Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 37/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.37/R/2010
Ședința publică din 20 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Boer JUDECĂTOR 2: Iuliana Moldovan Monica Rodina
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin PROCUROR:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj și de DGFP S împotriva deciziei penale nr.100 din 04 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosar nr-, privind pe inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av., din Baroul Sălaj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul și părțile civile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av., care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial pentru studierea dosarului și prezența la două termene de judecată.
Reprezentanta Parchetului solicită, având în vedere soluția din apel și lipsa inculpatului, amânarea cauzei și citarea acestuia pentru a se prezenta în vederea audierii.
Apărătorul inculpatului arată că ar fi utilă prezența inculpatului, dar acesta are reședința în Spania de 3 ani, având contract de muncă, astfel că șansele de prezentare la instanță sunt reduse. Întrebat fiind, arată că inculpatul locuiește în Spania la adresa pe care a avut-o și în faza de urmărire penală.
Deliberând, instanța respinge cererea de amânare a judecării cauzei formulată de reprezentanta Parchetului și nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond. În mod corect s-a dispus condamnarea inculpatului de prima instanță, nefiind întrunite condițiile prevăzute de lege pentru înlocuirea răspunderii penale. Soluția primei instanțe se bazează pe o analiză suficientă a probațiunii administrate, în mod corect fiind reținută vinovăția inculpatului, iar pedeapsa a fost stabilită în mod corespunzător. Cu privire la latura civilă a cauzei, și aceasta a fost soluționată în mod corect. Referitor la penalitățile de întârziere, solicită admiterea recursului declarat de DGFP Nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru citarea inculpatului din Spania, deoarece acesta nu a comunicat adresa de reședință la dosar și a beneficiat de asistență juridică.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea celor două recursuri ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate. Într-adevăr, hotărârea atacată nu este motivată corect în drept, însă este legală și temeinică. S-a dispus încetarea procesului penal pe considerentul că sunt îndeplinite condițiile legale pentru înlocuirea răspunderii penale, prev.de art.90 pen. Aceste condiții nu sunt îndeplinite. S-a solicitat încetarea procesului penal în baza art.10 lit.b/1 și e pr.pen. rap.la art.10 alin.1 teza finală din Legea 241/2005. Cu privire la fondul cauzei, rezultă din probe că prejudiciul cauzat statului s-a datorat unei gestionări deficitare din punct de vedere contabil a societății la care inculpatul a fost administrator. Prin urmare, inculpatul s-a obligat să plătească prejudiciul cauzat. În acest sens, a solicitat procurorului efectuarea unei expertize contabile pentru a se stabili exact prejudiciul cauzat, cererea fiind respinsă. Instanța de fond a admis cererea în probațiune și a dispus efectuarea unei expertize de specialitate, iar inculpatul nu a contestat raportul de expertiză, achitând prejudiciul stabilit de expert. Solicită a se avea în vedere că inculpatul nu s-a prezentat la proces din cauza locului de muncă pe care îl are în Spania și nu din rea-credință. Totodată, nu a achitat prejudiciul mai devreme, deoarece nu avea o certitudine că acesta este real. În momentul în care s-a efectuat expertiza și prejudiciul a fost stabilit, inculpatul l-a achitat imediat. Într-o altă speță, inculpatul trimis în judecată pentru aceeași infracțiune, numai pentru că a achitat prejudiciul în faza de urmărire penală, beneficiază de prevederile art.10 alin.1 teza finală din Legea nr. 241/2005. Inculpatul pe care-l asistă nu a avut posibilitatea să achite prejudiciul în faza de urmărire penală, pentru că s-a respins cererea de efectuare a unei expertize contabile. Cu privire la recursul declarat de DGFP S, arată că din moment ce prejudiciul a fost determinat pentru prima dată, prin mijloace legale de probă la 27 martie 2009, dată la care s-a depus raportul de expertiză la dosar, numai de la acea dată se poate vorbi de penalități, majorări și dobânzi de întârziere. Prin urmare, solicită respingerea ameblor recursuri ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate.
CURTEA
Prin sentința penală nr.226 din 3.07.2009 a Judecătoriei Zalău în baza art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.13 și art.74 alin.1 lit.a), b) și c) Cod penal, a fost condamnat inculpatul -, fiul lui și -, născut la data de 28.09.1981 în localitatea Z, jud.S, cetățean român, studii-12 clase, stagiul militar nesatisfăcut, căsătorit, șofer la societatea din Spania, fără antecedente penale, CNP -, domiciliat în municipiul Z,-, --120,.D,.31, jud.S, în prezent domiciliat în Spania, de, 09018, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.
În baza art.71 Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.9 alin.1 lit.b) din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.13 și art.74 alin.1 lit.a), b) și c) Cod penal, a fost condamant inculpatul - la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracțiunii de omisiune a evidențierii în actele contabile a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.
În baza art.71 Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.33 lit.a) Cod penal, raportat la art.34 alin.1 lit.b) Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, și anume pe cea de 1 (un) an închisoare.
În baza art.71 Cod penal, i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art.359 proc.pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii i-a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.
În baza art.14 proc.pen. raportat la art.346 proc.pen. și art.998 Cod civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, fiind obligat inculpatul la plata sumei de 37.152 lei, reprezentând dobânzi, majorări și penalități de întârziere până la data de 21.01.2009, sumă actualizată la data executării integrale a obligației bugetare.
În baza art.191 alin.1 proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul din data de 14.09.2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, din Dosar nr.109/P/2007, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru comiterea în concurs real a infracțiunilor de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.13 Cod penal și omisiune a evidențierii în actele contabile a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, prevăzută de art.9 alin.1 lit.b) din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.13 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.b) Cod penal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Zalău la data de 20.09.2007 sub nr-.
În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că inculpatul, în calitate de administrator și asociat la Z, în perioada ianuarie 2003-decembrie 2005 omis evidențierea în actele contabile a tuturor veniturilor realizate de societate, sustrăgându-se astfel de la plata impozitului pe venitul microîntreprinderii în sumă de 5.257 lei și de la plata TVA în sumă de 52.874 lei. De asemenea, în aceeași perioadă, inculpatul a reținut și nu a vărsat, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, impozitul pe salarii în sumă de 1.607 lei, contribuția de asigurări sociale în sumă de 3.786 lei, contribuția de asigurări pentru șomaj în cuantum de 658 lei și contribuția de sănătate în sumă de 1.716 lei.
Situația de fapt expusă în rechizitoriu a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: declarațiile învinuitului (8-11), proces-verbal încheiat de - S (15-34), documentele-anexă (60-78), adresa Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sălaj privind datele referitoare la. (83-85), adresă emisă de Z privind lista documentelor cu regim special achiziționate de învinuit (87-88).
Prin cererea de constituire de parte civilă depusă în instanță, aflată la fila 127, Direcția Generală a Finanțelor Publice S, în nume propriu și în numele Agenției Naționale de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 111.924 lei, reprezentând debit (65.960 lei), dobânzi (21.189 lei), majorări (18.271 lei) și penalități de întârziere (6504 lei).
Pe parcursul cercetării judecătorești, inculpatul nu s-a prezentat la niciunul din termenele de judecată acordate în cauză, acesta fiind stabilit în străinătate, în Spania, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar de apărătorul său ales (338-350).
La termenul de judecată din data de 20.02.2008, instanța de judecată a dispus efectuarea unui raport de expertiză contabilă pentru inventarierea actelor cu regim special ce emană de la societatea Z și stabilirea prejudiciului real și cert cauzat ca urmare a săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală de către inculpat. În acest sens a fost desemnat expertul, iar raportul de expertiză a fost depus la dosar la termenul de judecată din data de 27.03.2009, la filele 304-318.
Totodată, la fila 275 fost depusă fișa de cazier judiciar a inculpatului.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În cursul lunii ianuarie 2003, inculpatul împreună cu alți trei asociați, și, au înființat, având ca obiect principal de activitate fabricarea pâinii și a produselor proaspete de patiserie. Încă de la înființare, societatea a fost administrată de către inculpatul, acesta fiind cel care a condus și contabilitatea societății.
În luna ianuarie 2003, societatea a deschis un punct de lucru în localitatea, potrivit încheierii Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sălaj nr.55/23.01.2003, punct de lucru ce a funcționat până în luna mai 2003. În această perioadă, inculpatul nu a înregistrat în actele contabile un număr de 51 de facturi, împrejurarea față de care S, prin adresa nr.37056/13.01.2005 a solicitat S efectuarea unei inspecții fiscale generale la această societate.
În acest context, S - Activitatea de Control Fiscal a procedat la realizarea unui control la. pe perioada 01.01.2003-31.12.2005, în baza raportului de inspecție fiscală nr.4215/17.10.2006 constatându-se că inculpatul a înregistrat doar parțial veniturile realizate, a omis să înregistreze în contabilitate toate documentele fiscale achiziționate și utilizate în cursul derulării operațiunilor comerciale și a reținut, dar nu a vărsat, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, sumele reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.
În concret, inculpatul s-a sustras de la plata impozitului pe venitul microîntreprinderii în sumă de 5.257 le, de la plata TVA, în sumă de 52.874 lei, respectiv nu a vărsat în termenul legal impozit pe salarii în sumă de 1.607 lei, contribuția de asigurări sociale în sumă de 3.786 lei, contribuția de asigurări pentru șomaj în cuantum de 658 lei și contribuția de sănătate în sumă de 1.716 lei.
Organele de control au ajuns la aceste concluzii pe baza verificării evidențelor contabile, prin efectuarea de control încrucișat și prin procedura estimării, prevăzută de art.65 alin.1 din nr.OUG92/2003 și art.14 din Legea nr.241/2005.
Prin declarațiile sale date în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut sincer faptele comise, motivând că s-a ajuns la această situație datorită faptului că evidențele nu au fost întocmite de un contabil, respectiv arătând că din dorința de a duce mai departe activitatea societății, care se confrunta cu probleme financiare, a hotărât să nu declare și să nu plătească obligațiile fiscale față de stat. În acest sens sunt declarațiile sale de la filele 8-10 și 11.
Situația de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite de probele administrate în cauză, declarațiile inculpatului de recunoaștere a săvârșirii faptei date în cursul urmăririi penale coroborându-se cu raportul de inspecție fiscală întocmit și cu concluziile raportului de expertiză contabilă.
În drept, fapta inculpatului, în calitate de administrator și asociat la Z, de a omite în perioada ianuarie 2003-decembrie 2005 evidențierea în actele contabile a tuturor veniturilor realizate de societate, sustrăgându-se astfel de la plata impozitului pe venitul microîntreprinderii în sumă de 5.257 lei și de la plata TVA în sumă de 52.874 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omisiune a evidențierii în actele contabile a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, prevăzută de art.9 alin.1 lit.b) din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.13 Cod penal.
De asemenea, fapta aceluiași inculpat, în aceeași perioadă, de a reține și a nu vărsa, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, impozitul pe salarii în sumă de 1.607 lei, contribuția de asigurări sociale în sumă de 3.786 lei, contribuția de asigurări pentru șomaj în cuantum de 658 lei și contribuția de sănătate în sumă de 1.716 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.13 Cod penal.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunile cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal. Astfel, din probele administrate reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a consecințelor păgubitoare asupra bugetului statului, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.13 Cod penal și omisiune a evidențierii în actele contabile a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, prevăzută de art.9 alin.1 lit.b) din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.13 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal.
La individualizarea pedepsei în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art.181alin.2 Cod penal, avându-se în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.
Raportat la aceste criterii, în privința gradului de pericol social concret al faptei săvârșite de inculpatul, instanța a avut în vedere faptul că infracțiunea este săvârșită cu intenție directă și a avut ca urmare producerea unui prejudiciu însemnat bugetului de stat.
Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. Acesta este născut la data de 28 septembrie 1981, este în vârstă de 27 de ani, are studii medii, ocupația de conducător auto și este căsătorit.
De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că din fișa de cazier judiciar aflată la dosar rezultă că inculpatul nu prezintă antecedente penale, nemaifiind anterior condamnat pentru alte fapte penale, că acesta a depus stăruințe pentru repararea pagubei pricinuite, aspect rezultat din chitanța de achitare a debitului în cuantum de 65.960 lei depusă la dosar (337) și că pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei, reținându-se în beneficiul acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a), b) și c) Cod penal și, în consecință, dând eficiență dispozițiilor art.76 alin.1 lit.d) Cod penal, să aplice inculpatului o pedeapsă cu închisoarea sub minimul special.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, instanța a apreciat că aplicarea unor pedepse cu închisoarea de 6 luni pentru comiterea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă și de 1 an pentru comiterea infracțiunii de omisiune a evidențierii în actele contabile a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate a fost de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
Având în vedere că infracțiunile au fost comise de inculpat înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, fiind săvârșite în concurs real, în baza art.33 lit.a) Cod penal raportat la art.34 alin.1 lit.b) Cod penal, instanța a contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta sentință, inculpatul executând în final pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a avut în vedere considerentele menționate anterior, astfel că raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, a apreciat că acesta este nedemn în exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a și lit.b) Cod penal, fiind justificată îndepărtarea acestuia de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității.
Instanța a apreciat că inculpatul nu este nedemn în exercitarea dreptului de a alege și având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza I, c), d) și e) Cod penal.
Instanța a avut în vedere decizia nr.74/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în recurs în interesul legii, care a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) teza I-lit.c) nu se va face automat și va fi supusă aprecierii instanței, în funcție de criteriile prevăzute de art.71 alin.3 Cod penal.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța apreciază, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție.
Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 alin.l și 2 Cod penal, respectiv: pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului este de 1 an, așadar sunt respectate condițiile impuse de alin.2; inculpatul nu are antecedente penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar; experiența unui proces penal și riscul revocării suspendării cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție, sunt apreciate de instanță ca fiind suficiente pentru a-l determina pe inculpat să adopte în viitor o atitudine de respect față de regulile de conviețuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art.81 Cod penal, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, termen stabilit potrivit prevederilor art.82 Cod penal.
Întrucât pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exercițiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, iar instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, în baza art.71 alin.5 Cod Penal, instanța a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că prin cererea de constituire de parte civilă depusă în instanță, aflată la fila 127, Direcția Generală a Finanțelor Publice S, în nume propriu și în numele Agenției Naționale de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 111.924 lei, reprezentând debit (65.960 lei), dobânzi (21.189 lei), majorări (18.271 lei) și penalități de întârziere (6504 lei).
În cursul judecății, după depunerea la dosar a raportului de expertiză contabilă, prin care a fost confirmat cuantumul prejudiciului solicitat de partea civilă, inculpatul a achitat suma de 65.960 lei, reprezentând debitul datorat, fără a achita însă și sumele pretinse cu titlu de dobânzi, majorări și penalități de întârziere.
Instanța a apreciat că în materie de obligații fiscale, partea civilă este îndreptățită, în virtutea principiului reparării integrale a prejudiciului, la achitarea majorărilor, penalităților de întârziere și a dobânzilor, stabilite în conformitate cu legislația fiscală.
Analizând concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, raportat la dispozițiile legale privind executarea creanțelor bugetare, instanța a apreciat ca sunt întemeiate pretențiile părții civile de obligare a inculpatului la plata majorărilor de întârziere, a dobânzilor și a penalităților de întârziere, motiv pentru care, având în vedere și plata debitului menționat în cererea de constituire de parte civilă, a admis în parte acțiunea civilă, fiind obligat inculpatul la plata sumei de 37.152 lei, reprezentând dobânzi, majorări și penalități de întârziere până la data de 21.01.2009, astfel cum au fost calculate prin raportul de expertiză contabilă, sumă ce se va actualiza la data executării integrale a obligației bugetare.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul -, solicitând instanței admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate, iar judecând în fond cauza înlocuirea sancțiunii penale cu o sancțiune administrativă, iar cu privire la latura civilă a cauzei admiterea în parte a acțiunii civile și obligarea inculpatului la plata de dobânzi și penalități de întârziere de la data, stabilirii cuantumului exact al prejudiciului.
Inculpatul arată în motivarea apelului că este justificată înlocuirea răspunderii penale cu o răspundere administrativă, deoarece inculpatul și-a achitat obligațiile pe care le avea față de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, rămânând de achitat doar dobânzile și penalitățile de întârziere.
Prin decizia penală nr. 100/04.11.2009 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, s-a admis apelul declarat de inculpatul și în baza art.11 pct.2 lit.b Cod procedură penală raportat la art.10 lit.i Cod procedură penală s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpat pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală iar în baza art.91 lit.c Cod penal a fost obligat la plata unei amenzi administrative în sumă de 300 lei către stat, care se va executa în baza art.440 Cod procedură penală raportat la art.442 Cod procedură penală.
Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul a reținut că apelul declarat de către inculpat este fondat pentru următoarele considerentele:
În mod corect și legal prima instanță l-a condamnat pe inculpatul la 1 (un) an închisoare cu suspendare, fixând un termen de încercare de 3 ani, pentru comiterea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.
Ulterior, inculpatul a achitat datoria pe care o avea față de PSr ămânând de achitat doar dobânzile și penalitățile aferente acestei sume.
Potrivit prevederilor art.11 pct.2 lit.b Cod procedură penală, în cursul judecății instanța pronunță încetarea procesului penal în cazurile prevăzute de art.10 lit.f-j Cod procedură penală.
De asemenea, potrivit prevederilor art.10 lit.i Cod procedură penală, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată, dacă s-a dispus înlocuirea răspunderii penale.
Conform art.90 Cod procedură penală instanța poate dispune înlocuirea răspunderii penale cu răspunderea care atrage o sancțiune cu caracter administrativ, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
- pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de cel mult un an sau amendă ori s-au săvârșit infracțiunile prevăzute în art.208, art.213, art.215 alin.1, art.2151alin.1, art.217 alin.1, art.219 alin.1, dacă valoarea pagubei nu depășește 10 lei sau infracțiunea prevăzută în art.249, dacă valoarea pagubei nu depășește 50 lei.
- fapta, în conținutul ei concret și în împrejurările în care a fost săvârșită, prezintă un grad de pericol social redus și nu a produs urmări grave;
- paguba pricinuită prin infracțiune a fost integral reparată până la pronunțarea hotărârii;
- din atitudinea făptuitorului după săvârșirea infracțiunii rezultă că acesta regretă fapta;
- sunt suficiente date că făptuitorul poate fi îndreptat fără a i se aplica o pedeapsă.
Ținând cont de faptul că sunt îndeplinite condițiile stipulate de art.90 Cod penal, pentru înlocuirea răspunderii penale cu răspunderea care atrage o sancțiune cu caracter administrativ, instanța a procedat la înlocuirea sancțiunii penale de 1 an închisoare cu suspendare aplicată inculpatului prin sentința penală apelată cu o amendă administrativă în cuantum de 300 lei către stat stabilită în baza art.91 lit.c Cod penal.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, apreciind că hotărârea instanței de apel este nelegală, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 90 lit. a pen. respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de evaziune fiscală este de până la 8 ani închisoare, astfel că instanța nu putea să dispună înlocuirea răspunderii penale cu răspunderea care atrage o sancțiune cu caracter administrativ.
De asemenea, în cauză a mai declarat recurs și Direcția Generală a Finanțelor Publice S, criticând hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate sub aspectul achitării inculpatului pentru infracțiunea de evaziune fiscală, a temeiului legal al achitării, precum și sub aspectul respingerii cererii de constituire ca parte civilă privind accesoriile aferente debitului de 65.960 lei.
Examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate, Curtea apreciază că recursurile declarate în cauză sunt fondate pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitorul Parchetului din 14.09.2007, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 6 și art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 și art. 33.pen. S-a reținut în cuprinsul actului de sesizare al instanței că în perioada ianuarie 2003-decembrie 2005 în calitate de administrator și asociat al Z, prin omisiunea evidențierii în actele contabile a tuturor veniturilor realizate de societate, s-a sustras de la plata impozitului pe venitul microîntreprinderii în sumă de 5.257 RON și de la plata TVA în sumă de 52.874 RON și în aceea perioadă a reținut și nu a vărsat cu intenție în cel mult 30 de zile de la scadență impozitul pe salarii în sumă de 1.607 RON, contribuția de asigurare pentru somaj în sumă de 658 RON și contribuția de sănătate în sumă de 1.716 RON.
Pe parcursul judecării cauzei la instanța de fond s-a dispus citarea inculpatului la mai multe adrese, atât la domiciliul acestuia, cât și la adresa indicată de inculpat prin intermediul mamei sale încă din faza de urmărire penală (Z,- - 29 scara B. 3, Z,-/A, județul S - adresă la care se găsea sediul societății, -, bloc. B 120 scara D. 31, județul S, Z, str. - - -ira. 3), cât și prin afișare la Consiliul Local
Din actele depuse la dosar pe parcursul judecății în fond a cauzei ( 338-350) rezultă că începând cu data de 07.06.2007 inculpatul a încheiat un contract de muncă pe perioadă nedeterminată în Spania, în localitatea de 9018, astfel că pe tot parcursul judecății în fond și ulterior în apel, acesta avea rezidența în localitatea respectivă.
Potrivit dispozițiilor art. 177.proc.pen. învinuitul sau inculpatul se citează la adresa unde locuiește, iar dacă aceasta nu este cunoscută la adresa locului său de muncă prin Serviciul de Personal al unității la care lucrează. Potrivit alin. 4 al aceluiași text de lege numai dacă nu se cunoște adresa unde locuiește învinuitul sau inculpatul și nici locul său de muncă, citația se afișează la sediul Consiliului Local în a cărui rază teritorială s-a săvărșit infracțiunea. Întrucât instanța de fond și instanța de apel au cunoscut împrejurarea că inculpatul are un loc de muncă în străinătate, la dosarul cauzei fiind depus contractul de muncă pe perioadă nedeterminată încheiat de acesta se impunea citatea inculpatului la această adresă pentru a se garanta dreptul acestuia la apărare și la un proces echitabil. Împrejurarea că inculpatul a fost asistat de un apărător pe tot parcursul procesului nu este de natură să garanteze dreptul la un proces echitabil și să suplinească nelegala citare a acestuia câtă vreme adresa acestuia și locul de muncă erau cunoscute.
În consecință, în cauză este incident cazul de casare revăzut de dispozițiile art. 3859pct. 21, judecata în primă instanță și în apel având loc fără citarea legală a inculpatului, astfel că având în vedere și dispozițiile art. 38515pct. 2 lit. c proc.pen. recursurile declarate în cauză vor fi admise, vor fi casate atât hotărârea instanței de apel, cât și hotărârea instanței de fond, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare instanței de fond, respectiv Judecătoriei Zalău, ultimul act procedural valabil de la care judecata își va relua cursul fiind încheierea de ședință din 20.05.2009.
În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 3.proc.pen. se va stabili onorariu avocațial parțial în favoarea Baroului C, iar cheltuielile juiciare avnsate de stat vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ ȘI DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S împotriva deciziei penale nr.100/4 noiembrie 2009 Tribunalului Sălaj, pe care o casează, împreună cu sentința penală nr. 226/03 iulie 2009 Judecătoriei Zalău și trimite cauza spre rejudecare instanței de fond, respectiv Judecătoriei Zalău.
Stabilește onorariu avocațial parțial în favoarea Baroului C (av. ) în sumă de 100 lei, sumă ce se va avansa din.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.MB/dact.MM
11ex./22.01.2010
Jud.fond:
Jud.apel:/
Președinte:Maria BoerJudecători:Maria Boer, Iuliana Moldovan Monica Rodina
