Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 345/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 345/
Ședința publică din data de 12 Iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mirela Sorina Popescu președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
Judecător: - G--
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația în anulare formulată de contestatorul, deținut în Arestul Inspectoratului de Poliție al județului V, împotriva sentinței penale nr. 1349/25.10.2006 a Judecătoriei Rm. V, pronunțată în dosarul nr.1383/2006, definitivă prin decizia penală nr. 48/R/2008 a Curții de APEL PITEȘTI, sentinței penale nr.583/07.04.2006 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr.1143/2005 și a sentinței penale nr. 675/10.03.2005 pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul nr.498/2004, toate rămase definitive.
La apelul nominal, făcut în ședința publică a răspuns contestatorul, în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale de la instanța de fond.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
S-a încuviințat apărătorului ales al contestatorului să ia legătura cu acesta.
Se depune de către apărătorul contestatorului un ordin de plată prezentat și domnului procuror.
Avocat precizează că la termenul de judecată din data de 08 mai 2008 a renunțat la solicitările referitoare la dosarul nr- al Judecătorie
Avocat arată că obiectul cererii este contestație în anulare potrivit disp. art.386 lit.d Cod procedură penală și se referă la sentința penală nr.583/07.04.2006 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr.1143/2005, în apel decizia 207/A, pronunțată în dosarul nr.2884/2007 și în recurs decizia 88/R, pronunțată de Curtea de Apel, sentința penală nr.1349/25.10.2006 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul nr.1383/2006, în apel decizia 153/A/2007 și în recurs decizia nr.48/R, pronunțată în dosarul nr.6844 și sentința penală nr.675/10.03.2005 pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul nr.498/2004, hotărâre rămasă definitivă prin decizia Curții de APEL PITEȘTI.
Avocat și reprezentantul parchetului având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat acordării cuvântului.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Avocat pentru contestatorul având cuvântul, solicită admiterea contestației cum a fost formulată, având în vedere că împotriva contestatorului s-au pronunțat cel puțin trei hotărâri judecătorești care privesc trei condamnări pentru aceleași fapte materiale, cu aceeași încadrare juridică, hotărâri care au intrat în puterea lucrului judecat; desființarea tuturor hotărârilor, admiterea în principiu a acestei căi extraordinare de atac, rejudecarea tuturor cauzelor, reunite, urmând să se pronunțe o singură hotărâre, care să stea la baza examinării riguroase a tuturor actelor din dosarele care au stat la baza pronunțării acestor hotărâri în toate cele trei cicluri procesuale, iar pedeapsa care se va executa să fie pronunțată în baza unei hotărâri legale și temeinice de condamnare, considerând că se impune o apreciere globală a faptelor, cu precizarea că va depune concluzii scrise pentru fiecare motiv invocat.
În nici una din hotărâri nu s-a observat toate celelalte aspecte de nelegalitate, acest lucru întâmplându-se datorită faptului că dosarele au fost soluționate la date diferite.
Inculpatul a dat dovadă de neglijență în a-și apăra drepturile procesuale deși a avut apărători aleși, a considerat că sunt niște fapte minore care nu vor duce la condamnarea sa.
Cu înscrisul depus la dosar la acest termen de judecată a făcut dovada că inculpatul a achitat suma care i se impută că nu a plătit-o și care reprezintă prejudiciul cauzat bugetului de stat.
Normele procedurale impun ca instanța să primească orice dovezi noi, care să convingă instanța să examineze riguros și să observe dacă hotărârile au fost pronunțate corect și să pună lucrurile în ordine.
Inculpatul a avut calitatea unică în toate societățile și un singur patrimoniu, organul fiscal era ce-l care trebuia să aibă în vedere că toate aceste societăți aveau un singur administrator și un singur patrimoniu.
Apreciază că delimitarea faptelor și încadrarea juridică trebuia făcută global și nu raportat la prejudiciu.
Reprezentantul parchetului având cuvântul pune concluzii de respingere a contestației ca nefondate, atâta timp cât disp. art.391 nu C.P.P. prevăd instituția admiterii în principiu a contestației în anulare potrivit disp. art.386 lit.d așa C.P.P. cum a fost formulată, cererea formulată excede textului de lege invocat, apreciind că nu se poate formula o cerere de admitere în principiu.
Referitor la celelalte critici în sensul că s-au pronunțat hotărâri de condamnare a inculpatului pe baza unor texte de lege abrogate de Legea nr.241/2005, arată că recurentul inculpat a săvârșit mai multe fapte, precizând că acesta a fost condamnat pentru fapte penale diferite, la data săvârșirii faptei erau în vigoare textele de lege pentru care a fost trimis în judecată.
Atâta timp cât în sarcina inculpatului s-au reținut mai multe acte de evaziune fiscală, de neevidențiere a unor operațiuni contabile, prejudiciind bugetul statului, fiind administrator la cel puțin trei societăți comerciale, acesta a fost condamnat legal pentru fapte penale diferite, în mod corect a fost trimis în judecată pentru fapte de evaziune fiscală; nu este vorba de un singur patrimoniu, fiecare societate comercială are patrimoniu diferit.
Avocat în replică arată că vizavi de aspectele legate de aplicarea legii penale noi, raportat la valoarea prejudiciului nu mai este vorba de o infracțiune ci ar fi vorba de o contravenție; din acest punct de vedere trebuia să se pună în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei și eventual definirea faptei potrivit noii încadrări.
Contestatorul având ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/13 alin. ultim Cod procedură arată că achiesează la concluziile apărătorului ales, iar cu privire la patrimoniul așa cum susține domnul procuror, apreciază că patrimoniu este cu ceea ce vii de acasă într-o firmă și nu societatea este investită cu patrimoniul respectiv.
CURTEA
Deliberând, constată:
La data de 4.02.2008, numitul a formulat contestație în anulare împotriva sentinței penale nr.1349/2006 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, definitivă prin decizia penală nr.48/R/2008 a Curții de APEL PITEȘTI, arătând că se află în executarea unei pedepse privative de libertate aplicată prin aceste hotărâri însă pentru aceeași stare de fapt a fost condamnat și prin sentința penală nr.583/2006 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, aceleași fapte stând și la baza inculpării sale în dosarul penal nr- al Judecătoriei Oradea. Temeiul de drept al contestației în anulare formulate l-au constituit dispozițiile art.386 lit.d) din Codul d e procedură penală care reglementează situația în care " împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă".
Judecătoria Râmnicu Vâlcea, instanța inițial sesizată cu contestația în anulare, ce formează obiectul prezentei cauze a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de APEL PITEȘTI, cu motivarea că ultima hotărâre de condamnare și anume sentința penală nr.1349/2006 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea a rămas definitivă la Curtea de APEL PITEȘTI prin decizia penală nr.48/R/2008.
Examinând contestația în anulare formulată, curtea constată că:
La data de 4 februarie 2008, a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art.386 lit.d din Codul d e procedură penală împotriva sentinței penale nr.349 din 25 octombrie 23006 pronunțată în dosarul penal nr.1383/2006 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea motivând că pentru aceeași stare de fapt pentru care a fost condamnat la pedeapsa pe care o execută în prezent, a fost condamnat și prin sentința penală nr.583/2006 a Judecătoriei Rîmnicu Mai arată contestatorul că aceeași stare de fapt a stat și la baza inculpării sale în dosarul penal nr- al Judecătoriei Oradea, dosar ce solicită a fi atașat.
La termenul de judecată din data de 8 mai 2008, contestatorul, prin apărătorul ales susținut că renunță la solicitarea privind atașarea dosarului penal nr- al Judecătoriei Oradea și că obiectul contestației în anulare se referă la sentințele penale nr.583 din 7 aprilie 2006 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea; nr.1349 din 25 octombrie 2006 pronunțată tot de Judecătoria Râmnicu Vâlcea și nr.675 din 10 martie 2005 pronunțată de Judecătoria Pitești.
Din examinarea hotărârilor judecătorești susmenționate rezultă următoarele:
Prin sentința penală nr.675 din 10 martie 2005 pronunțată de Judecătoria Pitești, inculpatul - contestatorul din prezenta cauză - a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. și ped. de art.26 Cod penal rap.la art.13 din Legea nr.87/1994 cu aplic.art.13 Cod penal și la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. și ped. de art.291 din Codul penal.
În baza art.33, 34 din Codul penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare la care s- adăugat un spor de 2 luni, în total 1 an și 8 luni închisoare în condițiile art.86/1 din Codul penal.
În ce privește latura civilă a cauzei, în baza art.14 și art.346 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat în solidar cu inculpatul să achite suma de 2.071.678.238 lei, despăgubiri civile către partea civilă
În baza art.14 alin.3 lit.a și art.348 Cod procedură penală s-au anulat facturile false având seriile nr.- - -, nr.-, -, - și --- și chitanțele aferente acestor facturi.
În motivarea hotărârii, s-a reținut în esență că, în perioada 1.02.2003 - 21.04.2003, în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul, inculpatul a comercializat cereale în numele " " SRL, fără ca să evidențieze prin acte contabile sau alte documente legale veniturile și cheltuielile realizate, prejudiciind în acest fel bugetul de stat cu suma de 2.153.960.470 lei și a prezentat Gărzii Financiare A și organelor de poliție, facturi și chitanțe fiscale false în vederea producerii de consecințe juridice, pentru a justifica cumpărarea cerealelor de la o firmă din
Prin decizia penală nr.182 din 17 mai 2005, Tribunalul Argeșa admis apelul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice A și a desființat în parte sentința în sensul că a obligat în solidar pe inculpații și și la plata dobânzilor de întârziere și a penalităților de întârziere, aferente prejudiciului în sumă de 1.659.315.122 lei, calculate de la data pronunțării sentinței până la achitarea integrală a prejudiciului.
S-au menținut în rest dispozițiile sentinței, iar apelurile declarate de inculpații și au fost respinse ca nefondate.
Curtea de APEL PITEȘTI, prin decizia penală nr.506/R/8 noiembrie 2005 a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, de inculpatul și de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice A, împotriva deciziei penale nr.182 din 17 mai 2005 pronunțată de Tribunalul Argeș, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de apel, respectiv, Tribunalul Argeș.
S-a motivat în considerentele deciziei că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra apelului declarat de partea responsabilă civilmente, în cauză fiind astfel incident cazul de casare prev.de art.385/9 pct.10 din Codul d e procedură penală.
După rejudecarea cauzei, Tribunalul Argeș, prin decizia penală nr.308 din 5 octombrie 2008 a admis apelul declarat de Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, a desființat în parte sentința penală nr.675/2005 și a obligat pe inculpați în solidar, în solidar și cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile în cuantumul stabilit de prima instanță, precum și la plata dobânzilor și a penalităților de întârziere începând cu data pronunțării sentinței și până la achitarea debitului.
Apelurile declarate de inculpații, și de partea responsabilă civilmente au fost respins ca nefondate.
Prin decizia penală nr.91/R din 8 februarie 2007, Curtea de APEL PITEȘTIa respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul, sentința penală nr.675/2005 rămânând definitivă.
Prin sentința penală nr.1349 din 25 octombrie 2006 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, inculpatul a fost condamnat la 5 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a-c) din Codul penal pe o perioadă de 7 ani pentru săvârșirea infr. prev, și ped. de art.13 din Legea nr.87/1994 cu aplic.art.41 alin.2 din Codul penal și la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infr.prev.și ped. de art.290 din Codul penal cu aplic.art.41 alin.2 din Codul penal.
S-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare în condițiile art.57, 71 din Codul penal, pedeapsă la care s- adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a-c) din Codul penal pe o perioadă de 7 ani.
Sub aspectul laturii civile a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală: 604.968 RON, reprezentând TVA; 44.868 RON - impozit pe venit; 20.521 RON - impozit pe profit, sume la care se adaugă majorări, penalități și dobânzi de la data datorării acestora și până la data plății efective.
A mai fost obligat inculpatul în solidar cu inculpatul în solidar și cu partea responsabilă civilmente " " SRL să plătească părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală: 269.881 RON - TVA și 330.593 RON - impozit pe profit, sume la care se adaugă majorări, penalități și dobânzi de la data datorării acestora și până la data plății efective.
În considerentele sentinței s-a reținut că în cursul anului 2002, inculpatul, în calitate de administrator al " " SRL Râmnicu V ( societate a cărei denumire inițială a fost " " ), urmărind obținerea unor sume de bani prin prejudicierea bugetului de stat, a livrat cantități mari de cereale unor unități de panificație din județele V, B, Sibiu, etc.
Pentru achiziționarea cerealelor ( și porumb), inculpatul a contactat mai multe persoane ce desfășurau activități independente de comerț cu cereale ca persoane fizice și asociații familiale, conform nr.54/1990 și care nu aveau obligația să întocmească facturi fiscale sau chitanțe la livrarea mărfii, ci doar borderouri de achiziție în momentul cumpărării cerealelor.
Aceste persoane cumpărau cereale din diferite târguri din țară și, la indicațiile inculpatului, le transportau la destinațiile recomandate de el, în general la mori de panificații, de cele mai multe ori, transporturile fiind însoțite chiar de către inculpat.
Facturarea produselor către beneficiari se făcea de către inculpat în numele " " SRL Râmnicu V, facturile fiind întocmite personal de către acesta fără ca între "" SRL și transportatori să se încheie vreun document de livrare a mărfii sau de plată a prețului, iar plata cerealelor de către morile de panificație către " " SRL se efectua prin ordine de plată, sumele de bani fiind ridicate ulterior de către .
Inculpatul a achiziționat marfa de la persoane fizice și asociații familiale care nu sunt plătitori de TVA, fără a întocmi vreun document real în acest sens, după care factura marfa direct pe societatea sa, încasând apoi pe bază de borderouri de achiziție false, întocmite de el și completate cu numele persoanelor fizice fictive sumele virate de către clienții " " SRL. Prin acest mod de operare, inculpatul a dedus ilegal aferentă tranzacțiilor efectuate, fără a justifica pe bază de documente reale proveniența mărfurilor achiziționate, taxa pe valoare adăugată dedusă nemaifiind achitată către bugetul de stat. De asemenea, inculpatul nu a înregistrat în contabilitatea societății operațiile de comerț consemnate în documentele justificative, diminuând astfel baza de impozitare și sustrăgându-se implicit de la plata impozitelor pe profit și pe venit, legal datorate.
Pentru a împiedica verificările financiar-contabile, inculpatul a refuzat să pună la dispoziția organelor de control documentele contabile ale SC "" SRL și începând cu luna iulie 2002, societatea nu a mai desfășurat activitate cu toate că acesta a continuat să achiziționeze formulare tipizate cu regim special până în luna ianuarie 2003.
Începând din anul 2001, evidența contabilă a " " SRL, înființată de inculpatul în anul 1996, a fost ținută de inculpatul, moment din care la inițiativa celui din urmă, obiectul de activitate al societății a fost întregit și cu comerțul cu ridica al produselor agricole.
Potrivit înțelegerii prealabile, inculpatul a achiziționat cereale de la diverse persoane fizice - neplătitoare de TVA, fără a întocmi documentele necesare, ulterior, marfa achiziționată fiind transportată și vândută la mori de panificație din țară, în baza unor facturi false procurate și întocmite de către.
Sumele rezultate prin deducerea ilegală a TVA au fost împărțite între cei doi inculpați.
Prin decizia penală nr.153/A/26 septembrie 2007, Tribunalul Vâlceaa respins ca nefondate apelurile declarate de cei doi inculpați, iar prin decizia penală nr.48/R/24 ianuarie 2008, Curtea de APEL PITEȘTIa respins recursurile formulate de inculpați, sentința penală nr.1349/25 octombrie 2006 rămânând definitivă.
Prin sentința penală nr.583 din 7 aprilie 2006 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul penal nr.1143/2005, în baza art.334 Cod procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prev.de art.31 alin.2 rap.la art.13 din Legea nr.87/1994 cu aplic.art.41 alin.2 din Codul penal în infracțiunea prev.de art.13 din Legea nr.87/1994 cu aplic.art.41 alin.2 din Codul penal și din infracțiunea prev.de art.31 rap.la art.290 din Codul penal cu aplic.art.41 alin.2 din Codul penal în infracțiunea prev.de art.290 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 din Codul penal.
În baza art.13 din Legea nr.87/1994 cu aplic.art.41 alin.2 și art.13 din Codul penal a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a și b) din Codul penal pe o durată de 2 ani.
În baza art.37 din Legea nr.82/1991 combinat cu art.289 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 din Codul penal, inculpatul a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.290 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, inculpatul a fost condamnat la 1 ( un an ) închisoare, iar în baza art.292 Cod penal a fost condamnat la 4 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a), art.34 lit.b) și art.35 Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare în condițiile art.86/1 din Codul penal și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a) și b) din Codul penal.
A fost obligat inculpatul să plătească 1.833.608.260 lei ROL plus dobânzi și penalități de întârziere până la data plății efective către partea civilă Ministerul Finanțelor prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și s-a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă față de partea responsabilă civilmente & SRL, prin lichidator judiciar SRL Râmnicu
În considerentele sentinței s-a reținut că în perioada noiembrie 2002 - februarie 2003, " & " SRL reprezentată de inculpatul a achiziționat produse agricole comercializate apoi către diferite firme din țară, documentația necesară fiind întocmită de către inculpat, care se folosea de regulă de aceleași persoane pentru transportul mărfurilor livrate beneficiarilor.
Urmare unui control efectuat de către V, confirmat de raportul de expertiză întocmit în cauză a rezultat că a existat sustragere de la plata impozitului pe venit în sumă de 59.639.890 lei, precum și a impozitului pe profit în cuantum de 567.452.500 lei, obligațiile fiscale neachitate, ridicându-se la suma de 1.833.608.260 lei.
S-a constatat că în evidența contabilă a societății nu s-au înregistrat toate facturile emise către clienți și s-a omis a se înregistra sumele de bani încasate, fiind contabilizate facturi în valoare de numai 4.716.154.260 lei față de totalul facturilor emise de societate în valoare de 7.556.597.870 lei, constatându-se totodată, că în contabilitate nu s-a înregistrat suma de 49.622.428 lei, reprezentând încasări de la "" SRL, precum și suma de 300.000.000 lei de la " " SRL care a fost predată martorului, fără documente justificative, aceeași situație existând și în cazul sumei de 78.000.000 lei primită de la "Agricola " SRL, ca și a contravalorii stocului de marfă, respectiv, 2035 kg srot soia aprovizionat cu suma de 15.262.500 lei, la data de 31.01.2003.
De asemenea, în perioada 1.02.2003 - 28.02.2003 inculpatul a derulat operațiuni prin casieria societății fără a folosi documente justificative care să demonstreze depunerea numerarului, ridicarea acestuia și utilizarea sa în scopul desfășurării de activități economice. Pentru a justifica ridicarea de numerar din unitățile bancare, inculpatul completat cu date ce nu corespundeau adevărului mai multe borderouri de achiziție, determinând și pe sau să le semneze, fără ca acestea să cunoască nerealitatea mențiunilor din cuprinsul lor.
În fine, s-a reținut că inculpatul, deși a derulat numeroase operațiuni comerciale în numele societății a depus la Administrația Finanțelor Publice Râmnicu Vod eclarație potrivit căreia." & " SRL nu a desfășurat activitate de la data înființării și până la data de 31 decembrie 2002.
Prin decizia penală nr.207/A din 20 septembrie 2006 Tribunalul Vâlceaa respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, iar prin decizia penală nr.88/R din 8 februarie 2007, Curtea de APEL PITEȘTIa respins recursul formulat de inculpat împotriva deciziei tribunalului.
Susținerea contestatorului prin apărătorul ales în sensul că în cauză sunt incidente dispozițiile art.386 lit.d) din Codul d e procedură penală nu este fondată.
Potrivit textului de lege susmenționat, împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare " când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă". Reglementarea acestui caz de contestație la care se poate ajunge când au fost încălcate dispozițiile privind autoritatea de lucru judecat a condus la instituirea unui remediu procesual prin care partea interesată obține restabilirea legalității încălcate prin nesocotirea principiului non bis in idem.
Pentru existența cazului de contestație în anulare prevăzut de art.386 lit.d) din Codul d e procedură penală este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții și anume: să existe o hotărâre penală definitivă și să existe identitate de obiect și persoană, adică în cadrul celei de-a doua judecăți să fi fost inculpată aceeași persoană care a mai fost judecată, iar obiectul cauzei să-l constituie aceleași fapte pentru care inculpatul a fost judecat.
Din examinarea hotărârilor penale la care face referire contestatorul rezultă că situația de fapt reținută în considerentele acestora de către instanțele de fond, menținută de instanțele de apel și recurs este diferită și, în consecință, faptele penale pentru săvârșirea cărora a fost condamnat nu sunt identice.
Este ușor de observat că: infracțiunile de evaziune fiscală și de fals în înscrisuri sub semnătură privată pentru comiterea cărora contestatorul
a fost condamnat prin sentința penală nr.675 din 10 martie 2005 pronunțată de Judecătoria Pitești, au fost săvârșite de acesta în numele " " SRL, prejudiciul cauzat statului fiind în sumă de 2.153.960 lei; infracțiunile de evaziune fiscală și de uz de fals pentru care contestatorul a fost condamnat prin sentința penală nr.1349 din 25 octombrie 2006 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea au fost comise de
acesta în calitate de administrator al " " SRL Râmnicu V și
respectiv, de contabil al "" SRL, societate al cărei administrator a fost, prejudiciul cauzat bugetului de stat fiind cel menționat în considerentele sentinței, iar infracțiunile de evaziune fiscală, de fals intelectual și de uz de fals reținute în sarcina contestatorului prin sentința penală nr.583 din 7 aprilie 2006 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea au fost comise de acesta în calitate de reprezentant al " & " SRL Râmnicu V, prejudiciul cauzat bugetului de stat fiind în sumă de 1.833.608.260 lei ROL.
Prin urmare, nefiind vorba de hotărâri judecătorești definitive pronunțate pentru aceeași faptă, cerință esențială prevăzută de art.386 lit.d) din Codul d e procedură penală, contestația în anulare formulată se privește ca nefondată și se va respinge ca atare.
Nici susținerea apărătorului contestatorului potrivit căreia acesta a fost condamnat în baza unor texte de lege abrogate nu este întemeiată.
Contestatorul a comis mai multe infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată și condamnat definitiv în baza textelor de lege în vigoare la data respectivă.
Abrogarea Legii nr.87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale prin Legea nr.24 din 15 iulie 2005 nu a dus la dezincriminarea infracțiunii prevăzute de art.13 reținută în sarcina contestatorului; dimpotrivă această infracțiune se regăsește incriminată în art.9 din Legea nr.241/2005.
În ce privește ordinul de plată pentru suma de 43.654.682 lei ROL depus de apărătorul ales al contestatorului cu ocazia soluționării contestației în anulare acesta poate fi eventual valorificat în calea extraordinară de atac a revizuirii, neavând relevanță în prezenta cauză.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul, în prezent aflat în Arestul
Obligă contestatorul să plătească 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehn.
2 ex.
27 iunie 2008.
Președinte:Mirela Sorina PopescuJudecători:Mirela Sorina Popescu, Corina Voicu
