Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 326/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.326/
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 2 IUNIE 2008
PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă JUDECĂTOR 2: Marcian Marius Istrate Mița
JUDECĂTORI - - - -
-
GREFIER - I - grefier șef secție penală
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de
PROCUROR - codiță
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind judecarea recursului declarat de partea civilă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V,cu sediul în F,-, împotriva Deciziei penale nr.71/7.03.2008 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr- (Sentința penală nr.356/2.11.2007 pronunțată de Judecătoria Adjud în dosarul nr-), privind peinculpatul,domiciliat în com.Homocea, jud.V, trimis în judecată pentru săvârșirea infrac.prev.și ped. de art.9 din Legea nr.241/2005.
La apelul nominal a răspuns inculpatul-intimat asistat de avocat, avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.72/14.05.2008, lipsă fiind recurenta-parte civilă DGFP V și intimata-parte civilă Ministerul Finanțelor Publice
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul arătat, după care;
Apărătorul inculpatului și procurorul nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului-intimat, avocat, solicită respingerea recursului declarat de partea civilă, ca inadmisibil, iar în subsidiar ca nefondat. Conform art.3851alin.4 Cod procedură penală, partea civilă ar fi putut declara recurs dacă, prin decizia pronunțată în apel, s-ar fi modificat soluția din sentință. Prin decizia pronunțată în apel s-au menținut dispozițiile privind latura civilă, au rămas neschimbate. Există practică judiciară constantă în acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală s-a pronunțat prin Decizia nr.756/6.02.2006). S-a arătat de către recurentă că, fiind o sentință de achitare a inculpatului, nu a avut temei legal pentru a-și exercita calea de atac a apelului. Conform art.362 alin.1 lit.d Cod procedură penală, partea civilă putea face apel și în ceea ce privește latura penală.
De asemenea, recursul este nefondat. Motivele invocate de partea civilă, în limitele cazurilor de casare prev.de art.3859alin.1 pct.10 și 18 Cod procedură penală sunt neîntemeiate. Instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate. Cu privire la constituirea de parte civilă, instanța a citat partea la toate termenele de judecată, procedura a fost legal îndeplinită și s-au menținut dispozițiile sentinței penale. Recurenta nu a arătat în ce constă eroarea gravă, nu a depus nicio dovadă la dosar. Eventualele efecte asupra bugetului general al statului se poate datora atitudinii pasive a părții civile care nu s-a prezentat la nici un termen de judecată și nu și-a făcut apărări întemeiate.
Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Depune la dosar concluzii scrise.
Procurorulsusține că recursul declarat de partea civilă este inadmisibil. Aceasta nu a folosit calea de atac a apelului, nu a contestat soluția de achitare a inculpatului, care putea avea efecte și asupra laturii civile a cauzei. Instanța de apel a menținut dispozițiile referitoare la latura civilă. Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, este de acord cu concluziile apărătorului său.
După închiderea dezbaterilor și deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.356 din 2 noiembrie 2007 Judecătoriei Adjud, pronunțată în rejudecare după desființarea sentinței penale nr. 16 din 9 ianuarie 2007 Judecătoriei Adjud prin decizia penală nr. 149 din 23 aprilie 2007 Tribunalului Vrancea și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, în baza art. 11 pct.2 lit.a pr.pen. și art. 10 lit.a pr.pen. a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit.b din Legea 241/2005.
S-au respins ca inadmisibile pretențiile civile solicitate de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice-
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea nr. 1107/P/2005 din 28 martie 2006 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit.a din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 al.2 pen. constând în aceea că, în calitate de administrator la SC " Com" SRL Homocea, nu a virat la bugetul de stat suma de 334.132,74 lei, reprezentând TVA și impozit pe profit.
Pe baza probelor adminJ. în cauză, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt;
În luna februarie 2005 inculpatul a înființat SC " Com" SRL Homnocea în care avea calitatea de asociat și administrator unic, obiectul principal de activitate constituindu-l comercializarea produselor din carne.
În perioada februarie - septembrie 2005 societatea a achiziționat de la persoane fizice animale vii pe care le-a sacrificat, comercializând carcasă de bovine și piei. În acest interval inculpatul nu a depus la organele fiscale declarațiile privind impozitul pe profit și TVA.
În luna octombrie 2005 societatea a fost verificată fiscal de inspectori din cadrul - V, care au constatat această situație dar au înlăturat ca nedeductibile cheltuielile cu achiziționarea bovinelor, întrucât documentele respective (borderourile de achiziție) nu îndeplineau condițiile legale.
Expertiza contabilă efectuată în cursul urmăririi penale a luat însă în calcul și aceste cheltuieli la stabilirea impozitului pe profit.
Instanța de fond a reținut că valoarea impozitului pe profit datorat de societatea comercială este de 3.150, 132 lei, iar TVA este de 330.981,99 lei. La termenul din 26.09.2006, instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice din art. 9 lit.a în art. 9 lit.b din legea 241/2005, deoarece inculpatul a săvârșit fapta în calitate de administrator al societății comerciale și nu ca persoană fizică, iar societatea și obiectul de activitate al acesteia erau declarate.
Instanța de fond a mai reținut că veniturile societății au fost înregJ. pentru perioada februarie - septembrie 2005, însă inculpatul nu a depus declarațiile trimestriale privind taxele și impozitele datorate bugetului de stat. Declarațiile au fost depuse în perioada controlului la data de 24.10.2005.
Pentru aceste motive, prima instanță a stabilit că nu există infracțiune de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit.b din Legea 241/2005 ce constă în omisiunea evidențierii în contabilitate a operațiilor comerciale sau a veniturilor obținute.
De asemenea, societatea comercială fiind înregistrată, obiectul de activitate care a dus la obținerea de venituri a fost declarat încă de la înființare, motiv pentru care prima instanță a reținut că nu există nici o acțiune de ascundere a sursei impozabile sau taxabile.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen Parchetul de pe lângă Judecătoria Adjud motivând că instanța de fond nu s-a conformat deciziei penale nr. 149/23.04.2007 a Tribunalului Vrancea, care a desființat hotărârea pronunțată în primul ciclu de judecată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță cu indicația de a se avea în vedere motivele invocate de Parchet în apelul declarat împotriva primei sentințe.
De asemenea, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la legea penală aplicabilă în cauză având în vedere că activitatea inculpatului până la data de 26.08.2005 constituie infracțiunea prevăzută de art. 11 din legea 87/1994 în modalitatea sustragerii de la plata obligațiilor fiscale prin nedepunerea declarațiilor trimestriale și a deconturilor TVA.
Prin Decizia penală nr. 71/29.02.2006, Tribunalul Vranceaa admis apelul declarat de Parchet, a desființat hotărârea primei instanțe, în ceea ce privește achitarea inculpatului, astfel:
A înlăturat dispoziția de achitare a inculpatului pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit.b din Legea 241/2005, precum și dispoziția privind cheltuielile judiciare către stat.
L-a condamnat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 al.1 lit.b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 al.2 pen. prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit.a din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 al.2 pen. la 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a,b pen.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a,b,c pen. în condițiile art. 71.pen.
În baza art. 81, 82 și 71 al.5 pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii și a pedepsei interzicerii drepturilor pe durata termenului de încercare de 4 ani.
A menținut restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a considerat că prima instanță a reținut în mod nejustificat o altă situație de fapt decât aceea pentru care a fost sesizată prin rechizitoriu.
Astfel, deși prin rechizitoriu s-a motivat că inculpatul, în calitate de administrator al SC " Com" SRL Homocea, în perioada februarie 2005 - septembrie 2005 nu a depus la organul fiscal declarațiile privind taxele și impozitele datorate statului și ca urmare nu a virat la buget suma totală de 334.132 lei din care 330.981,99 lei TVA și 3150,75 lei impozit pe profit, instanța de fond a reținut, interpretând greșit probele, că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală prev.de art. 9 lit.b din Legea 241/2005 deoarece acesta a înregistrat în contabilitate veniturile societății în perioada supusă controlului.
Dând o nouă apreciere probelor adminJ. de prima instanță potrivit art. 378 al.2 pr.pen. Tribunalul reținut următoarea situație de fapt;
Inculpatul a fost în perioada februarie - septembrie 2005 administratorul SC " Com" SRL cu sediul în comuna Homocea jud. Societatea avea ca obiect de activitate comercializarea produselor din carne.
În urma unui control efectuat de inspectori din cadrul V, s-a constatat că inculpatul nu a depus în perioada februarie - septembrie 2005 la organul fiscal declarațiile privind taxele și impozitele datorate statului, sustrăgându-se de la plata sumei de 330.981,99 lei reprezentând TVA și a sumei de 3150, 75 lei reprezentând impozit pe profit.
Situația de fapt, astfel cum a fost reținută, este dovedită prin decizia de impunere nr. 4327/27.10.2005 (fila 6 dosar urmărire penală), raport de inspecție fiscală (fila 9 dosar urmărire penală), borderouri achiziții (filele 24-93 dosar urmărire penală), raport de expertiză contabilă (fila 101 dosar urmărire penală), coroborate cu declarația de recunoaștere a inculpatului dată în timpul urmăririi penale.
Nici în timpul cercetării judecătorești și nici în apel inculpatul, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță pentru a fi audiat.
În drept,s-a reținut că fapta inculpatului, de a nu depune în perioada februarie - septembrie 2005 la organul fiscal declarațiile privind taxele și impozitele și de a se sustrage în acest mod de la plata impozitului pe profit și TVA, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev.de art. 9 al.1 lit.b din Legea 241/2005 în formă continuată - prev.de art. 41 al.2 pen. pentru acesta va fi condamnat.
Activitatea infracțională a inculpatului s-a desfășurat atât în perioada de activitate a Legii 87/1994 cât și după intrarea în vigoare la 27.08.2005 a Legii 241/2005.
Sub imperiul legii 87/1994 activitatea inculpatului a constituit infracțiunea prevăzută de art. 11 lit. astfel cum a fost modificat de Legea 161/2003 care incrimina sustragerea în întregime sau în parte de la plata obligațiilor fiscale în scopul obținerii de venituri, prin nedeclararea veniturilor impozabile.
Această incriminare se regăsește în art. 9 al.1 lit.b din legea 241/2005 care a abrogat Legea 87/1994, deoarece declararea veniturilor impozabile se face prin declarația fiscală prevăzută de art. 79-82.pr.fiscală, declarație care face parte din noțiunea de documente legale, la care face referire art. 9 al.1 lit.b din legea 241/2005.
Față de această situație, Tribunalul a apreciat că în mod corect s-a procedat la termenul din 26.09.2006 la schimbarea încadrării juridice în art. 9 lit.b din legea 241/2005 (fila 40 dosar 504/2006 al Judecătoriei Adjud ).
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului au fost avute în vedere gradul de pericol social al faptei și persoana inculpatului, care nu are antecedente penale și a avut o atitudine sinceră în timpul urmăririi penale.
Împotriva Deciziei penale nr. 71/29.02.2006 a Tribunalului Vranceaa declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice V, pentru partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, invocând motivul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale - respectiv asupra cererii prin care s-a constituit parte civilă.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit disp.art.3851alin.4 din Codul d e procedură penală, nu pot fi atacate cu recurs sentințele împotriva cărora persoanele prevăzute de art.362 nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac. Persoanele prevăzute în art.362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare.
În speță, partea civilă Ministerul Economiei și Finanțelor - ANAF nu a declarat apel împotriva Sentinței penale nr.356/2007 a Judecătoriei Adjud, prin care s-a dispus achitarea inculpatului și au fost respinse, ca inadmisibile, pretențiile părții civile.
Această sentință a fost atacată cu apel numai de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Adjud - apel care a vizat numai latura penală a cauzei, invocându-se greșita achitare a inculpatului.
Tribunalul Vrancea, prin Decizia penală recurată, a admis apelul declarat de Parchet și a modificat hotărârea primei instanțe, în sensul că înlăturat soluția de achitare și a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal, menținând celelalte dispoziții, inclusiv dispozițiile de respingere a pretențiilor civile.
În consecință, față de dispozițiile art.3851alin.4 din Codul d e procedură penală, mai sus enunțate, recursul părții civile nu apare ca inadmisibil, dar el nu poate viza decât modificările pe care instanța de apel a adus-o hotărârii primei instanțe - respectiv numai soluția de condamnare a inculpatului, care la judecata de fond fusese achitat.
Or, sub acest aspect, hotărârea instanței de apel este legală și temeinică; pe de altă parte nu ar fi favorabilă părții civile înlăturarea soluției de condamnare a inculpatului, pronunțată de către instanța de apel și menținerea achitării dispuse de prima instanță.
În concluzie, recursul declarat de partea civilă apare ca nefondat, urmând a fi respins, conform dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V,cu sediul în F,-, împotriva Deciziei penale nr.71/7.03.2008 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr- (Sentința penală nr.356/2.11.2007 pronunțată de Judecătoria Adjud în dosarul nr-), privind peinculpatul,fiul lui și, născut la 14.01.1982 în Adjud, domiciliat în com.Homocea, jud.V CNP -).
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe recurenta-parte civilă la plata sumei de 50 lei fiecare, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 2 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
I
Red. - 12.06.2008
Tehnored. - 13.06.2008
2 ex
Fond.
Apel: -
Președinte:Constantin CârcotăJudecători:Constantin Cârcotă, Marcian Marius Istrate Mița
