnă inculpatul, fiul lui și, născut la data de 08.04.1969, în comuna, județul V, domiciliat în Bârlad.-, județul V, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță I, CNP -, cetățean român, studii - 10 clase, stagiul militar nesatisfăcut, recidivist, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni concurente:

1. infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 9 lit. a din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal și art. 13 din Codul penal și art. 37 lit. b din Codul penal, la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, precum și 1 (un) an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și din Codul penal;

2. infracțiunea prevăzută și pedepsită art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal și art. 13 din Codul penal și art. 37 lit. b din Codul penal, la o pedeapsă de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, precum și 1 (un) an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c din Codul penal;

3. infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal și art. 13 din Codul penal și art. 37 lit. b din Codul penal, la o pedeapsă de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, precum și 1 (un) an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c din Codul penal;

4. infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 9 lit. e din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal și art. 13 din Codul penal și art. 37 lit. b din Codul penal, la o pedeapsă de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, precum și 1 (un) an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c din Codul penal;

5. infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută și pedepsită de art. 290 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal și art. 37 lit. b din Codul penal, la o pedeapsă de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, precum și 1 (un) an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c din Codul penal;

6. infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută și pedepsită de art. 25 din Codul penal raportat la art. 290 din Codul penal și art. 37 lit. b din Codul penal, la o pedeapsă de 1(un) an închisoare;

7.complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută și pedepsită de art. 25 din Codul penal raportat la art. 290 din Codul penal și art. 37 lit. b din Codul penal, la o pedeapsă de 1(un) an închisoare;

8. infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 9 lit. b) din Legea nr.241/2005, cu aplicarea dispozițiilor art.41 alin.2 din Codul penal și art.37 lit. b) din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art.13 din Codul penal, la pedeapsa de 3(trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, precum și 1 (un) an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c din Codul penal;

9. infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.43 din Legea nr.82/1991, republicată, cu referire la art.289 din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art.41 alin.2 din Codul penal și art.37 lit. b din Codul penal, la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare;

10. infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.10 alin.3 din Legea nr.130/1999, cu aplicarea dispozițiilor art.13 din Codul penal și art.37 lit. b) din Codul penal, la pedeapsa de 1(un) an și 6(șase) luni închisoare.

S-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 517 din 27.12.2006 a Tribunalului Vaslui, menținută prin decizia penală nr.63/MF din 05.07.2007 a Curții de APEL IAȘI, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr.4472 din 28.09.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sunt concurente cu infracțiunile pentru care este condamnat în prezenta cauză și, în consecință:

A fost descontopită pedeapsa totală rezultantă de 5(cinci) ani și 6(șase) luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 517/27.12.2006 a Tribunalului Vaslui, menținută prin decizia penală nr.63/MF din 05.07.2007 a Curții de APEL IAȘI, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr.4472 din 28.09.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și repuse în individualitatea lor pedepsele componente:

a) 4 (patru) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, din Codul penal aplicată pentru comiterea, în vara anului 2004, infracțiunii prev. și ped. de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea disp. art.41 alin.2 din Codul penal;

b) 4 (patru) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, din Codul penal aplicată pentru comiterea, în luna noiembrie 2005, infracțiunii prev. și ped. de art.20 din Codul penal raportat la art.13 alin.1, 2 din Legea nr.678/2001;

c) 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, din Codul penal aplicată pentru comiterea, în luna noiembrie 2005, infracțiunii prev. și ped. de art.20 din Codul penal raportat la art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001;

d) 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, din Codul penal aplicată pentru comiterea, în luna noiembrie 2005, infracțiunii prev. și ped. de art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001;

e) 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, din Codul penal aplicată pentru comiterea, în anul 2004, infracțiunii prev. și ped. de art.13 alin.1, 3 teza a I-a din Legea nr.678/2001;

În temeiul art. 36 alin. 2 din Codul penal, raportat la art. 33 lit. a și 34 lit. b din Codul penal, au fost contopite pedepsele stabilite prin sentința prezentă, de la pct. 1 la pct. 10, cu cele indicate la literele a) - e), urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea, de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 (un) an închisoare, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 6 (șase) ani și 6 (șase) luni de închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a raportat la art.35 alin.3 Codul penal, s-a aplicat pedeapsa complementară cea mai grea, de 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, și c din Codul penal.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 din Codul penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a), b) și c) din Codul penal.

S-a menținut starea de deținere a inculpatului și, în baza dispozițiilor art.88 din Codul penal și art.36 alin.3 din Codul penal, s-a scăzut din pedeapsa totală rezultantă de 6 (șase) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicată acestuia prin prezenta sentință penală, durata reținerii și arestării preventive, precum și durata deja executată, respectiv: 07.03.2003 - 08.07.2003 și perioada începând de la data de 22 februarie 2006 până la zi.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinței penale nr. 517/27.12.2006 a Tribunalului Vaslui și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, în baza prezentei hotărâri, la data rămânerii definitive a acesteia.

S-a onstatat că, în prezent, inculpatul se află deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță I în executarea pedepsei aplicate acestuia prin sentința penală nr. 517/27.12.2006 a Tribunalului Vaslui, menținută prin decizia penală nr.63/MF din 05.07.2007 a Curții de APEL IAȘI, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr.4472 din 28.09.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

III. În temeiul art. 334 din Codul d e procedură penală, a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute față de inculpatul, astfel:

- din infracțiunea prevăzută de art. 11 alin. 1 lit. a din Legea nr. 87/1994, modificată și completată prin Legea nr.161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, în infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. a din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal și art. 13 din Codul penal;

- din infracțiunea prevăzută de art. 11 alin. 1 lit. b din Legea nr. 87/1994 modificată și completată prin Legea nr.161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, în infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal și art. 13 din Codul penal;

- din infracțiunea prevăzută de art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 87/1994 modificată și completată prin Legea nr.161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, în infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal și art. 13 din Codul penal;

- din infracțiunea prevăzută de art. 289 alin. 1 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal și art. 291 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, în infracțiunea prevăzută de art. 290 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal;

- din infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. 1 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal și art. 291 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, în infracțiunea prevăzută de art. 290 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal;

toate cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal.

IV. Condamnă inculpatul, fiul lui și, născut la data de 03 aprilie 1943 în comuna F, județul V, domiciliat în I,-, - scara B, etaj 2,. 10, județul I, cetățean român, studii superioare, stagiul militar nesatisfăcut, căsătorit, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni concurente:

1. infracțiunea prev. și ped. de art. 9 lit. a din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal și art. 13 din Codul penal, la o pedeapsă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, precum și 8 (opt) luni interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c din Codul penal;

2. infracțiunea prev. și ped. de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal și art. 13 din Codul penal, la o pedeapsă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, precum și 8 (opt) luni interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c din Codul penal;

3. infracțiunea prev. și ped. de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal și art. 13 din Codul penal, la o pedeapsă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, precum și 8 (opt) luni interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c din Codul penal;

4. infracțiunea prev. și ped. de art. 290 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, la o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare;

5. infracțiunea prev. și ped. de art. 290 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, la o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare;

6. infracțiunea prev. de art.9 lit. b) din Legea nr.241/2005, cu aplicarea disp. art.41 alin.2 din Codul penal și art.13 din Codul penal, la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, precum și 8 (opt) luni interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c din Codul penal

În temeiul art. 33 lit. a și 34 lit. b din Codul penal, s-au contopit pedepsele cu închisoarea aplicate inculpatului prin prezenta sentință penală, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a raportat la art.35 alin.3 Codul penal, s-a aplicat pedeapsa complementară cea mai grea, de 8 (opt) luni interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, și c din Codul penal.

În baza dispozițiilor art.86 din Codul penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei totale rezultante de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, pe o perioadă de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni care, conform dispozițiilor art.86 din Codul penal, constituie termen de încercare pentru inculpat.

În baza dispozițiilor art. 86 alin.1 din Codul penal, a fost obligat inculpatul ca, pe întreaga durată a termenului de încercare stabilit prin prezenta hotărâre, să se supună următoarelor obligații:

- să se prezinte, în ultima zi de a fiecărei luni, la Biroul executări penale din cadrul Judecătoriei Iași, organ desemnat de către instanță cu supravegherea inculpatului;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-au învederat inculpatului dispozițiile art.86 ind.4 din Codul penal.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 indice 4 din Codul penal, privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei sub supraveghere, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau în cazul în care, cu rea-credință, nu îndeplinește măsurile de supraveghere sau obligațiile impuse de instanță.

În baza dispozițiilor art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii, constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a) și b) Cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute de textul de lege anterior-menționat.

În temeiul art. 334 din Codul d e procedură penală, a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute față de inculpatul:

- din infracțiunea prevăzută de art. 289 alin. 1 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, în infracțiunea prevăzută de art. 290 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal;

- din infracțiunea prevăzută de art. 26 din Codul penal raportat la art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 87/1994 modificată și completată prin Legea nr.161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, în infracțiunea prevăzută de art. 26 din Codul penal raportat la art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal,

ambele cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal.

VI. Condamnă pe inculpatul, fiul lui G și al, născut la data de 07.02.1959, în municipiul Bârlad, județul V, domiciliat în Bârlad,-, - scara D,. 64, județul V, CNP -, cetățean român, studii medii, stagiul militar satisfăcut, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni concurente:

1. infracțiunea de "fals în înscrisuri sub semnătură privată", prevăzută și pedepsită de art. 290 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, la o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare;

2. infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 26 din Codul penal raportat la art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare, precum și 6 (șase) luni interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c din Codul penal.

În temeiul art. 33 lit. a și 34 lit. b din Codul penal, s-au contopit pedepsele indicate la punctul 1 și 2, urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea, respectiv pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art.33 lit. a) și art.35 alin.1 din Codul penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară de 6(șase) luni interzicerea drepturilor de la art. 64 lit. a, b și c din Codul penal.

În baza dispozițiilor art. 81 din Codul penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei totale rezultante de 2 (doi) ani închisoare stabilită prin prezenta sentință penală, pe o perioadă de 4 (patru) ani, conform art. 82 alin. 1 din Codul penal, constituie termen de încercare pentru inculpat.

S-a atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 83 din Codul penal.

În baza dispozițiilor art.348 din Codul d e procedură penală, s-a dispus anularea actelor false aflate în dosarul de urmărire penală, vol. VI, filele 1-103 și vol. VII, filele 1-104.

În baza dispozițiilor art. 14 raportat la art. 346 din Codul d e procedură penală, raportat la art.998 și art.1003 din Codul civil a fost admisă acțiunea civilă exercitată de Agenția Națională de Administrare Fiscală și obligați inculpații, și, acesta din urmă în solidar și cu partea responsabilă civilmente "" să plătească părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, Sector 5, la plata sumei de 631.205,31 lei RON cu titlu de despăgubiri civile, la care se va adăuga dobânda de 0,06% pe fiecare zi de întârziere, până la plata integrală a debitului.

S-a menținut măsura sechestrului asigurator instituit în cursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpaților și.

În baza dispozițiilor art.349 și art. 191 alin. 1 din Codul d e procedură penală, au fost obligați inculpații, și să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta, suma 500 lei fiecare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului (delegație nr.5436 din 19.06.2003, emisă de Baroul Iași ).

Pentru hotărî astfel, prima instanță reținut că:

La data de 12 iulie 2000, conform certificatului de înmatriculare seria A, nr. - emis de Oficiul Registrului Comerțului I, inculpatul a înființat "" I, cu sediul în I, B-dul. - nr. 27, bloc 17,. B,. 4,. 19.

Obiectul principal de activitate al societății, stabilit prin statut, era "comerțul cu ridicata al deșeurilor și resturilor, conform codului 5157". Potrivit obiectului de activitate declarat de inculpat și stabilit prin statut, "" avea dreptul să comercializeze cu ridicata deșeuri și resturi. Ulterior datei înființării societății inculpatul, prin act adițional, și-a completat obiectul secundar de activitate cu "colectare și valorificare de deșeuri reciclabile feroase și neferoase", activitate ce are atribuit cod 3710 și 3720.

Inițial, de la începutul activității sale comerciale, inculpatul a declarat la Oficiul Registrului Comerțului I și, implicit, la Direcția Generală a Finanțelor Publice I, un număr de patru puncte de lucru, după cum urmează: municipiul I, B-dul. - nr. 2; oraș Bîrlad,-, oraș Bîrlad,- și localitatea Jilava, județul I,-. Pe parcursul desfășurării activității sale economice, inculpatul și-a înființat alte patru puncte de lucru, pe care nu le-a declarat la Oficiul Registrului Comerțului I și nici la organul fiscal, respectiv la Direcția Generală a Finanțelor Publice Acestea au fost înființate în oraș Bîrlad,- și a funcționat în perioada: 15 august 2002 - 15 noiembrie 2002; în loc. Jilava,- și a funcționat în perioada: 20.02.2002 - 13.02.2003; în comuna, județul V (depozit), care a funcționat în perioada: 17.02.2003 - 08.03.2003 și în oraș Bîrlad,- (domiciliul părinților inculpatului), care a funcționat pe tot timpul activității societății.

Inculpatul a obținut pentru "" I autorizația seria - nr. 3187, emisă la data de 26 septembrie 2000, în baza nr.OG 33/1995, de Comisia Națională pentru Materialelor, aflată în subordinea Ministerului Industriei și. Această autorizație i-a conferit dreptul inculpatului de a desfășura activități de colectare a deșeurilor industriale reciclabile numai până la 9 martie 2001, dată de la care societatea nu a mai funcționat legal.

La data de 16 august 2000, inculpatul a obținut avizul Primăriei Municipiului I pentru ca societatea să valorifice deșeuri industriale reciclabile. -numitul a reușit să obțină acest aviz pe baza unei declarații false, pe care a depus-o la data de 28 iulie 2000 la Primăria Municipiului Prin aceasta, inculpatul a declarat în mod nereal că deține toate autorizațiile prevăzute de lege pentru desfășurarea activității anterior-menționate. În realitate, autorizația de valorificare a fost emisă la 26 septembrie 2000 de Comisia Națională pentru Materialelor, iar autorizația de mediu a fost eliberată la 23 ianuarie 2001 de Agenția de Protecție a Mediului. De asemenea, în scopul obținerii autorizației de mediu, inculpatul a declarat, la instituția menționată mai, date necorespunzătoare adevărului, susținând în mod mincinos că are un salariat, că societatea are în dotare două aparate de tăiat cu autogen și că a închiriat de la Iom așină pentru transport și un utilaj de încărcare - descărcare ().

În luna decembrie 2000, inculpatul a convenit cu inculpatul ca acesta să țină evidența contabilă pentru întreaga activitate desfășurată de "" Potrivit declarației inculpatului, inculpatul a refuzat să încheie o convenție civilă cu acesta pentru a-i ține evidența contabilă societății sale, motivând că "s-ar complica foarte mult activitatea" (vezi declarația aflată la fila 26 verso din vol. I, dosar urmărire penală). Inculpatul nu a încheiat contract de prestări servicii cu inculpatul nici după ce în luna martie 2001 devenit administratorul I, societate autorizată de Corpul Contabili și Autorizați din România, ce are ca obiect de activitate efectuarea de expertize contabile și întocmirea de evidențe contabile pentru societățile cu care are încheiate contracte în acest sens.

Încă de la începutul activității "" I, la îndemnul inculpatului, inculpatul și-a propus să-și desfășoare activitatea economică, fără să plătească impozitele și taxele datorate bugetului de stat și celorlalte bugete prevăzute în art. 1 din legea nr. 87/1994, lucru pe care l-a realizat. Într-adevăr, de la data înființării societății (12.07.2000) și până la data arestării inculpatului (8 martie 2003), "" I nu a plătit la bugetul statului nici o sumă de bani reprezentând taxa pe valoarea adăugată (TVA), iar suma de bani cu titlul de impozit pe profit datorat statului și achitată de inculpat, în valoare de 57.000.000 lei ROL, este nesemnificativă, în raport cu volumul foarte mare de activitate al societății.

Acest volum de activitate rezultă cu certitudine din conținutul anexelor raportului de expertiză contabilă dispus a fi efectuată pe parcursul urmăririi penale (anexa S 19, aflată în vol. IV, pag. 151; anexa S 34 - vol. IV, pag. 182; anexa S 41 - vol. IV, pag. 189).

Din aceste acte întocmite de expertul contabil reiese că, în perioada menționată, mărfurile intrate în "" I sunt în valoare de 24.602.230.210 lei ROL, iar mărfurile vândute sunt în valoare de 23.200.053.368 lei ROL.

Semnificativ este faptul că aceste două cifre, reprezentând cumpărări și vânzări de marfă, nu cuprind TVA și că valoarea totală a facturilor false, exclusiv TVA, întocmite de inculpatul, sub îndrumarea permanentă a inculpatului, este de 28.930.598.544 lei ROL (vol. IV, pag. 13, 14 și 15 pentru anul 2001; vol. IV, pag. 18-22 pentru anul 2003 și vol. IV, pag. 28-29 pentru anul 2003).

Potrivit art. 7 alin. 5 din nr.OG 16 din 26 ianuarie 2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 465/2001 din 30 iulie 2001: "Agenții economici care colectează deșeuri industriale reciclabile de la persoane fizice sunt obligați să elibereze deținătorilor adeverința de primire și plată, care vor conține în mod obligatoriu următoarele elemente: denumirea agentului economic colector, datele de identificare ale deținătorului, deșeul reciclabil predat și definirea naturii acestuia, cantitatea, prețul, valoarea, proveniența deșeului, semnătura agentului colector și a persoanei fizice deținătoare."

Conform dispozițiilor Ordonanței de Urgență nr. 17 din 14 martie 2000 privind taxa pe valoare adăugată, abrogată prin Legea nr. 345 din 1 iunie 2002, achizițiile de bunuri de la persoanele fizice nu sunt purtătoare de TVA deductibil (cont 4426).

În fapt, inculpatul a achiziționat deșeuri reciclabile feroase și neferoase, cât și piei de animale de la persoane fizice, români și țigani, fără a întocmi nici un document justificativ, constând în adeverința de primire și plată (conform art. 7 alin. 5 din nr.OG 16/2001), precum și borderouri de achiziții (conform Regulamentului de aplicare a Legii contabilității nr. 82/1991).

Inculpatul în mod deliberat nu a întocmit aceste acte, la sfatul și sub îndrumarea permanentă a inculpatului, cel care - așa cum s-a arătat anterior - se ocupa efectiv de evidența contabilă a societății administrate de inculpatul.

Dacă inculpatul ar fi întocmit aceste documente de cumpărare a deșeurilor de la persoane fizice, marfa ar fi intrat legal în societate, dar fără TVA deductibil, însă ulterior, după vânzare mărfii, societatea ar fi fost obligată să plătească la bugetul statului, TVA-ul colectat din facturile de vânzări (cont 4427). Cu ale cuvinte, aceasta ar fi însemnat ca inculpatul să plătească sume mari de bani la bugetul statului cu titlul de TVA aferent vânzărilor.

Pentru a nu plăti sumele de bani cuvenite bugetului de stat inculpatul, la îndemnul inculpatului, a procedat după cum urmează:

Inculpatul a cumpărat de la mai multe facturi și chitanțe în alb, pe care se aflau aplicate ștampilele unor societăți comerciale inexistente. De asemenea, aceste facturi și chitanțe aveau imprimate pe ele serii și numere false, ele fiind confecționate de persoane neautorizate, putând fi achiziționate de pe stradă, așa cum în mod notoriu se cunoaște.

La solicitarea inculpatului, facturile și chitanțele false, necesare pentru a justifica intrările de deșeuri feroase și neferoase, cât și piei de animale, au fost completate de către numiții (filele 121 - 128 din vol. I, dosar urmărire penală), - (filele 130-139, vol. I, dosar urmărire penală), (filele 144 - 150, vol. I, dosar urmărire penală), - (filele 103 - 118, vol. I, dosar urmărire penală) și martora - (filele 165 - 172, vol. I, dosar urmărire penală). Din întregul probatoriu administrat în cauză, reiese că numitul a completat în fals un număr de 93 facturi și 228 chitanțe, numita a scris în fals un număr de 43 facturi și 143 de chitanțe, numita a completat cu date fictive 7 facturi fiscale și 35 de chitanțe, iar inculpatul - a scris în fals un număr de 3 facturi și aproximativ 50 chitanțe. Numita - a completat, tot la dictarea inculpatului, un număr de 2 facturi false și 2 chitanțe false. Cei patru învinuiți, nu numai că au completat cu date nereale facturile și chitanțele, dar le-au și semnat în fals, respectiv au contrafăcut semnăturile persoanelor înscrise fictiv la rubricile "delegat", "semnătura și ștampila furnizorului" și "casier".

Facturile și chitanțele se completau cu o mulțime de date nereale privind tipurile de deșeuri, cantitățile, prețul unitar fără TVA, valoarea mărfii, valoarea TVA-ului deductibil, numele delegaților, numărul și seria buletinelor de identitate ale delegaților, mijloacele de transport, ziua și ora expediției, semnăturile vânzătorilor, cât și semnăturile persoanelor care primesc mărfurile. De menționat este faptul că tot la îndrumarea inculpatului, chitanțele false se întocmeau la dictarea inculpatului și până la nivelul valorii de 30.000.000 lei ROL fiecare, până la concurența întregii sume inclusă în factura de cumpărare a deșeurilor.

După completarea în modul arătat mai, facturile și chitanțele false, dobândind astfel calitatea de documente justificative, conform art. 6 din Legea nr. 82/1991, erau înmânate inculpatului, pentru a le contabiliza. În continuare, inculpatul, știind că aceste documente justificative erau false, le-a operat în calculator, în evidențele financiar - contabile, adică în registrele jurnal, în jurnalul de casă și de bancă, în notele contabile, rezultând balanțele sintetice de verificare lunară, jurnalele de vânzări și jurnalele de cumpărări. Pe baza balanțelor sintetice de verificare, la data de 31 decembrie 2001, inculpatul a întocmit bilanțul contabil (filele 148 - 159, vol. II, dosar urmărire penală), pe care l-a semnat cu semnătura sa și a aplicat ștampila, societate de consultanță, evidență și expertiză contabilă (verso la fila 150 din vol. II, dosar urmărire penală).

Instanța a reținut că s-a încadrat la poziția 02, persoană fizică sau juridică cu contract, conform Legii nr. 186/1999/ Ordin nr. 1988/2001, iar semnătura și ștampila aplicată pe bilanțul contabil al "", la data de 31 decembrie 2001 are semnificația unei recunoașteri de către inculpatul a auditării și certificării datelor înscrise în acest document. De asemenea, inculpatul, la data de 30 iunie 2002, tot în baza balanțelor sintetice de verificare, a întocmit darea de seamă semestrială (pag. 137 - 143, vol. II, dosar urmărire penală), pe care a semnat-o și a aplicat ștampila societății sale,. Totodată, inculpatul a contrafăcut semnătura administratorului "", semnătură aplicată pe toate documentele ce stau la baza întocmirii acestui document (raportul de gestiune, situația activelor, datoriilor și capitalului propriu, date informative și balanță de verificare sintetică la data de 30 iunie 2002).

Aceasta a fost prima etapă, prin care "" - prin activitatea infracțională desfășurată de inculpatul și inculpatul - și-a creat, în baza actelor fictive, TVA deductibil (cont 4426) și cheltuieli cu mărfurile (cont 607), în scopul de a se sustrage de la plata TVA și de la plata impozitului pe profit, scop ce a fost atins. Astfel spus, inculpatul, îndrumat de contabilul și cu contribuția directă a acestuia, și-a creat premiza neplății TVA-ului și a impozitului față de bugetul de stat. Dacă nu s-ar fi întocmit toate aceste documente fictive, atât de către cât și de, societatea în cauză ar fi fost obligată ca, după vânzarea deșeurilor intrate, să plătească la stat TVA și impozit pe profit.

În etapa a doua, având intrări fictive ca documente, dar reale în fapt, ca deșeuri reciclabile de feroase și neferoase, precum și piei de animale, cumpărate de la persoane fizice, inculpatul a vândut aceste mărfuri, de data aceasta cu documente legale, la diferite societăți din țară. În urma acestor vânzări, societatea s-a înregistrat în contabilitate cu TVA colectat, care trebuia plătit la bugetul de stat de către inculpat dar, în urma întocmirii facturilor false și înregistrate în contabilitate, "" și-a exercitat dreptul de deducere al TVA-ului deductibil și, drept urmare, nu a plătit nicio sumă de bani statului,cu titlu de TVA.

A treia etapă a activității infracționale desfășurată de inculpatul și inculpatul privește încasarea de către inculpat a facturilor de vânzare a deșeurilor. De observat este că toate facturile privind vânzările de marfă au fost încasate de inculpatul prin operațiuni derulate prin bănci, în cont curent (ordin de plată și cecuri, cât și prin chitanțe). Sumele de bani din contul curent existent la bănci au fost retrase și încasate de către inculpatul, prin cecuri în numerar, a căror destinație a fost schimbată (pag. 275 - 303 din vol. III). Pe toate CEC-urile în numerar s-a menționat de către inculpatul că sumele de bani se folosesc pentru achiziții deșeuri persoane fizice, această consemnare fiind făcută în fals. În conjunctura dată, inculpatul nu putea ridica din bănci aceste sume de bani, dacă nu făcea acele mențiuni în fals, pentru că nu avea temei legal să o facă.

Din raportul de expertiză contabilă întocmit pe parcursul urmăririi penale, (pag. 35, vol. IV din dosarul de urmărire penală) rezultă că, din totalul retragerilor sumelor de bani în numerar din conturi, respectiv suma de 19.461.420.000 lei ROL, suma de 18.698.420.000 lei ROL a avut ca destinație "achiziții deșeuri de la persoane fizice", iar suma de 763.000.000 lei ROL reprezintă cheltuieli diverse. Această constatare a expertului contabil dovedește că suma de 18.698.420.000 lei ROL nu a fost folosită de inculpatul în scopul declarat pe instrumentele bancare, întrucât nu a avut documente legale de achiziții de la persoanele fizice decât pentru suma de 225.007.100 lei ROL (pag. 36 - 37 din vol. IV). Inculpatul a înlocuit lipsa adeverințelor de primire și plată, precum și a borderourilor, cu chitanțele false și care erau anexate la facturile fiscale false.

În urma examinării tuturor documentelor contabile privind intrările de mărfuri, relațiile comerciale cu terții, operațiunile de încasări și plăți prin casă și bancă, rezultă cu evidență că inculpatul a contabilizat documentele justificative în așa fel, încât să îngreuneze și dacă se poate să facă imposibilă cunoașterea reală a activității I și, implicit denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare și elementelor patrimoniale ale societății în cauză. Atât inculpatul cât și inculpatul au întocmit toate actele, atât cele de evidență primară cât și cele privind evidența financiar - contabilă în așa fel încât să nu se mai poată stabili realitatea.

Instanța a reținut că inculpații și au procurat, întocmit, după care nu au înregistrat în contabilitate dar au încasat un număr de patru facturi false, emise de "" I pentru clientul B (fila 27, vol. IV, dosar urmărire penală). Unica factură din cele patru - cea cu seria - 342 5553 din data de 1.03.2002 - a fost înregistrată în evidența contabilă a "" și aceasta datorită controlului Gărzii Financiare I, în urma căruia s-au întocmit procesele-verbale seria B -/23.04.2002 și seria C nr. -/16.04.2002. Prin întocmirea acestor patru facturi false și prin neînregistrarea în contabilitate a trei dintre ele, inculpatul s-a sustras de la plata TVA și de la plata impozitului pe profit, ca și în celelalte cazuri, anterior-descrise.

Dacă în toate celelalte cazuri de facturi false, inculpatul și-a creat TVA deductibil și cheltuieli cu mărfurile, în cazul acestor trei facturi, -numitul nu s-a înregistrat în contabilitate cu venituri din vânzarea mărfurilor către B și nici cu TVA colectat (cont 4427) din aceste facturi.

Din actele dosarului, inclusiv din raportul de expertiză contabilă (pag. 24, 27, 29 și 30 din vol. IV, dosar urmărire penală) a rezultat că inculpatul a întocmit personal, sub semnătură proprie și cu ștampila societății, procesele-verbale de producție, prin care societatea atestă că a deținut cantitățile respective de deșeuri. Aceste acte s-au întocmit de către inculpat, potrivit dispozițiilor nr.OG 16/2001, acesta având obligația să facă dovada legalității provenienței deșeurilor. activității inculpatului îl obliga atât pe acesta, cât și pe inculpatul să utilizeze conturi de producție. Materia primă colectată (deșeurile neprelucrate), inclusiv motoare, pompe, trebuiau date la dezmembrare, sortate, tăiere, reciclare, așa cum prevede nr.OG 16/2001. În urma acestei activități de producție au rezultat venituri din producția stocată, venituri ce nu s-au contabilizat, cu scopul de a se sustrage de la plata impozitului pe profit.

"" I nu a avut personal angajat cu contract de muncă sau cu convenție civilă de prestări de servicii, inculpatul utilizând munca salarială la negru, adică fără întocmirea în formă scrisă a acestor documente și fără să le comunice Inspectoratului Teritorial d e Muncă I, în scopul de a se sustrage de la plata obligațiilor privind plata contribuțiilor la fondul de asigurări sociale și la fondul pentru plata ajutorului de șomaj.

Astfel, în perioada august 2000 - iulie 2001, numitul a prestat activitate în folosul "" I, iar inculpatul l-a plătit lunar cu sume cuprinse între 3 - 4 milioane lei. -numitul a desfășurat activități de achiziționare deșeuri metalice la punctul de lucru din comuna Jilava, județul

În același mod, inculpatul l-a "angajat" pe numitul, în perioada ianuarie 2002 - octombrie 2002, acesta fiind plătit cu aceleași sume de bani lunar ca și fratele său, pentru activitățile desfășurate în folosul societății.

În perioada februarie 2001 - august 2002, numitul a lucrat pentru societate, desfășurând activități de achiziții deșeuri neferoase, dezmembrări, tăieri, sortări, reciclări și a însoțit transporturile de deșeuri vândute la Pentru munca prestată, inculpatul l-a plătit, în perioada februarie - octombrie 2001, cu suma de 1.000.000 lei ROL lunar, iar în perioada noiembrie 2001 - august 2002, cu suma de 1.500.000 lei ROL lunar.

De asemenea, inculpatul a folosit la toate punctele de lucru forță de muncă ocazională, adică diferite persoane care au prestat munca cu ora, fără a se întocmi convenții civile în acest sens de către inculpat.

Pentru cele trei persoane menționate mai, s-au întocmit, în cadrul expertizei contabile efectuată în prezenta cauză, în cursul urmăririi penale, state de plată nominale și s-au reconstituit obligațiile inculpatului privind virarea sumelor de bani către bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale (anexele nr. 67/1-25). S-a constatat astfel că, inculpatul, prin utilizarea de muncă salarială fără documente legale, s-a sustras în întregime de la plata obligațiilor către bugetul asigurărilor sociale, precum și de la plata acestor obligații către bugetul de stat, încălcând dispozițiile art. 19 din Legea nr. 130/1999.

Potrivit raportului de expertiză contabilă anterior-menționat, rezultă că inculpatul, prin folosirea muncii la negru în societate a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 6.392.084 lei ROL, compusă din impozit pe salarii, în sumă de 4.108.530 lei ROL și fonduri speciale, în sumă de 2.283.554 lei ROL (fond de solidaritate și fond de învățământ). Totodată, inculpatul a prejudiciat bugetul asigurărilor sociale cu suma de 42.704.923 lei ROL, constând în fond de șomaj, fond de sănătate și CAS (vol. IV, pag. 51 și anexa 69 integral din vol. V, pag. 67 - 96, dosar urmărire penală).

Prin întreaga lor activitate infracțională, inculpatul și inculpatul au adus un prejudiciu bugetului de stat, în sumă de 5.104.137.500 lei ROL, compus din TVA de plată, în sumă de 4.317.013.115 lei ROL, impozit pe profit în sumă de 385.808.062 lei ROL, impozit pe salarii în sumă de 4.108.530 lei ROL, fonduri speciale în sumă de 2.283.554 lei ROL și fond de mediu, în sumă de 352.219.316 lei ROL, precum și suma de 42.704.923 lei ROL, datorată bugetului asigurărilor sociale.

Inculpatul -, prin completarea în fals a celor trei facturi (vol. IV, pag. 2 - raport de expertiză și vol. IV, pag. 157, anexa S 23, dosar urmărire penală), l-a ajutat pe inculpatul să se sustragă de la plata obligațiilor fiscale datorate statului în valoare de 583.183.040 lei ROL, compusă din TVA, în sumă de 251.829.040 lei ROL și impozit pe profit, în sumă de 331.354.000 lei ROL (vol. IV, pag. 157). Instanța a constatat, conform raportului de expertiză contabilă anterior-menționat, că această din urmă sumă de bani este inclusă în prejudiciul total de 5.104.137.500 lei ROL.

Partea vătămată Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin reprezentanții săi legali, s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 631.205,31 lei RON, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând sumele datorate de către societatea administrată de inculpatul statului, conform cererii de constituire de parte civilă aflată la fila 91, dosar instanță.

Având în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cursul urmăririi penale și cererea formulată, instanța a constatat că pretențiile solicitate sunt dovedite, sens în care, în baza dispozițiilor art. 14 raportat la art. 346 din Codul d e procedură penală, raportat la art.998 și art.1003 din Codul civil, a admis acțiunea civilă exercitată de Agenția Națională de Administrare Fiscală și a obligat pe inculpații, și, acesta din urmă în solidar și cu partea responsabilă civilmente "", să plătească părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin reprezentanții săi legali, suma de 631.205,31 lei RON cu titlu de despăgubiri civile, la care s-a adăugat dobânda de 0,06% pe fiecare zi de întârziere, până la plata integrală a debitului.

S-a menținut măsura sechestrului asigurator instituit în cursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpaților și.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpatul și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin care au apreciat hotărârea primei instanțe nelegală și netemeinică.

A precizat partea civilă că la instanța de fond solicitat obligarea inculpaților în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 7466,1 RON reprezentând onorariu pentru expertiza contabilă efectuată în cauză și achitată de către conform art. 14 din OG 50/1997 aprobată prin Legea 126/1999.

Față de cele precizate a solicitat admiterea apelului.

Inculpatul a precizat că urmărirea penală a fost efectuată în mod neprofesional, incomplet, inconsistent, discreționar, unidirecțional și cu nerespectarea principiului dreptului la un proces echitabil al principiului prezumției de nevinovăție, al adevărului și mai ales al dreptului de apărare.

Inculpatul fost trimis în judecată prin actul de sesizare al instanței pentru următoarele fapte:

În prima etapă:

În luna decembrie 2000 convenit cu inculpatul, administrator al "" I, în sensul de a-i ține evidența contabilă.

A refuzat să încheie o convenție civilă cu inculpatul.

Nu încheiat contract de prestări servicii cu inculpatul, după luna mai 2001, când inculpatul, devenit administrator al "" I, societate autorizată de Corpul Contabili și Autorizați din România ce are ca obiect de activitate: "efectuarea de expertize contabile și întocmirea de evidențe contabile" cu care are încheiate contracte în acest sens (fila 3 jos și fila 4, din rechizitoriu).

L- îndrumat pe inculpatul în sensul de desfășura activitate la "" I, fără să plătească impozitele și taxele datorate bugetului de stat, lucru pentru care l- realizat (fila 4 din rechizitoriu).

Deși inculpatul achiziționat deșeuri reciclabile feroase și neferoase, cât și piei de animale de la persoane fizice români și țigani, nu întocmit nici un document justificativ - constând în adeverințe de primire, de plată, precum și borderouri de achiziții în mod deliberat la sfatul și sub îndrumarea permanentă lui, pentru se sustrage de la plata, impozitelor și taxelor aferente (fila 5 jos și 6, din rechizitoriu).

Inculpatul, ajutat de, și, a completat în fals facturi și chitanțe - la îndrumarea lui, privind achiziționarea de deșeuri, acte ce au fost predate inculpatul care le- operat în evidențele financiar contabile, iar la 31.12.2001, întocmit bilanțul contabil (filele 7 și 8 din rechizitoriu).

La 30.06.2002, inculpatul, întocmit darea de seamă semestrială pentru "" pe care semnat- și aplicat ștampila "" Totodată inculpatul, contrafăcut semnătura administratorului "" I (fila 8 și 9 rechizitoriu).

În etapa II - a,

Inculpatul, ajutat pe inculpatul, pentru ca în mod nelegal, să-și exercite dreptul de deducere al deductibil și drept urmare nu a plătit nici un leu (fila 9 și 10 din rechizitoriu).

În etapa a III - a,

Se referă la încasarea de către inculpatul, a facturilor de vânzare deșeurilor, în sensul că aceasta prin operațiunile derulate prin bancă a încasat în numerar sumele aflate în contul curent prin mențiuni false pe documente în sensul că aceste sume urmează fi folosite pentru achiziționarea deșeurilor de la persoane fizice (fila 9 și 10 din rechizitoriu).

Inculpatul, contabilizat documentele justificative în așa fel încât să îngreuneze și dacă se poate să facă imposibilă cunoașterea reală activității "" și implicit denaturarea veniturilor cheltuielilor, rezultatelor financiare și elementelor patrimoniale ale societății în cauză (citat fila 11 din rechizitoriu).

Ajutorul dat lui, în ce privește procurarea, întocmirea, neînregistrarea în contabilitate și încasarea unui număr de facturi false emise de "" I pentru clientul "" B (fila 11 din rechizitoriu).

Deși specificul activității "" I, îl obliga pe inculpatul, cât și pe inculpatul să utilizeze conturi de producție, în realitate acest lucru nu s- realizat, (fila 12 din rechizitoriu).

Răspunsuri la cele 12 puncte ale învinuirii menționate mai, se regăsesc în actele și lucrările de cercetare penală și demonstrează fără putință de tăgadă că lucrurile s-au petrecut cu totul altfel și că doar printr- interpretare total eronată, abuzivă s- apreciat că ar constitui elementele care compun și susțin învinuirile sub care inculpatul, fost trimis în judecată.

Astfel:

Inculpatul, de profesie economist, în luna decembrie 2000, avea calitatea de inspector de specialitate la Direcția Generală Finanțelor Publice I, (fiind pensionat la cerere pentru limită de vârstă la 01.03.2001). În aceste condiții având calitatea de funcționar public nu putea încheia un alt contract sau convenție cu un

De altfel în mod constant inculpatul, (fapt recunoscut și de inculpatul ) declarat că acceptat în luna decembrie 2000, la rugămintea lui (consătean), să- ajute în activitatea de contabilitate "" I, în sensul de întocmi evidențele contabile în baza documentelor predate de inculpatul.

nu fost prezent niciodată la sediul firmei "" I, la vreuna din filialele sau punctele de lucru, susține confirmată și de și martorii audiați în cauză).

Nu întocmit nici un act de evidență primară referitor la activitatea ""

Nu cunoscut niciodată care au fost actele și formalitățile privind înființarea, extinderea "" I, domeniile și specificul activității, filialele și punctele de lucru.

Pentru activitatea prestată nu s-au înțeles și nu fost remunerat (susține că fost dus de inculpatul, de câteva ori cu mașina și primit odată un pachet de 2-3 kg de carne).

Chiar de la prima întâlnire inculpatul, l- atenționat pe inculpatul, cu privire la ținerea evidențelor, înregistrărilor și plata impozitelor și taxelor către bugetul de stat.

nu cunoscut până la trimiterea în judecată, că inculpatul, nu avea toate actele și autorizațiile și aprobările pentru ca "" să funcționeze legal.

Nu cunoscut că inculpatul în derularea activității "" a avut persoane angajate, susținere argumentată de faptul că nu i-a comunicat nimeni acest fapt și nu fost prezentat niciodată un stat de salarii de la această firmă, pentru fi înregistrat în contabilitate.

. dintre care are domiciliul în municipiul I și (recunoscut de către acesta), au fost în număr redus (15) în municipiul I, în zona Podul într-un local public și au durat 3-5 minute, cu aceste ocazii, înmâna sacoșa cu acte, pe care inculpatul le ordona și înregistra.

În aceeași perioadă între și, care avea domiciliul în municipiul Bârlad, județul V, s-au purtat cca 30 convorbiri telefonice legate de ajutorul dat de lui, pentru activitatea de contabilitate.

nu cunoscut locul de unde procura inculpatul formulare cu regim special: facturi, borderouri de achiziții, avize de însoțire mărfii, chitanțiere, CEC-uri, Ordine de plată, mon sau alte documente contabile, pentru "" I, nu completat sau semnat nici o factură, borderou de achiziții, aviz de însoțire mărfii, chitanță sau monetar, ordin de plată sau CEC, aparținând "" I, nu efectuat nici operație de încasare sau plată în numerar prin casă sau bancă, în numele sau pentru unitatea menționată.

Niciodată și în niciun fel nu l- sfătuit și nu s- angajat în sensul că să se sustragă de la plata impozitelor și taxelor către bugetul de stat.

Motivul pentru care inculpatul nu încheiat o convenție civilă cu, după înființarea "" I, societate care avea ca obiect "expertize contabile și organizarea și ținerea contabilității", a cărei administrator era, fost acela că între părți existat doar o înțelegere verbală în sensul de a- ajuta pe, în calitate de concetățean.

Cu ocazia cercetărilor la sediul "" I, cărei administrator este, s-au găsit contracte, acte, documente și evidențe contabile, pentru 22 firme la care societatea respectivă ținea contabilitatea.

În derularea acestor contracte deși în mod inițial în mod tendențios și abuziv, organele de urmărire penală au dispus și efectuat 3 (trei) percheziții domiciliare, la sediul "" I, și la domiciliul inculpatului, ridicând toate actele, evidențele și documentele contabile, au efectuat percheziții informatice fără avea autorizațiile necesare date de un judecător, ridicând calculatorul (unitatea centrală, monitor și imprimantă) și 59 dischete au dispus efectuarea unui control de către Direcția Generală Finanțelor Publice I, care inițial au stabilit un prejudiciu - evaziune fiscală de 38700 lei (- lei vechi).

În final în urma contestației depuse de, aceiași Direcție Generală Finanțelor Publice prin Decizia 75/23.03.2004 (fila 407 - 409 dosar instanță) desființat procesul verbal încheiat la 25.08.2003 la "" cu privire la impozitul pe profit în sumă de - lei vechi.

În cauză nu există nici o probă din care să rezulte că inculpatul l- îndemnat, determinat sau ajutat pe inculpatul, în sensul de a nu plăti impozitele și taxele datorate de ""

Administratorul acestei societăți inculpatul în declarațiile date nu susține un asemenea punct de vedere.

În acest sens relevant este declarația lui din 11.12.2003 (fila 161 și următoarele din dosarul instanței), "Nu mențin declarația de la urmărire penală. În cursul urmăririi am fost influențat de un polițist, care cred că avea ceva personal cu inculpatul, și astfel m-a determinat să declar într-un anume fel despre, în plus am crezut că se va termina cât mai repede și bine pentru mine".

La fila 163 la aceeași dată 11.12.2003, inculpatul, precizează: "Cauza resentimentelor polițistului, am aflat de la acesta ca ar consta într- propunere făcută de polițist inculpatul, de a-l ajuta la un flagrant, propunere pe care acesta refuzat-

Dacă avem în vedere răspunsurile de la punctele 2 și 3, în sensul că în ceea ce privește contabilitatea ținută de inculpatul, ca administrator al "" I - pentru 22 societăți comerciale, în final nu s-a constatat nici o deficiență - se poate trage concluzia că inculpatul și- îndeplinit corect atribuțiile și obligațiile.

În cauză nu există nici un indiciu sau probă din care să rezulte că inculpatul s- ocupat în vreun fel, sau l- sfătuit pe inculpatul, de nu întocmi documente justificative referitoare la achizițiile de deșeuri sau piei de animale de la persoane fizice. În mod constant, susținut (aspect confirmat de inculpatul ), că nu știut concret despre activitatea de colectare pe care desfășura, unde se aflau punctele de lucru, cu ce personal lucra el.

susținut în mod constant că evidențiat în contabilitatea "" I, actele și documentele prezentate de (aspect confirmat de acesta).

Bilanțul contabil încheiat pentru anul 2001, fost întocmit de - în baza documentelor și actelor contabile aduse și predate de către.

Situația financiară semestrială "" I, pentru perioada 01.01. - 30.06.2002, fost întocmită de inculpatul, la rugămintea adresată telefonic de inculpatul. Dar întrucât nu reușit să se întâlnească cu pentru semna aceste documente, depunerea acesteia la Direcția Generală Finanțelor Publice I s- făcut de cu întârziere prin expediere prin poștă din orașul Aleșd Județul B, unde acesta se afla în La rugămintea adresată telefonic de lui pentru semna în numele lui și înainta documentul respectiv la. și pentru că depunerea s- făcut cu întârziere, "" fost amendată cu - lei vechi care fost achitată de inculpatul, care recunoaște că l- mandatat pe inculpatul, să semneze acest document la poziția administrator.

Această susținere este pur și simplu aberantă atâta timp cât fost acela care înregistrat actele contabile prezentate de inculpatul, calculat veniturile obținute și cheltuielile aferente, calculat impozitul cuvenit și datorat în sumă de - lei vechi, către bugetul de stat de conform prevederilor în vigoare.

De menționat că impozitul calculat de inculpatul corespunde cu cel stabilit de inspectorii I, care au efectuat inspecția fiscală la ""

Inculpatul l- încunoștințat pe inculpatul despre impozitul calculat și mai mult decât atât, l- însoțit pe acesta la. I unde acesta fost plătit.

Încasarea contravalorii facturilor de la "" s- făcut în mod exclusiv de administratorul acesteia inculpatul, care și completa documentația de plată.

Inculpatul nu întocmit nici un document de plată astfel că nu se poate imputa ceva legat de acest aspect.

Inculpatul înregistrat ca documente contabile și le- evidențiat în situațiile înaintate la Direcția Generală Finanțelor Publice I, actele prezentate de (aspect confirmat de acesta).

Faptul că ulterior la "" I, au fost descoperite și alte acte, situații, facturi, chitanțe, borderouri, etc. referitor la activitatea desfășurată, dar despre care inculpatul I, nu știut și nici nu avea cum să știe ce se află la "" I, pentru că niciodată nu fost la sediul societății, nu- poate fi imputat.

Concluzia că, contabilizat documentele în așa fel încât să nu se poată demonstra activitatea corect și în totalitate a "" I, este pur și simplu speculativă, nesusținută de nici o probă.

Cele 4 facturi despre care se face vorbire, nu au fost întocmite de inculpatul și despre căror existență acesta nici nu știut, astfel că nu poate fi făcut răspunzător.

Din moment ce inculpatul nu i- adus la cunoștință lui în mod concret profilul activității în detaliu, care sunt centrele, punctele de lucru, personalul angajat, care erau produsele achiziționate, cantitățile, documentele întocmite, etc. evident că inculpatul, nu poate fi făcut răspunzător că nu utilizat conturi de producție.

În același context este greșită interpretarea în sensul că inculpatul, aflând despre activitatea desfășurată de "" I, în zona B, acesta i- cerut lui să- aducă spre contabilizare rapoarte, facturi și chitanțe de la, pe care le- înregistrat în contabilitate, aceasta fost interpretată ca instigare - determinare, ca, să folosească facturi și chitanțe false aduse de la

Relevant chiar de la începerea urmăririi penale este faptul că în cauză s-au pus în evidență: acte, documente, autorizații din care rezultă că "" I, încă de la înființare 26.09.2000, nu avut aprobările și aspect deosebit de important de la 09 martir 2001 "" I, nu mai funcționat legal.

Referitor la demersurile privind înființarea, autorizarea, înscrierea la Oficiul Registrului Comerțului "" I, inculpatul nu știut, nu s- ocupat, nu contribuit sau ajutat cu ceva astfel că nu poate fi făcut răspunzător.

În faza de urmărire penală în luna martie 2003 fost efectuată de către consilieri ai I, inspecție fiscală la "", prilej cu care organele de poliție au prezentat pentru control multe documente contabile care au fost ridicate de la domiciliul lui și care nu au fost prezentate inculpatului, pentru fi înregistrate în contabilitate.

Tot în faza de urmărire penală în cauză s- dispus și efectuat expertiză contabilă (vezi vol. IV urm. penală) întocmite de 2 experți și.

De precizat că pentru efectuarea expertizei s- pus la dispoziția celor 2 experți atât documentele întocmite de inculpatul, și raportate la Direcția Generală Finanțelor Publice I, dar și actele, situațiile, înscrisurile, evidențele găsite la "" I - despre care inculpatul, nu cunoscut, nu știa când s-au întocmit, cine le- întocmit cum s-au valorificat ce reprezintă.

În aceste condiții într- confuzie totală experta, stabilește:

- un prejudiciu penal(legat de evaziune fiscală) de - lei vechi;

- alte prejudicii în sumă de - lei vechi.

- Se propune confiscarea sumei de - lei vechi suma provenită din activitatea neautorizată (fila 54 vol. IV).

La punctul 19 din expertiză aceiași expertă conchide că evaziunea fiscală este aplicabilă și la "" I, (al cărei administrator este ), care nu și- declarat veniturile din relația cu ""

Deși expertul nu fusese investit cu un asemenea obiectiv, ca urmare a acestei concluzii "" I fost supusă unor controale și percheziții în anul 2003, revenindu-se în 2004, ca Direcția Generală Finanțelor Publice I, să se prezinte că în activitatea "" nu există nereguli.

Al doilea expert, formulează opinie separată ( se vedea vol. V, fila 273 - 280 urm. penală).

La punctul 4 precizează că răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității aparține administratorului ( ).

că prejudiciul real este mult mai mic - lei vechi.

Același expert mai face 2 mențiuni: (fila 279):

- trebuie dispusă refacerea evidenței contabile (fila 279);

- misiunea expertului nu este de dispune confiscări (fila 278).

Față de concluzii diferite, aspecte controversate neelucidate, etc. nici organul de poliție și nici procurorul nu s-au preocupat de clarificarea acestora.

Fără analiză pertinentă, lucidă, fără un examen critic, fără analiza opinia separată celui de al doilea expert - procurorul dispus luarea măsurii arestării preventive inculpatului, la 03.03.2003, iar la 30.05.2005 întocmit rechizitoriu și dispus trimiterea în judecată inculpatului, și.

La cercetarea judecătorească;

în perioada mai 2003 - 27.05.2008 (deci pe parcursul mai bine de 5 ani), cercetarea judecătorească fost preocupată mai mult de înlătura apărarea agresivă formulată de.

Deși potrivit art. 287 alin.2 Cod procedură penală "instanța își formulează convingerea pe baza probelor administrate în cauză", instanța ignorat aceste dispoziții.

Astfel, deși au existat cereri pertinente și foarte serioase, atât din partea inculpatului și, în ceea ce privește lămurirea aspectelor legate de comiterea infracțiunii de evaziune fiscală și de așa zisul prejudiciu cauzat și deși în două rânduri instanța admis efectuarea unei noi expertize, în final instanța revenit.

Astfel, deși la termenul din 03.07.2003, inculpatul, prin apărător, formulat în apărare o cerere de efectuare unei noi expertize contabile cu 6 obiective (vezi fila 101, dosar instanță), cerere admisă de instanță, în final la 10.02.2005 (fila 359 dosar instanță), instanța revine asupra acestei probe cu motivarea că "este inutilă efectuarea încă unei expertize".

Aspect deosebit de important: - După sesizarea instanței prin rechizitoriu - Direcția Generală Finanțelor Publice I, cu adresa din 02.07.2003 - (fila 62 dosar instanță), criticând la modul cel mai serios actul de dispunere al instanței precizează:

"Raportul de expertiză contabilă de la urmărire penală, nu fost întocmit corect".

Expertul nu luat legătura cu organul care efectuat controlul fiscal.

Expertul stabilit diferențe de impozit și taxe în plus față de actul de control, motivând că avut documente în plus.

Expertul și- depășit atribuțiile dispunând fi confiscate suma de - lei vechi.

În final se conchide că: Datorită neconcordanțelor între Raportul de expertiză și actul de control, Direcția Generală Finanțelor Publice I, nu poate preciza valoarea pretențiilor civile și va solicita instanței să dispună restituirea cauzei la procuror conform art. 333 Cod procedură penală - pentru completarea urmăririi penale cu un act de control suplimentar, întocmit de inspectorii fiscali.

Iată, deci indicii foarte serioase cu privire la "seriozitatea și soliditatea" urmăririi penale, dar care în mod cu totul inexplicabil nu au fost luate în seamă de instanță.

Fără o analiză critică probelor administrate la urmărirea penală precum și cu ocazia cercetării judecătorești, fără o analiză și evaluare apărărilor formulate de inculpați, mergându-se doar la preluarea acuzelor din rechizitoriu - în final instanța dispus condamnarea celor 3 inculpați.

Cu privire la infracțiunile de evaziune fiscală, fals în declarații și uz de fals, pentru care fost condamnat inculpatul, față de materialul de urmărire penală (așa cum fost analizat în prima parte) și cercetarea judecătorească efectuată în cauză, analiza lucidă, pertinentă în consonanță cu probatoriul administrat, conduce la concluzia univocă - în cauză nu sunt îndeplinite elementele constitutive nici uneia din infracțiunile pe care inculpatul fost condamnat pentru următoarele considerente:

Nu s-a dovedit în nici un fel că conceput, urmărit sau acționat în sensul că "" I, prin administratorul său, să prejudicieze statul Român prin neplata taxelor și impozitelor ce s-ar fi cuvenit.

Activitatea concretă desfășurată de se circumscrie în limitele unei activități normale fără consecințe în plan penal întrucât:

Înțelegerea din decembrie 2000 dintre și, fost una care nu îmbrăca formele legale pentru putea atrage răspunderea penală lui (aspect confirmat și de ).

Inculpatul fost acela care calculat pentru anul 2001 impozitul aferent cuvenit bugetului de stat în sumă de - lei vechi l- urmărit, l- determinat și a participat efectiv la plata acestei sume la Direcția Generală Finanțelor Publice

nu poate fi făcut răspunzător pentru acte și fapte de comerț, de achiziții, pentru înființarea "" I, pentru obținerea de autorizații, schimbarea, sau completarea obiectului de activitate, stabilirea punctelor de lucru, angajare de personal, întocmirea evidențelor primare, întrucât nu s- împlinit sau pur și simplu nu știut despre aceste aspecte.

Controlul dispus la "" I, unde are calitate de administrator, referitor la activitatea de contabilitate, pentru cele 22 societăți comerciale, în final stabilit că nu există încălcări ale legii.

Rapoartele lunare și bilanțul anual pentru 2001 și fișa cu rezultatele financiare semestrială la 30.06.2002 cuprind date corecte conform rapoartelor lunare întocmite pe baza documentelor prezentate de.

Semnătura de pe fișa cu rezultate financiare semestrială la 30.06.2002, în numele administratorului "" I, aparține lui, fost recunoscută constant cu mențiunea (recunoscută de ) că fost rugat de, să întocmească acel act să- semneze și să- înainteze la.

Reluând cu privire la toate cele de mai se poate concluziona că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9, pct.1, lit. a, b, din Legea 241/2005 și nici infracțiunii de fals în declarații și uz de fals prevăzut de art. 290 și respectiv 291 din Codul penal.

Așa fiind a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale 1693/23.05.2008 Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Iași.

Rejudecând cauza în conformitate cu dispozițiile art. 11, pct.2, lit. a, cu referire la art. 10, lit. din Codul d procedură penală, să se dispună achitarea inculpatului, cu consecințe exonerării de orice răspundere penală și civilă din prezenta cauză.

În subsidiar, față de cele prezentate în prima parte prezentelor motive de apel, rezultă că în cauză faptele comise de inculpații, și li s-au dat prin rechizitoriu și apoi chiar prin schimbarea încadrării juridice de către instanța de judecată greșită încadrare juridică.

Așa cum s-au petrecut lucrurile în realitate susținute de materialul probator de la urmărirea penală și cercetarea judecătorească, rezultă fără nici un dubiu că în cauză este vorba de comiterea infracțiunii de exercitarea fără drept unei profesii prevăzută de dispozițiile art. 281 din Codul penal.

În chiar actul de acuzare al instanței - Rechizitoriu se face precizarea că:

"" I, având ca administrator pe, fost înființată la data de 12.07.2000 și care funcționat până la 09.03.2001, în alte condiții decât cele legale, iar ulterior funcționat în mod ilegal.

Așadar se poate ușor observa că în cauză sunt îndeplinite ambele condiții alternative impuse de dispozițiile care incriminează fapta de exercitare fără drept unei profesii.

Exercitarea în alte condiții decât cele legale - unei profesii sau oricărei activități (achiziții, colectare deșeurilor industriale reciclabile), în intervalul 12.07.2000 - 09.03.2001.

Exercitarea fără drept unei profesii, sau oricărei alte activități pentru care legea cere autorizații, pentru perioada de după 09.03.2001 - până la 06.02.2003, când inculpatul fost pus sub învinuire.

Nici urmărirea penală și apoi nici instanța de judecată nu a sesizat și nu fost preocupată de corecta încadrare juridică a faptelor.

Sub aceste calificări juridice de exercitare fără drept a unei profesii prevăzute de art. 281 din Codul penal - răspunderea penală pentru toți inculpații din prezenta cauză este prescrisă - în cauză fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 122, lit. e, cu referire la art. 124 din Codul penal.

Din acest punct de vedere în conformitate cu dispozițiile art. 371 și 373 din Codul d e procedură penală a solicitat admiterea apelului declarat de inculpatul, desființarea în totalitate sentinței penale nr. 1673 din 27.05.2008 pronunțată în dosar nr-, a Judecătoriei Iași.

Rejudecând cauza să se dispună schimbarea calificării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 281 din Codul penal.

Să se dispună încetarea procesului penal față de toți cei 3 inculpați:, și, în conformitate cu dispozițiile art. 11, pct.2, lit. b, cu referire la art. 10 lit. g - (și art. 122 combinat cu art. 124 din Codul penal).

Verificând sentința apelată prin prisma materialelor și lucrărilor din dosarul cauzei, a motivelor de apel invocate dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept în limitele și condițiile prevăzute de art. 371, alin. 2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat următoarele:

Prima instanță a administrat în mod legal un probator complet pe care l-a evaluat corespunzător și pe baza căruia a stabilit corect situația de fapt ce nu suportă critici. Mai mult, în considerentele sentinței penale apelate prima instanță a făcut o analiză detaliată a tuturor mijloacelor de probă pe baza cărora a stabilit vinovăția inculpatului.

Corect a fost condamnat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. a), b) și c) din Legea 241 din 2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal și două infracțiuni de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute de art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal constând in faptul că, prin activitatea desfășurată în cadrul "" și prin completarea în fals a actelor contabile, a ajutat pe inculpatul să se sustragă de la plata A-ului și a impozitului pe profit către bugetul de stat.

Prima instanță a omis să se pronunțe cu privire la infracțiunea prevăzută de art.37 din Legea 82/1991 cu referire la art. 289 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal pentru care a fost trimis în judecată, însă instanța de apel nu poate dispune cu privire la această infracțiune deoarece s-ar încălca principiul non reformatio in pejus.

Corect au fost individualizate pedepsele aplicate și modalitatea de executare, avându-se în vedere gradul de pericol social al faptelor, modalitatea de săvârșire a acestora, valoarea mare a prejudiciului către bugetul de stat, urmările produse, respectiv insecuritatea generată în relațiile comerciale, dar și circumstanțele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, însă a avut o atitudine procesuală nesinceră pe parcursul procesului penal, cuantumul fiind astfel stabilit încât să asigure îndeplinirea scopului prevăzut de art. 52 Cod penal, respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. De asemenea, în mod just s-a apreciat că scopul pedepsei, menționat anterior, poate fi atins și fără executarea în regim de detenție a pedepsei rezultante prin suspendarea sub supraveghere a acesteia.

Criticele aduse de inculpatul hotărârii nu sunt fondate deoarece este pe deplin dovedit faptul că acesta s-a înțeles, încă din luna decembrie 2000 cu inculpatul, să desfășoare activitatea economică a "", fără să plătească impozitele și taxele datorate bugetului de stat și celorlalte bugete prevăzute în art. 1 din Legea 87 din 1994, lucru pe care l-a realizat. Volumul de activitate al societății și prejudiciul rezultă cu certitudine din conținutul raportului de expertiză contabilă efectuat în cursul urmăririi penale.

Mai mult, inculpatul în mod deliberat nu a întocmit acte și documente justificative pentru achiziționarea deșeurilor reciclabile feroase și neferoase și pieilor de animale de la persoane fizice, la sfatul și sub îndrumarea și îndemnul permanent al inculpatului, cel care se ocupa efectiv de evidența contabilă a societății. Facturile și chitanțele în alb au fost cumpărate din B cu serii și numere false, de la persoane neautorizate și apoi completate tot la îndemnul și sub îndrumarea inculpatului, cu sume de până la 3000 RON.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul a cunoscut în permanență activitatea desfășurată de coinculpatul.

Nu se poate considera că faptele săvârșite de inculpatul întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de exercitare a unei profesii fără drept. Chiar dacă "" nu a funcționat legal după data de 9.03.2001 și inculpatul nu a avut o convenție civilă cu această societate, acesta este de profesie economist, anterior îndeplinind funcția de inspector de specialitate la. Mai mult, a devenit și administrator al unei societăți autorizate de Corpul Contabili și Autorizați din România având ca profil efectuarea de expertize contabile și întocmirea de evidențe contabile. Pentru existența acestei infracțiuni ar fi trebuit ca inculpatul să nu aibă profesia de economist.

Față de aceste aspecte, tribunalul în baza art. 379, alin. 1 pct.1, lit. b Cod procedură penală a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 1693 din 27.05.2008 a Judecătoriei Iași.

În ceea ce privește apelul declarat de partea civilă, Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I, tribunalul a constatat că acesta este întemeiat, deoarece prima instanță a omis să se pronunțe asupra recuperării sumei de 7466,1 RON, reprezentând onorariul pentru expertiza contabilă efectuată în cursul urmăririi penale și achitată de I conform art. 14 din OG50 din 1997, aprobată prin Legea 126 din 1999.

Față de cele precizate, în baza art. 379 alin. 1 pct.2 lit. a Cod procedură penală a fost admis apelul formulat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală cu sediul în municipiul B - prin Direcția Generală Finanțelor Publice Județului I, cu sediul în I, str. - - nr. 26, împotriva sentinței penale nr. 1693 din 27.05.2008 a Judecătoriei Iași, pe care a desființat- în parte în sensul obligării inculpaților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat reprezentând onorariu pentru expertiza contabilă efectuată în cauză.

Rejudecând cauza în limitele menționate:

În baza art. 193 Cod procedură penală au fost obligați inculpații să plătească către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală Finanțelor Publice I, câte 2488,70 RON fiecare, inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente "" cu sediul în municipiul I, B-dul. -, nr. 27,. B,.4,. 19, reprezentând onorariu pentru expertiza contabilă efectuată în cauză și achitată de partea civilă.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 189 și 192 alin.2 Cod procedură penală a fost obligat apelantul să plătească către stat suma de 350 RON cheltuieli judiciare din care suma de 300 RON reprezentând onorarii pentru apărătorii din oficiu va fi plătită către Baroul d Avocați din fondul special al Ministerului Justiției.

În termenul prevăzut de art.385³alin.1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de inculpatul, fiind criticate pentru nelegalitate și netemeinicie.

Și inculpatul a recurat hotărârile pronunțate în cauză, invocând netemeinicia acestora, sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate și al sporului adăugat la pedeapsa rezultantă.

Motivându-și recursul, inculpatul a susținut că urmărirea penală efectuată în cauză este incompletă, unidirecțională, discreționară și cu încălcarea dreptului la un proces echitabil, al principiului aflării adevărului, al nevinovăției și al dreptului la apărare.

A mai precizat apărătorul ales al inculpatului că cercetarea penală, în prezenta cauză a fost efectuată de un organ necompetent, respectiv de către Poliția Transporturi Feroviare cu toate că pentru infracțiunea de evaziune fiscală, potrivit Legii 241/2005, cercetarea penală trebuia efectuată de I - Serviciul de combatere a fraudelor fiscale. La acea dată, organele de poliție efectuau cercetări doar cu privire la furturile din vagoane, de pe calea ferată și din transporturi.

Întrucât cercetarea penală a fost efectuată de un organ necompetent, s-a susținut că sesizarea instanței s-a făcut nelegal.

A mai precizat apărătorul inculpatului că în mod greșit prima instanță a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în calitate de coautor, în condițiile în care el nu avea calitatea de contribuabil, cerută de Legea 241/2005 - articolul 2. Potrivit acestei dispoziții legale, este contribuabil orice persoană fizică ori juridică, sau orice altă entitate fără personalitate juridică care datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat.

Din toate actele aflate la dosar rezultă că cel care a avut calitatea de administrator și de conducător al "" SRL Iaf ost inculpatul.

Între cei doi inculpați nu a existat nicio convenție civilă pentru ca inculpatul să-i țină contabilitatea firmei "" SRL

Inculpatul a mai precizat că nu are nicio legătură cu documentele găsite de organele de poliție la domiciliul inculpatului, cu ocazia percheziției domiciliare și că expertiza contabilă efectuată în cauză a concluzionat că vinovat de ținerea evidenței contabile este.

Din aceste motive, în mod greșit s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în calitate de autor.

Apărătorul inculpatului a mai susținut că încadrarea juridică care ar putea fi dată faptei reținute în sarcina lui este cea de exercitarea fără drept a unei profesii, prevăzută de art.281 Cod penal, sens în care a solicitat a se dispune schimbarea încadrării juridice și constatarea faptului că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

S-a mai precizat că aceste motive invocate în fața instanței de recurs au constituit critici aduse hotărârii primei instanțe și au fost susținute și în apel, dar nu s-a răspuns la toate prin decizia pronunțată.

A mai precizat inculpatul că cel puțin pentru una din infracțiunile pentru a căror săvârșire a fost condamnat s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale și a solicitat a se dispune încetarea procesului penal.

În motivarea recursului său, inculpatul a susținut că sporul de pedeapsă aplicat este prea mare și a solicitat înlăturarea acestuia sau măcar reducerea.

Cu privire la excepția tardivității recursului promovat, invocată din oficiu de instanță, a precizat că lasă la aprecierea Curții.

Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate reține următoarele:

În prezenta cauză, actele de urmărire penală au fost efectuate, în cea mai mare parte de organele de cercetare penală ale poliției, sub supravegherea procurorului.

Procurorul personal a întocmit la data de 31.03.2003 ordonanța de efectuare a expertizei contabile stabilindu-i cele 20 de obiective; de asemenea a audiat 12 martori, pe inculpați și a efectuat confruntări între aceștia, în prezența apărătorilor aleși. La data de 21 mai 2003, procurorul i-a prezentat inculpatului materialul de urmărire penală, în prezența apărătorului ales. Cu acel prilej, inculpatul a declarat că a luat cunoștință de întregul material probator, că nu mai are probe de solicitat în apărare, că a studiat raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză și că într-adevăr, a avut o înțelegere verbală cu pentru a-i ține evidența contabilă a "" SA I și a depune la Administrația Financiară I bilanțul contabil, fișele de rezultate financiare semestriale, decontul TVA și declarațiile de impozit pe profit.

Față de această situație de fapt, susținerea inculpatului că urmărirea penală este incompletă ori efectuată cu încălcarea dreptului la apărare, este nejustificată.

Potrivit dispozițiilor art.218 Cod procedură penală, procurorul conduce și controlează nemijlocit activitatea de cercetare penală a poliției judiciare și a altor organe de cercetare speciale și supraveghează ca actele de urmărire penală să fie întocmite cu respectarea dispozițiilor legale.

Potrivit dispozițiilor art.219 alin.1 Cod procedură penală, procurorul poate să dea dispoziții cu privire la efectuarea oricărui act de urmărire penală. În cazul organelor de cercetare ale poliției judiciare, organele ierarhic superioare ale acestora nu pot să le dea îndrumări sau dispoziții privind cercetarea penală, procurorul fiind singurul competent în acest sens.

Așa fiind, procurorul a fost cel care a supravegheat activitatea de cercetare penală, întocmind în final rechizitoriu prin care a investit Judecătoria Iași. Numai că în fața acelei instanțe se putea invoca faptul că cercetarea penală ar fi fost efectuată de un alt organ, decât cel competent.

Această excepție trebuia invocată, potrivit dispozițiilor art.332 alin.1 Cod procedură penală înainte de terminarea cercetării judecătorești la instanța de fond.

Cum această fază a fost depășită, Curtea constată că nu mai poate fi analizată în recurs această excepție.

Mai mult, în anul 2003 când s-a efectuat cercetarea penală în prezenta cauză nu era intrată în vigoare Legea 241/2005, iar organele de poliție aveau competență generală în ceea ce privește constatarea infracțiunilor și întocmirea actelor de cercetare penală.

Nici critica potrivit căreia inculpatul nu ar putea avea calitatea de autor al infracțiunii de evaziune fiscală nu este întemeiată.

Primele instanțe au dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea a patru infracțiuni de evaziune fiscală, prevăzute de art.9 literele a, b, și "c" din Legea 241/2005, în formă continuată fiecare.

Potrivit dispozițiilor legale -citate, latura obiectivă a acestor infracțiuni se realizează prin: ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile; omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii în acte contabile, ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate; evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale sau evidențierea altor operațiuni fictive.

Că inculpatul a comis aceste fapte rezultă din declarația coinculpatului dată în faza de urmărire penală, la data de 22.05.2003 și în care arată că inculpatul i-a îndrumat întreaga activitate, în sensul că i-a dat sfaturi și îndrumări privind întocmirea facturilor, a chitanțelor și a tuturor actelor primare.

Tot la indicația și sugestia inculpatului, inculpatul s-a deplasat la iar de la persoane rămase neidentificate, și-a cumpărat un facturier pe care îl folosea pentru întocmirea facturilor de intrare a fierului vechi.

Inculpatul era cel care îi spunea e cantități de marfă să treacă în facturile de intrare și ce cantități să menționeze ca vândute; totodată i-a atras atenția că facturile privind intrările de marfă să fie completate de o altă persoană, așa încât să nu apară scrisul său.

Inculpatul a mai precizat, în prezența apărătorului ales, că inculpatul știa de la început că datele din facturile vizând aprovizionarea cu fier vechi sunt fictive, el fiind cel care l-a învățat de unde să și le procure și cum să le completeze.

De asemenea, i-a atras atenția ca în chitanțele întocmite să nu consemneze sume mai mari de 30.000.000 lei vechi.

Că așa s-au petrecut lucrurile și că inculpatul a spus adevărul rezultă și din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de cei doi inculpați și interceptate autorizat de organul de urmărire penală.

Mai mult decât atât, la data de 31.XII.2001 inculpatul a întocmit bilanțul contabil pentru SC "" SA I, aplicând semnătura sa și ștampila SC "" SRL; la fel a procedat și la data de 30.06.2002 când a întocmit darea de seamă semestrială, în baza balanțelor sintetice de verificare.

Față de această situație de fapt, în mod corect primele instanțe au dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, în formă continuată - 4 infracțiuni.

Curtea constată că nu se justifică schimbarea încadrării juridice a situației de fapt nici din coautor în complice și nici din evaziune fiscală în exercitarea fără drept a unei profesii.

Inculpatul avea profesia de economist, avea o societate comercială SC "" care avea ca obiect de activitate efectuarea de expertize contabile și întocmirea de evidențe contabile pentru societățile cu care încheia contracte în acest sens, societate care era autorizată de corpul Contabili și Autorizați din România.

Pe cale de consecință, el avea calitatea și pregătirea necesară, precum și abilitatea cerută de lege pentru a-i ține contabilitatea "" SRL I, al cărei administrator era inculpatul.

Numai că, în îndeplinirea sarcinilor asumate, chiar fără un contract în formă scrisă, inculpatul a întocmit acte contabile și alte documente legale, în care au fost consemnate operațiuni de aprovizionare cu cantități de fier vechi și piei de bovine fictive, cheltuieli nereale, ascunzându-se sursa impozabilă sau taxabilă.

Nici critica inculpatului vizând împlinirea termenului de prescripție nu este fondată.

Inculpatul a fost condamnat de prima instanță pentru săvârșirea a două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzute de art.290 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

Hotărârea primei instanțe a reținut că prima faptă s-ar fi comis la data de 31.XII.2001 iar cea de-a II-a la data de 30.VI.2002.

Prima faptă a constat în întocmirea și depunerea bilanțului contabil, iar cea de a II-a în întocmirea balanței sintetice de verificare.

Pentru infracțiunea prevăzută de art.290 Cod penal, legea prevede pedeapsa închisorii cuprinsă între 3 luni și doi ani; potrivit dispozițiilor art.122 lit. "d" Cod penal, termenul de prescripție este de 5 ani.

Cum în cauză se desfășoară procesul penal, cursul prescripției s-a întrerupt și sunt operante dispozițiile art.124 Cod penal care reglementează prescripția specială și care cere ca termenul prevăzut de art.122 să fie depășit cu încă

Așa fiind pentru fapta comisă la data de 31.XII.2001 termenul prescripției speciale s-ar fi împlinit la 30.06.2009 iar pentru cea săvârșită la 30.06.2002, termenul s-ar fi împlinit la data de 30.XII.2009.

Curtea constată că este întemeiat motivul de recurs vizând greșita obligare a inculpatului, în apel, la plata onorariului pentru apărătorul desemnat din oficiu de Baroul Iași, în condițiile în care inculpatul a avut apărător ales.

Așa fiind, sub acest aspect și în aceste limite recursul este fondat, urmând a fi admis în baza art.385¹⁵pct.2 lit. "d" Cod procedură penală.

Va fi casată în parte decizia penală nr.442 din 04.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, în latură penală.

Rejudecând cauza, va fi redus cuantumul cheltuielilor judiciare la plata cărora a fost obligat inculpatul către stat, la suma de 50 RON și va fi înlăturată mențiunea potrivit căreia suma de 300 RON reprezentând onorariu apărător oficiu va fi plătită către Baroul Iași din fondul special

Vor fi menținute toate celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.

Potrivit dispozițiilor art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare efectuate în recurs vor rămâne în sarcina statului.

II. Cu privire la recursul declarat de inculpatul, Curtea a pus în discuție din oficiu, tardivitatea acestuia.

Inculpatul a fost prezent la dezbaterile asupra fondului, fiind adus de Penitenciarul Iași, el fiind arestat în altă cauză.

Tribunalul Iașii -a comunicat copia dispozitivului deciziei pronunțate la locul de deținere, acesta semnând de primire la data de 05.02.2009.

Cererea de recurs a întocmit-o personal și a datat-o 27.03.2009.

Potrivit dispozițiilor art.385³alin.1 Cod procedură penală, termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel. Pentru inculpatul arestat, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitivul hotărârii.

Cum inculpatul a depășit termenul prevăzut de lege, urmează ca în baza art.385¹⁵pct.1 lit. "a" Cod procedură penală recursul promovat de inculpatul să fie respins ca tardiv.

Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Admite recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.442 din 04.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o casează în parte, în latură penală.

Rejudecând cauza:

Reduce cuantumul cheltuielilor judiciare la plata cărora a fost obligat inculpatul, către stat, la suma de 50 RON și înlătură mențiunea potrivit căreia suma de 300 RON reprezentând onorariu apărător oficiu va fi plătită către Baroul Iași din fondul special

Menține toate celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.

În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare efectuate în recurs rămân în sarcina statului.

II. Respinge ca tardiv recursul promovat de inculpatul, împotriva acelorași hotărâri.

Obligă pe inculpatul să plătească statului suma de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare și în care a fost inclusă și suma de 300 lei reprezentând onorariu apărător oficiu și care va fi avansată din fondul special

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28.04.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

Grefier,

- -

Red.

Tehnored.

Tribunalul Iași:

- -

Judecătoria Iași:

04.2009.-

2 ex.-

Președinte:Otilia Susanu
Judecători:Otilia Susanu, Aurel Dublea, Elena Scriminți

Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 255/2009. Curtea de Apel Iasi

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 255/2009. Curtea de Apel Iasi