Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 336/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 336/2009

Ședința publică de la 20 Mai 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Monica Farcaș

JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian

JUDECĂTOR 3: Alina

Grefier

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin

- procuror

Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpații și împotriva deciziei penale numărul 75/20.03.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.

S-a făcut referatul cauzei după care se constată că în cauză a fost amânată pronunțarea pentru acest termen, fiind amânată pronunțarea prin încheierile de ședință din 5 mai și 15 mai 2009, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 174 din 13 iunie 2008 Judecătoriei Mediaș, în baza art.272 pct.2 din Legea 31/1990 a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la 4.08.1980 în Sibiu, cetățean român, domiciliat în Sibiu,-,.26,.2, jud. Sibiu, fără antecedente penale - lapedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea-credință a bunurilor de care se bucură societatea într-un scop contrar intereselor acesteia.

În baza art. 11 alin.1 lit. c din Legea 87/1994 ( prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 9 alin.1 lit. c din Legea 241/2005 ) a fost condamnat același inculpat lapedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art.43 din Legea 82/1991 raportat la art. 290 Cod penal a fost condamnat același inculpatla pedeapsa de 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare cu știință de înregistrări inexacte în contabilitate.

În baza art. 291.pen. a fost condamnat același inculpat lapedeapsa de 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 33 lit.a pen. raportat la art. 34 lit. b pen. inculpatul urmează a executa pedeapsa cea mai grea, de2 ani închisoare.

În baza art. 71.pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c pen.

În baza art. 81 și 71 alin. 5 Cod Penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe o duratăde 4 ani, termen de încercarestabilit în condițiile art.82 Cod Penal.

În baza art.359 s C.P.P.-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art.83 Cod Penal privitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art.272 pct.2 din Legea 31/1990 a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la 24.06.1968 în Mediaș, jud. Sibiu, cetățean român, domiciliat în, nr.564, jud. Sibiu, fără antecedente penale - lapedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea-credință a bunurilor de care se bucură societatea într-un scop contrar intereselor acesteia.

În baza art. 43 din Legea 82/1991 raportat la art. 290 Cod penal a fost condamnat același inculpatla pedeapsa de 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare cu știință de înregistrări inexacte în contabilitate.

În baza art. 291.pen. a fost condamnat același inculpat lapedeapsa de 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 33 lit. a pen. raportat la art. 34 lit. b pen. inculpatul urmează a executa pedeapsa cea mai grea, de2 ani închisoare.

În baza art. 71.pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c pen.

În baza art. 359.C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 Cod Penal privitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 346 alin. 1.proc.pen. raportat la art. 14 alin. 3 lit. b proc.pen. art.998 și 1003.civ. au fost obligați inculpații, în solidar, să plătească părții civile B, prin lichidator judiciar Consult B, despăgubiri civile în cuantum de 467.891,65 lei, actualizate în raport de indicele de inflație până la data plății.

Au fost respinse celelalte pretenții civile formulate de partea civilă B, prin lichidator judiciar Consult

În baza art. 346 alin. 1.proc.pen. raportat la art. 14 alin. 3 lit. b proc.pen. art.998 și 1003 și 1000 alin. 3.civ. au fost obligați, în solidar, inculpații și partea responsabilă civilmente B, prin lichidator judiciar Consult B, să plătească părții civile Statul Român prin Ministerul Finanțelor, reprezentat de Sibiu, despăgubiri civile în cuantum de 261.376 lei.

În baza art. 348.proc.pen. s-a dispus anularea facturilor fiscale false aflate la dosar la filele 778 - 784.

În baza art. 193 alin. 1 și 4.proc.pen. a fost obligat fiecare inculpat să plătească părții civile B, prin lichidator judiciar Consult B, cheltuieli judiciare în cuantum de câte 1.410 lei.

În baza art. 191 alin. 1, 2.proc.pen a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului cheltuieli judiciare în cuantum de câte 2.000 lei.

În baza art. 191 alin. 1, 2 și 3.proc.pen a fost obligat fiecare inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente B, prin lichidator judiciar Consult B, să plătească statului cheltuieli judiciare în cuantum de câte 500 lei.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:

La data de 8.11.2002 a fost înființată Mediaș, având ca obiect de activitate fabricarea de produse lactate, inculpatul fiind asociat unic și administrator. Societatea și-a modificat ulterior denumirea în Mediaș.

În această societate au fost cooptați numiții - (soția inculpatului ) cu 10 % din părțile sociale, și, cu 80 % părți sociale, inculpatul rămânând cu 10 % părți sociale. Acesta din urmă a păstrat calitatea de administrator al societății până la data de 23.06.2005, când în adunarea generală a asociaților s-a decis preluarea administrării firmei de către, de numitul ios, soțul asociatei.

La data de 23.12.2005, ca urmare a hotărârii AGA, societatea a fost dizolvată, fiind numit lichidator judiciar Consult

În perioada 20.03.2003 - 28.02.2005, și-a desfășurat activitatea de producție în spațiul situat în Mediaș, str. -, nr. 16, jud. Sibiu, închiriat de la România, în baza contractelor de închiriere nr. 22459/20.03.2003 și 11/ 1.03.2004, aflate la dosar.

Ultimul contract de locațiune a produs efecte până la data de 1.03.2005, dată la care s-a întocmit și procesul verbal de predare - primire a spațiului ce fusese închiriat.

Din cercetările efectuate a reieșit că societatea a desfășurat activitate de producție până în luna februarie 2005, când activitatea a fost întreruptă.

Din evidența contabilă a societății a rezultat că în perioada 2003-2004 au fost achiziționate mijloace fixe și obiecte de inventar necesare activității de producție.

În perioada martie - aprilie 2005 în evidența contabilă a societății au fost înregistrate documente contabile ce privesc vânzarea sau scoaterea din gestiune a unor mijloace fixe și obiecte de inventar.

Astfel, factura fiscală nr. -/3.04.2005 emisă de L către România L, privind vânzarea unor astfel de bunuri, în schimbul prețului de 2.859.682.316 lei vechi, s-a dovedit a fi falsă, întrucât nu reflectă o tranzacție reală; societatea care figura ca și cumpărătoare nu și-a dat niciodată acordul de cumpărare, iar bunurile ce apar pe factură nu au intrat niciodată în posesia acesteia (astfel cum reiese din adresa nr.135/10.02.2006 comunicată organelor de cercetare penală în cauză). În schimb bunurile au ieșit din patrimoniul, fără a fi încasată contravaloarea acestora.

În aceeași perioadă, s-a emis și factura -/6.04.2005, potrivit căreia L ar fi vândut către Frata, județul C mijloace fixe și obiecte de inventar în valoare de 506.756.289 lei vechi.

În cursul urmăririi penale s-a stabilit, în urma verificărilor efectuate, că factura nr. -/6.04.2005 a fost înregistrată în contabilitatea Frata și s-a întocmit recepția bunurilor. Audiat fiind în cursul urmăririi penale, administratorul acestei societăți, a susținut că bunurile respective au fost aduse în Frata la sediul firmei.

Din cercetările efectuate în cursul judecății a reieșit, însă, că și factura fiscală nr. -/6.04.2005 este falsă, în sensul că bunurile despre care se menționează în cuprinsul facturii că au fost vândute către Frata, în realitate nu au fost predate acesteia și nu s-a primit vreun preț în schimbul acestora, astfel cum se va argumenta în continuare.

Martorul a declarat în instanță ( fila 123 ) că în luna august 2003 devenit asociat al Frata alături de numitul, un fin al inculpatului. Acesta a susținut că de la înființarea acestei societăți nu s-a obținut niciodată autorizație de funcționare pentru sediul acesteia din localitatea Frata, în sensul de a se putea desfășura activitate de procesare laptelui, și ca atare societatea nu a avut nici un fel de activitate în perioada în care martorul a fost asociat al acesteia. Martorul a semnat de primire factura emisă de, aceea cu nr. -/6.04.2005, despre care a afirmat că i-a înmânat-o inculpatul.

În continuare, martorul a susținut că utilajele care au făcut obiectul facturii menționate au fost de acesta împreună cu inculpatul la sediul societății L din Frata și că martorul a emis pentru plata acestora un ordin de plată asupra contului societății deschis la BRD Agenția

În ce privește plata propriu - zisă, martorul a susținut că nu este sigur că aceasta s-a produs, întrucât nu știe dacă L avea suficient disponibil în cont.

a declarat că societatea a fost cumpărată de el și de numitul, din banii lor, și că, la un moment dat numitul, care s-a ocupat de administrarea societății, s-a retras. În momentul emiterii facturii în discuție, martorul a susținut că numitul se retrăsese. Întrebat fiind cine a îndeplinit funcția de administrator după plecarea lui și, deci, în momentul emiterii facturii, martorul a spus că bănuiește că el ar fi fost administratorul firmei, dar că de contabilitatea acesteia se ocupa contabila de la L. iar actele firmei le-a înmânat inculpatului, pentru că el nu avea experiență suficientă pentru administrarea acesteia.

Același martor a relatat că, la câteva luni de la emiterea facturii în discuție, la sugestia inculpatului, a cesionat părțile sociale ale L soției acestui inculpat, numita -, fără a pretinde ceva în schimb.

Este surprinzătoare renunțarea martorului la părțile sociale fără a primi nimic în schimb, în condițiile în care martorul ar fi învestit circa 600 milioane lei vechi în această societate, bani pe care a susținut, el i-ar fi împrumutat de la un prieten și de la părinți.

Din însăși declarația acestuia a reieșit că acesta nu s-a ocupat de administrarea firmei, pe de o parte pentru că nu avea experiența necesară, dar mai ales pentru că nu avea interesul să o facă. Lipsa de interes a martorului se desprinde din susțineri de genul "bănuiesc că dacă eram asociat unic aveam și calitatea de administrator" sau "nu sunt sigur dacă am avut calitatea de administrator în firma " sau "nu sunt sigur că s-a făcut această plată întrucât nu știu dacă avea atâția bani în cont la momentul respectiv", din împrejurarea că a încredințat toate actele societății inculpatului, care, prin contabila sa controla toată activitatea contabilă a firmei. Lipsa vădită de interes pentru această societate culminează cu renunțarea gratuită la părțile sociale.

Această lipsă de implicare și de interes în ce privește L manifestată de martor, coroborată cu implicarea activă a inculpatului, sugerează că, în fond, acest inculpat era deținătorul de fapt al acestei societăți și că așa-zisa înstrăinare a bunurilor societății către L cu factura în discuție s-a urmărit a fi doar o cale de scoatere a acestor bunuri "cu acte în regulă" din patrimoniul societății, în interesul inculpatului, care a instrumentat întreaga operațiune.

În sprijinul acestei concluzii, martorul (fila 98 ), tatăl martorului, a afirmat că fiul său a fost desemnat administrator al, dar că nu avea activitate de administrare, întrucât această societate nu a funcționat niciodată. Martorul a mai aratat că nu s-au dus niciodată utilaje de la L la în Frata.

De asemenea, BRD Agenția Tar ăspuns instanței ( fila 147 ) că L Frata nu a avut niciodată cont deschis la această agenție.

Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sibiu ( fila 153 ) a confirmat faptul că în prezent L are sediul în Mediaș, jud. Sibiu și că unic asociat este -.

Totodată, răspunsul primit de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj ( fila 121 ) a relevat faptul că L Frata nu a avut activitate până la schimbarea sediului din Frata în județul Sibiu.

Așadar, este dovedit faptul că prețul bunurilor ce au făcut obiectul facturii analizate nu a fost niciodată încasat de L - astfel cum reiese și din balanța analitică a soldurilor pe luna iulie ( fila 509 dosar ), cu toate că bunurile au ieșit din patrimoniul acesteia.

Instanța a extins acțiunea penală față ambii inculpați, în condițiile art.335 proc.pen. cu privire la fapta de a scoate din patrimoniul L bunurile ce au făcut obiectul facturii nr. -/6.04.2005, ca fiind alte acte materiale care intră în conținutul infracțiunii de folosire cu rea-credință a bunurilor de care se bucură societatea într-un scop contrar intereselor acesteia, prevăzută de art. 272 pct.2 din Legea 31/1990.

Martorii audiați pe parcursul procesului penal au declarat că inculpatul și numitul se ocupau efectiv de administrarea, cu toate că inculpatul avea calitatea de administrator al acesteia.

Inculpatul a aratat, în declarația dată în cursul urmăririi penale ( fila 584 ), că în cursul anului 2005 au fost vândute de către inculpatul mai multe mijloace fixe și obiecte de inventar aparținând societății, fiind întocmite în acest sens facturi.

În declarația de la fila 588 inculpatul a recunoscut că a semnat actele societății în calitate de administrator, acestea fiindu-i prezentate de inculpatul, căruia îi delegase atribuțiile sale începând cu anul 2003.

În schimb, inculpatul a declarat ( fila 598 ) că celălalt inculpat a vândut, în calitate de administrator, aceste bunuri ale societății, pentru care s-au emis facturi, semnate, de altfel de inculpatul, în această calitate.

Există o procură specială, autentificată cu nr. 1259/29.07.2003 ( fila 232 dosar ) prin care inculpatul l-a împuternicit pe inculpatul, iar în lipsa acestuia, pe, să-l reprezinte în privința exercitării drepturilor și obligațiilor sale de administrator și de asociat unic al - deci înainte de schimbarea denumirii societății în și înainte de cooptarea celorlalți doi asociați.

Inculpatul a avut de la un moment dat calitatea de angajat al L, după cum a declarat chiar el. Această împrejurare a reieșit și din evidența angajaților acestei societăți furnizată de Inspectoratul Teritorial d e Muncă Mediaș - fila 775 dosar, unde acest inculpat apare ca având calitatea de director general în perioada 16.06.2003 - 1.02.2005.

Cei doi inculpați au acționat în echipă; în calitatea sa oficială de administrator, iar în virtutea înțelegerii pe care a avut-o cu celălalt inculpat. Inculpatul instrumenta întreaga operațiune - posibil ca el să fi avut o pondere mai mare în luarea deciziilor - iar inculpatul își asuma responsabilitatea prin semnătura pe care o aplica pe actele societății.

În aceeași manieră s-au desfășurat lucrurile și atunci când cei doi inculpați au decis, la data de 30.04.2005, casarea unor mijloace fixe și obiecte de inventar ale, fără ca acționarul majoritar, să cunoască acest fapt. În ce privește data emiterii acestei decizii, există o neconcordanță chiar în cuprinsul acesteia; decizia de casare apare ca fiind dată la 30.04.2004 - de aici și confuzia din rechizitoriu - însă, tot în cuprinsul deciziei se face referire de 2 ori la data de 30.04.2005 ( filele 441-445 ), dată care corespunde cu restul probatoriului administrat.

Din comisia de inventariere au făcut parte: inculpatul, în calitate de administrator și președinte al comisiei, inculpatul, în calitate de membru și numitul, tot ca membru.

Astfel cum a constatat și expertul contabil, care a efectuat expertiza contabilă în cursul urmăririi penale, mijloacele fixe și obiectele de inventar trecute în decizia de casare nu erau amortizate la data respectivă și, potrivit prevederilor legale incidente, nu puteau fi casate.

Se evidențiază în raportul de expertiză că, în procesul verbal de scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe și de clasare a obiectelor de inventar nr.803/2005 au fost trecute bunurile care nu s-au scăzut pe bază de facturi din evidența contabilă, în perioada februarie - aprilie 2005.

Astfel cum a remarcat și expertul, acest document nu poate fi considerat legal, întrucât scoaterea din funcțiune a mijloacelor fixe și casarea obiectelor de inventar se face după amortizarea integrală, respectiv după epuizarea duratei normale de folosință a acestora - condiție neîndeplinită în ce privește bunurile casate. Se reține, de asemenea, că majoritatea obiectelor de inventar au fost achiziționate în cursul anului 2003 și 2004, astfel că la momentul casării nu era epuizată durata normală de folosință.

Prejudiciul total creat părții vătămate L este de 4.678.916.260 lei vechi (467.891,65 lei - RON ) și este alcătuit din cel cauzat prin scoaterea din patrimoniul societății a bunurilor acesteia în baza facturilor nr. -/3.04.2005 și nr. -/6.04.2005, anume 2.859.682.316 lei vechi + 506.756.289 lei vechi, la care se adaugă cel determinat de casarea mijloacelor fixe și a obiectelor de inventar, anume 570.826.683 lei vechi + 741.650.972 lei vechi ( potrivit raportului de expertiză filele 655, 656 ).

Partea vătămată B, prin lichidator judiciar Consult B s-a constituit parte civilă cu suma de 526.315,15 lei ( RON ), actualizate în raport de indicele de inflație până la data plății, cât susține că reprezintă prejudiciul suferit, fără să precizeze în concret componența acestei sume.

Faptele inculpaților, astfel cum au fost ele evidențiate, a relevat o acțiune premeditată și bine organizată de a scoate bunuri din societatea, după încetarea activității acesteia, în principal în perioada aprilie 2005, profitând de neatenția acționarei majoritare, în beneficiul personal al inculpaților. A reieșit din declarațiile martorilor audiați împrejurarea că cel puțin o parte din aceste bunuri au fost asimilate în patrimoniul Mediaș, deținută și administrată de inculpatul, dar și la (declarațiile martorilor, - - contabila societății, -, G, - toți angajați ai părții vătămate, audiați și în instanță ).

În drept, s-a reținut că faptele inculpaților descrise mai sus, realizează conținutul infracțiunii de folosire cu rea-credință a bunurilor de care se bucură societatea într-un scop contrar intereselor acesteia, prevăzută de art. 272 pct.2 din Legea 31/1990.

În urma unui control făcut la sediul L Mediaș de către Direcția Finanțelor Publice a Județului Sibiu s-a întocmit un proces verbal la data de 31.05.2006 și un raport de inspecție fiscală la 29.06.2006, din care a rezultat că societatea supusă controlului a creat un prejudiciu bugetului consolidat al statului în valoare de 201.265 lei, reprezentând TVA, fără dobânzi și penalități de întârziere, ca urmare a înregistrării în evidența contabilă a unui număr de 8 facturi fiscale, care apar a fi emise de Rușii din județul M, în valoare totală de 1.190.000 lei, reprezentând cheltuieli pentru amenajarea unui spațiu destinat prelucrării laptelui, care s-au dovedit a fi false.

Cele 8 facturi, aflate la dosar la filele 778 - 784 apar a fi emise unele la aceeași dată, de 7.09.2004, altele la 15.06.2004, 4.06.2004, 17.05.2004, respectiv 3.05.2004. Toate aceste facturi poartă ștampila societății Rușii și aparent semnătura numitei. Pe toate facturile apare aceeași mențiune "contravaloare avans lucrări conform contract nr. 87".

Contractul nr.87/15.09.2004 apare ca fiind încheiat între Mediaș, de inculpatul, în calitate de învestitor, și Rușii, de, în calitate de antreprenor, și prezintă ca obiect, executarea de lucrări de amenajare a secției de prelucrare a laptelui.

O primă inadvertență care se observă la o analiză sumară a contractului și a facturilor, evidențiază faptul că, deși contractul apare a fi încheiat la data de 15.09.2004, iar problema plății contravalorii lucrării este stipulată în sensul că aceasta se va face la 5 zile de la semnarea procesului verbal de recepție (termenul de execuție fiind de 12 luni), fără să se prevadă plata vreunui avans în acest sens, totuși facturile sunt emise pentru un asemenea avans, și, surprinzător, toate sunt emise cu câteva zile sau câteva luni înainte de încheierea contractului.

Chiar numele reprezentantei Rușii apare în contract greșit "" în loc de "" cum este corect, astfel cum a reieșit din verificările efectuate de organele de cercetare penală cu privire la ( filele 786 - 884 ) și din declarațiile acesteia date în calitate de martor - filele 728 - 731, dar și ale soțului acesteia - fila 732.

Totodată, probele administrate au dovedit că administratorul acestei societăți este, care are și calitatea de asociat alături de soția sa. Cei doi, audiați fiind, au declarat că nu au avut nici un fel de relații cu cei doi inculpați, și că oricum firma lor nu se ocupă de construcții, ci de material lemnos.

Cercetările efectuate au stabilit că, cele 8 facturi au fost achiziționate la data de 8.06.2006 ( de reținut că unele facturi apar ca fiind emise anterior acestei date ) de la Compania Imprimeria Națională aparent de către numitul, care s-a legitimat ca fiind delegatul Rușii.

S-a dovedit, însă, că datele de identitate atribuite lui nu sunt reale, inclusiv actul de identitate, care aparține unei persoane din Cernavodă.

În cursul urmăririi penale s-a efectuat o constatare tehnico - științifică a scrisului ( filele 604 - 620 ), care evidențiază că scrisul de mână cu care sunt completate cele 8 facturi, precum și semnăturile depuse la rubrica "semnătura și ștampila furnizorului" nu aparține numiților, sau, al căror scris de mână și semnături au fost pus la dispoziție ca model de comparație; faptul că semnăturile depuse peste impresiunea de ștampilă a SRL, la pagina 11 din Devizul general și recapitulație și cele din cele 14 procese verbale de recepție calitativă și cantitativă, atribuite numitei, nu au fost executate de aceasta.

De asemenea, a reieșit că semnăturile de pe cele 8 facturi au fost executate de aceeași persoană, la fel și cele de pe Devizul general și recapitulație și cele din cele 14 procese verbale de recepție calitativă și cantitativă.

În concluzie, se poate afirma că cele 8 formulare de facturi au intrat în posesia celor doi inculpați și că acestea au fost completate de o singură persoană, aflată în relații apropiate cu cei doi inculpați și în înțelegere cu aceștia, întrucât cu toții au cunoscut caracterul fictiv al acestora. Nu s-a putut determina de către cine au fost completate și semnate aceste facturi, dar în mod cert au fost excluși, și.

Aceste facturi au fost înregistrate în evidența contabilă a societății pentru justificarea unor cheltuieli nereale.

Acționarul majoritar a depus la dosar o expertiză extrajudiciară, care concluzionează că toate lucrările efectuate în perioada 2003 - 2004 s-au făcut în regie proprie de către inculpați, valoarea lucrărilor fiind estimată la 257.651.378 lei vechi, fiind deci cu mult inferioară sumei totale înscrise pe cele 8 facturi. Martorii audiați atât în cursul urmăririi penale, cât și în instanță au confirmat faptul că s-au făcut anumite lucrări, de placare cu gresie și faianță, de zidărie, la care au participat chiar ei, în calitate de angajați, fără să fie plătiți suplimentar pentru acestea, dar și firma Mediaș.

Faptele evidențiate au fost săvârșite în aceeași manieră coautorat, inculpatul fiind cel care își asuma rolul de a semna în calitate de administrator al societății actele acesteia - anume contractul nr.87 menționat în cele 8 facturi, precum și Devizul general și cele 14 procese verbale de recepție calitativă și cantitativă, iar inculpatul, care coordona efectiv aceste acțiuni, fiind indicat de martorii angajați ai societății ca fiind administratorul de facto al acesteia.

Direcția Finanțelor Publice a Județului Sibiu, în calitate de reprezentant al Ministerului Finanțelor și în numele Statului român s-a constituit parte civilă cu suma de 261.376 lei, reprezentând TVA neîncasată ca urmare a înregistrării contabile a unor cheltuieli nereale, în sumă de 201.265 lei.

Pentru acoperirea acestui prejudiciu a fost introdusă în cauză B, în calitate de persoană responsabilă civilmente, dată fiind calitatea sa de comitent în raport cu cei doi inculpați, în accepțiunea legii civile - art.1000 alin.3 din Codul civil.

În drept, faptele descrise ca fiind săvârșite de cei doi inculpați realizează conținutul infracțiunilor de:

- evaziune fiscală, prevăzută de art. 11 alin.1 lit. c din Legea 87/1994; în ce privește această infracțiune, instanța a apreciat că încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu nu este cea corectă, întrucât se aplică în speță legea în vigoare la data săvârșirii faptei, în condițiile în care legea ulterioară nu conține dispoziții mai favorabile (în acord cu prevederile art.10 și 13 din Codul penal), astfel că s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005 în cea prevăzute de art. 11 alin.1 lit. c din Legea 87/1994, în vigoare la data faptei;

- infracțiunea de efectuare cu știință de înregistrări inexacte în contabilitate, prevăzută de art. 43 din Legea 82/1991 raportat la art. 290 Cod penal;

- infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291.pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Mediaș și inculpații.

Parchetul de criticat sentința pentru nelegalitate, întrucât celor doi inculpați nu li s-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi conform art. 65 Cod penal.

Inculpatul a criticat sentința tot pentru nelegalitate. Un prim motiv de apel se referă la faptul că în mod nelegal, a fost condamnat, atât pentru infracțiunea de evaziune fiscală, cât și pentru cea prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991, întrucât această din urmă este, parte componentă a laturii obiective a celei dintâi. Al doilea motiv se referă la faptul că inculpatul a fost condamnat, deși din probe nu rezultă cu certitudine că sunt întrunite elementele constitutive ale respectivelor infracțiuni.

Inculpatul nu și-a motivat apelul în scris.

Ulterior, inculpații au depus o cerere prin care au solicitat să se ia act de prevederile deciziei nr. 4/2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, reiterând și susținând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost condamnați.

Prin decizia penală nr. 75/20.03.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Sibiu - Secția penală a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mediaș și de inculpații și împotriva sentinței penale nr. 174/13.06.2008 a Judecătoriei Mediaș, a desființat în parte hotărârea atacată și, judecând în fond:

A descontopit pedepsele rezultante de câte 2 ani închisoare stabilite pentru fiecare inculpat în pedepsele componente de: 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 11 al. 1 lit. c din Legea nr. 87/1994 (prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005) și de 10 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 290.pen.

A schimbat încadrarea juridică din infracțiunile prev. de art. 11 al. 1 lit. c din Legea nr. 87/1994 și de art. 43 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 290.pen. în infracțiunea prev. de art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994, iar în baza acestui text a condamnat pe inculpații apelanți la câte o pedeapsă de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b pen. a contopit pentru fiecare inculpat pedeapsa de 2 ani închisoare cu pedepsele de câte 2 ani închisoare, 10 luni închisoare aplicate de Judecătoria Mediaș pentru infracțiunile prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 și de art. 291.pen. și a aplicat pentru fiecare inculpat pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b pen. pe câte o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsie principale.

A dispus suspendarea pedepsei complementare.

A înlăturat de la aplicarea art. 71.pen. dispozițiile art. 64 lit. a teza I pen. pentru fiecare inculpat.

În baza art. 21 lit. g din Legea nr. 26/1990 a dispus ca după rămânerea definitivă a hotărârii să fie comunicată Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sibiu.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Conform art. 192 al. 3.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate au fost lăsate în sarcina statului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că starea de fapt a fost corect stabilită, așa cum a reieșit din probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești.

Din raportul de expertiză efectuată în cauză coroborat cu celelalte înscrisuri la care prima instanță a făcut referire pe larg reiese că cei doi inculpați, de conivență, au acționat de maniera că au scos fără drept o serie de bunuri din patrimoniul societății, după ce aceasta nu a mai funcționat. Mai mult decât atât o parte din aceste bunuri au fost trecute în patrimoniul altor societăți, una din acestea fiind a inculpatului.

Față de acestea încadrarea dată faptelor inculpaților în infracțiunea prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 este corectă.

Cât privește infracțiunea de evaziune fiscală, în cauză este dovedit că cei doi inculpați au înregistrat în evidența contabilă a SC. SRL Mediaș opt facturi false despre care se susține că ar fi fost emise de SC. SRL Rușii Din probele administrate a reieșit că această societate nu este emitenta facturilor. Prin constatarea tehnico-științifică s-a stabilit că acestea au fost scrise de o singură persoană, care nu a fost identificată, dar în nici un caz nu au fost scrise de reprezentații SC. SRL, numiții, sau. Valoarea facturilor false era de 1.190.000 lei, iar TVA-ul aferent în sumă de 261.376 lei, nu a fost plătit statului.

S-a apreciat că încadrarea juridică de evaziune fiscală dată faptelor celor doi inculpați este corectă, după cum în mod corect s-a făcut și aplicarea în timp a prevederilor legale succesive ce reglementează materia.

Uzul de fals este, de asemenea, bine reținut existând în concurs real cu evaziunea fiscală.

S-a constatat că instanța de fond a greșit însă când a reținut ca fiind săvârșită distinct infracțiunea de efectuare cu știință de înregistrări inexacte în contabilitate, prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 290.pen. În acest fel s-a ignorat Decizia nr. 4/2008 a Secțiilor Unite a Înaltei Curți de Casație și justiție, care a statuat că această faptă este cuprinsă în conținutul constitutive al laturii obiective a infracțiunii de evaziune fiscală. Or, conform art. 414²alin. 3.pr.pen. o astfel de decizie este obligatorie.

În același timp au fost restrânse și conținuturile pedepselor accesorii în sensul că în cazul ambilor inculpați se va înlătura de la prevederile art. 71.pen. dispozițiile art. 64 lit. a teza I pen. pentru că interzicerea și a celorlalte drepturi apare ca o măsură excesivă în raport cu infracțiunile comise.

În aceste împrejurări și pentru aceste considerente, apelurile inculpaților au fost considerate fondate.

Apelul Parchetului, de asemenea, a fost considerat fondat pentru că, celor doi inculpați nu li s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. Atât Legea nr. 87/1994, în vigoare la data comiterii infracțiunii de evaziune fiscală, cât și legea ulterioară mai favorabilă, Legea nr. 241/2005 prevăd pentru această infracțiune pe lângă pedeapsa principală a închisorii și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

În conformitate cu art. 65 alin. 2.pen. aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă.

Așa fiind, având în vedere și prevederile art. 379 alin. 2 lit. a pr.pen. au fost admise apelurile declarate în cauză și a fost desființată în parte sentința atacată.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termenul legal, inculpații și, solicitând adoptarea unei soluții de achitare, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina lor.

În expunerea motivelor de recurs, inculpații au relevat în esență următoarele:

- în mod nelegal instanța de apel a ignorat cele peste 900 înscrisuri depuse în apărare, ceea ce echivalează cu o încălcare a dreptului la apărare și la un proces echitabil, garantat de Constituție și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

- lichidatorul judiciar Consult al părții vătămate nu a avut și nu are calitatea de a reprezenta partea vătămată, deoarece nu s-a depus la Oficiul Registrului Comerțului actul de numire al lichidatorului, iar numirea acestuia nu a fost făcută de toți asociații și nici de instanța de judecată.

- în mod greșit instanțele au reținut că factura nr. -/03.04.2005 a fost întocmită în scopul unei tranzacții comerciale, întrucât prin emiterea acesteia s-a urmărit îndeplinirea obligației legale a administratorului de a gestiona corespunzător patrimoniul După evacuarea societății din spațiul aparținând Romania, mijloacele fixe achiziționate pentru dotarea fabricii au rămas în imobil, motiv pentru care, urmare refuzului nejustificat al reprezentanților societății de a restitui bunurile sau de a achita contravaloarea lor, a fost emisă factura în discuție.

- cu privire la înstrăinarea bunurilor către s-a invocat faptul că martorul nu a avut nici o calitate în firmă, iar împrejurarea că societatea nu a avut activitate a fost justificată prin prisma lipsei unei linii complete de producție.

- recurentul a susținut că nu a administrat în fapt societatea, ci doar a semnat unele acte contabile întocmite și puse la dispoziția sa de către inculpatul.

- cu privire la casarea unor mijloace fixe și obiecte de inventar, s-a susținut că administratorul unei societăți comerciale are numai obligația de a numi comisia de inventariere a patrimoniului societății, iar obligația de a înregistra în contabilitate procesul verbal întocmit de comisia de inventariere revine contabilului societății, astfel că nu poate fi reținută în sarcina lor infracțiunea prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991.

- cu privire la facturile emise de Rușii, s-a arătat că nu puteau cunoaște împrejurarea că acestea erau false, iar instanța de apel nu a fost în măsură să indice probele pe care și-a bazat acuzația, atunci când a concluzionat că au înregistrat în contabilitate facturile, știind că sunt false, pentru a justifica unele cheltuieli nereale.

În drept au fost invocate prevederile art. 385 ind. 1, art. 385 ind. 6, art. 385 ind. 9 pct. 9, 10, 13 și 18.pr.pen.

Examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate, dar și prin raportare la prevederile art. 385 ind. 9 al. 3.pr.pen. Curtea constată următoarele:

Infracțiunea de folosire cu rea - credință a bunurilor societății într-un scop contrar intereselor acesteia, prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, pentru care au fost trimiși în judecată, respectiv condamnați recurenții inculpați și se circumscrie următoarelor acte materiale:

- emiterea facturii fiscale nr. -/03.04.2005 către Romania L. prin care au fost facturate în favoarea acestei societăți mijloace fixe în valoare de 2.859.682.316 lei vechi;

- emiterea facturii fiscale nr. -/06.04.2005 către, prin care au fost vândute mijloace fixe și obiecte de inventar aparținând, în valoare de 506.756.289 lei vechi, act material pentru care a fost extinsă acțiunea penală față de ambii inculpați de către instanța de fond;

- casarea unor mijloace fixe și obiecte de inventar, conform procesului verbal încheiat la data de 30.04.2005, bunuri care nu erau amortizate la data respectivă și pe cale de consecință nu puteau fi casate.

Potrivit art. 317.pr.pen. judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței, iar în caz de extindere a procesului penal, la fapta și la persoana la care se referă extinderea.

Raportat la dispozițiile legale arătate și la actele materiale reținute în sarcina inculpaților, nu pot fi primite susținerile acestora, în sensul că instanța de apel a ignorat înscrisurile depuse în apărare(peste 900), în condițiile în care acestea nu vizau direct faptele deduse judecății, ci priveau în general activitatea de administrare a, respectiv litigiile apărute între inculpați și acționarul majoritar al societății.

Nu se poate reține astfel o încălcare a dreptului la apărare al inculpaților, cu atât mai mult cu cât sus-numiții nu s-au prezentat în fața primei instanțe, deși au fost legal citați, iar în fața instanței de apel nu au solicitat alte probe care să fie de natură a combate acuzațiile aduse.

Litigiul dedus judecății este unul penal, circumscris limitelor arătate de art. 317.pr.pen. astfel că aspectele relevate de inculpați, privind activitatea acționarului majoritar sau a Romania, în măsura în care nu interesează direct actele materiale descrise mai sus, nu pot fi supuse cenzurii în prezenta cauză.

Nu pot fi primite nici aprecierile făcute cu privire la lipsa calității de reprezentant a lichidatorului Consult, din verificarea actelor comunicate instanței de apel d e Oficiul Registrului Comerțului Sibiu rezultând că au fost efectuate mențiunile corespunzătoare cu privire la numirea acestuia.

Este întemeiată însă critica formulată de inculpați în legătură cu factura fiscală nr. -/03.04.2005 emisă de către în favoarea Romania

Se constată că în urma evacuării din spațiul aparținând Romania, mijloacele fixe rămase în incintă au fost facturate de inculpați în favoarea ultimei societăți, fără a exista un acord de voință cu privire la înstrăinarea acestor bunuri, fără ca operațiunea să fie reflectată în contabilitatea Romania și fără a exista o operațiune comercială reală care să fie reflectată în factura menționată.

Aceste aspecte nu au fost contestate, au fost reținute de altfel și de primele instanțe, însă în mod greșit s-a apreciat că factura emisă de inculpați are aptitudinea de a produce consecințe juridice în ceea ce privește patrimoniul

Nici un moment societatea în favoarea căreia au fost facturate bunurile nu și-a manifestat intenția de a le achiziționa, nu a acceptat preluarea lor, iar factura emisă în condițiile menționate nu a putut determina ieșirea bunurilor din patrimoniul societății emitente, nefiind realizat acordul de voință specific înstrăinării bunurilor prin vânzare.

Mai mult, societatea beneficiară nu poate fi obligată să achite contravaloarea acelor bunuri, factura menționată nefiind aptă să producă efecte juridice, în lipsa existenței acordului de voință al părților implicate.

Pe cale de consecință, nu se poate reține că prin emiterea facturii fiscale nr. -/03.04.2005 inculpații au cauzat un prejudiciu societății pe care o administrau, bunurile rămânând în patrimoniul societății, factura emisă în condițiile menționate fiind lipsită de consecințe juridice.

Sub acest aspect, recursul inculpaților este admisibil, deoarece înlăturarea unui act material din conținutul infracțiunii prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 determină o reevaluare a sancțiunii aplicate pentru infracțiunea menționată, prin prisma criteriilor generale statuate de art. 72.pen. precum și o recalculare a prejudiciului cauzat părții civile Mediaș, prin înlăturarea contravalorii facturii menționate.

Cu privire la celelalte acte materiale ce realizează conținutul infracțiunii prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, Curtea constată că starea de fapt a fost corect reținută de primele instanțe.

Din probele administrate a rezultat cu certitudine că în urma vânzării unor mijloace fixe și obiecte de inventar aparținând către Frata, în valoare de 506.756.289 lei, inculpații au urmărit scoaterea acestora din patrimoniul societății pe care o administrau, în detrimentul intereselor acesteia.

Din depoziția martorului, coroborată cu informațiile comunicate de bănci referitoare la tranzacțiile efectuate de, a reieșit că nu a fost încasat nici un preț pentru bunurile menționate.

Mai mult, la scurt timp de la facturarea și recepționarea bunurilor, martorul și-a cedat, gratuit, părțile sociale deținute în societatea cumpărătoare în favoarea soției inculpatului.

Având în vedere operațiunile descrise, este întemeiată concluzia primelor instanțe, care au apreciat că prin emiterea facturii în discuție, s-a urmărit crearea unei aparențe de legalitate cu privire la scoaterea bunurilor din patrimoniul societății, în dauna intereselor acesteia și în interesul inculpatului.

Rezultă așadar, în mod evident, intenția inculpaților de a frauda interesele societății pe care o administrau, în special în contextul în care, la data respectivă, apăruseră o serie de neînțelegeri cu acționarul majoritar.

Nici criticile referitoare la procesul verbal de casare întocmit la data de 30.04.2005 nu pot fi primite.

În același context și în executarea aceleiași rezoluții infracționale, inculpații, în calitate de membri ai comisiei de inventar, au dispus casarea unor mijloace fixe și obiecte de inventar care, potrivit legii, nu erau amortizate la data respectivă și pe cale de consecință nu puteau fi casate, fiind cauzat societății un prejudiciu de 570.826.683 lei vechi, respectiv de 741.650.972 lei vechi, conform expertizei contabile efectuate în cauză.

Apărările referitoare la persona care, potrivit legii, avea obligația de a înregistra în contabilitate procesul verbal întocmit de comisia de inventariere sunt lipsite de relevanță, deoarece prin acțiunile lor, inculpații au urmărit, în mod cert, devalizarea patrimoniului, faptele lor întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 272 pct.2 din Legea nr. 31/1990.

Nici criticile referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală nu sunt susținute de probele administrate în cauză.

Din depozițiile martorilor audiați a rezultat că amenajarea spațiului destinat prelucrării laptelui a fost realizată cu ajutorul angajaților, fiind efectuate anumite lucrări și de către firma Mediaș.

Cele 8 facturi fiscale pretins emise de Rușii pentru justificarea unor cheltuieli de amenajare a spațiului, în valoare totală de 1.190.000 lei, înregistrate în contabilitatea s-au dovedit a fi false.

Numita, cea care apare menționată pe contractul de prestări servicii în calitate de reprezentant al Rușii, a declarat că nu a avut nici un fel de raporturi cu societatea inculpaților, iar societatea sa nu se ocupă de construcții, ci de material lemnos; mai mult, semnăturile de pe contract și facturi, respectiv de pe devizul general de recapitulație și de pe procesele verbale de recepție calitativă și cantitativă nu îi aparțin, aspect relevat de raportul de expertiză criminalistică întocmit în cauză.

Or, inculpații nu se pot prevala de faptul că nu au cunoscut împrejurarea că facturile menționate, înregistrate în contabilitate, sunt false, în condițiile în care s-a dovedit că nu au contractat cu persoana indicată drept reprezentant al Rușii, și nici faptic nu au fost efectuate lucrări de amenajare de către societatea menționată.

În contextul menționat, este evident că inculpații au procedat la înregistrarea în contabilitate a unor cheltuieli nereale, fiind cauzat bugetului statului un prejudiciu de 261.376 lei ca urmare a neîncasării TVA-ului aferent, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994.

Nu pot fi primite nici apărările inculpatului, referitoare la modalitatea superficială în care s-a implicat în administrarea societății.

În calitatea sa de administrator, actele încheiate de acesta au angajat societatea comercială, inculpatului revenindu-i răspunderea pentru ceea ce a semnat, fără a se putea prevala ulterior de necunoașterea actelor efectuate.

Pentru toate considerentele expuse, constatând nefondate celelalte critici aduse de inculpați hotărârilor atacate și reținând ca întemeiată doar critica referitoare la emiterea facturii nr. -/03.04.2005, în baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d pr.pen. Curtea va admite recursurile declarate în cauză de inculpații și, va casa decizia penală atacată, precum și sentința penală nr. 174/13.06.2008 a Judecătoriei Mediaș, sub aspectul laturii penale a cauzei, numai în ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpaților pentru infracțiunea prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 și sub aspectul laturii civile, numai în ceea ce privește cuantumul prejudiciului, și procedând la rejudecare în aceste limite:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale aplicată fiecărui inculpat în pedepsele componente de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale; 2 ani închisoare pentru infracțiunea de folosire cu rea credință a bunurilor societății într-un scop contrar intereselor acesteia, prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 și 10 luni închisoare pentru infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 291.pen.

Va reduce pedeapsa aplicată fiecărui inculpat pentru infracțiunea prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 de la 2 ani închisoare la 1 an și 10 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b pen. va contopi pedepsele stabilite în sarcina fiecărui inculpat în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b pen. pe o durată de 2 ani.

Va înlătură obligarea inculpaților la plata sumei de 285.968,23 lei( reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. -/03.04.2005) în favoarea părții civile Mediaș prin lichidator judiciar Consult B, urmând ca inculpații să achite în solidar, în favoarea acestei părți civile, suma de 181.923,42 lei.

Va menține în rest dispozițiile hotărârilor atacate.

Cheltuielile judiciare avansate în recurs vor rămâne în sarcina statului.

Pentru aceste motive,

În numele legii

Admite recursurile formulate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 75/20.03.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr-.

Casează decizia penală atacată, precum și sentința penală nr. 174/13.06.2008 a Judecătoriei Mediaș, sub aspectul laturii penale a cauzei, în ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpaților pentru infracțiunea prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 și sub aspectul laturii civile, în ceea ce privește cuantumul prejudiciului, și procedând la rejudecare în aceste limite:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale aplicată fiecărui inculpat în pedepsele componente de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale; 2 ani închisoare pentru infracțiunea de folosire cu rea credință a bunurilor societății într-un scop contrar intereselor acesteia, prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 și 10 luni închisoare pentru infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 291.pen.

Reduce pedeapsa aplicată fiecărui inculpat pentru infracțiunea prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 de la 2 ani închisoare la 1 an și 10 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b pen. contopește pedepsele stabilite în sarcina fiecărui inculpat în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b pen. pe o durată de 2 ani.

Înlătură obligarea inculpaților la plata sumei de 285.968,23 lei în favoarea părții civile Mediaș prin lichidator judiciar Consult B, urmând ca inculpații să achite în solidar, în favoarea acestei părți civile, suma de 181.923,42 lei.

Menține în rest dispozițiile hotărârilor atacate.

Cheltuielile judiciare avansate în recurs rămân în sarcina statului.

Suma de 600 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați, se înaintează din fondurile în contul Baroului de Avocați

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 20 mai 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - -

O- semnează vicepreședintele O- semnează vicepreședintele

Curții de Apel Curții de Apel

Grefier

Red.

Tehnored. LS/2ex/0207.2009

Jud.fond:

Jud.apel:,

Președinte:Monica Farcaș
Judecători:Monica Farcaș, Oana Maria Călian, Alina

Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 336/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 336/2009. Curtea de Apel Alba Iulia