Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 298/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECZIA PENALĂ Nr. 298/
Ședința publică de la 17 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR:G -
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și Agenția Națională de Administrare Fiscală - DGFP A împotriva deciziei penale nr.348 din 19.11.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procurorul pune concluzii de admitere a recursului casarea celor două hotărârii, care sunt netemeinice și nelegale, și în rejudecare condamnarea inculpatului, cu interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a,b,c, Cod Penal, admiterea acțiunii civile și obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile cu dobânzile eferente și interzicerea unor drepturi. Din procesul verbal încheiat la data de 05.03.2004, rezultă că în incinta atelierului se efectuau reparații auto și se vindeau piese auto, din probele administrate în cauză rezultând că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa.
De asemenea, solicită admiterea recursului formulat de Agenția Națională de Administrare Fiscală - DGFP
Apărătorul din oficiu al inculpatului, solicită respingerea recursurilor formulate, ca nefondate, din probele administrate în cauză, nu rezultă săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina inculpatului și nu sunt probe care să conducă la condamnarea inculpatului.
Inculpatul, având cuvântul, arată că aceasta faptă nu a existat, nu este vinovat și solicită respingerea recursului formulat de către parchet.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Constată că prin sentința penală nr. 106 din 16 ianuarie 2006 pronunțată de Judecătoria Arad, în dosarul nr-, în baza art. 11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul G, fiul lui și, născut la 24 03 1950 în, jud. S, cetățean român, studii liceul, divorțat,. în A,- /14,.3, fără forme legale în A, Calea 6 Vânători nr. 144 jud. A, pentru infracțiunea prevăzută de art. 11 lit. b din Legea nr.87/1994 modificată și republicată, cu aplicarea art. 12 Cod penal.
fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă exercitată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală B, prin reprezentant legal Direcția Generală a Finanțelor Publice.
În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului și s-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Arad a sumei de 100 RON, onorariu avocațial din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 30.05.2001, inculpatul a devenit administrator al SC SRL, societatea având doi asociați - inculpatul și fratele său . La data de 10.06.2003 și 26. 04.2004 s-au întocmit procese verbale de constatare a contravențiilor din care rezultă că numiții, și încă o persoană necunoscută ar fi desfășurat activități în cadrul societății. Din declarațiile aflate la dosar instanța a reținut că asociatul a arătat că este adevărat că aceștia desfășurau activități dar îl ajutau pe el la repararea mașinii. Instanța nu a reținut nici nota de constatare încheiată în 03.03.2004 întrucât în cuprinsul ei se arată că existau diferite persoane care circulau în incinta atelierului și a curții, dar nu s-a stabilit cu certitudine dacă aceste persoane erau angajate ale societății ori prestau activități pentru societate
Infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul are trei modalități de săvârșire:- nedeclararea veniturilor impozabile, ascundere obiectului impozabil, ascunderea sursei impozabile.
Prin nedeclararea veniturilor impozabile se înțelege fapta omisivă a contribuabilului de a nu depune la organul fiscal competent a unei declarații privind veniturile ce le realizează pentru ca organul fiscal să poată stabili impozitul și data la care acesta trebuie plătit.
Prin ascunderea obiectului sau sursei impozabile se înțelege punerea la adăpost pentru a nu putea fi depistată orice entitate care constituie baza de calcul pentru impozite sau taxe.
Raportat la probele administrate în cauză instanța a reținut că nu s-a dovedit fără putință de tăgadă, împrejurarea că inculpatul a desfășurat activități lucrative sau că ar fi avut persoane angajate în cadrul societății. Mai mult inculpatul a fost trimis în judecată și pentru activități anterioare numirii sale în funcția de administrator. Deși au fost depuse copii ale contractelor de vânzare cumpărare încheiate între SC SRL și, respectiv Orest, instanța constată că SC SRL încheiat contractele pentru SC SRL, având calitatea de mandatar fiind vorba de un contract de mandat fără reprezentare. Nu s-a făcut dovada contrară, respectiv că bunurile au intrat în patrimoniul SC SRL. Cu privire la celelalte înțelegeri instanța a constatat că acestea au fost încheiate în nume propriu de inculpat și nu în numele SC SRL:
Față de aceste motive prima instanță a constatat că nu se poate reține vreuna din modalitățile de săvârșire " ascunderea obiectului sau sursei impozabile".
Totuși este evident că inculpatul nu a respectat dispozițiile în vigoare la data săvârșirii infracțiunii și nu a depus declarațiile pe venit. Cu privire la această modalitate de săvârșire instanța a reținut că prin noua lege nr. 241/2005 fapta a fost dezincriminată astfel că ea poate constituie cel mult contravenția prevăzută de art.189 din OG nr. 92/2003.
Împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, care a cerut să fie desființată sentința în sensul de a se dispune condamnarea inculpatului, cu motivarea că în mod greșit s-a apreciat că fapta a fost dezincriminată, în realitate infracțiunea prevăzută de art.11 lit. b din Legea nr. 87/1994 fiind prevăzută la art.9 lit. b din Legea nr. 241/2005, în condițiile în care fapta comisă este dovedită, fiind recunoscută de inculpat.
De asemenea a declarat apel partea civilă, care a cerut să se admită acțiunea civilă formulată în sensul obligării inculpatului la plata sumei de 257.570 lei cu titlu de prejudiciu, sumă compusă din impozitul pe profit, TVA și penalități.
Apelurile formulate au fost soluționate, succesiv, prin Decizia penală nr. 270 din 23 mai 2006, respectiv Decizia penală nr.7 din 11 ianuarie 2007, prin decizia pronunțată în recurs la Curtea de APEL TIMIȘOARA dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin DP nr. nr.348 din 19.11.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad împotriva sentinței penale nr. 106 din 16 ianuarie 2006 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 6873/2005 pe care a desființat-o cu privire la temeiul achitării inculpatului.
S-a dispus schimbarea temeiul achitării inculpatului din art. 10 lit. b în art. 10 lit. a Cod procedură penală. S-a anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 143/2006 din 15 februarie 2007 emis pe numele inculpatului
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a respins apelul părții civile Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A, în nume propriu și în reprezentarea ANAF B, declarat împotriva aceleiași sentințe.
A fost obligată partea civilă să plătească statului 20 lei, cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Arada constatat că apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad este fondat, dar din alte motive, apelul părții civile este nefondat.
Examinând sentința atacată prin prisma apelurilor formulate și din oficiu, în baza art. 371 Cod procedură penală, s-a constatat că prima instanță a apreciat corect probatoriul administrat, starea de fapt reținută fiind conformă realității.
Astfel, într-adevăr din probatoriul administrat la urmărirea penală și în fața primei instanțe, completat la instanța de apel prin audieri de martori, nu s-a dovedit desfășurarea unor activități comerciale care să nască obligația pentru inculpat de a declara veniturile impozabile ( fiindcă nu a realizat astfel de venituri); de asemenea din aceleași motive, inculpatul nu a ascuns obiectul sau suma imputabilă, inculpatul nedesfășurând activități comerciale în numele SC SRL, din declarațiile martorilor rezultând ca activitate de reparații a unor autoturisme au fost efectuate cu permisiunea inculpatului sau a fratelui său, aceste activități desfășurate de terți neaducând vreun beneficiu pentru inculpat.
Au fost înlăturate astfel, cele reținute de inspectorii fiscali prin cele două procese verbale de contravenție ( fila 209, 213 urmărire penală), cu aprecierea că aceste procese verbale nu constituie probe suficiente pentru dovedirea comiterii infracțiunii de către inculpat, raportat și la " nota explicativă" dată de inculpat după întocmirea proceselor verbale de constare din data de 10 iulie 2003( fila 210 urmărire penală), prin care acesta arată că societatea SC SRL nu funcționează, fără a se de alte detalii cu privire la persoanele găsite la sediul societății.
Au fost înlăturate, de asemenea, susținerile din cererea de apel potrivit cărora inculpatul ar fi recunoscut comiterea faptei, din declarația acestuia ( fila 226 urmărire penală) rezultând contrariul, respectiv, împrejurarea că după suspendarea activității nu s-a mai desfășurat nici o activitate în numele societății.
Totodată, s-a constatat că în mod corect s-a reținut de către partea civilă încheierea contractului de către SC SRL cu SC SRL în calitate de mandatar, celelalte contracte fiind încheiate de inculpat, în nume propriu, fără angajarea răspunderii societății; s-a apreciat, de asemenea, că simpla achiziționare de către inculpat facturierului și chitanțierului pentru funcționarea societății, nu constituie o dovadă că inculpatul a săvârșit infracțiunea imputată.
Reținând astfel, instanța de control judiciar a apreciat că fapta de care este acuzat inculpatul nu există, probele invocate în acuzare nedovedind existența infracțiunii de evaziune fiscală imputată inculpatului, acesta neexecutând nici una dintre activitățile specifice laturii obiective a acelei infracțiuni, în speță nepunându-se astfel în discuție aplicarea legii care dezincriminează potrivit art. 12 Cod penal, astfel că Tribunalul, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad și din motivele arătate a desființat sentința doar pentru a se schimba temeiul achitării inculpatului, urmând să se rețină ca incidente în cauză dispozițiile art.10 lit. a Cod procedură penală, respectiv inexistența infracțiunii imputate.
Ca o consecință a admiterii apelului, văzând că urmare a Deciziei penale nr. 7/2007 Tribunalul Arad, prin care s-a dispus condamnarea inculpatului a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 143/2006 din 15 februarie 2007 Judecătoriei Arad, această decizie fiind casată prin Decizia penală nr. 490 /10 mai 2007 Curții de APEL TIMIȘOARA, urmare a admiterii recursului peste termen formulat de inculpat, s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii mai sus indicat.
Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.
În ceea ce privește apelul părții civile, dispunând achitarea inculpatului în conformitate cu disp. art.10 lit. a Cod procedură penală, văzând dispozițiile art. 346 alin. 3 Cod procedură penală potrivit căruia în astfel de cazuri nu pot fi acordate despăgubiri civile, în baza art.379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, apelul părții civile a fost respins ca nefondat.
Împotriva DP nr.348/19.11.2007, pronunțată de Tribunalul Arad, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și Agenția Națională de Administrare Fiscală - DGFP
Parchetul a solicitat casarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză și în rejudecare pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului G, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, prev.de art. 11, lit.b din 87/1994.
Agenția Națională de Administrare Fiscală - DGFP A, a solicitat admiterea recursului și în rejudecare să se dispună obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă - civilmente la plata întregii sume cu care s-a constituit parte civilă, cu dobânzile și penalitățile aferente actualizate până la data plății efective a debitului.
Analizând decizia penală recurată, prin prisma solicitărilor făcute de către recurenți, de către celelalte părți și din oficiu, în limitele dispozițiilor legale, se constată că instanțele au reținut o stare de fapt corespunzătoare cu probatoriul administrat, iar soluția pronunțată în apel este temeinică și legală.
Din probatoriul administrat de prima instanță, precum și din probele administrate în apel ( declarații inculpat și martori) nu s-a putut constata faptul că inculpatul ar fi desfășurat unele activități comerciale care să ducă la obligația inculpatului de a declara venituri impozabile.
Inculpatul nu a desfășurat activități comerciale în numele firmei SC SRL, situație în care nu se poate reține că acesta a ascuns obiectul sau suma impozabilă.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că activitățile desfășurate la acel garaj, de reparare a unor autoturisme, nu s-a făcut în numele firmei, ci au fost activități individuale, în care anumite persoane și - au reparat autoturismele acolo cu consimțământul inculpatului sau al fratelui acestuia.
În mod corect s-a apreciat de către instanță, că procesele - verbale de constatare, nu constituie probe suficiente care să răstoarne prezumția de nevinovăție a inculpatului. În acest sens fiind și " nota explicativă" dată de inculpat la data de 10.06.2003, unde acesta a precizat în mod clar că societatea nu funcționează.
Simplul fapt al achiziționării de către inculpat, în nume propriu, fără angajarea răspunderii societății a facturierului și chitanțierului, nu poate constitui o dovadă că acesta a desfășurat o activitate, în numele firmei sale.
În consecință, se apreciază că, în mod corect a constatat instanța că nu s-a probat, fără nici un dubiu, existența vreunei activități specifice laturii obiective a infracțiunii de evaziune fiscală.
În privința recursului declarat de partea civilă, se constată că dacă în mod corect s-a dispus achitarea inculpatului potrivit art.10 lit.a C.P.P. nu se pot acorda despăgubiri civile așa cum stabilesc și dispozițiile art.346 alin.3
C.P.P.Așa fiind, Curtea apreciază că raportat la dispozițiile art.3859C.P.P. nu există temeiuri de fapt sau de drept care să conducă la modificarea hotărârii, urmând ca în baza art.38515, pct.1, lit.b C.P.P. să fie respinse ambele recursuri declarate, ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 C.P.P. recurenta ANAF - DGFP A va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stata, iar celelalte cheltuieli vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. art.385 ind.15 alin.1 lit.b p Cod Penal respinge recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și Agenția Națională de Administrare Fiscală - DGFP A împotriva deciziei penale nr.348 din 19.11.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, ca nefondate.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul Timiș, reprezentând onorariu avocat oficiu.
Pentru cheltuielile judiciare va fi obligat ANAF - DGFP A la suma de 100 lei, iar celelalte cheltuieli vor rămâne în sarcina statului.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică azi 17 martie 2008.
PREȘEDITE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - - G -
GREFIER
- -
RED:.04.08.
Dact: 2 exempl/ 24 Martie 2008
Primă instanță: Judecătoria Arad
Jud:
Apel: Tribunalul Arad
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky
