Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 381/2009. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 381/R/2009

Ședința publică din data de 11 iunie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Valentin

JUDECĂTORI: - -

: -

GREFIER:

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj - reprezentat prin PROCUROR:.

S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul, împotriva deciziei penale nr.64/A/10.04.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, inculpatul fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev.și ped.de art.13 din Legea 87/1994 cu aplic.art.13 penal.

La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av. din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul inculpatului, față de soluția de achitare a inculpatului la instanța de fond, dacă instanța apreciază că se impune audierea acestuia, solicită acordarea unui nou termen de judecată.

Reprezentantul Parchetului nu se opune amânării cauzei pentru acest motiv.

Instanța, deliberând, având în vedere că inculpatul a fost achitat de prima instanță, nu se mai impune audierea lui în acest stadiu procesual ținând seama de faptul că la fila 109 din dosarul de fond inculpatului i s-ar fi luat declarație astfel că drepturile procesuale i-au fost respectate.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.

Apărătorul inculpatului susține recursul declarat solicitând admiterea lui, casarea hotărârii pronunțate de instanța de fond și rejudecând cauza, să se dispună,în principal, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit. c pr.pen. iar pe latură civilă a se dispune respingerea pretențiilor părții civile iarîn subsidiar, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d pr.pen. Astfel, din tot materialul probator administrat în cauză nu rezultă elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura subiectivă și anume intenția de a frauda statul ci intenția inculpatului a fost de ași recupera legitim cheltuielile efectuate în mod real și dovedite. Instanța de apel a considerat că se impune condamnarea inculpatului pentru că probele administrate în cauză în faza de urmărire penală au infirmat executarea efectivă a lucrărilor iar martorii audiați au declarat că aceste lucrări au fost efectuate, fiind astfel contradicții în acest sens, neputându-se stabili în mod cert că aceste lucrări au fost efectuate. Expertiza grafoscopică întocmită în cauză confirmă susținerile inculpatului în sensul că scrisul cu care completează rubricile facturii nu corespunde cu scrisul acestuia. Nu se poate reține că inculpatul a depus factura la contabilitate având în vedere că la societate inculpatul nnu era singurul asociat. Pentru toate acestea, solicită admiterea recursului în una din variantele solicitate. Cu onorar din.

Reprezentantul Parchetului, sub aspect probator, cauza nu comportă discuții motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției pronunțate de instanța de fond ca temeinică și legală.

CURTEA

Deliberând reține că, prin sentința penală nr. 1471 din 18 septembrie 2007 Judecătoriei Baia Mares -a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a pr.pen. și art. 10 lit. d pr.pen. rap. la art. 66.pr.pen.

În baza art. 346.pr.pen. s-a lăsat nesoluționată latura civilă a cauzei.

În temeiul art. 192 alin. 3.pr.pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului inclusiv onorariul de avocat desemnat din oficiu în sumă de 100 lei.

În considerentele sentinței s-a reținut faptul că inculpatul a deținut funcția de director comercial al SC SRL B M în perioada 2000-2003, societate care avea(printre altele)ca obiect de activitate și comercializarea de carburanți pentru autovehicule.

La data de 01.02.2002 a fost încheiat un contract de asociere în participațiune între SC SRL-reprezentată de inculpat în calitate de director și SC SRL-reprezentată de în calitate de director (86-87 dos.de urm.penală), conform căruia părțile asociate urmau să desfășoare activități de distribuție de carburanți, etc. în spațiul aparținând SC SRL situat pe Bd.- din B M,spațiu care conform contractului era în sarcina SC să-l amenajeze (pct. 2,3A din contract).

Potrivit punctului 3B din contractul de participațiune,SC SRL urma să asigure carburanții și alte mărfuri(alimentare și nealimentare)ce urmau să fie comercializate în spațiul de distribuție situat pe Bd.- din B

Așa cum rezultă din declarațiile date de inculpat,la data preluării stației aceasta era în stare de nefuncționare fapt ce impunea efectuarea unor lucrări de reparații. În acest scop inculpatul a contactat diverse firme,a fost întocmită o situație de lucrări ((67 din dos.de urm.penală) de către SC SRL, -Tg.M și a fost ulterior emisă factura -/16.03.2002, la "furnizor" figurând SC SRL,factură în valoare de 465.000.001 lei vechi.

Declarația inculpatului nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză însă din probațiunea administrată nu rezultă cu certitudine că actele la care s-a făcut referire mai sus sunt fictive și că acest fapt (în cazul în care ar fi real) ar fi fost cunoscut de inculpat.

Astfel, inculpatul a susținut în apărare că lucrările de amenajare a stației erau necesare și că lucrarea de reparații a fost subcontractată de SC SRL unei alte societăți, ceea ce ar explica faptul că lucrările nu au fost executate de această firmă ci de SC SRL. Susținerea inculpatului este confirmată de actul aflat la dosar la fila 67-"Situație de lucrări interioare-exterioare la stația de distribuție carburanți a SC SRL, punct de lucru B M", precum și de existența în contractul de asociere în participațiune a clauzei prin care SC SRL se obligă să amenajeze stația (fapt ce creează premisa că stația avea nevoie de amenajări).

Cu privire la acest fapt reprezentantul societății comerciale sus amintite a declarat în faza de urmărire penală că "stația era în stare perfectă de funcționare" (18) pentru ca ulterior în fața instanței (155) să-și schimbe declarația afirmând că"nu-mi amintesc dacă stația era in funcțională sau nu".

Pe de altă parte, prin actul de trimitere în judecată s-a reținut în sarcina inculpatului că a completat factura seria - - nr.- pe care ulterior a predat-o numitei pentru a fi înregistrată în contabilitate.

Așa cum rezultă din expertiza grafoscopică efectuată în faza de judecată(84-89), "scrisul olograf care completează rubricilefacturii fiscale.nr.-.nu prezintă asemănări cu scrisul numitului -", iar din declarația numitei nu rezultă că această factură i-a fost predată de inculpat pentru a fi înregistrată în contabilitate.

Din probațiunea administrată rezultă că societatea comercială SC SRL mai avea un director - (41), iar administrator era Petul.

Martora declară în faza de urmărire penală că primea acte contabile de la ambii directori.

Ca urmare, fapta reținută în sarcina inculpatului nefiind pe deplin dovedită,instanța a constatat că în cauză există dubiu privind vinovăția acestuia și cum dubiul profită inculpatului, a dispus achitarea acestuia potrivit disp.art.11 pct. 2 lit.a rap. la art.10 lit.c pr.pen. pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev.de art.13 din Legea 87/1994.

Conform disp.art.346 pr.pen. a lăsat nesoluționată latura civilă a cauzei,partea civilă având astfel posibilitatea valorificării pretențiilor sale pe calea unei acțiuni civile.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât Parchetul de le lângă Judecătoria Baia Mare, cât și partea civilă Statul Român prin ANAF -

Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Marea solicitat condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13.pen. și obligarea acestuia la plata de despăgubiri conform precizărilor făcute în acest sens de partea civilă.

În cuprinsul motivelor sale de apel parchetul a arătat că deși contractul de asociere în participațiune încheiat între "Class " și "" s- stabilit în sarcina celei dintâi obligația de a amenaja stația, faptul că stația nu era amenajată constituie o prezumție relativă ce trebuia coroborată cu celelalte probe. S-a făcut trimitere în acest sens la declarația martorului (care în faza de urmărire penală a arătat că la data preluării ei de la Banca BMs tația era în stare de funcționare și că în cursul anului 2002 când a trecut pe la stație nu a văzut nici un fel de reparații).

Din declarațiile de la urmărire penală ale inculpatului se poate desprinde concluzia că voința reală a celor două societăți a fost aceea de înstrăinare efectivă și nu de a desfășura activități în comun și potrivit recunoașterii inculpatului care a arătat că dorea să intre în legalitate, între cele două societăți s-a încheiat contractul de asociere în participațiune ca și act simulat. Și martorul a arătat că fiii săi au închiriat stația societății reprezentate de inculpat. Astfel se explică de ce în contract apare în sarcina "Class " obligația de amenajare a stației (pentru a se crea aparența unui aport juridic și din partea Class " )

S-a făcut trimitere și la depoziția martorului (care în faza de urmărire penală a arătat că în perioada ianuarie 2002 - iunie 2003 nu a văzut să se fi efectuat lucrări de reparații sau de amenajare a stației și că de la primul transport benzina a fost descărcată direct la pompă).

Prin urmare, stația nu avea nevoie de lucrări de amenajare, iar potrivit declarațiilor martorilor și aceasta era în stare de funcționare și în anul 2002 nu s-au făcut astfel de lucrări.

Apărările inculpatului nu au fost dovedite cu nici o probă.

Așadar operațiunea de efectuare a unor asemenea lucrări este, ea fiind evidențiată în contabilitate cu scopul de a diminua obligațiile fiscale ale societății față de bugetul de stat.

Cu privire la modul de emitere a facturii seria - - - parchetul a arătat că inculpatul în faza de urmărire penală precizat că o serie de lucrări s-au efectuat de "Junior " Tg. M dar lucrarea a fost efectuată efectiv de mai multe societăți, printre care și " (administrată de martorul ), că, de fapt, nici el nu a făcut lucrările prin angajații proprii, ci a preluat în antrepriză lucrarea și a subcontractat- Tot inculpatul a arătat că personal a negociat cu firmele efectuarea lucrării, dar nu își amintește numele nici unei firme. La instanță acesta și-a schimbat declarațiile arătând că nu știe numele firmelor care au lucrat efectiv pentru că nu s-a ocupat de această problemă.

Martorul a arătat în ambele faze ale procesului penal că nu a contractat aceste lucrări cu "" L, ci inculpatul l-a rugat în anul 2002 să îi dea o factură în alb pe care i-a înmânat-o, nu a contractat vreun alt prestator de servicii pentru amenajarea stației.

"Junior " și-a încetat activitatea în anul 1999 (inculpatul a indicat-o în faza de ca fiind societatea care a efectuat lucrarea), iar martorul (asociat la această societate) a arătat că inculpatul nu a avut niciodată relații comerciale cu vreo firmă din B M și nu îl cunoaște pe inculpat.

Din punct de vedere al infracțiunii de evaziune fiscală nu interesează persoana care a completat factura, ci înregistrarea în contabilitate a unor cheltuieli nereale și persoana care răspunde de legalitatea înregistrărilor contabile.

Chiar dacă instanța a apreciat că lucrările s-au realizat, trebuia pusă în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291.pen. (s-a înregistrat în contabilitate o factură ce nu a fost emisă de " " ).

Apelantul-parte civilă Statul Român prin ANAF - Mas olicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 7.424 lei (TVA) și dobânzi și penalități de întârziere aferente până la plata efectivă a debitului cu motivarea că fapta acestuia constituie infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, iar prin aceasta a diminuat TVA cu suma de 74.243.698 lei (ROL).

Prin decizia penală nr. 64 din 10 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș în baza art. 379 pct. 2 lit. a pr.pen. și art. 382 alin.1 pr.pen. au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare și de partea civilă Statul Român prin ANAF - M împotriva sentinței penale nr. 1471 din 18 sept. 2007 Judecătoriei Baia Mare care a fost desființată integral și în consecință:s-a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la 18 sept. 1956 în Aurit, jud. S M, CNP -, studii medii, stagiul militar nesatisfăcut,. în S de, nr. 10, jud. M cu reședința în B M,-/12, jud. M la:

- 2 ani închisoare cu interzicerea pe 1 an a drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c pen. pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 13 din nr. 87/1994 cu aplic. art. 13.pen.

S-a constatat că această faptă este concurentă cu cele pentru care inc. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare prin sent. penală nr. 1707/23.12.2004 a Judecătoriei Baia Mare și la ped. de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.333/23.05.2006 a Tribunalului Cluj și contop.ped. complementară aplicată prin prezenta cu cea aplicată prin sent.pen. nr. 333/2006 a Trib. C, inc. urmând a executa ped.complem. interz. pe 2 ani a dr. prev. de art. 64 lit.a-c pen.

Cu consecințele prev. de art. 71, 64 lit. a-c pen.

S-a constatat că inculpatul a executat pedeapsa (în baza sent.penale nr. 333/2006 a Trib. Cae xecutat perioada 11 nov. 2004 - 20 iunie 2008).

În baza art. 14.pr.pen. și art. 998.civ. a obligat pe inculpat să plătească părții civile Statul Român prin ANAF - M suma de 7424 lei cu dobânda legală aferentă începând cu data scadenței până la plata integrală a debitului.

În temeiul art. 191 alin. 1.pr.pen.a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 700 lei - chelt. judiciare la fond.

În baza art. 192 alin. 3.pr.pen. chelt. judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Examinând sentința penală apelată prin prisma dispozițiilor art. 371.pr.pen, tribunalul a reținut următoarele:

Potrivit facturii fiscale seria - - nr. - din 16 martie 2002 emisă de " " în favoarea "" BMc ea dintâi societate comercială ar fi efectuat în favoarea celei de-a doua lucrări de amenajare a unei stații în valoare totală de 465.000.001 lei (ROL) - 65 dos.

Din cuprinsul notei de constatare întocmite la 23 mai 2003 de M rezultă că această factură s-a înregistrat în contabilitatea "" (al cărei administrator era intimatul-inculpat ) la capitolul cheltuieli. Din suma totală de 465.000.001 lei (ROL) suma de 74.243.693 lei (ROL) reprezintă TVA (45, 46 dos.).

Din depoziția martorului (care era în acea perioadă administrator la " " ) rezultă că intimatul-inculpat i-a solicitat să îi predea o factură care să ateste faptul că a efectuat acele lucrări cu motivarea că ele au fost prestate de numitul care nu îi poate elibera o atare factură. Același martor a mai precizat faptul că aceste lucrări nu au fost efectuate de societatea comercială al cărei administrator era.

Tribunalul a constatat că pe parcursul procesului penal intimatul-inculpat a avut o poziție oscilantă (inițial acesta a arătat că lucrările de amenajare a stației s-au efectuat de o societate comercială administrată de numitul pe care i l-a prezentat martorul - acest din urmă aspect a fost infirmat de acest martor; apoi acesta a arătat că situația de lucrări a fost întocmită de "Junior " SRL - fapt infirmat de martorii audiați în faza de și a căror reaudiere în fața instanței nu a fost posibilă și - asociați la aceasta care au arătat că în 1999 societatea și-a încetat activitatea și că nu a avut relații comerciale cu vreo societate din B M - și că " " s-a ocupat de aceste lucrări în sensul că le-a predat unei alte firme - fapt infirmat de martorul ). Prin urmare, aceste lucrări nu s-au efectuat de către societatea comercială inserată în factura în litigiu.

Probele administrate în faza de au infirmat executarea efectivă a acestor lucrări, însă martorii audiați în instanță, și au arătat că s-au făcut în acea perioadă anumite lucrări de amenajare a stației. În aceste condiții, date fiind contradicțiile existente în acest sens sub aspect probațional, tribunalul reține faptul că nu se poate stabili în mod cert că aceste lucrări au fost efectuate cu atât mai mult cu cât dacă s-ar fi făcut în regie proprie s-ar fi depus acte justificative pentru materialele folosite în condițiile în care într-o atare situație se înregistrează în contabilitate doar cheltuielile făcute cu materialele de construcții utilizate. Mai mult, chiar dacă s-ar fi probat în mod cert efectuarea acestor lucrări în regie proprie, ar fi trebuit să se înregistreze nu contravaloarea întregii lucrări (materiale + manoperă), ci doar contravaloarea materialelor, iar dacă s-ar fi efectuat cu ajutorul unei alte societăți comerciale s-ar fi întocmit factură în acest sens și ar fi trebuit să achite TVA pe care apoi să și-l deducă, ceea ce nu s-a realizat.

Împrejurarea că factura nu a fost completată de intimatul-inculpat nu justifică achitarea sa în condițiile în care acesta a solicitat facturarea lucrărilor de către. " " și a primit o factură în alb având reprezentarea caracterului nereal al acestui fapt și al consecințelor lui. Scopul pentru care s-a pretins această factură a fost acela de a fi înregistrată în contabilitate și de a atesta o stare de fapt pentru a se sustrage de la plata de TVA.

În raport de această stare de fapt, tribunalul a apreciat că, în speță, față de intimatul-inculpat sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13.pen. (aplicarea acestui din urmă text legal se justifică întrucât, potrivit art. 13 din Legea nr. 87/1994, limitele de pedeapsă sunt mai favorabile - 6 luni - 5 ani și interzicerea unor drepturi sau amendă decât cele prev. de art. 9 alin. 1lit.c din Legea nr. 241/2005: 2 ani - 8 ani închisoare și interzicerea unor drepturi.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate intimatului-inculpat tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social al faptei comise (dat de modalitatea în care a fost săvârșită și de urmarea produsă - un prejudiciu în valoare de 7.424 lei) și al acestuia (a mai fost condamnat anterior și pentru alte infracțiuni economice).

Intimatului-inculpat i se va aplica și pedeapsa complementară a interzicerii pe 1 an a drepturilor prev. de art. 64 lit. a-c pen. întrucât față de fapta comisă și perseverența sa în a săvârși astfel de fapte, nu poate face aprecieri juste cu privire la modul în care este ales organul legiuitor și celelalte organe de stat care se aleg prin vot, ocuparea funcțiilor prev. la lit. a teza a doua și lit. b pen. presupune existența unui profil moral impecabil, iar fapta din prezenta cauză a comis-o folosindu-se de calitatea pe care a avut-o la acea dată la " B

Prin sentința penală nr. 1707/23.12.2004 a Judecătoriei Baia Mare acesta a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994 a Judecătoriei Baia Mare, iar prin sentința penală nr. 333/23.05.2006 a Tribunalului Cluj (modificată prin decizia penală nr. 235/12.10.2006 a Curții de Apel Cluj ) i s-a aplicat pedeapsa de 6 ani închisoare cu interzicerea pe 2 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c, pen. pentru infracțiunea de înșelăciune. Faptele din presupusa cauză fiind comise înainte de rămânerea definitivă a acestor hotărâri judecătorești, se constată că sunt concurente cu cele pentru care a fost condamnat prin aceste hotărâri judecătorești și pentru că pedepsele aplicate prin acestea au fost executate, deci nu mai sunt executabile, nu se vor mai contopi, ci se va constata doar concurența faptelor. Fiind executabilă doar pedeapsa complementară aplicabilă prin sentința penală nr. 333/2006 a Tribunalului Cluj (astfel cum a fost ea modificată în apel), aceasta (interzicerea pe 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b,c pen.) se va contopi cu cea aplicată prin prezenta decizie astfel că apelantul-inculpat va executa pedeapsa complementară a interzicerii pe 2 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a-c pen.

S-a mai constatat că intimatul-inculpat a executat pedeapsa (în baza sentinței penale nr. 333/2006 a Tribunalului Cluj intimatul-inculpat a executat perioada 11 noiembrie 2004 - 20 iunie 2008).

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea lui, casarea hotărârii pronunțate de instanța de apel și rejudecând cauza, să se dispună,în principal, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit. c pr.pen. iar pe latură civilă a se dispune respingerea pretențiilor părții civile iarîn subsidiar, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d pr.pen.

În motivarea recursului inculpatului se arată că din materialul probator administrat în cauză nu rezultă elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura subiectivă și anume intenția de a frauda statul ci intenția inculpatului a fost să își recupereze legitim cheltuielile efectuate în mod real și dovedite. Instanța de apel a considerat că se impune condamnarea inculpatului pentru că probele administrate în cauză în faza de urmărire penală au infirmat executarea efectivă a lucrărilor iar martorii audiați au declarat că aceste lucrări au fost efectuate, fiind astfel contradicții în acest sens, neputându-se stabili în mod cert că aceste lucrări au fost efectuate. Expertiza grafoscopică întocmită în cauză confirmă susținerile inculpatului în sensul că scrisul cu care completează rubricile facturii nu corespunde cu scrisul acestuia. Nu se poate reține că inculpatul a depus factura la contabilitate având în vedere că la societate inculpatul nu era singurul asociat.

Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat în cauză este nefondat.

Ca urmare administrării unor probe utile, pertinente și concludente instanța de apel a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, iar încadrarea juridică a faptei se circumscrie elementelor constitutive ale infr.de de evaziune fiscală, prev.și ped.de art.13 din Legea 87/1994 cu aplic.art.13 penal.

Astfel din conținutul facturii fiscale seria - - nr. - din 16 martie 2002 emisă de " " în favoarea "" BMc ea dintâi societate comercială ar fi efectuat în favoarea celei de-a doua lucrări de amenajare a unei stații în valoare totală de 465.000.001 lei (ROL) - 65 dos.

Din cuprinsul notei de constatare întocmite la 23 mai 2003 de M rezultă că această factură s-a înregistrat în contabilitatea "" -al cărei administrator era intimatul-inculpat - la capitolul cheltuieli. Din suma totală de 465.000.001 lei (ROL) suma de 74.243.693 lei (ROL) reprezintă TVA (45, 46 dos.).

Inculpatul a avut o poziție oscilantă deoarece inițial acesta a arătat că lucrările de amenajare a stației s-au efectuat de o societate comercială administrată de numitul pe care i l-a prezentat martorul - acest din urmă aspect a fost infirmat de acest martor; apoi acesta a arătat că situația de lucrări a fost întocmită de "Junior " SRL - fapt infirmat de martorii audiați în faza de și a căror reaudiere în fața instanței nu a fost posibilă și - asociați la aceasta care au arătat că în 1999 societatea și-a încetat activitatea și că nu a avut relații comerciale cu vreo societate din B M - și că " " s-a ocupat de aceste lucrări în sensul că le-a predat unei alte firme - fapt infirmat de martorul ). Prin urmare, aceste lucrări nu s-au efectuat de către societatea comercială inserată în factura în litigiu.

Mai mult, chiar dacă s-ar fi probat în mod cert efectuarea acestor lucrări în regie proprie, ar fi trebuit să se înregistreze nu contravaloarea întregii lucrări (materiale + manoperă), ci doar contravaloarea materialelor, iar dacă s-ar fi efectuat cu ajutorul unei alte societăți comerciale s-ar fi întocmit factură în acest sens și ar fi trebuit să achite TVA pe care apoi să și-l deducă, ceea ce nu s-a realizat.

Pentru existența elementelor constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală nu are relevanță persoana care a completat factura, ci înregistrarea în contabilitate a unor cheltuieli nereale și persoana care răspunde de legalitatea înregistrărilor contabilitate

Împrejurarea că factura nu a fost completată de către inculpat nu conduce automat la achitarea sa în contextul în care acesta a solicitat facturarea lucrărilor de către. " " și a primit o factură în alb având fără echivoc reprezentarea caracterului nereal al acestui fapt și al consecințelor lui.

Scopul pentru care s-a pretins această factură a fost acela de a fi înregistrată în contabilitate și de a atesta o stare de fapt pentru a se sustrage de la plata de TVA.

Raportat la cele expuse mai sus, o soluție de achitare a inculpatului în baza art. 10 lit c Cp.p., respectiv că fapta nu a fost comisă de către acesta sau o soluție de achitare în baza art. 10 lit. d C.P.P. adică că nu sunt întrunite elementele constitutuve ale infr. de evaziune fiscală prev de art13 din Legea 87-1994 -în accepiunea inculpatului este exclusă, sub aceste aspecte recursul inculpatului este nefondat.

Cu ocazia individualizării pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art 72 p adică gradul de pericol social al faptei, modul concret de comitere a acesteia, persoana inculpatului care a maifost condamnat pentru infracșiuni economice, poziția sa procesuală, astfel că pedeapsa aplicată a fost just dozată, de altfel fiind și executată.

Latura civilă a cauzei a fost soluționată în concordanță cu probele de la dosar, astfel că fiind constatată vinovăția inculpatului în mod corect acesta a fost obligat la plata despăgubirilor civile părții civile Statul Român prin ANAF - M suma de 7424 lei cu dobânda legală aferentă începând cu data scadenței până la plata integrală a debitului.

În cauză nefiind incidente motive de casare care s-ar putea lua în considerare și din oficiu în virtutea art. 385 indice 9 alin. 3 C.P.P. Curtea în baza art. 385 indice15 pct. 1 lit.b) va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și născut la 18 septembrie 1956) împotriva deciziei penale nr. 64/A din 10 aprilie 2009 a Tribunalului Maramureș.

În baza art. 189 se C.P.P. va stabili în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 192 alin.2 va C.P.P. obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și născut la 18 septembrie 1956) împotriva deciziei penale nr. 64/A din 10 aprilie 2009 a Tribunalului Maramureș.

Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 11 iunie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - - -

Red./

3 ex./

Președinte:Ioana Cristina Morar
Judecători:Ioana Cristina Morar, Ana Covrig Valentin

Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 381/2009. Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 381/2009. Curtea de Apel Cluj