Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 393/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE Nr. 393
Ședința publică de la 03 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
Grefier: - -
Pe rol se află pronunțarea în cauza penală având ca obiect recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, inculpata și părțile civile Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală exercitat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, respectiv SC SRL
La apelul nominal, lipsă părțile.
Procedura îndeplinită fără citare.
dezbaterilor, concluziile procurorului și ale apărătorilor inculpatei și părții civile SC, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20.03.2008, când datorită complexității cauzei și timpului scurt pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată consecutiv la data de 27.03.2008, respectiv 03.04.2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie penală.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 315/P/2001al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, înregistrat pe rolul Judecătoriei Brașov sub nr-, a fost trimisă în judecată inculpata, pentru săvârșirea infracțiunilor de folosirea cu rea credință de bunuri de care se bucură societatea într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folos propriu, prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290.pen. și evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994.
Prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut că inculpata în calitate de administrator al Baf olosit cu rea credință bunurile societății într-un scop contrar intereselor acesteia cauzând un prejudiciu de 16.354.136.880 lei, a înscris o dată în procesul verbal prin care a fost împuternicită de către să înstrăineze bunurile imobile ale B cu un anumit preț, act pe care inculpata l-a semnat și nu a evidențiat în documentele legale veniturile realizate de B urmare vânzării activelor firmei ce a avut ca urmare neplata taxelor datorate statului în cuantum de 164.920.000 lei.
În cauză s-a constituit părte civilă, în cursul urmăririi penale, B cu suma de 49.000.000.000 lei. Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, a precizat în cursul urmăririi penale că va formula pretenții în fața instanței.
După înregistrarea cauzei pe rolul instanței, Ministerul Finanțelor Publice Direcția Generală a Finanțelor Publice Bap recizat că se constituie parte civilă cu suma de 287.418.832 lei împreună cu dobânzile și penalitățile ce se vor calcula până la recuperarea efectivă a prejudiciului. La termenul de judecată din 12.04.2005, B, prin apărător, a precizat că solicită recuperarea pagubei în natură prin desființarea contractului de înstrăinare, sens în care a depus constituire de parte civilă în scris., parte vătămată, în calitate de cumpărător în contractul de vânzare-cumpărare nr. 1770/23.08.2001, a precizat că se constituie parte civilă cu suma plătită drept preț la rata inflației, iar ulterior a precizat că solicită suma de 868 milioane actualizată cu rata inflației la data executării.
În cursul cercetării judecătorești, a fost audiată inculpata potrivit art. 70 și art. 323.p Cod Penal, au fost audiați martorii G, G, potrivit art. 85 și 327.C.P.P. S-a depus la dosarul cauzei, de către inculpată prin apărător, raport de expertiză contabilă extrajudiciară.
Prin sentința penală numărul 2796/05.12.2006. pronunțată de Judecătoria Brașov în dosar nr- ( nr. vechi 832/2003), în temeiul art. 272 pct.2 din Legea nr. 31/1990( fost 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990) s-a dispus condamnarea inculpatei, la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea credință de bunuri de care se bucură societatea într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folos propriu.
În temeiul art. 290.pen. a dispus condamnarea aceleași inculpate la pedeapsa închisorii de un an pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În temeiul art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13.pen.a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
În temeiul art. 33 lit. a și art. 34 lit. b pen. inculpata urmează să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 81.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, termen stabilit conform art. 82.pen.
Instanța a făcut aplicarea art. 71 al. 5.pen. în ce privește aplicarea pedepselor accesorii, prevăzute de art. 71 al. 1.pen. coroborat cu art. 64 al. 1 lit. a teza a-II-a, b și c pen.
În temeiul art. 359.C.P.P. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În temeiul art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13.pen. și art. 64 lit. c pen. s-a interzis inculpatei, după executarea pedepsei principale, pe o perioadă de 5 ani, dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natură aceleia de care s-a folosit inculpata la săvârșirea infracțiunii, și anume administrator.
În temeiul art. 14 al. 3 lit. a și art. 346 al. 1.C.P.P. coroborate cu art. 998,999.civ. s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă SC SRL și în consecință: S-a dispus restabilirea situației anterioare încheierii contractului de vânzare-cumpărare 1770/23.08.2001 autentificat BNP B, încheiat între vânzător pelger și cumpărător, contract pe care îl anulează având cauză ilicită, drept urmare,
S-a dispus radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea proprietarului -titlu de drept cumpărare asupra imobilului de la, 28, act 32437, 32438/2001 CF și înscris în cartea funciară nr. 12708 localitatea B, nr. al parcelei 10129/1/7-arabil de 8.300 mp, nr. 10129/1/6/1-arabil de 10.600 mp și construcție regim compusă din o, P: 1 hală producție+depozit, 1 depozit, 1 sală mașini, 1 hală fermentații, 1 restaurant, 1 bucătărie, 1 atelier preparări, 1 hol circulație, 1 scară acces etaj, 2 grupuri sanitare, E: 3 birouri, 1 hol circulație, 1 vestiar, 3 grupuri sanitare, 1 baie, 1 hol și reînscrierea acestui drept cu același titlu de drept avut anterior în favoarea SC SRL.
În temeiul art. 14 și art. 346 al. 1.C.P.P. coroborate cu art. 998, 999.civ. s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă și în consecință:
A obligat inculpata să achite acestei părți civile suma de 868.000.000 lei(vechi).
În temeiul art. 346 al. 1.C.P.P. s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, ANAF B, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 359.C.P.P. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 84.pen.a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În temeiul art. 7 din Legea nr.26/1990 o copie legalizată a dispozitivului se comunică, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, Oficiului Registrului Comerțului
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat următoarele:
Prin încheierea notarială a BNP din B,-, 3196/14.10.1997 a fost autentificat contractul de societate încheiat de și prin care aceștia hotărau cu privire la noua formă juridică ce se acorda respectivei societăți, respectiv societate cu răspundere limitată( SRL), denumirea societății fiind, sediul societății aflându-se în B, Calea -, fără număr, cu durată nedeterminată. Se prevedea contractual că societatea avea o sucursală în ia,. 56, administratorul sucursalei fiind, care reprezenta societatea cu drepturi depline. Capitalul social subscris și vărsat integral de către asociați era de 1.160.536 USD echivalentul a 2.967.900.000 lei, constituit din 300 USD aport în numerar, vărsat în bancă în contul societății și 1.160.236 USD aport în natură, înregistrat în Registrul Comerțului Capitalul social se împărțea în 29.679 părți sociale, în valoare de câte 100.000 lei fiecare. Aportul asociaților la constituirea capitalului societății, potrivit contractului de societate susmenționat, a fost după cum urmează: - 870.431 USD, reprezentând 75% din capitalul social al societății, - 290.105 USD, reprezentând 25% din capitalul social al societății. Obiectul de activitate al societății este industria alimentară și a băuturilor, obiectul principal de activitate fiind fabricarea berii. Prin același contract se prevedea că părțile sociale se vor putea transmite către succesorii legali sau testamentari ai asociaților. La data de 19.01.1998 a fost eliberat certificatul de înmatriculare privind firma SRL cu sediul în B, str. -, fără număr, certificatul purtând seria A numărul -, potrivit înscrisului depus în copie la fila 25 dup. Prin procura specială 814/14.03.1997 autentificată notarial la BNP din B,-, împuternicea pe inculpată ca în numele și pentru dumnealui să îl reprezinte cu puteri depline în toată activitatea societății, în relațiile cu terții, față de autorități și, în caz ne nevoie, în fața instanței. Totodfată o împuternicea pe mandatară să îl reprezinte la autentificarea actelor adiționale la actele de constituire a societății, limitele mandatului oprindu-se la actele de cesiune, dizolvare și lichidare. Se prevedea că în vederea aducerii la îndeplinire a mandatului, mandatarea putea face tot ce era necesar pentru buna desfășurare a activității societății, așa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 193 dup. era căsătorit în ia cu Lang, astfel cum rezultă din copia certificatului de căsătorie depus la fila 121 dup. La data de 20 mai 2001 decedat asociatul, cum rezultă din înscrisul aflat la fila 130 dup. Totodată s-a deschis și testamentul defunctului. Potrivit contractului de societate, părțile sociale se transmiteau către succesorii legali sau testamentari ai asociaților. În consecință, soția supraviețuitoare a devenit unic moștenitor, situația în care a împuternicit pe martorii și să o reprezinte juridic și extrajuridic în toate problemele societății din România și pentru participațiunile sale, astfel acețtia erau autorizați să preia conducerea societății și reprezentarea societăților, să o reprezinte cu puteri depline în adunările asociaților, să preia în numele dumneaei părțile sociale, la fel și dividentele. De decesul lui a avut cunoștință și inculpata, potrivit declarațiilor dumneaei. În perioada imediat următoare, activitatea societății a fost întreruptă, mulți angajați intrând în șomaj, potrivit declarațiilor martorilorBeldean,. A declarat și inculpata în fața instanței că în luna iulie sau august s-a întrerupr curentul electric la societate, din cauza unei facturi neachitate, după care nu s-a mai reluat activitatea în societate. Inculpata a semnat balanța contabilă a SC SRL B pe luna iunie 2001, balanță ce a cuprins și reactualizarea valorii bunurilor din patrimoniul societății, reevaluarea având ca finalitate cunoașterea reală a valorii capitalului precum și pentru a fi folosită cu prilejul vânzării lor, astfel valoarea netă a terenurilor la data de 30.05.2001 era de 62.699.000 lei, iar la 30.06.2001 de 13.778.100.000 lei, valoarea netă a clădirii era de 844.276.381 lei ajungând la data de 30.06.2001 la valoarea de 21.770.319.500 lei. A declarat martorul că împreună cu, s-a deplasat la data de 9 iulie 2001 la sediul societății, iar prin intermediul martorei, secretară în societate, a luat legătura cu inculpata, pentru a stabili o întâlnire, în cadrul căreia cei doi împuterniciți ai succesoarei lui intenționau să cunoască situația reală a SC SRL Inculpata a refuzat susținând că trebuie respectat termenul impus de actul de constituire a societății pentru desfășurarea ședinței AGA, precizând că nu este pregătită și că trebuie asigurat un traducător autorizat, dar și o persoană care să cunoască legile României. Instanța a reținut că inculpata a declarat la data de 24.02.2003 că dumneaei asigura traducerile în conversațiile purtate între și fostul său asociat. Inculpata, la aceeași dată de 09.07.2001, a declarat în scris că se angajează să nu înstrăineze nimic din activul firmei așa cum " este cuprins acesta în inventarele societății" și să nu facă nici o operație în defavoarea firmei. Inculpata a precizat în fața instanței că a fost forțată să dea această declarație. Cei doi împuterniciți ai soției defunctului au convocat ședința AGA pentru data de 27.07.2001, inculpata a lipsit, fiind reprezentată de martora. Cu acel prilej, contabilă, a adus la cunoștința celor doi împuterniciți pretențiile lui pelger pentru cesionarea părților sociale, care se ridicau la 620.000 dolari, și de asemenea a prezentat acestora balanța contabilă pe luna iunie 2001. mai arătat martorul că la acea ocazie s-a întocmit proces verbal pe care a refuzat să îl semneze, împrejurări în care cei doi au decis să convoace o nouă ședință AGA pentru data de 23.08.2001, ședință ce s-a desfășurat fără participarea inculpatei, fapt învederat și de martorul. Inculpata a învederat " am primit din partea celor două persoane un înscris prin care eram convocată să mă prezint la o adunare generală din august 2001, dar nu am dat curs acestei convocări pentru că nu i-am considerat pe aceștia asociați". A mai arătat în continuare" în condițiile în care cele două persoane îmi spuneau că ei sunt acționari majoritari și puterea le aparține și că voi fi nevoită să mă supun voinței lor, am hotărât să vând societate", susținând inculpata că dumneaei avea calitatea de creditor față de societate pentru suma de 200.000 mărci. La data de 23.08.2001, prin încheierea notarială 1770 BNP din B, Bv., nr. 31, - 1, sector 3, fost autentificat contractul de vânzare cumpărare încheiat între inculpată în calitate de vânzător și partea civilă în calitate de cumpărător, contractul având ca obiect imobilul de la, 28, act 32438/2001 CF și înscris în cartea funciară nr. 12708 localitatea B, nr. al parcelei 10129/1/7- arabil de 8.300 mp, nt. 10129/1/6/1 - arabil de 10.600 mp și construcție regim P+ 1E compusă din o cameră, compusă din o, P: 1 hală producție+depozit, 1 depozit, 1 sală mașini, 1 hală fermentații, 1 restaurant, 1 bucătărie, 1 atelier preparări, 1 hol circulație, 1 scară acces etaj, 2 grupuri sanitare, E: 3 birouri, 1 hol circulație, 1 vestiar, 3 grupuri sanitare, 1 baie, 1 hol, astfel cu mrezultă din copia contractului depusă la fila 7 dup. Printre actele prezentate notarului public de către inculpată, s-a aflat și procesul verbal al adunării generale a asociaților SC lipps SRL, datat 3 aprilie 1999,semnat și în dreptul numelui, în care se reținea că " domnul recunoaște creditul depus la societate de d-na și o împuternicește să vândă active în valoare de 62 mil. și respectiv 806 mil. pentru a-și recupera suma depusă sub formă de creditare". Însă la data de 03.04.1999, nu se afla în România, așa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 224 dosar urmărire penală. Acest proces verbal cu mențiuni nereale a fost folosit de inculpată în dovedirea împuternicirii sale. Urmare contractului, s-a întabulat în cartea funciară, noul proprietar. Inculpata a declarat că, cu suma de bani obținută și-a plătit datoriile și a trăit. Prin acțiunea astfel întreprinsă, inculpata a înțeles să înstrăineze bunurile societății pe care o administra, în schimbul unui preț neserios, acționând într-un scop contrar intereselor SC SRL.
A mai reținut instanța de fond că prin raportul de expertiză judiciară tehnică contabilă nr.1836/03.04.2002, întocmit de expert G, s-a concluzionat că valoarea reală a activelor SC SRL care au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare din 23.08.2001 este în sumă de 54.484.897.951 lei. S-a mai reținut că nu au fost întocmite documentele justificative reclamate de vânzarea în data de 23.08.2001 a bunurilor din gestionarea societății și totodată faptul că în perioada mandatului de administrator al SC SRL, exercitat de inculpată s-au înregistrat următoarele prejudicii: a). prejudiciul în sumă de 53.616.897.951 lei reprezentând diferența între valoarea contabilă netă 54.484.897.951 bunurilor vândute prin contractul de vânzare cumpărare încheiat în data de 23.08.2001 și prețul practicat în momentul valorificării bunurilor vândute - 868.000.000 lei b). prejudiciul în sumă de 868.000.000 lei, reprezentând valoarea încasată în data de 23.08.2001 decătre administratorul SC SRL B cu ocazia perfectării contractului, sumă ce nu a fopst depusă în gestiunea societății c). prejudiciul în sumă de 352.539.474 lei, generat societății prin lipsa din gestiunea societății a autoturismului marca Mercedes BM 100
Judecătoria a conchis că prețul cerut și obținut, așa cum se poate concluziona în raport de materialul probator administrat, nu îndeplinește condițiile prev. de art. 1303.civ. nefiind unul serios.
S-a mai arătat că prin adresa 4231/10.11.2006, Ministerul Finanțelor Publice ANAF, B, Direcția de Control Fiscal, a înaintat instanței în copie procesul verbal 3949/12.10.2006 în care se reține printre altele că din analiza ultimei balanțe de verificare încheiată la 30 iunie 2005 se constată că în evidența contabilă nu a fost înregistrat contractul de vânzare 1770/23.08.2001 și nici obligațiile fiscale ce decurg din această tranzacție constatate prin nota nr. 1056/21.06.2003 întocmită de organele de control din cadrul Prin nota de constatare întocmită de Garda Financiară B, la data de 09.11.2001 în B, s-a reținut că în urma controlului efectuat la cu sediul în, Calea -, fără număr, J -, Cod fiscal AR -, nu s-a identificat nici un document contabil, factură, chitanță din care să rezulte că terenul și construcțiile la care se face referire în notă, au fost facturate și evidențiate și nici încasarea sumei de 868.000.000 lei obținută din vânzarea acestora.
În raport de materialul probator, instanța de fond a considerat că inculpata se face vinovată de comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată, dispunând condamanrea la redepsele și în modalitățile anterior arătate.
În ceea ce privește latura civilă, instanța a reținut că încheierea actului de înstrăinare s-a făcut cu fraudarea legii, motiv pentru care s-ar impune anularea cestuia și restabilirea situației anterioare. Urmare anulării, a considera judecătoria, se impune și restituirea prețului plătit de partea civilă.
În final, instanța a mai considerat că urmare anulării contractului de vânzare cumpărare nu mai există prejudiciul reclamat de Ministerul Finanțelor, motiv pentru care acțiunea acestuia se impune a fi respinsă.
Împotriva hotărârii Judecătoriei Brașov au declarat apel și B, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, înregistrat pe rolul Tribunalului Brașov sub nr. dosar -.
Ca urmare a admiterii cererii de strămutare formulată de inculpata, prin decizia penală nr. 2675/17.05.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție B, prin încheierea penală din 22.05.2007 Tribunalul Brașova dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea acesteia la Tribunalul Timiș.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. dosar -.
Inculpata a solicitat ca, urmare admiterii apelului, tribunalul să dispună achitarea ei pentru toate infracțiunile pentru care este acuzată.
În motivare aceasta a arătat că, raportul de expertiză, pe care prima instanță și-a motivat soluția de condamnare, nu a fost întocmit de un expert evaluator autorizat, membru iar invocarea de către aceasta a unei prevederi civile, referitoare la prețul vânzării, pentru susținere unei acuzații penale, nu face decât să creeze dubiu cu privire la existența infracțiunii.
În cea ce privește infracțiunea prev. de art. 13 din Legea 87/1994 inculpata arată că, așa cum rezultă din actele aflate la dosarul cauze, inclusiv din nota Gărzii Financiare B, începând cu data de 23.08.2001, adică din ziua în care s-a întrunit AGA SC SRL, ea nu mai avea calitatea de administrator și, prin urmare, nici obligația de a înregistra în contabilitate contractul de vânzare cumpărare, din aceeași dată, cu consecința achitării taxelor cuvenite bugetului de stat.
În final, referitor la infracțiunea de fals, care a făcut, de asemenea obiectul inculpării, a arătat că aceasta nu există.
B, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE în susținerea cererii de apel, a arătat că prima instanță, respingând acțiunea civilă nu a luat în considerare că în perioada cuprinsă între momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare și momentul restabilirii situației anterioare, conform sentinței penale, a fost lipsită de folosința sumelor cuvenite bugetului de stat. A mai susținut că inculpata trebuia să cunoască obligația care-i revenea, în calitate de administrator, de a înregistra și achita taxele corespunzătoare contractului în cauză.
Prin decizia penală nr. 430/A din 17.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a C.P.P. s-a admis apelul formulat de apelanta inculpată, împotriva sentinței penale nr. 2796/05.12.2006, pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr-, care a fost desființată și, rejudecând: în baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. a s C.P.P.-a dispus achitarea inculpatei pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c C.P.P. aceiași inculpată a fost achitată pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 cod penal.
S-au înlăturat din sentința apelată dispozițiile referitoare la concursul de infracțiuni, la aplicarea interdicției de a exercita o profesie ori de a exercita o activitate, aplicată în temeiul art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 cod penal și a art. 64 lit. c cod penal și la anularea procesului verbal al ședinței AGA din 3 aprilie 1999.
S-a menținut suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatei recurente pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 272 pct. 2 din legea nr. 31/1990 ( fost 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 ) precum și restul dispozițiilor sentinței apelate.
S-a respins ca nefondat, apelul formulat de apelantul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, exercitat prin
Tribunalul a constatat că apelul formulat de inculpată este întemeiat, iar cel exercitat de B, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B se impune a fi respins ca nefondat.
Astfel, analizând faptele, în ordine cronologică, tribunalul a reținut că inculpata a fost trimisă în judecată pentru falsificarea procesului verbal din data de 03 aprilie 1999, al Adunării Generale a Asociaților, și anume pentru falsificarea datei la care a fost încheiat actul respectiv. Parchetul și-a fundamentat acuzarea pe faptul că asociatul al nu se afla în țară la acea dată, împrejurare dedusă din cuprinsul înscrisurilor de la filele 224 și 225 din dosarul de urmărire penală.
Susținerea parchetului este neîntemeiată.
Analizând actul de la fila 9 din dosarul de urmărire penală tribunalul a constatat că, într-adevăr, pe acesta este trecută data de 3 aprilie 1999 și apare semnătura asociatului. Însă, în primul rând, împrejurarea că cetățeanul nu a fost prezent la acea dată în România nu poate fi, în nici un caz, constatată pe baze celor două înscrisuri menționate în aliniatul anterior, provenind de la o societate pentru consiliere economică și informații, având denumirea. Faptul că nu și-a cumpărat, de la biroul de voiaj cu care a colaborat în mod constant, un bilet de avion pentru a călători în perioada de referință în România, nu poate determina concluzia că acesta nu se putea afla în țară în data de 03.04.1999. Instanța nu a luat în considerare, în acest sens, simpla părere a societății
În al doilea arând, si dacă s-ar accepta ideea că nu a fost, la data de 03.04.1999 în România, și, pe cale de consecință, nu a participat la adunarea AGA a, tot nu există nici o dovadă că inculpata este cea care a falsificat data procesului-verbal ( căci doar pentru falsificarea datei, ca element al actului în speță, inculpata a fost trimisă în judecată, așa cum rezultă din cuprinsul rechizitoriul parchetului - fila 266 alin. 4 și fila 267 alin. 4 din dosarul de up ). Nu este admis a se presupune acest lucru plecând de la împrejurarea că ea a folosit procesul-verbal la încheiere actului de vânzare. De altfel, trebuie observat, că data actului nici măcar nu prezenta relevanță, de vreme ce el era anterior încheierii actului de vânzare, când inculpata trebuia să facă dovada că a fost împuternicită a vinde.
Prin urmare, văzând că nu s-a dovedit falsificarea datei procesului verbal, tribunalul a constatat că, sub acest aspect, hotărârea judecătoriei este neîntemeiată, urmând să desființeze hotărârea apelată și să dispună achitarea inculpatei în baza art. 10 lit. a C.P.P. pentru comiterea infracțiunii prev de art. 290.
Cu privire la condamnarea pentru infracțiunea prev. de art. 272 pct.2 din Legea nr. 31/1990( fost 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 ) tribunalul a considerat că aceasta a fost în mod judicios pronunțată de instanța de fond, criticele inculpatei, iterate pe calea apelului, neputând fi acceptate.
Astfel, deși inculpata contestă expertiza efectuată de domnul expert, pentru motivul că acesta nu ar fi membru, apărarea acesteia nu a fost primită deoarece acesta, în calitate de expert contabil autorizat, nu a făcut altceva decât să facă o evaluare a bunurilor înstrăinate de inculpată la data de 23 august 2001 părții civile, pe baza valorilor cuprinse în evidențile contabile ale ( înscrise în actul denumit " SITUAȚIA la data de 30.09.2001", depus, în copie, la filele 38 - 39 din dosarul up ), cu care inculpata a fost de acord, la acea vreme, prin depunerea semnăturii și a ștampilei ( fila 39 verso ). Așa fiind, tribunalul consideră că în mod corect prima instanță s-a raportat la sumele stabilite de expert, pe baza unor calcule având ca reper valorile cu privire la care s-a făcut anterior vorbire.
Nici apărarea inculpatei cum că instanța penală nu poate face referiri la dispoziții civile, pentru aprecierea neseriozității prețului, nu a fost primită deoarece nu există vreo interdicție legală în acest sens iar aspectele civile ale cauzei ( prețul fiind unul dintre ele ) nu pot fi apreciate decât prin raportare la legislația civilă, și anume la prevederile art. 1303 cod civil ( în speță), text care arată că prețul trebuie să fie serios.
Cu privire la vânzarea în sine, prin raportare la patrimoniul social și la elementele infracțiunii prev. de art. 272 pct.2 din Legea nr. 31/1990( fost 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 ) tribunalul a constatat că inculpata, chiar dacă a fost împuternicită a vinde bunuri pentru a-și recupera banii cu care a cresitat societatea ( deoarece nu s-a dovedit, așa cum mai sus ș-a motivat, că procesul verbal din data de 03.04.1999 este fals ), în monetul vânzării a fost conștientă de disproporția vădită între prețul înscris în contract și valoarea reală a bunurilor societății, evidențiată în actele contabile, pe care chiar ea le-a aprobat. Altfel spus, chiar dacă a fost nevoită să vândă o parte din activele societății pentru a-și recupera sumele cu care a creditat, ea nu avea voie ca să le înstrăineze la o valoare mult mai mică, adică să le folosească contrar interesului social. Ori, cunoscând valoarea lor reală și înstrăinându-le la un preț de zeci de ori mai mic, inculpata nu a făcut altceva decât să păgubească, cu rea credință, societatea.
Așa fiind, în mod corect judecătoria a dispus condamnarea inculpatei pentru comiterea infracțiunii prev de art. 272 pct.2 din Legea nr. 31/1990( fost 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 iar pe latură civilă, pe cale de consecință, a dispus revenirea la situația anterioară.
În fine, in ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală, având în vedere că începând cu data de 23 august 2001, prin hotărârea Adunării Generale a Acționarilor societății comerciale ( filele 215 216 dosar urmărire penală ), menținută integral prin sentința civilă 2385/C/17.07.2002, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. 2434/2001, devenită irevocabilă prin respingerea recursului declarat de, de Curtea de Apel Brașov, prin decizia civilă nr. 1030/R/20.12.2002, pronunțată în dosarul nr. 988/R/C/2002 ( filele 144 - 152 dosar ), inculpatei i-a fost retras dreptul de administrare, tribunalul a constatat că aceasta nu mai avea obligația de a înregistra în contabilitate actul de vânzare cumpărare, autentificat la BNP " " din B în aceeași dată de 23 august 2007. În lipsa acestei obligații, aceasta nu poate fi acuzată nici de neîndeplinirea obligației de plată a taxelor datorate bugetului de stat, constatare ce impune pronunțarea unei soluții de achitare, în baza art. 10 lit. c
C.P.P.Față de cele două soluții de achitare, pentru infracțiunea de fals și pentru cea de evaziune fiscală, tribunalul a înlăturat din sentința apelată dispozițiile referitoare la concursul de infracțiuni, la aplicarea interdicției de a exercita o profesie ori de a exercita o activitate, aplicată în temeiul art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 cod penal și a art. 64 lit. c cod penal și la anularea procesului verbal al ședinței AGA din 3 aprilie 1999 și a menținut suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatei recurente pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 272 pct. 2 din legea nr. 31/1990 ( fost 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 ) precum și restul dispozițiilor sentinței apelate, inclusiv cea de respingere a acțiunii, deoarece, odată anulat actul de vânzare cumpărare, ce produce efecte retroactive, considerându-se că acesta nu a existat, nu se mai pune problema neplății taxelor către bugetul de stat, deoarece lipsește obiectul impunerii.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpata, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și părțile civile SC SRL B și ANAF B prin DGFPS T.
În motivarea recursului declarat de DGFPS T se solicită admiterea acestuia, casarea deciziei penale și rejudecarea laturii civile a cauzei, în sensul obligării inculpatei la plata sumei de - lei, deoarece inculpata prin vânzarea efectuată a încasat personal suma de bani, pe care nu a depus-o în contul societății pentru a se evidenția obligațiile bugetare, iar inculpata s-a comportat ca și un administrator în sensul că a semnat acte de dispoziție în numele societății.
În motivarea recursului declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș se solicită admiterea acestuia, casarea deciziei penale și condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, deoarece din probele administrate reiese că inculpata a falsificat procesul verbal datat 03.04.2999 aflat la fila 9 dosar, fiind singura interesată în alterarea conținutului acestuia, decizia fiind criticată și în privința greșitei achitări a inculpatei cu privire la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, cu toate că aceasta era în legătură cu infracțiunea prev.de art. 272 pct.2 din Lg.31/1990, cu privire la care instanța de apel a menținut condamnarea.
În motivarea recursului Parchetului se arată că în mod greșit nu s-a făcut aplicarea Legii nr. 542/2002 privind grațierea unor pedepse cu privire la infracțiunea prev.de art. 272 pct.2 din lg.31/1990.
În motivarea recursului declarat de către partea civilă SC SRL B, se solicită admiterea acestuia, casarea deciziei penale, deoarece în mod greșit nu a fost recunoscută calitatea de apărător a avocatului ales de către partea recurentă, interpretându-se eronat dispozițiile art. 20 lit.f și 107 alin.2 din Lg.85/2006, conform cererii eliberate de ORC B, administrator al societății era doamna, singurul reprezentant al societății și de aceea în mod greșit s-a apreciat că aceasta nu are dreptul de a mandata un apărător în numele societății.
Se arată de către partea civilă SC SRL că în faza apelului s-au depus două împuterniciri avocațiale prin care apărătorul ales a fost angajat atât de către partea recurentă prin administrator cât și de către moștenitoarea legală a asociatului -, care a fost cea care a formulat plângere penală la organele de poliție, fiind prejudiciată prin săvârșirea infracțiunilor de către inculpată. Mai este criticată decizia și prin greșita achitare a inculpatei cu privire la săvârșirea infracțiunilor prev.de art 290.p și art 13 din lg.87/1994, deși din probele administrate reiese că inculpata, în calitate de administrator al SC SRL a înscris date nereale în procesul verbal prin care a fost împuternicită de către asociatul majoritar să înstrăineze bunurile societății la un anumit preț, vânzare care nu a fost evidențiată în documentele societății.
La termenul de judecată din 20.03.2008, inculpata recurentă formulează o cerere scrisă prin care își retrage recursul declarat împotriva DP pronunțată în cauză.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu potrivit art. 3856.p Cod Penal, instanța de recurs apreciază că recursul declarat de către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - exercitat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T este neîntemeiat, în timp ce recursurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș și părții civile SC SRL B sunt fondate pentru considerentele ce vor fi prezentate.
Prin încheiere notarială a BNP din B sub nr. 3196/14.10.1997 a fost autentificat Contractul dea sociere încheiat de și, prin care aceștia hotărau cu privire la noua formă juridică ce se acorda societății, respectiv societate cu răspundere limitată având denumirea de SC SRL, sediul societății aflându-se în B, Calea -, fără număr, cu durată determinată. Se prevedea contractual că societatea avea o sucursală în ia,. 56, administratorul sucursalei fiind, care reprezenta societatea cu drepturi depline.
Prin procura specială nr. 814/14.03.1997, autentificată notarial, împuternicea pe inculpată, ca în numele și pentru dumnealui, să îl reprezinte cu puteri depline în toată activitatea societății, în relațiile cu terții, față de autorități și în caz de nevoie în fața instanței, împuternicind-o pe reclamantă să îl reprezinte la autentificarea actelor adiționale, la actele de constituire a societății, limitele mandatului oprindu-se la actele de cesiune, dizolvare și lichidare. La data constituirii societății comerciale menționate, asociatul era căsătorit în ia cu Lang, potrivit certificatului de căsătorie aflat la fila 21 dosar urmărire penală, iar la data de 20.05.2001 asociatul a decedat, deschizându-se testamentul defunctului. Potrivit contractului de societate părțile sociale se transmiteau către succesorii legali sau testamentari ai asociaților și în consecință soția supraviețuitoare a devenit unic moștenitor. Ulterior decesului asociatului societatea a avut probleme în derularea activității, aspect confirmat de martori și de inculpată, care au arătat că unii angajați au intrat în șomaj iar curentul electric a fost întrerupt.
Pentru a avea o imagine asupra situației societății, inculpata a semnat balanța contabilă a SC SRL B pe luna iunie 2001, balanță ce a cuprins si reactualizarea valorii bunurilor din patrimoniul societății, pentru cunoașterea reală a valorii capitalului, în vederea înstrăinării bunurilor, iar solicitarea reprezentanților moștenitoarei asociatului de a se organiza o întâlnire cu inculpata pentru aflarea situației reale a societății a fost respinsă de către inculpată, cu motivația că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de actul de constituire al societății privind desfășurarea ședinței AGA, neexistând nici un traducător autorizat.
Curtea reține că potrivit declarației inculpatei ( fila 251 dosar UP), dată la 24.02.2003, aceasta arată că ea era cea care asigura traducerea discuțiilor dintre defunctul asociat și fostul asociat. La data de 09.07.2001, inculpata mai declară că raportat la operațiunile societății comerciale se angajează să nu înstrăineze nimic din activul firmei așa cum este acesta cuprins in inventarele societății și să nu facă nici o operație în defavoarea firmei, declarații care ulterior nu sunt menținute de către inculpată, care le explică prin aceea că a fost forțată să declare astfel.
. soției defunctului au convocat ședința AGA la 27.07.2001, inculpata fiind reprezentată de către martora, care a adus la cunoștința reprezentanților pretențiile inculpatei - 620.000 USD - pentru cesionarea părților sociale, prezentând și balanța contabilă pe anul 2001, și întrucât martora a refuzat semnarea procesului verbal întocmit cu acea ocazie, cei doi împuterniciți au decis convocarea unei noi AGA pentru data de 23.08.2001, la care inculpata deși a fost convocată potrivit propriilor susțineri nu a participat.
Inculpata a declarat că a luat hotărârea de a vinde societatea întrucât împuterniciții soției defunctului i-au spus că ei sunt acționari majoritari, puterea le aparține și că va fi nevoită să se supună voinței lor, și întrucât societatea îi datora suma de 200.000 mărci, la 23.08.2001, prin contractul autentificat de vânzare cumpărare a înstrăinat imobilul A+ 23, 28, act 32437, 32438/2001, înscris în CF nr. 12708/ B - nr. 10129/1/7-arabil, de 8300 mp, nr. 10129/1/6/1-arabil, de 10.600 mp, și construcție regim P + 1E, compusă din 1 cameră, P: 1 hală producție + 1 depozit, 1 depozit, 1 sală mașini, 1 hală fermentații, 1 restaurant, 1 bucătărie, 1 atelier preparări, 1 hol circulație, 1 scară acces etaj, 2 grupuri sanitare, E: 3 birouri, 1 hol circulație, 1 vestiar, 3 grupuri sanitare, 1 baie, 1 hol.
Pentru a se putea proceda la încheierea contractului de vânzare cumpărare in condițiile arătate, respectiv de deces al unuia dintre acționari, inculpata a prezentat notarului procesul verbal al Adunării generale a Asociaților SC SRL datat 03.04.1999, semnat și în dreptul numelui defunctului, act în care se menționa că acesta recunoaște creditul depus la societate de inculpată și o împuternicește pe aceasta să vândă terenul și clădirea în valoare de 62.000.0000 și respectiv 806.000.000 în vederea recuperării creanței depusă sub formă de creditare.
Curtea apreciază că la data de presupusă drept 03.04.1999 ca fiind data încheierii procesului verbal, prin care practic inculpata dobândea puteri depline în ceea ce privește înstrăinarea imobilelor aparținând societății, defunctul asociat nu se afla în țară la acea dată, aspect ce rezultă din actele depuse în fața instanței de apel.
În mod corect a rețin ut instanța de fond că inculpata era singura interesată în alterarea conținutului procesului verbal, atât sub aspectul datei întocmirii cât și al mențiunilor referitoare la vânzarea activelor societății pentru restituirea creditului depus de ea, în calitate de asociată. În sprijinul vinovăției inculpatei stă și depoziția traducătoarei ( fila 237 dosar UP), care a arătat că la solicitarea inculpatei s-a deplasat la biroul inculpatei care era cu asociatul și a semnat traducerea procesului verbal,fără a putea preciza data și dacă părțile semnaseră actul sau sumele la care se face referire. De altfel, inculpata în declarația dată a arătat că ea era cea care asigura traducerea discuțiilor dintre defunct și celălalt asociat, fiind posibil ca inculpata să fi prezentat o altă situație de fapt decât cea reală, în momentul în care i-a solicitat defunctului să semneze împuternicirea prin care s-a recunoscut inculpatei efectuarea actelor de dispoziție cu privire la imobilele societății.
De altfel, nu este lipsit de importanță faptul că la data de 14.03.1997 a limitat puterile mandatului inculpatei la acte de cesiune, dizolvare și lichidare a societății, aceasta fiind ultima împuternicire dată. Prin urmare câtă vreme nu a fost prezent la data de 03.04.1999 în România și pe cale de consecință nu a participat la adunarea AGA a SC SRL, inculpata este cea care a falsificat data procesului verbal, fiind deci întrunite condițiile angajării răspunderii pentru comiterea infracțiunii prev.de art. 290.p cum în mod corect a apreciat prima instanță.
Cu privire la comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, Curtea apreciază că la data de 23.08.2001 inculpata avea calitatea de administrator al SC SRL și a folosit cu crea credință bunurile societății într-un scop contrar intereselor acestuia, înstrăinând aceste bunuri în interesul său propriu. Data la care s-a comunicat judecătorului delegat al camerei de Comerț și Industrie B procesul verbal al AGA vizând schimbarea administratorului a fost 24.08.2001, deci ulterioară întocmirii contractului de vânzare cumpărare încheiat de inculpată și și prin urmare acesteia îi incumbau obligația de a înregistra in contabilitate vânzarea bunurilor și de a plăti taxele datorate statului. De aceea, condamnarea pronunțată de către prima instanță cu privire la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală este legală, la fel și cuantum,ul pedepsei la care s-a oprit prima instanță.
Curtea apreciază că instanța de apel și prima instanță nu au făcut aplicarea Decretului de grațiere cu privire la săvârșirea de către inculpată a infracțiunii prev.de art. 272 pct.2 din lg.31/1990, sens în care se va recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și partea civilă SC SRL B, se va casa în totalitate decizia penală recurată și în parte sentința penală nr. 2796/05.12.2006 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosar nr- și rejudecând, se vor decontopi cele trei pedepse aplicate inculpatei în pedepsele componente și va constata grațiată pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 272 pct.2 din Lg.31/1990.
Cu privire la infracțiunea prev.de art. 272 pct.2 din Lg.31/1990, Curtea constată că în mod corect inculpata a fost condamnată pentru această faptă, luându-se în considerare raportul de expertiză întocmit în cauză și care vorbește despre disproporția vădită dintre prețul real și cel cu care s-a procedat la înstrăinarea imobilului aparținând societății, fiind de menționat că evaluarea expertului a avut la bază valorile cuprinse în evidențele contabile ale SC SRL B cu care la acea vreme inculpata a fost de acord prin depunerea semnăturii și a ștampilei.
Cu privire la motivul de recurs formulat de partea civilă SC SRL privind constatarea nulității absolute a deciziei penale a Tribunalului Timiș, pentru încălcarea dreptului la apărare, Curtea apreciază că partea recurentă nu a fost în imposibilitatea de a exercita în mod direct și nemijlocit dreptul la apărare, câtă vreme actele de care partea a înțeles să se folosească în apărarea sa se află la dosarul cauzei, disputa vizând posibilitatea formulării de concluzii orale și nicidecum nu i s-a îngrădit părții dreptul de a formula apărările și excepțiile în conformitate cu dispozițiile legale.
Cu privire la recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - exercitat prin DGFPS T, Curtea apreciază că urmare a anulării contractului de vânzare cumpărare încheiat între inculpata și aceasta produce efecte retroactive, respectiv părțile sunt puse în situația anterioară întocmirii actului, care se consideră deci că nu a existat, situație în care nu se mai poate pune problema neplății taxelor către bugetul de stat lipsind obiectul impunerii. Prin anularea contractului de vânzare cumpărare s-a dispus restabilirea situației anterioare, ceea ce face imposibilă acordarea pretențiilor civile formulate.
Astfel fiind, în temeiul art. 3854alin.2 p Cod Penal raportat la art. 369.p Cod Penal se ia act de retragerea recursului declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 430/A/17.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art. 38515pct.1 lit.b p Cod Penal va fi respins recursul declarat de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală exercitat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T.
În temeiul art. 385/15 pct.2 lit.d p Cod Penal se admit recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și partea civilă SC SRL
Se va casa în totalitate decizia penală recurată și în parte sentința penală nr. 2796/05.12.2006 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosar nr- și rejudecând, se decontopesc cele trei pedepse aplicate inculpatei în pedepsele componente și constată grațiată pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 272 pct.2 din Lg.31/1990. Se menține cuantumul pedepselor aplicate de prima instanță inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 290.p și art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13.p, respectiv de 1 an și 2 ani închisoare, pe care în temeiul art. 33 lit.a și 34 lit.b p le contopește în pedeapsa cea mai grea, care va fi și pedeapsa rezultantă, inculpata urmând a executa pedeapsa de 2 ani închisoare.
Vor fi menținute în rest dispozițiile sentinței pronunțată de prima instanță.
Văzând și prevederile art. 192 alin.2 p Cod Penal,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 3854alin.2 p Cod Penal raportat la art. 369.p Cod Penal ia act de retragerea recursului declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 430/A/17.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art. 38515pct.1 lit.b p Cod Penal respinge recursul declarat de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală exercitat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T.
În temeiul art. 385/15 pct.2 lit.d p Cod Penal admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și partea civilă SC SRL
Casează în totalitate decizia penală recurată și în parte sentința penală nr. 2796/05.12.2006 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosar nr- și rejudecând:
Decontopește cele trei pedepse aplicate inculpatei în pedepsele componente și constată grațiată pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 272 pct.2 din Lg.31/1990.
Menține cuantumul pedepselor aplicate de prima instanță inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 290.p și art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13.p, respectiv de 1 an și 2 ani închisoare, pe care în temeiul art. 33 lit.a și 34 lit.b p le contopește în pedeapsa cea mai grea, care va fi și pedeapsa rezultantă, inculpata urmând a executa pedeapsa de 2 ani închisoare.
Menține în rest dispozițiile sentinței pronunțată de prima instanță.
În temeiul art. 192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpata și partea civilă Ministerul Finanțelor- F exercitat prin P T la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs, iar în temeiul art. 192 alin.3 p Cod Penal celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 3 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
- -
Red. AN/tehnored AJ
2 ex/15.04.2008
Prima instanță: Judec. B -
Apel - Trib.T - ,
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Ion Dincă, Laura Bogdan
