Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 301/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 301
Ședința publică de la 23 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de inculpatul și partea responsabilă civilmente SC ROMANIA SRL - prin lichidator SC A, împotriva deciziei penale nr.326/A/3.12.2008 a Tribunalului Arad pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: pentru inculpatul recurent lipsă, avocat din oficiu Arala, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată depuse la dosar, prin registratură, motivele de recurs de către SC ROMANIA SRL - prin lichidator SC A și un memoriu de DGFP A și văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul din oficiu al inculpatului, solită admiterea recursului, achitarea inculpatului, deoarece probațiunea există la dosar nu a răsturnat prezumția de nevinovăție, probele au fost obținute prin constrângere, iar instanța nu a luat în considerare notele întocmite de către inculpat.
De asemenea, solicită respingerea recursului formulat de partea responsabilă - civilmente ca nefondat.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursurilor formulate, decizia recurată fiind temeinică și legală.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2437 din 06.11.2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr- în baza art. 13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 19.10.1957 în A, jud. A, cetățean român, studii superioare, administrator la SC SRL C, căsătorit, domiciliat în A, str. -, - 31,. B,.9, jud. A, fără forme legale în localitatea T, str. - de la B, - 55,. C,.14, jud. T, CNP -, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 1(un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 12 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2(doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 65 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. c Cod penal, pe durata unui termen de 1(un) an.
În baza art. 40 din Legea 82/1991 rap. la art. 289 Cod penal rap. la art. 31 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 6(șase) luni închisoare pentru participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.
În baza art. 33 lit. b Cod penal rap. la art. 34 al 1 lit. b Cod penal, s-au contopit cele trei pedepse aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea de 2(doi) ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor.
În baza art. 35 al. 1 Cod penal rap. la art. 65 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. c Cod penal, pe durata a 1(un) an.
Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 81 și art. 82 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului prin prezenta sentință și s-a fixat termen de încercare pentru inculpat de 4 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art.83 Cod penal, privind posibilitatea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, revocare ce va atrage executarea pedepsei aplicate prin prezenta alături de pedeapsa ce se va aplica pentru noua infracțiune.
S-a admis acțiunea civilă exercitată de partea vătămată Agenția Națională de Administrare Fiscală B, prin reprezentanta Direcția Generală a Finanțelor Publice A, în cadrul procesului penal și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabil civilmente SC România SRL cu sediul în A,--7,.26, reprezentată prin lichidator SC SRL A, să plătească acesteia suma de 96.441 lei precum și dobânzile și penalitățile aferente acestei sume, actualizate până la data plății.
În baza art. 191 al 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
A fost obligat inculpatul la plata în contul Biroului Local de expertize Contabile din cadrul Tribunalului Arada sumei de 23.705 lei și 41 de bani, onorariu expert contabil.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
În cursul lunii martie 2001, cu ocazia unui control efectuat de Garda Financiară A la SC România SRL, s-a inventariat stocul de mărfuri aflate în depozitul acestei societăți și s-a constatat lipsa următoarelor mărfuri: - 4356 litri, HT 120L- 1507 kg și gamalpha T 400- 232.5 kg.
S-a mai constatat că inculpatul a livrat cu 9 avize de expediție mărfuri în valoare de 386 196 570 lei, fără ca aceste operațiuni să fie înregistrate în contabilitate. Nu au fost întocmite facturi, veniturile nu au fost evidențiate contabil, societatea nu a declarat și nu a colectat TVA pentru aceste mărfuri.
-i-se explicații cu privire la cantitatea de marfă lipsă din stoc, inculpatul, administrator al societății controlate, a prezentat mai multe note de custodie și a susținut că a fost de acord să dea aceste mărfuri societăților menționate în notele de custodie, fără factură, până la clarificarea situației lor financiare. Inculpatul nu a făcut precizări cu privire la aceste note de custodie, la începutul controlului și nici nu a prezentat un contract de custodie care să justifice lăsarea mărfurilor în custodie. De asemenea, lăsarea mărfurilor în custodie nu a fost înregistrată în contabilitate. Societățile care au primit marfa în custodie, sunt în prezent dizolvate iar mărfurile tot nu figurează descărcate din gestiune. Natura comercială a încredințării acestor mărfuri unor societăți a rezultat din declarațiile a doi dintre delegații care au preluat marfa în baza unor note de custodie și care au arătat că aceasta a fost prelucrată sau revândută ( și ). Mai mult, lăsarea în custodie a unor mărfuri, fără întocmirea oricărui act, este lipsită de explicație contabilă atât pentru furnizor cât și pentru custode. Notele de custodie nici nu cuprins întreaga marfă lipsă în stoc, cantitatea însumată de marfă care a rezultat din aceste note de custodie fiind de 2175 gamylo, 50 kg gamalpha T și 900 kg gamalpha 120. Restul cantităților lipsă nu s-au regăsit nici în notele de custodie care neînregistrate contabil, oricum nu au putut fi avute în vedere.
Inculpatul a recunoscut că ulterior a vândut unele dintre aceste mărfuri și a indicat un număr de facturi corespunzătoare acestor vânzări, și care au fost înregistrate în contabilitate, dar comparându-se aceste facturi cu notele de custodie și cu cele nouă avize de expediție, s-a constatat, prin expertiza contabilă, că nu se referă la aceleași mărfuri. Inculpatul a prezentat pentru justificarea acestor operațiuni, facturile nr. -/09.03.2001, nr. -/12.03.2001 și nr. -/12.03.2001 și s-au ridicat în cursul urmăririi penale alte 11 facturi.
Prin expertiză contabilă s-a stabilit că toate aceste facturi nu se referă nici la marfa din cele 9 avize de expediție și nici la cea din notele de custodie, unele dintre acestea fiind ulterioare controlului și toate referindu-se la livrări de mărfuri care au fost descărcate din fișele de magazie la data emiterii facturilor.
Valoarea mărfurilor constatate în minus în gestiune a fost de 1.050.766.190 lei ROL. Neevidențierea acestora în contabilitate a avut ca urmare neplata la bugetul de stat a TVA în valoare de 199.645.576 lei.
S-a mai stabilit, tot prin expertiza contabilă efectuată în cauză că cele nouă avize de expediție au fost emise pentru marfă care nu a fost înregistrată de inculpat în gestiune, și că susținerea inculpatului privind proveniența minusului din pierderi nu a corespuns realității, deoarece marfa a fost manipulată și comercializată în canistre, astfel că pierderile nu sunt posibile decât prin deteriorarea canistrelor, situație în care era obligatorie întocmirea unor procese verbale care însă nu există.
Așa fiind, s- reținut vinovăția inculpatului, în forma intenției directe, în efectuarea unor vânzări de mărfuri și neevidențierea contabilă a acestor operațiuni comerciale, în perioada 31 decembrie 2000-8 martie 2001.
Reținerea vinovăției inculpatului s-a făcut pe baza expertizei contabile efectuate în cauză și nu pe baza procesului verbal întocmit de garda financiară, cu privire la care inculpatul a susținut că în mod nelegal a fost reținut ca probă.
Împotriva acestei hotărâri, la 12 11 2007 declarat apel inculpatul, soluționat de Tribunalul Arad prin decizia penală nr.81/A/4 martie 2008, decizie casată în întregime de Curtea de APEL TIMIȘOARA prin decizia penală nr.540/R/20 mai 2008, cu trimiterea cauzei în vederea rejudecării apelului, fiind reținut ca incident cazul de casare prevăzut de art.3859pct.9 cod pr. penală, deoarece instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la: criticile formulate față de o eventuală nulitate a proceselor-verbale și a actelor de constatare ale Gărzii Financiare; apărarea expusă de către inculpat cu notele de custodie;- faptele reținute în sarcina inculpatului, dacă se circumscriu sau nu în domeniul contravențional; solicitările de achitare în temeiul art.10 lit. a sau d cod pr. penală și cu privire la cuantumul onorariului de expert.
Prin DP nr. 326/03.12.2008, pronunțată de Tribunalul Arad, a fost admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.2437/06 11 2007, pronunțată de Judecătoria Arad.
A fost desființată în parte hotărârea atacată, în latura penală și în cea civilă, iar în judecarea cauzei, s-a constatat prescrisă răspunderea penală a inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de art.13 din Legea 87/1994 și de art.40 din Legea 82/1991 raportat la art.289 cod penal și la art.31 cod penal.
A fost redus de la 96.441 lei la 95.575 lei cuantumul despăgubirilor civile solicitate de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală B prin reprezentanta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, în rejudecarea apelului, având în vedere motivele invocate de inculpat, considerentele deciziei de casare (mai sus prezentate), memoriul depus de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A (fila 59 dosar apel) privind reducerea pretențiilor la 95.575 lei și instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului și ale părții responsabile civilmente SC România SRL, și dispozițiile art.378 cod pr. penală, a constatat că apelul este fondat în parte.
Starea de fapt reținută de către prima instanță este corectă fiind rezultatul evaluării, în sensul art.63 cod pr. penală, probelor administrate în cauză și anume: declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale ( 56-61, 69-70, vol.I), raport de expertiză contabilă pct. 12/2, pag. 33-36.
În ce privește procesul-verbal și actele de constatare întocmite de Garda Financiară A, s-a constatat că nu au fost valorificate în sensul prevăzut de art.63-64 cod pr. penală raportat la art.90 cod pr. penală. Acestea au stat la baza întocmirii procesului-verbal de constatare a contravenției și a sesizării Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad în vederea efectuării de cercetări față de inculpat, sub aspectul infracțiunii de evaziune fiscală. Împrejurările invocate de inculpat cu privire la cauzele de nulitate ale acestora au putut fi invocate și valorificate strict în procedura contestației împotriva procesului verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii amnezii contravenționale,la care acesta a recurs dar fără succes.
După cum s-a arătat, în procesul penal au fost administrate nemijlocit și contradictoriu, probe, constând în înscrisuri și declarații ale inculpatului și ale martorilor, ce au fost apreciate atât de procuror pentru trimiterea în judecată a inculpatului, cât și de judecător pentru pronunțarea hotărârii de condamnare sub aspectul infracțiunii de evaziune fiscală.
Astfel, corect s-a reținut că pentru marfa ieșită din patrimoniul societății comerciale SRL nu au fost întocmite documente potrivit exigențelor legale, consecința fiind paguba adusă bugetului de stat. Notele de custodie prezentate de inculpat nu constituie un mijloc legal pentru justificarea transferului de marfă, iar în condițiile în care diferența dintre soldul faptic și cel scriptic se regăsește în acesta, marfa fiind ridicată de beneficiari de la sediul în cadrul unor raporturi comerciale tipice (după cum arată martorii, și -, și anume în urma demersurilor făcute de inculpat prin contactarea diverșilor parteneri de afaceri, marfa fiind și utilizată în procesul tehnologic) este evident că acestea au constituit vânzări mascate, fără îndeplinirea formalităților legale la momentul tranzacției, ceea ce constituie acțiuni regăsite în elementul material al infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzute de art.13 din Legea 87/1994, art.12 din aceeași lege și art.40 din Legea 82/1991 rap. la art.289 cod penal, acesta în forma de participație prevăzută de art.31 cod penal, cu aplicarea art.13 cod penal și nu al contravențiilor la care se referă inculpatul motiv pentru care nu a putut fi reținută inexistența faptelor sau lipsa vreunui element constitutiv al acestora.
În ce privește prejudiciul, cuantumul acestuia a fost determinat de expertul contabil desemnat din oficiu în faza de urmărire penală și mai apoi de partea civilă raportat la stadiul procedurii de lichidare judiciară în care s-a reușit recuperarea unei părți a acestuia.
În ce privește onorariul expertului contabil, contestat de către inculpat, tribunalul a constatat că suma solicitată a fost justificată prin decontul întocmit ce are la bază complexitatea lucrării, timpul alocat studierii documentelor și formulării concluziilor.
În ce privește răspunderea penală a inculpatului tribunalul, având în vedere data săvârșirii infracțiunilor, perioada 01.01.2000-31.03.2001, și dispozițiile art. 124 cod penal, privind prescripția specială a răspunderii penale a constatat că pentru infracțiunile prevăzute de art. 13 din Legea 87/1994 și art.40 din Legea 82/1991 raportat la art.289 cod penal a intervenit prescripția motiv pentru care problema încadrării juridice dată faptelor la care se referă inculpatul prin notele scrise, derivată din decizia în interesul legii nr. IV/21 ian.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu va mai fi analizată.
Față de cele arătate, în temeiul art.379 pct.2 lit. a cod pr. penală, hotărârea apelată a fost desființată în parte, în latura penală și în cea civilă, iar în judecarea cauzei, s-a constatat prescrisă răspunderea penală a inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de art. 13 din Legea 87/1994 și de art. 40 din Legea 82/1991 raportat la art.289 cod penal și la art.31 cod penal.
Pretențiile civile formulate de Agenția Națională de Administrare Fiscală B reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice A au fost reduse de la 96.441 lei la 95.575 lei.
Celelalte dispoziții ale hotărârii atacate au fost menținute.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpatul și partea responsabilă civilmente SC ROMANIA SRL - prin lichidator SC
Inculpatul nu a motivat recursul în scris, ci doar oral în ziua judecății de către apărătorul din oficiu al acestuia, care a solicita achitarea inculpatului, deoarece nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție, probele au fost obținute prin constrângere și că nu a fost luată în considerare notele de custodie existente.
Partea responsabilă - civilmente, prin lichidator SC A, a solicitat în motivele de recurs depuse la dosarul cauzei, casarea hotărârii recurate și rejudecarea laturii civile a cauzei de către instanța de apel, deoarece aceasta nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate, în legătură cu pretențiile civile solicitate de către partea civilă, nefiind lămurite toate aspectele în legătură cu cuantumul despăgubirilor civile, comițându-se astfel o eroare gravă de fapt.
Examinând decizia penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că recursurile formulate de către inculpatul și partea responsabilă civilmente SC ROMANIA SRL - prin lichidator SC A, sunt nefondate, hotărârea Tribunalului Arad fiind temeinică și legală.
Instanța constată că, instanța de fond, Judecătoria Arada reținut în mod corect starea de fapt dedusă judecății, dar și vinovăția inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în forma prev.de art.12 din 87/1994, cu aplicarea art.13 Cod Penal, încadrarea juridică fiind cea legală, iar dozarea pedepsei s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 72.Cod Penal, privind individualizarea judiciară a pedepselor, fiind luate în considerare, gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, circumstanțele reale și personale, ale inculpatului, care nu are antecedente penale, cuantumul pedepsei fiind aptă să realizeze scopul preventiv, punitiv și educativ al acesteia.
Instanța de apel, în mod judicios, a constatat în calea de atac a apelului, că a intervenit, prescripția răspunderii penale a inculpatului, potrivit dispozițiilor art.122 Cod Penal, raportat la art.124 Cod Penal, cu privire la infracțiunile prev.de art.13 din 87/1994 și.40 din 82/1991, raportat la art.289 Cod Penal, având în vedere că faptele au fost săvârșite în perioada 01.01.2000 - 31.03.200, astfel că Curtea nu va mai analiza pe fond existența sau inexistența acestor infracțiuni.
Criticile formulate de către apărătorul din oficiu al inculpatului, cu privire la latura penală a cauzei, nu pot fi primite, deoarece din întregul probatoriu existent la dosar a rezultat fără dubiu că inculpatul a comis infracțiunea de evaziune fiscală, prev.de art.12 din 87/1994, pentru care a și fost condamnat în prima instanță, soluția menținându-se în calea de atac a apelului, fiind răsturnată prezumția de nevinovăție de care a beneficiat inculpatul pe parcursul procesului penal, solicitarea de achitare a acestuia neputând fi satisfăcută, neexistând nici o dovadă că probele administrate au fost obținute în mod nelegal.
S-a apreciat în mod justificat că, notele de custodie prezentate de inculpat, nu pot justifica diferența dintre soldul faptic și cel scriptic al mărfurilor, astfel că aceste mijloace de probă de care s-a prevalat inculpatul în cadrul procesului penal, nu pot fi considerate ca fiind elemente probatorii care să conducă la concluzia legalității operațiunilor comerciale, derulate de către firma acestuia.
Cu privire la criticile formulate în ceea ce privește latura civilă a cauzei de către SC ROMANIA SRL - prin lichidator SC A, instanța apreciază că acestea nu sunt fondate, în condițiile în care prejudiciul a fost determinat ca urmare a probelor existente la dosar, respectiv expertiza contabilă, dar și ca urmare a precizărilor făcute de către partea civilă, ca urmare a recuperării unei sume în cadrul procedurii de lichidare judiciară, cuantumul despăgubirilor civile fiind redusă la 95.575 lei.
Instanța apreciază că nu sunt incidente dispozițiile art.3859pct.10 și 18.C.P.P. aceasta pronunțându-se asupra tuturor cererilor esențiale ale părților și a asupra probelor administrate, încât să pronunțe o hotărâre temeinică și legală, neputându-se afirma că în cauză s-a comis o gravă eroare de fapt, neimpunându-se casarea cu trimitere spre rejudecare, cu privire la latura civilă.
Pentru aceste considerente instanța urmează să respingă ca nefondate recursurile, formulate de către inculpatul și partea responsabilă civilmente SC ROMANIA SRL - prin lichidator SC
Văzând și dispozițiilor art.192 alin.2 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge, ca nefondate recursurile formulate de inculpatul și partea responsabilă civilmente SC ROMANIA SRL - prin lichidator SC A împotriva deciziei penale nr.326/A/3.12.2008 a Tribunalului Arad pronunțată în dosar nr-.
În baza art.192 al.2 p Cod Penal obligă recurenții la câte 200 lei, fiecare, cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata din fondul MJ sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, către baroul Timiș.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică azi 23 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - - G -
GREFIER
- -
RED: GB/01.04.2009
Dact: 2 exempl/ 01.04. 2009
Primă instanță: Judecătoria Arad
Jud:
Apel: Tribunalul Arad
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky
