Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 375/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 375
Ședința publică din data de 23 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petruș Dumitru Judecător
Judecător Dr. - - - - Președintele Curții de Apel
JUDECĂTOR 2: Mariana Ghena
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza penală având ca obiect recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila împotriva deciziei penale nr. 71 din data de 21.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- ( sentința penală nr. 2377 din data de 14.12.2007 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr-).
Dezbaterile și susținerile orale ale cauzei au avut loc la data de 18.06.2008 și s-au consemnat în încheierea de ședință din aceea dată, care face parte integrantă din prezenta, dată la care instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei astăzi, data de mai sus.
Deliberând, instanța a pronunțat următoarea decizie penală:
CURTEA
Asupra recurentului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 2377/14.12.2007 a Judecătoriei Brăilas -a pronunțat următoarea hotărâre:
În baza art 334 Cpp s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în rechizitoriu din infracțiunile prevăzute de art 37 din Legea 82/1991 modif. rap. la art.289 pen și art 11 lit c din Legea 87/1994 cu aplic art 13.pen și art.33 lit a pen în infracțiunile prevăzute de art 43 din Legea 82/1991 modif. rap. la art.289 pen cu aplic art 41 alin 2.pen și art 9 alin 1 lit c din Legea 241/2005 cu aplic art 33 lit a pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit.a pr.pen rap. la art. 10 lit d pr.pen, s-a dispus achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art 43 din Legea 82/1991 modif. rap. la art.289 pen cu aplic art 41 alin 2.pen (fals intelectual la legea contabilității în formă continuată) și art. 9 alin 1 lit c din Legea 241/2005 (evaziune fiscală), întrucât faptele nu întrunesc elementele constitutive ale celor 2 infracțiuni.
În baza art 14 Cpp raportat la art 346 Cpp s-a respins ca nefondată acțiunea civilă a părții civile Direcția Generală a Finanțelor Publice
În baza art 192 pct.3 alin 3 Cpp, cheltuielile judiciare avansate de stat s-a dispus a rămâne în sarcina acestuia.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 100 de lei s-a dispus a fi avansat din fondurile MJ către Baroul Brăila (av. ).
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt s-a reținut că la datele de 06.01.2005 și 22.03.2005, Garda Financiară B și Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în urma controalelor de specialitate efectuate la SRL B, au identificat un număr de 17 facturi fiscale emise de furnizori și un număr de 15 chitanțe de plată în numerar care s-au constatat a fi "false", în sensul că documentele aparțin altor agenți economici decât cei înscriși la rubrica "furnizor".
Ca urmare -a reținut în sarcina inculpatei că prin fapta de a întocmi în fals un număr de 17 facturi fiscale și 15 chitanțe de plată, având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare și elementelor patrimoniale ce se reflectă în bilanțul contabil, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 37 din Legea 82/1991 modif. (în prezent art. 43 din Legea 82/1991) raportat la art. 289 cod penal.
Totodată, prin înregistrarea în contabilitate a acestor acte falsificate, societatea, potrivit Direcției Generale a Finanțelor Publice B, a dedus ilegal taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor achiziționate, cauzând un prejudiciu bugetului de stat de 285.570.874 lei, săvârșind astfel infracțiunea de evaziune fiscală.
Situația expusă în actul de sesizare se bazează pe următoare mijloace de probă: plângerea Gărzii Financiare B și Direcției Generale a Finanțelor Publice B, raportul de inspecție fiscală, declarații învinuită, raport de constatare tehnico-științifică grafoscopică, raport de expertiză contabilă și declarații martori.
In cursul cercetării judecătorești instanța a procedat la audierea inculpatei (114), precum și a martorilor și (89-90).La acest termen, față de imposibilitatea de executare a mandatelor succesive de aducere, instanța în temeiul art 327 Cpp a dat citire declarației martorului, urmând a se ține cont de această declarație la soluționarea cauzei.
Prin adresa nr.7826/11.05.2007, DGFP s-a constituit parte civilă cu suma de 41.573 lei reprezentând TVA, majorări și penalități de întârziere.
Analizând întregul material probator administrat in cauza instanta retine următoarea situație de fapt: SRL Baf ost înființată în anul 1992 având ca principal obiect de activitate confecții echipamente de protecție, asociat unic și administrator fiind.
La datele de 06.01.2005 și 22.03.2005, Garda Financiară B și Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în urma controalelor de specialitate efectuate la SRL B, au identificat și ridicat un număr de 17 facturi fiscale emise de diverși furnizori și un număr de 15 chitanțe de plată în numerar emise în perioada martie -decembrie 2003 (enumerate în cuprinsul sesizării DGFP -12-14 ds UP), documente care au fost înregistrate în contabilitatea societății.
În urma verificărilor efectuate la Media SA B, distribuitorul autorizat de Ministerul Finanțelor Publice să comercializeze formulare cu regim special, s-a constatat că facturile fiscale și chitanțele de plată în cauză aparțin altor agenți economici și nu celor înscriși la rubrica furnizor.
În ceea ce privește infracțiunea de fals intelectual la legea contabilității în rechizitoriu s-a reținut că fapta constă în întocmirea în fals a unui număr de 17 facturi fiscale și 15 chitanțe de plată, având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare și elementelor patrimoniale ce se reflectă în bilanțul contabil.
Potrivit art 43 din Legea 82/1991(fostul art 37) în drept, infracțiunea de fals intelectual la legea contabilității constă în fectuarea cu știință de înregistrări inexacte, precum și omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum și a elementelor de activ și de pasiv ce se reflectă în bilanț.
Ca urmare, instanța a analizat fapta inculpatei în raport de conținutul ei constitutiv, prevăzut de lege, iar nu în raport de conținutul constitutiv reținut de procuror (în drept) prin rechizitoriu și care nu corespunde celui prevăzut de textul de lege.
În primul rând, având în vedere că de la data săvârșirii pretinsei fapte până la acest moment a intervenit modificarea și republicarea Legii 82/1991, astfel că art 37 devenit art 43, având același conținut, și având în vedere că fapta de care este acuzată inculpata s-a desfășurat în perioada martie-decembrie 2003, în baza art 334 Cpp instanța a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art 37 din Legea 82/1991 modif. rap. la art.289 pen în infracțiunea prevăzută de art 43 din Legea 82/1991 modif. rap. la art.289 pen cu aplic art 41 alin 2.pen.
Prin raportul de expertiză contabilă întocmit în faza de urmărire penală (152 și urm) s-a concluzionat că bunurile achiziționate cu cele 17 facturi fiscale au fost înregistrate în contabilitatea SC SRL, iar consecințele acestor înregistrări sunt cele legale în cazul achiziționării cu materii prime, și anume:- a crescut valoarea elementelor patrimoniale de activ de natura stocurilor cu valoarea bunurilor aprovizionate; materiile prime aprovizionate au intrat în procesul de producție, obținându-se produse finite de natura echipamentelor de lucru și protecție; produsele fabricate au fost destinate valorificării către diverși beneficiari, lucru care s-a și realizat într-o anumită proporție, fiind încasată contravaloarea acestora parțial (obiectiv 1- fila 173).Experții au mai concluzionat că cele 17 facturi fiscale au fost legal înregistrate în contabilitatea societății (obiectiv 4,.174). În cuprinsul expertizei se mai arată că societatea a înregistrat în mod legal în contabilitate cele 17 facturi și cele 15 chitanțe fiscale (fila 147), deoarece: - răspunderea pentru întocmirea documentelor respective revine emitentului (adică vânzătorului), or SC SRL era cumpărător; - facturile fiscale în cauză cuprind toate elementele impuse de prevederile Codului Fiscal.; - nu există nici un act normativ care să oblige beneficiarul (în cazul nostru SC SRL) să efectueze verificări suplimentare, în afara celor de formă (de a cuprinde elementele obligatorii) cu privire la emitentul documentului.
Din raportul de constatare tehnico-științifică grafoscopică întocmit în cauză, rezultă că scrisul olograf de pe facturile fiscale și chitanțele în litigiu a fost executat de.Din declarația martorului (217 ds UP), rezultă că marfa a fost achiziționată din complexul en gros Europa din B, de la standuri aparținând unor persoane de altă naționalitate (arabi, asiatici) și având în vedere că aceștia nu se descurcau cu scrisul în limba română o rugau pe să completeze documentele cu datele dictate de ei, după care personal semnau și ștampilau documentele. Instanța apreciază ca fiind veridică această declarație, fiind de notorietate că în complexul en-gros Europa din B majoritatea standurilor aparțin unor persoane de altă naționalitate (asiatici, arabi), și pe de altă parte expertiza grafoscopică a concluzionat doar că scrisul aparține inculpatei, iar nu și semnăturile. Mai mult, ștampilele aparțin unor societăți diferite, iar nu unei singure societăți. Pe de altă parte declarația martorului se coroborează cu declarația inculpatei (fila 114 instanță).
În aceste condiții, față de concluziile expertizei contabile expuse mai sus, instanța de fond a constatat că nu se poate reține nici o culpă inculpatei pentru faptul că facturile fiscale și chitanțele de plată în cauză aparțin altor agenți economici și nu celor înscriși la rubrica furnizor, vinovăția pentru folosirea ștampilelor unor alte societăți aparținând celui care a aplicat-o, și nu există nici o dovadă că inculpata a cunoscut și acceptat această situație.
În punctul de vedere exprimat de experți la obiectivul 4 se mai arată că factura nr.-/20.11.2003 emisă de SRL a fost considerată falsă de organele de control, pe motiv că nu aparținea acestei societăți, în timp ce din conținutul adresei din 09.09.2005 a SC Media SRL rezultă că factura face parte dintr-un carnet achiziționat de societatea respectivă.
La obiectivul nr.5 s-a concluzionat că nu s-a produs în fapt nici o denaturare a veniturilor societății ca urmare a înregistrării celor 17 facturi fiscale, acestea au operat asupra elementelor de stoc și datoriilor societății (fila 174).
La obiectivul nr. 6 al raportului de expertiză s-a concluzionat că cele 17 facturi fiscale au îndeplinit condițiile legale de fond și formă pentru a fi înregistrate în contabilitatea societății, ele reprezentând documente justificative.(fila 174).La obiectivul nr.12 s-a concluzionat că bunurile achiziționate cu cele 17 facturi fiscale pot fi avute în vedere ca elemente de patrimoniu, întrucât: - documentele de achiziție cuprind toate elementele pentru a fi considerate documente justificative pentru operațiunea economică de aprovizionare; s-au întocmit note de intrare - recepție în gestiunea societății; iar bunurile de natura materiilor prime achiziționate au fost cuprinse în procesul de producție pentru fabricarea echipamentelor de lucru și protecție.
Din toate aceste concluzii rezultă că înregistrările în contabilitate a bunurilor achiziționate cu cele 17 facturi sunt exacte, câtă vreme bunurile respective există, au fost cumpărate cu acele facturi, fiind intrate în gestiunea societății și folosite în procesul de producție. Mai mult, prin aceste înregistrări s-au produs doar consecințele legale, și nu s-au denaturat venituri, cheltuieli, rezultate financiare, sau elemente de activ și de pasiv ce se reflectă în bilanț.
După cum s-a arătat mai sus, faptul că facturile fiscale și chitanțele de plată în cauză aparțin altor agenți economici și nu celor înscriși la rubrica furnizor nu poate fi imputat inculpatei, iar pe de altă parte elementul material ale infracțiunii de fals intelectual la legea contabilității nu const în "întocmirea în fals a unor documente" așa cum s-a arătat în rechizitoriu, ci în "efectuarea cu știință de înregistrări inexacte".
În aceste condiții, instanța de fond a constatat că fapta inculpatei de a înregistra în contabilitate facturile fiscale și chitanțele de plată ce aparțin altor agenți economici și nu celor înscriși la rubrica furnizor, câtă vreme această situație nu poate fi imputată inculpatei, iar înregistrarea în contabilitate a fost perfect legală și reală, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual la legea contabilității.
Prima instanță a mai reținut că în mod total nelegal procurorul a înlăturat aceste concluzii ale raportului de expertiză "ca subiective" întrucât contravin situației reținute de DGFP și SC Media SA B, în sensul că facturile și chitanțele în litigiu sunt false.
Astfel, procurorul nu a avut în vedere că DGFP este parte civilă în cauză, iar urmărirea penală a inculpatei s-a făcut tocmai la sesizarea acesteia, în urma constatărilor efectuate de inspectorii fiscali.Or, expertiza contabilă dispusă în cauză (probă științifică reglementată în art. 116-127 Cpp) trebuia tocmai să lămurească dacă constatările DGFP sunt sau nu reale, neputându-se înlătura concluziile expertizei pe motiv că ar contraveni constatărilor inspectorilor fiscali. Pe de altă parte, o probă poate fi înlăturată ca subiectivă atunci când există dubii cu privire la părtinirea persoanei în cauză, neexistând nici un motiv să se creadă că experții au fost părtinitori. Pe de altă parte, dacă procurorul avea îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiză trebuia și putea să dispună efectuarea unei noi expertize conform art 125 Cpp.
Câtă vreme instanța nu are nici un dubiu în acest sens, urmează a ține cont de concluziile acestui raport.
Concluziile raportului de expertiză nu pot fi înlăturate (așa cum a făcut procurorul) pe motiv că ar contraveni precizărilor SC Media SA B, întrucât precizările acestei societăți se referă doar la faptul că facturile fiscale și chitanțele de plată aparțin altor agenți economici și nu celor înscriși la rubrica furnizor, or acest lucru nu poate fi imputat inculpatei, iar mai mult, elementul material al infracțiunii de fals intelectual la legea contabilității nu const în "întocmirea în fals a unor documente" ci în efectuarea cu știință de înregistrări inexacte în actele contabile.Ca urmare, precizările acestei societăți în sensul arătat mai sus, nu au nici un fel de relevanță în cauză față de elementul material al infracțiunii prev. de art. 43 din Legea 82/1991.
În ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală, în rechizitoriu s-a reținut că fapta constă în aceea că prin întocmirea în fals a documentelor fiscale (cele 17 facturi și 15 chitanțe), inculpata a dedus ilegal taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor achiziționate și a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 285.570.874 lei.
Potrivit art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005 (fostul art. 11 lit. c din Legea 87/1994) în drept, infracțiunea de evaziune fiscală constă în evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, iar fapta este săvârșită în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Ca urmare, instanța urmează să analizeze și această faptă în raport de conținutul ei constitutiv, prevăzut de lege, iar nu în raport de conținutul constitutiv reținut de procuror (în drept) prin rechizitoriu și care nu corespunde celui prevăzut de textul de lege.
În primul rând, având în vedere că Legea 87/1994 a fost abrogată prin intrarea în vigoare a legii 241/2005, iar art. 11 lit. c din Legea 87/1994 a fost preluat în art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005, în aceeași redactare și având același conținut, prevăzând aceeași pedeapsă, nefiind astfel vorba de o lege penală mai favorabilă, în baza art. 334 Cpp instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 11 lit. c din Legea 87/1994 în art. 9 alin 1 lit. c din Legea 241/2005.
Pentru considerentele mai sus arătate, instanța de fond a constatat că inculpata nu a întocmit în fals facturile fiscale și chitanțele respective, iar acestea au la bază operațiuni reale câtă vreme bunurile respective există, au fost cumpărate cu acele facturi, fiind intrate în gestiunea societății și folosite în procesul de producție.
La obiectivul nr.3 al expertizei contabile s-a concluzionat că nu a fost prejudiciat bugetul de stat ca urmare a achiziționării de bunuri în baza celor 17 facturi fiscale și nici prin înregistrarea lor în contabilitate.(fila 174)
Tot acolo s-a arătat că s-ar fi prejudiciat bugetul de stat cu suma de 338.440.487 lei ROL reprezentând TVA ca urmare a lipsei constatate în gestiune de 1.781.265.720 lei ROL, însă această constatare nu face obiectul cauzei și nu are legătură cu fapta de care este acuzată inculpata, pentru lipsurile constatate în gestiune dispunându-se de altfel disjungerea cauzei prin rechizitoriu.
La obiectivul nr.5 s-a mai concluzionat că TVA-ul aferent materiilor prime achiziționate prin cele 17 facturi fiscale a fost dedus în mod corespunzător la fiecare perioadă de decontare a TVA.
La obiectivul nr.7 s-a concluzionat că operațiunea de deducere a TVA în baza celor 17 facturi fiscale este legală, iar la obiectivul nr.8 s-a concluzionat că operațiunea de deducere a TVA în sumă de 207.083.850 lei baza celor 17 facturi fiscale s-a efectuat în mod legal și nu a avut drept consecință diminuarea creanței fiscale cuvenite bugetului general consolidat. Aceleași concluzii au fost arătate și la obiectivul nr.10, arătându-se în plus că nu este justificată măsura aplicată de organul de control de a considera că valoarea de 207.083.850 lei a fost dedusă eronat și nici de a calcula și pretinde majorări și penalități de întârziere.
Ca urmare, instanța de fond a constatat că inculpata nu se poate face vinovată de săvârșirea nici a infracțiunii de evaziune fiscală, câtă vreme în contabilitate au fost evidențiate operațiuni reale, iar nu fictive, iar deducerea TVA aferent materiilor prime achiziționate prin cele 17 facturi fiscale este legală.
De asemenea, s-a mai constatat că și aceste concluzii ale expertizei contabile au fost înlăturate de procuror prin rechizitoriu, pentru aceleași motive nefondate expuse și motivate mai sus.
În aceste condiții, instanța de fond a constatat că s-a săvârșit o faptă, respectiv de a înregistra în contabilitate facturile fiscale și chitanțele de plată ce aparțin altor agenți economici și nu celor înscriși la rubrica furnizor, însă această situație nu poate fi imputată inculpatei, iar înregistrarea în contabilitate a fost perfect legală și reală,având la bază operațiuni reale, deducerea TVA fiind de asemenea legală.
Ca urmare, nici a doua faptă reținută în rechizitoriu nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de care a fost acuzată inculpata, respectiv evaziune fiscală.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel procurorul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului se arată că prima instanță a reținut o greșită încadrarea juridică a faptei de fals intelectual la legea contabilității în sensul că aceasta este o infracțiune "unică" și nu continuată.
Al doilea motiv de apel vizează greșita achitare a inculpatei considerându-se că față de probele administrate aceasta se face vinovată de săvârșirea faptelor deduse judecății, solicitându-se condamnarea.
Tribunalul Brăilaa apreciat că apelul nu este fondat.
Referitor la primul motiv de apel instanța de control judiciar consideră că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză fapta de fals intelectual la legea contabilității este o infracțiune continuată conform art.41 al.2 pen. inculpata săvârșind la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni care au reprezentat, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.
Art.41 pen. reglementează - unitatea juridică a infracțiunii, datorită legăturii indisolubile (de ordin subiectiv și obiectiv) ce există între acțiunile sau inacțiunile prin care s-a realizat conținutul constitutiv al infracțiunii.
Al doilea motiv de apel invocat de procuror reprezintă susținerea procurorului anchetator care a dispus trimiterea în judecată a inculpatei și care fără o motivare concludentă a înlăturat concluziile raportului de expertiză tehnic-contabilă efectuată în cauză și depozițiile martorilor.
Instanța de apel consideră că instanța de fond a făcut o analiză temeinică și amplă a probelor administrate în timpul procesului, argumentând și forța probantă a susținerilor părții civile DGFP B (care nu a mai declarat apel împotriva sentinței), astfel că față de motivarea apelului, ar însemna să fie reluate în prezenta motivare considerentele sentinței atacate.
Față de cele arătate urmează ca în conformitate cu art.379 pct. i lit. "b" pr.pen. să fie respins ca nefondat apelul procurorului și a se menține ca temeinică și legală sentința atacată.
Față de aceste considerente Tribunalul Brăila prin decizia penală nr. 71/2008 a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila care apreciază hotărârile recurate ca fiind nelegale, sub aspectul greșitei achitări a inculpatului pentru infracțiunile deduse judecății și pentru greșita schimbare a încadrării juridice a faptei, prin reținerea dispozițiilor art. 41 al. 2 la infracțiunea prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat l art. 189 Cod penal și pe cale de consecință, greșita respingere a nefondată ale pretențiilor civile ale Direcției Finanțelor Publice.
Legal citată, și după verificarea domiciliului la serviciul de evidență computerizată a populației inculpata nu s-a prezenta în recurs pentru a putea fi audiată și de asemenea, nici nu a anunțat instanțele cu privire la schimbarea domiciliului sau reședinței pentru a putea fi legal citată la noua adresă, situație în care în recurs, nu s-a putut audia inculpata conform dispozițiilor legale.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate dar și din oficiu în limitele prev. de lege, Curtea reține următoarele:
În mod judicios, instanțele au reținut în mod corect situația de fapt, respectiv modalitatea în care a acționat inculpata dar adat o interpretare greșită a probelor administrate și pe cale de consecință, au constatat în mod greșit că inculpata nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.
Instanțele la pronunțarea hotărârii de achitare au avut în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, expertiză care nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, probe din care rezultă că inculpata a acționat cu vinovăție, astfel:
- În mod cert garda Financiară B în urma controlului efectuat la SC SRL a identificat un număr de 17 facturi fiscale emise de furnizori și un număr de 15 chitanțe de plată în numerar care s-au constatat a fi false.
- Din verificările efectuate la SC Media SA B distribuitorul autorizat de Ministerul Finanțelor Publice să comercializeze formulare cu regim special, s-a constatat că facturile fiscale și chitanțele de plată au fost achiziționate din alte surse decât cele legale, și pe cale de consecință, nu se puteau înregistra în contabilitate.
Din raportul de constatare tehnico științifică întocmit în cauză rezultă că scrisul olograf de pe facturile și chitanțele în litigiu a fost realizat de .
Fiind audiată, inculpata a recunoscut că scrisul îi aparține, dar a precizat că a făcut acest lucru la rugămintea furnizorilor care îi dictau conținutul pentru că nu știau să scrie.
În urma verificărilor efectuate s-a constatat că societățile înscrise în facturile și chitanțele în litigiu nu au avut niciodată relații comerciale cu societatea administrată de inculpată - SC SRL
Deci, față de aceste probe Curtea reține că inculpata a emis un număr de 17 facturi fiscale și 15 chitanțe de plată în numerar scrise de ea personal în care, a trecut date ce nu corespund adevărului deoarece aceste facturi și chitanțe pe lângă faptul că erau întocmite pe formulare tipizate, altele decât cele legale, deci false, erau trecute operațiuni comerciale care nu s-au desfășurat în realitate deoarece societățile comerciale menționate în aceste documente nu au avut niciodată relații comerciale cu societatea administrată de inculpată.
În baza acestor acte falsificate, inculpata a dedus ilegal TVA aferentă bunurilor achiziționate cauzând un prejudiciu bugetului de stat de 285.570.720 lei, respectiv cu penalitățile aferente de 428.397.968 lei.
Deci, facturile fiscale nu îndeplinesc din punct de vedere fiscal normele legale privind taxa pe valoarea adăugată astfel că societatea nu avea drept de deducere de TVA înscris în facturile fiscale falsificate deoarece nu au fost emise de către persoane opozabile înregistrate ca plătitori de TVA.
Față de aceste considerente,Curtea apreciază că vinovăția inculpatei este pe deplin dovedită iar instanțele în mod greșit au aplicat o soluție de achitare, neavând în vedere aceste probe și mărginindu-se doar să analizeze concluziile din raportul de expertiză contabilă.
Este adevărat, că la obiectivul nr. 1 expertiza contabilă efectuată în cauză constată că bunurile achiziționate în baza celor 17 facturi fiscale au fost recepționate de societatea întocmindu-se note de intrare - recepție și au intrat în gestiunea de materii prime, majorând elementele patrimoniale ale societății. Aceste materii prime achiziționate cu cele 17 facturi fiscale au fost utilizate de societate în circuitul de producție pentru fabricarea echipamentului de lucru și protecție.
Analizând probele în raport de obiectivul expertizei mai sus menționat, ar rezulta că inculpata întocmește în fals 17 facturi fiscale în care rezultă că a cumpărat de la diferiți furnizori materii prime și materiale necesare procesului de producție, operațiune care în realitate nu s-a efectuat, deoarece furnizorii respectivi au declarat că nu au avut niciodată relații comerciale cu societatea administrată de inculpată iar aceste materiale intră efectiv în patrimoniul societății inculpate în procesul de producție.
Cu alte cuvinte, inculpata "se face că cumpără" justificând activitate acu acte fiscale false, situație în care neachiziționând în realitate bunurile respective acestea nu s-ar fi putut regăsi în procesul de producție, deoarece vânzarea. cumpărarea nu s-a efectuat în realitate. Dar în condițiile în care expertiza contabilă precizează că materiile prime și materiale din facturi au intrat în proprietatea societății administrate de inculpată, fiind folosite în procesul de producție, instanța își formează convingerea că inculpata a procurat aceste material și materii prime din alte surse ilegale, evident la un preț mult mai mic, și pentru a justifica faptul că ele au intrat în gestiunea societății fiind folosite în procesul de producție, a emis cele 17 facturi fiscale false.
În acest mod, inculpata în realitate ar fi obținut la produsele finite un preț mult mai mic decât cel care rezulta din facturile fiscale falsificate, și,pe cale de consecință, profitul firmei ar fi fost mult mai mare și ca o consecință și impozitul pe profit ar fi fost mult mai mare decât în realitate.
Referitor la reținerea formei continuate prev. de art. 41 al. 2 la art. 43 din Legea nr. 82/1991 instanța apreciază că este greșită deoarece conform art. 43 din Legea 82/1991 efectuarea cu știință a înregistrări inexacte precum și omisiunea cu știință a înregistrărilor și în contabilitate având drept consecință denaturarea veniturilor declarate ce se reflectă în bilanțurile contabile constituie infracțiunea de fals intelectual.
Deci, legiuitorul pentru ca fapta să constituie infracțiune prevăzut un scop, respectiv denaturarea veniturilor impozabile ce se reflectă în bilanțurile contabile.
Chiar dacă acest lucru se face printr-un act material sau prin mai multe, nu se poate reține forma continuată, deoarece scopul rămâne același, el putând fi realizat fie printr-un singur act material fie prin mai multe acte materiale.
În speță scopul este denaturarea veniturilor reflectate în bilanțul contabil al societății.
Este aceeași situație ca și în cazul în care un făptuitor lovește cu un cuțit victima de mai multe ori în zone vitale, fiecare lovitură fiind letală. În acest caz, chiar dacă au fost mai multe lovituri letale se reține o singură infracțiune de omor, și nu mai multe infracțiuni de omor, deoarece urmarea loviturii a dus la producerea rezultatului periculos, respectiv decesul persoanei.
Deci, chiar dacă sunt mai multe lovituri nu se poate reține forma continuate la infracțiunea de omor, la fel și în acest caz, chiar dacă sunt mai multe facturi fiscale care au dus la denaturarea veniturilor consemnate în bilanțul contabil al firmei, nu sep oate reține forma continuată, urmarea acestor activități fiind una singură, respectiv inexactitățile constatate în bilanțul contabil al firmei, ca rezultat unic al infracțiunii și nu mai multe rezultate în formă continuată, bilanțul contabil fiind unul singur.
Față de aceste considerentele, constatând săvârșirea faptei cu vinovăție de către inculpată, Curtea urmează ca în recurs, să dispună condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual la legea contabilității prev. de art. 43 din Legea nr. 82/91 modificată raportat la art. 289 Cod penal și a infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 al.1 lit. c din Legea nr. 241/2005, urmând a aplica pentru această faptă și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c deoarece:
- pedeapsa complementară este expres prevăzută de lege;
- prin activitatea sa, de inducere în eroare a statului prin sustragerea de la plata impozitelor și taxelor o fac nedemnă pe inculpată să-și exercite drepturile prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal, aplicarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a alege fiind necesară ca o măsură coercitivă suplimentară în raport de gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatei.
- Se impune și aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. c respectiv a interzicerii exercitării unei funcții sau profesii de care s-a folosit inculpata pentru săvârșirea infracțiunii, inculpata folosindu-se de calitatea de administrator pentru a săvârși faptele deduse judecății.
În baza art. 33 Cod penal va contopi cele două pedepse ce se vor aplica pentru faptele deduse judecății.
Deoarece inculpata este la primul impact cu legea penală Curtea apreciază că scopul pedepsei prev. de art. 52 Cp poate fi atins și fără a se aplica inculpatei un spor de pedeapsă în urma contopirii iar modalitatea de executare poate fi și suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru a se da astfel inculpatei care este la primul impact cu legea penală, o șansă de a se reintegra în societate și a-și desfășura o activitate socială cinstită în viitor.
Constatându-se săvârșirea faptei cu vinovăție de către inculpată, și a legăturii directe dintre fapta inculpatei și prejudiciului cauzat prin fapta inculpatei părții civile, Direcția Generală a Finanțelor Publice B urmează a se dispune obligare a inculpatei prejudiciului, respectiv deducerea ilegală a TVA-ului în valoare de 285.570.874 lei iar cu penalitățile de întârziere aferente 415.726.600 lei.
Având în vedere natura faptei reținute în sarcina inculpatei,urmează a se comunica prezenta decizie la Oficiul registrului comerțului și la Fiscal al firmei administrate de inculpată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila împotriva deciziei penale nr. 71 din data de 21.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- ( sentința penală nr. 2377 din data de 14.12.2007 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr-) și în consecință:
Casează în totalitate decizia penală nr. 71/2008 a Tribunalului Brăila și sentința penală nr. 2377/2007 a Judecătoriei Brăila și în rejudecare:
Condamnă pe inculpata ( fiica lui și, născută la data de 28.01.1953 în localitatea, județul B, CNP: -, domiciliată în B,-, Bloc 32,. 127 sau B, G, -. 9) la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual la legea contabilității prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 modificată, raportat la art. 289 Cod penal.
Condamnă pe aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 la o pedeapsă principală de 2 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a - 34 lit. b Cod penal contopește cele două pedepse aplicate inculpatei și dispune ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza disp. art. 81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatei pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 Cod penal, respectiv pe o durată de 4 ani.
În baza disp. art. 71 Cod penal aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal iar în baza art. 71 pct. 5 dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei.
Dispune ca o copie de pe prezenta decizie să fie trimisă la Oficiul Registrului Comerțului B, precum și la Administrația Financiară B pentru a fi înregistrată în cazierul fiscal al firmei administrată de inculpată, respectiv SC SRL
În baza disp. art. 14 Cod procedură penală în ref. la art. 998 Cod civ. obligă pe inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL B la plata sumei de 415.726.000 (ROL) către partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice B cu titlu de despăgubiri civile.
În baza disp. art. 189 - 191 Cod procedură penală obligă inculpata la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat la judecata în fond a cauzei, din care suma de 100 lei onorariu apărător desemnat din oficiu către Baroul Brăila va fi avansată din fondurile ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Ion Avram
Grefier,
- -
Red. 25 Iunie 2008
Tehnored. 25 Iunie 2008
Apel: -
Fond:
Președinte:Petruș DumitruJudecători:Petruș Dumitru, Mariana Ghena, Ion Avram
