Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 26/2010. Curtea de Apel Suceava

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr- - Legea nr. 87/1994 -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA NR. 26

Ședința publică din 20 ianuarie 2010

PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu

JUDECĂTOR 2: Cheptene Micu Diana

JUDECĂTOR 3: Ilieș

Grefier

Ministerul Public reprezentat de procuror din

cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA

La ordine, pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpatul și partea civilăSTATUL ROMÂN - prin Agenția Națională de Administrare Fiscală B - reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S,împotriva deciziei penale nr. 227 din 20 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.

Dezbaterile privind recursurile au avut loc în ședința publică din 13 ianuarie 2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată - redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie - și când, din lipsă de timp pentru deliberare, în conformitate cu dispozițiile art. 306 Cod procedură penală, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 20 ianuarie 2010.

După deliberare,

CURTEA,

Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 173 din 28 februarie 2007, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr-, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înregistrare în evidențele contabile a unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, prev. de art.13 din Lg. nr.87/1994 cu aplic. art.13 și art.37 lit. a

Același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.25 rap. la art.290 cu aplic. art.41 al.2 și art.37 lit.a

De asemenea, inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. de art.291 cu aplic. art.41 al.2 și art.37 lit.a

În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare.

În baza art.10 din Legea nr.137/1997, s-a revocat beneficiul grațierii pedepsei de 4 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat prin nr.892/22.09.1999 a Judecătoriei Rădăuți, modificată prin nr.1421/15.12.1999 a Tribunalului Suceava și rămasă definitivă prin nr.95/02.02.2000 a Curții de APEL SUCEAVA.

În baza art.83, s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată aceluiași inculpat prin nr.892/22.09.1999 a Judecătoriei Rădăuți, modificată prin nr.1421/15.12.1999 a Tribunalului Suceava și rămasă definitivă prin nr.95/02.02.2000 a Curții de APEL SUCEAVA.

S-a constatat că pedepsele de 4 luni închisoare și de 1 an închisoare, aplicate aceluiași inculpat prin nr.892/22.09.1999 a Judecătoriei Rădăuți, modificată prin nr.1421/15.12.1999 a Tribunalului Suceava și rămasă definitivă prin nr.95/02.02.2000 a Curții de APEL SUCEAVA, sunt concurente.

În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b, s-au contopit pedepsele de 4 luni închisoare și de 1 an închisoare, aplicate aceluiași inculpat prin nr.892/22.09.1999 a Judecătoriei Rădăuți, modificată prin nr.1421/15.12.1999 a Tribunalului Suceava și rămasă definitivă prin nr.95/02.02.2000 a Curții de APEL SUCEAVA, în pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.

În baza art. 10 din Legea nr.137/1997 și art. 83. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare, aplicată prin prezenta sentință, alături de pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, rezultată în urma contopirii celor 2 pedepse aplicate aceluiași inculpat prin nr.892/22.09.1999 a Judecătoriei Rădăuți, modificată prin nr.1421/15.12.1999 a Tribunalului Suceava și rămasă definitivă prin nr.95/02.02.2000 a Curții de APEL SUCEAVA, urmând ca inculpatul să execute în total pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 al.2 s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a, b, c, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art.14 și art.346 C.P.P. inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente --RU, să plătească părții civile Statul Român - prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, suma de 106.775,53 RON, reprezentând despăgubiri civile.

S-a respins, ca nefondată, cererea formulată de către partea civilă Statul Român - prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, privind instituirea măsurilor asiguratorii.

În baza art.14 al.3 C.P.P. s-au desființat, prin anularea în totalitate, înscrisurile false, respectiv facturile fiscale seria - nr.-, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, facturile fiscale cu seriile B - nr.-, B - ASA nr.-, B - nr.-, B - - nr.-, B - - nr.-, B - - nr.-, B - nr.-, chitanțele seria - - - nr.-, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, - și chitanțele cu seria B - - nr.-, B - nr.-, B - - nr.-, B - nr.-, B - nr.- și B nr.-.

În baza art.191 al.1,3 inculpatul C.P.P. a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente --RU, la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500 RON, din care suma de 50 RON se va achita în fondul, suma de 300 RON se va achita în fondul, iar suma de 150 RON se va achita în fondul

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava nr. 591/P/2003 din -, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de înregistrare în evidențele contabile a unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, prev. de art. 13 din legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, a infracțiunii de instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal și a infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal.

În actul de sesizare a instanței, s-a reținut că în calitate de unic asociat și administrator la SC --RU SRL S, în perioada mai 2000 - noiembrie 2001 determinat, cu intenție pe învinuitele și să falsifice mai multe chitanțe și facturi fiscale pe care ulterior le-a înregistrat în evidențele contabile, având ca urmare neplata impozitului pe profit în cuantum de 317.584.795 lei și TVA în valoare de 236.615.570 lei.

Infracțiunea reținută în sarcina inculpatului s-a probat cu: plângerea formulată de către Garda Financiară S însoțită de documentația întocmită în urma controlului efectuat la SC --RU SRL S; adresa nr. 1658/22.01.2003 a Oficiului Național al Registrului Comerțului; declarațiile inculpatului; declarațiile martorilor, -, R, și; raportul de constatare tehnico-științifică grafică nr. 741/06.09.2004; raportul de expertiză grafică nr. 858/25.10.2004; raportul de constatare tehnico-științifică grafică nr. 725/01.09.2004; delegațiile emise de SC --RU SRL S în vederea ridicării de formulare cu regim special de către, și; proces verbal de ridicare documente din 31.01.2003, însoțit de facturile fiscale și chitanțele asupra cărora s-au făcut verificări, în original.

În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpatul (33) și martorii (56), R (64), (87), (88), (89) și - (114).

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că, la data de 06.03.2003 Garda Financiară Sas esizat prin plângere penală organele de poliție, reclamând că, în perioada mai 2001 - noiembrie 2001 inculpatul, în calitate de administrator al SC --RU SRL a înregistrat în evidența contabilă a societății mai multe facturi fiscale și chitanțe false, sustrăgându-se astfel de la plata TVA - ului și impozitului pe profit către stat, în valoare de 554.200.365 lei.

În urma cercetărilor efectuate, s-a stabilit că inculpatul este unic asociat și administrator din anul 2000 la SC --RU SRL S, societate care are ca principal obiect de activitate lucrări de construcții. La sfârșitul anului 1999, societatea menționată a încheiat un contract de execuție lucrări în subantrepriză cu SC SA O, având ca obiect efectuarea lucrărilor de balastare și reabilitare a drumurilor comunale "36 " comuna Mihăileni și "", comuna, județul B, lucrări finanțate de

În urma controlului efectuat de către Garda Financiară S, s-a constatat că în perioada mai 2000 - noiembrie 2001, în contabilitatea SC SRL S, au fost înregistrate mai multe facturi fiscale și chitanțe false. Pe o parte din documente au fost aplicate ștampile cu denumirea a patru societăți reale, însă, fără să fie emise de către acestea, iar pe o altă parte din acte sunt trecute mai multe societăți care în fapt nu există. Facturile fiscale și chitanțele false înregistrate în contabilitate au fost completate de către inculpatele și.

Astfel, pe un număr de 32 facturi fiscale ( în valoare de 1.261.713.699 lei) și 71 chitanțe la rubrica "furnizor" au fost trecute alte societăți decât cele în numele cărora au fost ridicate, respectiv SC PROIECT SRL Sibiu, SC SA, SC SRL R, SC SRL, iar la rubrica "semnătura și ștampila furnizorului" au fost aplicate ștampile aparținând firmelor care le-ar fi emis și semnături indescifrabile.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică grafică cu nr. 741/06.09.2004, impresiunile ștampilelor circulare aplicate pe unele facturi fiscale (cu seriile B-- nr. -, B- nr. -) și chitanțele (cu seriile -/- și nr. - - -, - - -, - - -, - și -) nu au fost create de către ștampilele circulare aparținând SC SA sau SC SRL, iar respectivele documente au fost completate de către inculpata.

Fiind audiată R, care îndeplinește funcția de director economic la SC SA, a declarat că societatea a desfășurat relații comerciale cu SC --RU SRL S, doar în perioada octombrie - decembrie 2000, constând în livrarea de agregate de balastieră sort 3-15, fiind emise un număr de trei facturi fiscale. Însă, facturile fiscale și chitanțele care au fost supuse controlului nu au fost eliberate sau completate de către angajații SC SA și nici ștampilele aplicate nu aparțin societății.

- administrator și asociat unic la SC SRL, a precizat că în perioada septembrie 2000 - decembrie 2001, desfășurat relații comerciale cu SC --RU SRL, constând în livrarea de carburanți și efectuarea de transporturi auto - fiind emise mai multe facturi fiscale și chitanțe. Însă, cele prezentate cu ocazia cercetărilor nu au fost completate de către angajații SC SRL și nici ștampilele aplicate pe acestea, nu aparțin societății.

Conform raportului de expertiză grafică nr. 858/25.10.2004, mai multe facturi fiscale (seria --- nr. -, -, - și -) și chitanțe ( seria --- -, -, -, -), care poartă ștampilele cu denumirile SC PROIECT SRL Sibiu, respectiv SC PROIECT SA din cadrul Ministerului Administrației Publice au fost completate de inculpata. ștampilele aplicate pe documente nu au fost create pe nici una din cele două ștampile folosite de către societățile cu denumirile menționate.

Fiind audiat reprezentantul SC PROIECT SA Sibiu -, acesta a precizat că nu a avut relații comerciale cu SC --RU SRL, nu îl cunoaște pe inculpatul, iar ștampilele aplicate pe facturile nu aparțin societății sale și nici nu recunoaște semnăturile din dreptul acestora.

De asemenea, fiind verificate alte chitanțe (seriile --- -, --- nr. -) și facturile (- - - nr. -, - - - nr. -, - - - nr. -, - - - nr. -, - - - nr. -) care erau ștampilate la rubrica furnizor cu denumirile SC SA și SC SRL, prin constatarea tehnico-științifică grafică cu nr. 725/01.09.2004, sau stabilit că acestea au fost completate de către inculpata -. Respectivele impresiuni nu au fost create cu ștampile aparținând societăților menționate.

Administratorul și asociatul unic al SC SRL, a declarat că nu a desfășurat relații comerciale cu SC --RU SRL S și că facturile fiscale și chitanțele prezentate în timpul cercetărilor nu au fost emise de societatea sa.

În urma verificărilor efectuate de către Garda Financiară pentru aceeași perioadă, s-a constatat că au fost evidențiate în contabilitate 7 facturi fiscale și 7 chitanțe ca fiind emise de mai multe firme din B care nu sunt înregistrate la Oficiul Registrului Comerțului, așa cum rezultă din adresa cu nr. 1658/22.01.2003.

Documentele în cauză constatate ca fiind false, au fost ridicate de la SC SA de inculpatul și în numele SC --RU SRL, de pentru SC SA O și pentru SC SRL R, persoanele precizate fiind delegate în acest sens de către inculpat.

Fiind audiat inculpatul a declarat că pentru efectuarea lucrărilor de reabilitare a drumurilor comunale prevăzute în contractul de execuție, a închiriat și apelat la mijloace de transport și utilaje aparținând unor cetățeni moldoveni, întâlniți pe raza județelor B și Întrucât aceștia transportau și achiziționau materiale la prețuri mai mici și nu li se eliberau facturi de la stațiile furnizoare deoarece nu aveau societăți și nu erau autorizați, inculpatul le-a pus l dispoziție facturi fiscale și avize de însoțire a mărfii de la SC --RU SRL S, pentru a avea documente justificative pe timpul controlului. Inculpatul, primea ulterior, aceste facturi completate și ștampilate și deși știa că nu erau reale le înregistra în contabilitate.

Învinuita (soția inculpatului ), a declarat că fost angajată pe bază de convenție civilă ca operator calculator la SC --RU SRL, în perioada mai - august 2000 și că în perioada mai 2000 - februarie 2002 l-a ajutat pe inculpat să țină evidența contabilă primară a societății completând mai multe facturi fiscale și chitanțe, la cererea acestuia.

În plângerea penală formulată de Garda Financiară S, se precizează că prejudiciul pentru care se constituie parte civilă este în cuantum de 1.067.755.338 lei, dintre care 317.584,795 lei reprezentând impozit pe profit, 236.615.570 lei reprezentând TVA, iar restul reprezentând dobânzi impozit pe profit, penalități întârziere impozit pe profit, dobânzi TVA și penalități de întârziere TVA.

Din fișa de cazier judiciar rezultă că prin sentința penală nr. 892/22.09.1999 a Judecătoriei Suceava modificată prin decizia penală nr. 1421/15.12.1999 a Tribunalului Suceava și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 95/02.02.2000 a Curții de APEL SUCEAVA, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și la o pedeapsă de 4 luni închisoare, constatată grațiată.

În drept, faptele inculpatului, săvârșite în împrejurările reținute, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înregistrare în evidențele contabile a unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, prev. de art.13 din Legea nr.87/1994 cu aplic. art.13 și art.37 lit. a P, de instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.25 rap. la art.290 cu aplic. art.41 al.2 și art.37 lit.a P și uz de fals, prev. de art.291 cu aplic. art.41 al.2 și art.37 lit. a

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă, precum și persoana inculpatului, care este recidivist.

În considerarea acestor criterii, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei penale, prev. de art. 52. de reeducare a inculpatului și de prevenire a săvârșirii altor infracțiuni, poate fi atins prin aplicarea unei pedepse de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 13 din Legea nr.87/1994 cu aplic. art.13 și art.37 lit. a P, de instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.25 rap. la art.290 cu aplic. art.41 al.2 și art.37 lit.a P și uz de fals, prev. de art.291 cu aplic. art.41 al.2 și art.37 lit. a și a 2 pedepse de câte 3 luni închisoare pentru săvârșirea celorlalte două infracțiuni.

În baza art.10 din Legea nr.137/1997 instanța a revocat beneficiul grațierii pedepsei de 4 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat prin nr. 892/22.09.1999 a Judecătoriei Rădăuți, modificată prin nr. 1421/15.12.1999 a Tribunalului Suceava și rămasă definitivă prin nr. 95/02.02.2000 Curții de APEL SUCEAVA.

În baza art.83 a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată aceluiași inculpat prin nr. 892/22.09.1999 a Judecătoriei Rădăuți, modificată prin nr. 1421/15.12.1999 a Tribunalului Suceava și rămasă definitivă prin nr. 95/02.02.2000 a Curții de APEL SUCEAVA.

Instanța a constatat că pedepsele de 4 luni închisoare și de 1 an închisoare, aplicate aceluiași inculpat prin nr. 892/22.09.1999 Judecătoriei Rădăuți, modificată prin nr. 1421/15.12.1999 a Tribunalului Suceava și rămasă definitivă prin nr. 95/02.02.2000 a Curții de APEL SUCEAVA, sunt concurente.

În baza art.33 lit. a și art.34 lit. b instanța a contopit pedepsele de 4 luni închisoare și de 1 an închisoare, aplicate aceluiași inculpat prin nr. 892/22.09.1999 a Judecătoriei Rădăuți, modificată prin nr. 1421/15.12.1999 a Tribunalului Suceava și rămasă definitivă prin nr. 95/02.02.2000 a Curții de APEL SUCEAVA, în pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.

În baza art. 10 din Legea nr. 137/1997 și art. 83. instanța a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare, aplicată prin prezenta sentință, alături de pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, rezultată în urma contopirii celor 2 pedepse aplicate aceluiași inculpat prin nr. 892/22.09.1999 a Judecătoriei Rădăuți, modificată prin nr. 1421/15.12.1999 a Tribunalului Suceava și rămasă definitivă prin nr. 95/02.02.2000 a Curții de APEL SUCEAVA, urmând ca inculpatul să execute în total pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art.71al. 2. instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a,b,c, cu titlu de pedeapsă accesorie.

Soluționând latura civilă a cauzei, instanța a constatat că pretențiile civile formulate de către partea civilă sunt întemeiate, în cauză fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul și Direcția Finanțelor Publice

Inculpatul, prin apărător ales, a arătat că se impune achitarea sa pentru comiterea infracțiunii de înregistrare în evidențele contabile a unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, prev. de art.13 din Legea nr.87/1994 cu aplic. art.13 și art.37 lit. a P,întrucât fapta nu există, în baza art. 10 lit. a Cod procedură penală.

În ceea ce privește infracțiunea de uz de fals, consideră că nici această faptă nu poate fi reținută în sarcina sa, deoarece martora (fila 87 ds.), alături de, a ținut contabilitatea firmei administrate de către inculpat; că, întreaga activitate care a fost reținută în sarcina inculpatului în conținutul infracțiunii de uz de fals a fost desfășurată în integralitatea sa de către soția inculpatului și nicidecum de către el.

În aceste condiții, consideră că și pentru această infracțiune se impune achitarea în baza art. 10 lit. c Cod procedură penală - fapta este săvârșită de către altă persoană, respectiv de.

În ceea ce privește reținerea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, consideră că nici cu privire la această faptă nu sunt probe care să conducă la împrejurarea reținută că s-ar fi evidențiat facturi care nu ar fi avut un corespondent în realitate tocmai pentru a se sustrage de la plata impozitului pe venit. Acesta a fost și motivul pentru care a solicitat, și în cauză au fost administrate două expertize: una în construcții și alta contabilă, care vin și susțin argumentele pe care le-a folosit, în sensul că nu sunt date elementele acestei infracțiuni.

Din raportul de expertiză în construcții rezultă că toate lucrările au fost făcute în integralitatea lor, că procesele verbale de recepție au fost însușite de către organele care au verificat efectiv lucrările care s-au efectuat - de reabilitare a drumurilor comunale în cele 4 obiective - și că s-au folosit cantitățile de materiale care au fost indicate în anexele care au fost depuse la raportul de expertiză. În acest context expertiza contabilă vine și stabilește că valoarea lucrărilor efectuate de către inculpat cu echipa sa depășește valoarea finanțată de către cel care a dispus efectuarea reabilitărilor, respectiv - ul

În subsidiar, inculpatul a solicitat, pentru toate cele 3 infracțiuni, a se dispune încetarea procesului penal întrucât în cauză a intervenit prescripția specială, în temeiul art. 122 lit. d rap. la art. 124 Cod penal.

Astfel, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată cât și pentru infracțiunea de uz de fals, având în vedere limitele de pedeapsă, lit. d prevede un termen de 7 ani și Perioada la care se referă actul de sesizare a instanței este mai 2001-noiembrie 2001. Deci în luna mai 2009 aceste infracțiuni au fost prescrise. Referitor la infracțiunea de evaziune fiscală, dacă ar fi să se rețină această faptă și având în vedere desele modificări intervenite în decursul timpului, cuantumul pedepsei fiind ulterior majorat ajungând până la 8 apoi 10 ani, - dar, având în vedere perioada vizată și pedeapsa minimă la care s-a oprit prima instanță - 6 luni, apreciază că și pentru această faptă a intervenit prescripția specială, motiv pentru care pune aceleași concluzii.

Față de concluziile de achitare solicită a se înlătura toate mențiunile vizând revocarea acelei suspendări pentru 2 pedepse concurente pentru care s-a reținut și stare de recidivă și, în același timp, a se înlătura obligația inculpatului de a plăti sumele reținute ca reprezentând impozit pe profit și TVA.

Cât privește apelul formulat de către Direcția Generală a Finanțelor Publice S, aceasta solicită obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata accesoriilor, respectiv dobânzi, penalități și majorări de întârziere, până la data realizării efective a plății, precum și instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii pagubei.

Prin decizia penală nr. 227 din 20.10.2009 pronunțată de Tribunalul Suceavas -au dispus următoarele:

S-au admis apelurile declarate de partea civilă Statul Român - prin F, reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S, și de către inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 173 din 28 februarie 2007, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr-.

S-a desființat în totalitate sentința penală atacată, și în rejudecare:

În baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală, a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art. 13 din Legea 87/1994, cu aplicarea art. 13 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de art. 25 raportat la art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, și uz de fals, prevăzută și pedepsită de art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal.

În baza art. 14 Cod procedură penală și art. 346 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente --RU " S, să plătească părții civile Statul Român prin ANAF B, suma de 106.775,53 lei (RON) și accesoriile aferente acestei sume (dobânzi, penalități, respectiv majorări de întârziere), până la data realizării efective a plății, cu titlu de despăgubiri civile.

Pentru a pronunța această decizie s-au reținut următoarele:

În urma controlului efectuat de către Garda Financiară S, s-a constatat că în perioada mai 2000 - noiembrie 2001, în contabilitatea SC --RU SRL S, au fost înregistrate mai multe facturi fiscale și chitanțe false. Pe o parte din documente au fost aplicate ștampile cu denumirea a patru societăți reale, însă, fără să fie emise de către acestea, iar pe o altă parte din acte sunt trecute mai multe societăți care în fapt nu există. Facturile fiscale și chitanțele false înregistrate în contabilitate au fost completate de către inculpatele și.

Documentele în cauză constatate ca fiind false, au fost ridicate de la SC SA de inculpatul și în numele SC SRL, de pentru SC SA O și pentru SC SRL R, persoanele precizate fiind delegate în acest sens de către inculpat.

Prin urmare, temeinic și legal, prima instanță a constatat că faptele inculpatului, săvârșite în împrejurările reținute, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înregistrare în evidențele contabile a unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, prev. de art.13 din Legea nr.87/1994 cu aplic. art.13 și art.37 lit. a P, de instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.25 rap. la art.290 cu aplic. art.41 al.2 și art.37 lit.a P și uz de fals, prev. de art.291 cu aplic. art.41 al.2 și art.37 lit. a

Cu toate acestea, este de observat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru următoarele infracțiuni: înregistrare în evidențele contabile a unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, prev. de art. 13 din legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal; instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal și uz de fals prev. de art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal.

Așa cum se arăta anterior, în mod justificat, inculpatul a desfășurat activitatea infracțională în perioada în perioada mai 2000 - noiembrie 2001.

Momentul epuizării infracțiunilor menționate este noiembrie 2001.

Pentru infracțiunea de înregistrare în evidențele contabile a unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, prev. de art. 13 din legea nr. 87/1994, aplicabilă pentru perioada mai 2000 - noiembrie 2001, pedeapsa aplicabilă era de 6 luni - 5 ani și interzicerea unor drepturi.

Este adevărat că ulterior, această lege a suferit modificări succesive, însă în cauză devin aplicabile prevederile art. 13 Cod penal, care arată că, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.

Raportând aceste aspecte la prevederile art. 122 Cod penal, privind termenele de prescripție a răspunderii penale, pentru această infracțiune termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, în conformitate cu prevederile art. 122 alin1 lit. d Cod penal, fiind aplicabile și dispozițiile art. 124 Cod penal, în sensul că prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art. 122 este depășit cu încă

Prin urmare, termenul special de prescripție este de 7 ani și 6 luni, îndeplinit în prezent.

Tribunalul a constatat aceeași situație și pentru infracțiunile de instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal - pentru care pedeapsa prevăzută de lege este de 3 luni - 2 ani sau amendă; în conformitate cu art. 122 alin. 1 lit. d Cod penal, pentru această infracțiune termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, fiind aplicabile și dispozițiile art. 124 Cod penal, în sensul că prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art. 122 este depășit cu încă

Prin urmare, termenul special de prescripție este de 7 ani și 6 luni, îndeplinit în prezent.

Pentru infracțiunea de uz de fals, prevăzută și pedepsită de art. 291 Cod penal, cu 3 luni - 2 ani sau amendă; în conformitate cu art. 122 alin. 1 lit. d Cod penal, pentru această infracțiune termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, fiind aplicabile și dispozițiile art. 124 Cod penal, în sensul că prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art. 122 este depășit cu încă

Prin urmare, termenul special de prescripție este de 7 ani și 6 luni, îndeplinit în prezent.

Așa fiind, s-a apreciat că din această perspectivă, concluziile susținute în subsidiar, în apelul inculpatului, sunt întemeiate, acesta urmând a fi admis, și în conformitate cu prevederile art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală, tribunalul urmează a înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului, pentru comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art. 13 din Legea 87/1994, cu aplicarea art. 13 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de art. 25 raportat la art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, și uz de fals, prevăzută și pedepsită de art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal.

Cât privește latura civilă a cauzei, tribunalul a constatat că Statul Român, reprezentat de Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin mandatar Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 106.775,53 lei, din care suma de 31758,48 lei - impozit pe profit, 26.288 lei - dobânzi impozit pe profit, 2355,73 lei - penalități impozit pe profit, 23661,55lei -, 20822,16 lei - dobânzi și 1889,69lei - penalități, solicitând și plata accesoriilor aferente acestor obligații, respectiv dobânzi, penalități și majorări de întârziere până la data plății efective (fila 7 dosar fond).

Prin urmare, tribunalul a constatat că prejudiciul total cauzat părții civile este în sumă de 168.135 lei, reprezentând daune materiale, la care se adaugă accesoriile fiscale prevăzute de nr.OG 92/2003 (respectiv dobânzi și penalități de întârziere până la data de 31.12.2005 și majorări de întârziere începând cu data de 01.01.2006), până la data plății efective.

În ceea ce privește instituirea măsurilor asiguratorii, s-a reținut că în mod corect prima instanță nu a dat curs acestei solicitări, atât timp cât partea civilă nu a individualizat în mod concret bunurile asupra cărora a cerut instituirea acestor măsuri, și nu le-a evaluat, în condițiile art. 165 și următoarele Cod procedură penală.

Așa fiind, instanța de fond trebuia să aibă în vedere și dispozițiile art. 13, art. 13 ind. 1 din OG11/1996, cu modificările și completările ulterioare, art. 12 - 14 din OG61/2002, art. 18, 109 și 114 alin. 1 din OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală cu modificările și completările ulterioare și să oblige inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente, și la plata accesoriilor, reprezentând dobânzi, penalități și majorări de întârziere până la data efectivă a plății.

Din această perspectivă, tribunalul a constatat că și apelul părții civile este întemeiat, însă doar sub acest aspect, astfel încât îl va admite, și în baza art. 14 Cod procedură penală și art. 346 Cod procedură penală, va obliga pe inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente --RU " S, să plătească părții civile Statul Român prin ANAF B, suma de 106.775,53 lei (RON) și accesoriile aferente acestei sume (dobânzi, penalități, respectiv majorări de întârziere), până la data realizării efective a plății, cu titlu de despăgubiri civile.

S-a reținut că expertiza efectuată în această fază procesuală nu se coroborează cu nici una din probele administrate, motiv pentru care tribunalul a înlăturat-o din ansamblul probator administrat, întrucât la cap. IV din lucrare, însuși expertul conchide în sensul că, deoarece nu avea prețul mediu pe cantități de lucrări executate, nu-și poate exprima părerea privind valoarea TVA și asupra unui eventual beneficiu.

De altfel, așa cum s-a arătat anterior, în cauză s-a efectuat un raport de constatare în acest sens, care a evidențiat existența prejudiciului în cuantumul reținut de instanță.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpatul și partea civilă - Direcția Generală a Finanțelor Publice

În motivarea recursului inculpatul a arătat că decizia penală pronunțată de Tribunalul Suceava este nelegală și netemeinică întrucât nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.

Sub acest aspect a arătat că infracțiunea de instigare la fals prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal nu a fost dovedită în cauză, singura martoră care a susținut învinuirea fiind martora, fosta sa soție, cu care se află într-o relație tensionată după divorț.

A mai arătat că în cadrul societății singura care se ocupa de contabilitate și operațiunile bancare era fosta sa soție, situație ce a fost confirmată de martorii audiați și de fiica acesteia, -.

În condițiile în care martora este cea care a completat chitanțele și facturile și le-a prezentat organelor fiscale, nu poate fi reținută infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 Cod penal.

Cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 modificată a arătat că nu poate fi subiect activ al acesteia deoarece persoana care a efectuat înregistrările contabile este tot.

A arătat că instanța de apel a ignorat cu desăvârșire conținutul celor două expertize ce s-a efectuat în cauză, tehnică în construcții și contabilă, de unde rezultă cu certitudine că nu s-a realizat profit și nu a existat intenția sustragerii de la plata impozitului și - ului.

Sub aspectul laturii civile a arătat că hotărârile recurate sunt nelegale deoarece accesoriile sumei de plată solicitate de cu titlu de despăgubiri civile reprezentând penalități, majorări de întârziere și dobânzi nu au nicio justificare în probe.

A arătat că nu datora impozit pe profit în condițiile în care cheltuielile au depășit cuantumul încasărilor, iar valoarea TVA - ului nu a fost calculată corect, fiind verificat anterior pe aceleași documente de Garda Financiară.

A solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a deciziei atacate și în latură penală, achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală pentru toate infracțiunile reținute în sarcina sa iar în latură civilă, înlăturarea dispoziției de obligare la plata despăgubirilor civile.

- prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului Saa rătat în motivarea recursului că instanța de apel nu s-a pronunțat și nu a admis cererea de instituire a măsurilor asiguratorii asupra bunurilor inculpatului și a părții responsabile civilmente.

A arătat că instituirea măsurilor asiguratorii nu este condiționată de prezentarea de dovezi din care să rezulte insolvabilitatea inculpatului sau a părții responsabile civilmente, deoarece luarea unor astfel de măsuri urmăresc tocmai garantarea reparării pagubei produse prin infracțiune și împiedicarea provocării de către inculpat sau partea responsabilă civilmente a propriei sale insolvabilități.

A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și admiterea cererii de instituire a măsurilor asiguratorii.

Examinând recursurile declarate de inculpat și partea civilă sub aspectul motivelor invocate cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată următoarele:

Din amplul probator administrat în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească, respectiv: plângerea formulată de către Garda Financiară S însoțită de documentația întocmită în urma controlului efectuat la SRL S; adresa nr. 1658/22.01.2003 a Oficiului Național al Registrului Comerțului; declarațiile inculpatului; declarațiile martorilor, -, -, R, și Irima; raportul de constatare tehnico-științifică grafică nr. 741/06.09.2004; raportul de expertiză grafică nr. 858/25.10.2004; raportul de constatare tehnico-științifică grafică nr. 725/01.09.2004; delegațiile emise de --RU SRL S în vederea ridicării de formulare cu regim special de către, și; proces-verbal de ridicare documente din 31.01.2003, însoțit de facturile fiscale și chitanțele asupra cărora s-au făcut verificări, în original, rezultă cu certitudine că inculpatul, în calitate de asociat unic și administrator al --RU SRL S, în perioada mai 2000 - noiembrie 2001, a determinat cu intenție pe numitele și - să falsifice mai multe chitanțe și facturi fiscale pe care le-a înregistrat în evidențele contabile, având ca urmare neplata impozitului pe profit și Pe o parte pe documentele contabile sunt aplicate ștampile cu denumirea a patru societăți reale însă nu au fost emise de către acestea, iar pe o altă parte, în acte sunt trecute mai multe societăți care în fapt nu există.

Rapoartele de constatare tehnico - științifică grafică efectuate în cursul urmăririi penale au concluzionat că impresiunile ștampilelor aplicate pe unele facturi și chitanțe fiscale nu au fost create de ștampilele folosite de societățile menționate în documentele contabile.

De asemenea, s-a stabilit că facturile și chitanțele fiscale au fost completate de către și - la solicitarea inculpatului, datele inserate în acestea nefiind reale întrucât societățile comerciale trecute la rubrica furnizor nu sunt societățile în numele cărora au fost ridicate documentele contabile, facturile și chitanțele înregistrate în contabilitate fiind completate în numele unor societăți care nu sunt înregistrate la Oficiul Registrului Comerțului sau care nu au derulat raporturi contractuale cu societatea administrată de inculpat.

Faptul că martorele și - au completat în fals facturile și chitanțele fiscale, la solicitarea inculpatului, rezultă din declarațiile date de martora la urmărirea penală și cercetarea judecătorească.

Inculpatul a arătat printre motivele de recurs că declarațiile martorei sunt nereale și părtinitoare întrucât este fosta sa soție, însă nu a dovedit aceste susțineri.

Mai mult decât atât, dată fiind calitatea de asociat unic și administrator al inculpatului în cadrul --RU SRL și calitatea martorei, de operator calculator în cadrul aceleiași societăți, nu se poate reține că martora ar fi întocmit facturile și chitanțele fiscale fără a fi solicitată sau a avea acceptul inculpatului.

În cursul cercetării judecătorești în fața instanței de apel s-a dispus efectuarea a două expertize, una tehnică și una contabilă ce a fost efectuată în baza expertizei tehnice.

Analizând conținutul raportului de expertiză tehnică judiciară depus la filele 130-146 dosar apel se constată că acesta nu este edificator în ceea ce privește costurile lucrărilor efectuate de --RU SRL S pentru realizarea obiectivelor contractate.

Acest aspect este reținut și de expertul contabil prin raportul de expertiză depus la filele 166 - 186 dosar apel, care nu a putut stabili cu certitudine valoarea costurilor lucrărilor efectuate de către --RU SRL S pentru a stabili cuantumul profitului impozabil înregistrat și a -ului deductibil din facturile de materiale și servicii.

Potrivit Legii contabilității nr. 82/1991 modificată, cheltuielile sunt deductibile doar dacă sunt înregistrate în contabilitate pe baza unor documente care îndeplinesc condițiile de document justificativ, însă în cazul --RU SRL S facturile și chitanțele fiscale completate în fals și înregistrate în contabilitate nu îndeplinesc această condiție.

Față de aspectele prezentate se reține că instanțele de fond și de apel au reținut o situație de fapt și o încadrare juridică corectă faptelor săvârșite de inculpatul, instanța de apel pronunțând o soluție legală și temeinică în latura penală a cauzei.

Cu privire la latura civilă, se constată că în cauză au fost respectate dispozițiile legale referitoare la răspunderea civilă delictuală instituită de art. 998 - 999 cod civil și art. 1003 Cod civil.

Prejudiciul cauzat bugetului de stat a fost corect stabilit în baza nr.OG 11/1996, nr.OG 61/2002 și nr.OG 92/2003, debitele neachitate reprezentând impozit pe profit și de plată fiind purtătoare de dobânzi, penalități și majorări de întârziere.

În ceea ce privește instituirea sechestrului asigurator solicitat de partea civilă recurentă - Direcția Generală a Finanțelor Publice S asupra bunurilor inculpatului și a părții responsabile civilmente, se constată că în mod corect au reținut instanțele de fond și de apel că în cauză partea civilă nu a respectat dispozițiile legale referitoare la luarea măsurilor asiguratorii, respectiv nu a identificat și individualizat în mod concret bunurile asupra cărora a solicitat instituirea acestor măsuri.

Față de cele ce preced și văzând că decizia recurată este legală și temeinică, Curtea urmează ca în baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. b Cod procedură penală să respingă recursurile declarate de inculpatul și partea civilă - Direcția Generală a Finanțelor Publice S, ca nefondate.

Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 18.07.1947 în com. Mihăileni, jud. B, domiciliat în com., jud. B, CNP - și partea civilă Statul Român - prin, cu sediul în B,-, sector 5, reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în mun. S,-, jud. S împotriva nr. 227/20.10.2009 a Tribunalului Suceava.

În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul și partea civilă să plătească statului câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 20 ianuarie 2010.

Președinte, Judecători, Grefier,

Red.

Dact.

Ex. 2/ 09.02.2010

Jud. apel -

Jud. fond -

Președinte:Biciușcă Ovidiu
Judecători:Biciușcă Ovidiu, Cheptene Micu Diana, Ilieș

Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 26/2010. Curtea de Apel Suceava

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 26/2010. Curtea de Apel Suceava