Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 322/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.322/2008
Ședința publică din 11 iunie 2008
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 2: Stanca Ioana Marcu
JUDECĂTOR 3: Tiberiu Peter
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.28/04 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 27.05.2008, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
În deliberare, constată:
Prin sentința penală nr. 289 din 18.04.2007, Judecătoria Sibiua schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracțiunile prevăzute de art. 9 alin. 2 lit. b din Legea nr. 241/2005 și art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal în art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 cu aplicare art. 10 Cod penal și art. 37 din Legea nr. 82/1991 cu aplicarea art. 10 Cod penal, ambele cu aplicare art. 41 și 33 Cod penal.
Instanța a condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare după schimbarea încadrării juridice și a interzis pe o perioadă de 5 ani de mai fi administrator al unei societăți comerciale, pentru infracțiunea de evaziune fiscală.
În baza art. 37 din Legea nr. 82/1991 cu aplicarea art. 10 și 41 Cod penal a condamnat inculpatul la 6 luni închisoare pentru infracțiunea de fals intelectual.
În baza art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 alin. 1 lit. a, b, c Cod penal.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Grup SRL la plata sumei de 179.492 lei impozit pe profit, 26.458 lei dobânzi și 7.859 lei penalități de întârziere către Statul Român prin și Sibiu.
S-a reținut prin hotărâre că urmare a controlului efectuat de activitatea de control fiscal Sibiu din cadrul Sibiu la SC Grup SRL Sibiu al cărei administrator este inculpatul, la data de 3.11.2005 organul de control a constatat că la data de 28.02.2005 societatea a înregistrat în debitul contului 371.02 suma de 753.419 lei reprezentând țigarete aflate în gestiunea "en gros". La aceiași dată, stocul faptic de marfa era de 98.470 lei rezultând un stoc de marfa lipsă în gestiune de 654.949 lei despre care inculpatul a declarat că marfa s-a deteriorat datorită condițiilor de depozitare devenind nevandabilă și a aruncat- Din această marfa s-au recuperat doar 80 de baxuri de țigarete în valoare de 98.4780 lei vândute la valoarea de intrare. Inculpatul nu a făcut dovada prin acte justificative a degradării bunurilor și nici că acele bunuri au fost distruse.
Inculpatul a prezentat mai multe variante cu privire la baxurile de țigări aruncate și nu a putut face dovada susținerilor sale, acestea fiind infirmate de declarațiile martorilor în calitate de contabilă a firmei, și HG.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, prin care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și rejudecând, achitarea inculpatului în baza art. 11 alin. 2 lit. a raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Cod penal iar în subsidiar aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere a acesteia.
În motivarea apelului s-a aratat că inculpatul nu a mai fost confruntat cu legea penală până în anul 2004, că el datorită lipsei de spațiu a transportat țigările achiziționate în valoare de 753.419 lei în pivnița imobilului de pe- din Sibiu. Instanța de fond i-a înlăturat probele administrate și a dispus condamnarea sa pe nedrept. Instanța a procedat în mod greșit la schimbarea încadrării juridice iar la o analiză mai atentă se constată că Legea nr. 241/2005 este o lege mai favorabilă decât Legea nr. 87/1994. De asemenea nu s-a făcut dovada intenției directe a inculpatului la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală. Inculpatul a apreciat că nu s-a demonstrat prin probe certe și temeinice existența vreuneia din cele două infracțiuni pentru care a fost condamnat. Inculpatul a susținut că sunt condiții pentru aplicarea unei pedepse cu suspendare a executării sens în care a și solicitat instanței de judecată.
Prin decizia penală nr. 28/A/4.02.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 289/2007 pronunțate de Judecătoria Sibiu, s-a desființat în parte sentința atacată sub aspectul laturii penale și în consecință:
S-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 cu apl. art. 41 alin. 2 CP și art. 10 CP, în infracțiunea prev. de art. 9 alin. 2 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu apl. art. 13 CP.
S-au menținut în rest dispozițiile sentinței atacate.
S-a dispus să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare.
Instanța de apel a apreciat că prima instanță a reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului.
Instanța de fond a dispus în baza art. 334 Cod penal schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunile prevăzute de art. 9 alin. 2 lit. b din Legea nr. 1241/2005 și art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal în art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 cu aplicare art. 10 Cod penal și art. 37 din Legea nr. 82/1991 cu aplicarea art. 10 Cod penal, ambele cu aplicare art. 41 și 33 Cod penal. La data săvârșirii infracțiunilor era în vigoare Legea nr. 87/1994 dar până la condamnarea definitivă a inculpatului Legea nr. 87/1994 a fost abrogată prin Legea nr. 241/2005. La o analiză comparativă a modului de incriminare și sancționare a evaziunii fiscale între cele două legi s-a constatat că în conținutul Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, art. 10 prevede cauze de nepedepsire și cauze de reducere a pedepselor care nu se regăsesc și în conținutul Legii nr. 87/1994.
Din această perspectivă Legea nr. 241/2005 este o lege penală mai favorabilă și aceasta are prioritate în a fi aplicată pentru sancționarea inculpatului.
Astfel fiind, instanța de apel a aprecit că în mod greșit instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice fără a ține cont de principiul aplicării legii penale în timp și anume cel al legii penale mai favorabile. Pentru acuratețea dispozitivului hotărârii s-a impus însușirea acestei critici formulate de către inculpat și înlăturarea dispozițiilor art. 334 Cod procedură penală privind schimbarea încadrării juridice.
În legătură cu celelalte critici formulate în motivele de apel, instanța le-a respins ca fiind netemeinice și nelegale.
Sustragerea de la plata impozitului prin neînregistrarea operațiunii de vânzare a țigaretelor este indubitabilă atâta timp cât inculpatul nu a făcut dovada certă a împrejurării că țigaretele au fost degradate și s-a impus aruncarea lor.
Înlăturarea unor probe cum s-a criticat de către inculpat, înlăturarea declarațiilor martorilor (fila 97 dosar, soția inculpatului), (fila 79 dosar) și HG, nu este condiționată de condamnarea acestora pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Instanța de fond a motivat de ce a înlăturat depozițiile acestor martori prin faptul că la filele 360 și 361 dosar inculpatul a declarat că a transportat singur țigările deteriorate și nu a fost văzut de nimeni ca apoi, în urma consilierii calificate, la filele 66 și 67 dosar să schimbe poziția și să afirme că a efectuat acest transport împreună cu martorul și iar HG soția sa, a întocmit un proces verbal care, însă, nu a fost evidențiat în contabilitate și nici nu a fost comunicat organelor fiscale deși acestea au fost și au efectuat un control la societatea inculpatului, fără a fi informate de aceste fapte.
Această "uitare" a inculpatului, nu poate fi justificată prin lipsa de experiență a acestuia atâta timp cât acesta a desfășurat o activitate de cel puțin 15 ani de zile în comerț.
Martora, deși a fost contabila părții responsabile civilmente, nu cunoaște aspecte legate de ce s-a petrecut cu țigările despre care s-a afirmat că le-a distrus. în aceiași situație este o altă angajată, care în calitate de vânzătoare la un magazin al societății responsabile civilmente, nu are cunoștință de distrugerea țigărilor.
Momentul și modalitatea de aducere aminte asupra evenimentului inundației din pivnița unde au fost depozitate țigările au justificat instanța de fond că înlăture depozițiile martorilor și care este rudă prin afinitate cu inculpatul și care doar "după prelucrare" și-a reamintit în fața instanței de acea inundație. Trecerea timpului poate genera ( diminuare a percepțiilor dobândite și nicidecum o împrospătare a memoriei cu privire la acestea.
În dosar se poate remarca că primele declarații care au fost mai apropiate de momentul constatării organelor de finanțe diferă în conținut de declarații ulterioare date în fața instanței de judecată în prezența apărării calificate.
Atât inculpatul cât și martorii audiați în cauză și înlăturați de către instanța de fond nu au justificat convingător schimbarea conținutului declarațiilor lor cu privire la degradarea țigaretelor și respectiv distrugerea (aruncarea) acestora.
Prin motivele de apel inculpatul însuși recunoaște cu privire la cele 80 de baxuri de țigarete rămase că ar trebui să plătească un impozit suplimentare Statului. Cu alte cuvinte, se recunoaște vinovăția în ce privește săvârșirea faptei.
Critica hotărârii cu privire la individualizarea pedepsei, de asemenea nu poate fi reținută de către instanța de apel având în vedere perseverența infracțională a inculpatului și totodată pedepsele aplicate acestuia pentru fapte similare. Comentariul făcut cu privire la valoarea prejudiciului cauzat Statului care ar atrage o sancțiune penală cu amendă penală, nu poate fi reținut și însușit a datata timp cât împrejurările în care a fost săvârșită infracțiunea, circumstanțele personale ale inculpatului, conduc la concluzia că scopul aplicării legii penale privind realizarea prevenției speciale și generale nu poate fi atins prin aplicarea unei amenzi dar nici prin aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Așa fiind, în baza art. 379 Cod procedură penală s-a admis apelul, s-a desființat parțial hotărârea sub aspectul laturii penale și rejudecând, s- schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 11 lit. din Legea nr. 87/1994 cu aplicare art. 41 alin. 2 Cod penal și cu aplicarea art. 10 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. 2 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu? aplicarea art. 13 Cod penal.
Instanța de apel a apreciat că motivele pentru care este o lege mai favorabilă Legea nr. 241/2005, prin prevederea cauzelor de nepedepsire și a cauzelor de reducere a pedepselor nu conduc automat la aplicarea unei alte pedepse în cauză decât cea stabilită de instanța de fond, care a procedat la o justă individualizare a acesteia astfel încât pedeapsa de 3 ani închisoare a fost menținută și de către instanța de apel. La această apreciere s-a ajuns avându-se în vedere că inculpatul a mai fost condamnat penal la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 4 Cod penal pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Sancționarea inculpatului a avut loc pentru o faptă săvârșită în anul 2000 iar în prezenta cauză fapta a fost săvârșită în anul 2005 și există asemănări în ce privește modus operandi, scopul special urmărit și forma vinovăției de intenție directă de a prejudicia o terță persoană prin majorarea patrimoniului personal.
Împotriva acestor hotărâri, a declarat recurs în termen inculpatul, solicitând în principal prin apărător ales casarea hotărârilor penale atacate și reținând cauza spre rejudecare, administrarea probei cu expertiza contabilă privind rambursarea TVA, întrucât nu s-a stabilit dacă prin fapta săvârșită au fost alterați indicatorii financiari în contabilitatea societății.
În subsidiar, a solicitat achitarea sa, întemeiată pe dispozițiile art. 10 lit. d CPP sau reducerea pedepsei aplicate și schimbarea modalității de executare în suspendare condiționată, inculpatul fiind la prima confruntare cu legea penală.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, Curtea constată că recursul inculpatului este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin procesul - verbal din 31.10.2005 întocmit de DGFP Sibiu - Direcția de control fiscal cu ocazia controlului efectuat la SC SRL Sibiu (fila 19-21 dosar urm. pen.), vizând perioada 1.09.2004 - 30.09.2005, organele de control fiscal au constatat un stoc de marfă (țigări) lipsă în gestiune în valoare de 654.949 lei RON, marfă a cărei lipsă nu a putut fi justificată cu documente.
Totodată, cu privire la 80 baxuri țigări care s-a susținut că au fost vândute la valoarea de intrare, nu s-au identificat facturi fiscale care să ateste această vânzare.
Ca atare, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. 4 lit. c și art. 128 alin. 3 lit. e din Legea nr. 571/2003, s-a reținut că bunurile constatate lipsă în gestiune sunt considerate livrare de bunuri efectuată cu plată, iar cheltuielile nu sunt deductibile.
În consecință, organul de control a stabilit că inculpatul, în calitate de administrator al societății verificate, s-a sustras de la plata impozitului pe profit aferent acestei cheltuieli nedeductibile în sumă totală de 179.492 lei RON, plus dobânzi și penalități de întârziere.
După administrarea și a altor probe (înscrisuri, declarații de martori), inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală și fals la legea contabilității.
Pentru a verifica întrunirea elementelor constitutive ale acestor infracțiuni, se impune a se constata dacă neînregistrările în contabilitate imputate inculpatului se reflectă în documentele contabile oficiale ale societății, respectiv în bilanțul contabil aferent anului financiar 2005.
Aceasta, întrucât în cursul unui an financiar, este posibilă și înregistrarea ulterioară a unor documente contabile primare, iar o eventuală sustragere de la plata unor impozite sau taxe se poate constata doar la finele exercițiului financiar pentru anul în curs.
Ca atare, se impune a se verifica dacă neînregistrările constatate de organele de control fiscal se reflectă în bilanțul contabil aferent anului 2005 încheiat de societate și înregistrat la Administrația Finanțelor Publice, respectiv dacă neînregistrările au avut drept consecință denaturarea rezultatelor financiare care se reflectă în bilanțul societății.
În consecință, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d CPP, Curtea va admite recursul inculpatului, va casa hotărârile atacate și reținând cauza spre rejudecare, va dispune efectuarea în cauză a unei expertize contabile judiciare, cu obiectivele mai sus menționate.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 28/A/4.02.2008 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Casează decizia penală atacată, precum și sentința penală nr. 289/18.04.2007 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr- și reține cauza în vederea judecării.
Stabilește termen de judecată în 2.09.2007, în vederea efectuării în cauză a unei expertize contabile judiciare.
Dispune întocmirea unei adrese la Biroul de expertize judiciare de pe lângă Tribunalul Sibiu, în vederea întocmirii unei liste și desemnării a trei experți contabili.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11.06.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - -- concediu - - - -concediu - --concediu
Semn.vicepreședintele Semn.vicepreședintele Semn.vicepreședintele
Grefier,
- -
Red.
Dact. /2 ex./ 20.06.2008
,
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Stanca Ioana Marcu, Tiberiu Peter
