Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 407/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 407/
Ședința publică din 11 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Doru Mercan dr. - -, președinte secție
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu dr. - -
JUDECĂTOR 3: Constantin Duțescu dr.- -
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, reprezentat prin:
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația în anulare formulată de contestatorii, domiciliat în Râmnicu V,-, județul V și, domiciliat în Râmnicu V,-, județul împotriva deciziei penale nr305, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată cu mijloace tehnice, potrivit art.304 alin.1 cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința au lipsit părțile
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc la data de 28 mai 2009, când susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
La data de 11.05.2009, condamnații: și, au formulat contestație în anulare privind decizia penală nr.305/R/05.05.2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești.
În motivarea acesteia, contestatorul a invocat dispozițiile art.386 alin.1 lit.a Cod procedură penală, arătând că judecarea cauzei în recurs a avut loc fără citarea sa și că nu i s- asigurat, din oficiu, asistența juridică.
Contestatorul a invocat aspecte ce vizează netemeinicia hotărârii de condamnare și prescripția răspunderii penale dar și dispozițiile art.386 alin.1 lit.d Cod procedură penală, referitoare la existența a două hotărâri definitive pronunțate pentru aceeași faptă.
Examinând decizia nr.305/R/2009 a Curții de Apel Pitești împotriva căreia a fost formulată contestația în anulare, prin prisma motivelor invocate, curtea surprinde caracterul nefondat al acestei căi extraordinare de atac pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin sentința penală nr.263/21.03.2008 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, definitivă prin decizia penală nr.305/R/05.05.2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, n baza art.9 alin.1 lit.b și c din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.13 Cod penal, a fost condamnat pe inculpatul, la 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b și c Cod penal (mai puțin dreptul de a alege) pe o perioadă de 2 ani.
S-au aplicat art.57 Cod penal și art.71 rap.la art.64 lit.a, b și c Cod penal (mai puțin dreptul de a alege).
Prin aceeași sentință, definitivă prin decizia penală nr.174/A/26.11.2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în baza art.9 alin.1 lit.b și c din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.13 Cod penal, a fost condamnat pe inculpatul, la 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a, b și c Cod penal pe o perioadă de 2 ani.
În baza art.81 și art.82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind termenul de încercare de 5 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra art.83 Cod penal.
S-a aplicat art.71 rap.la art.64 lit.a, b și c Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Pe parcursul judecării recursului, a fost citat contestatorul, în calitate de recurent, nu și contestatorul, față de care sentința de condamnare a rămas definitivă prin nerecurarea deciziei nr.174/A/26.11.2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea.
Din această perspectivă, primul motiv pe care se întemeiază contestația este nefondat.
Aceasta, deoarece, instanța de recurs, investită cu judecarea unui singur recurs, acela al contestatorului, a judecat recursul numai cu privire la persoana care l-a declarat și la persoana la care se referă declarația de recurs și numai în raport cu calitatea pe care recurentul o are în proces.
Or, așa cum s-a arătat, nu a mai uzat de această cale ordinară de atac.
În cazul în care ar fi considerat întemeiat recursul contestatorului, instanța de recurs ar fi extins efectele recursului acestuia și cu privire la contestatorul care nu a declarat recurs, putând hotărî și în privința lui, în mod favorabil.
Într-o atare situație, citarea contestatorului nu era obligatorie.
Un alt argument în favoarea opiniei exprimată mai sus este acela că, față de, hotărârea de condamnare a rămas definitivă prin nerecurare.
Neavând nicio calitate procesuală, contestatorului nu i s-a asigurat asistență juridică din oficiu.
Oricum, acest motiv al contestației excede cadrului procesual reglementat de dispozițiile art.386 alin.1 Cod procedură penală care se referă la cazurile de contestație în anulare și, prin urmare, nu va fi analizat.
Motivele de contestație care vizează legalitatea și temeinicia hotărârii de condamnare nu se regăsește printre situațiile limitativ prevăzute de textul de lege mai înainte amintit, fiind chestiuni care ar fi putut face obiectul controlului în căile ordinare de atac de care contestatorii au înțeles să uzeze.
Nici critica întemeiată pe dispozițiile art.386 alin.1 lit.c Cod procedură penală nu este fondată.
În legătură cu aceasta, lecturându-se decizia nr.305/2009 a Curții de Apel Pitești, prin care a fost respins, ca nefondat recursul declarat de contestatorul, se constată că instanța de recurs s-a pronunțat asupra prescripției răspunderii penale în raport de data certă a unor facturi fiscale incriminate în considerentele hotărârii, apreciind în considerentele hotărârii, că aceasta nu operează, cursul termenului de prescripție raportându-se la momentul epuizării infracțiunii de evaziune fiscală săvârșită în formă continuată.
În fine, nici critica întemeiată pe dispozițiile art.386 alin.1 lit.d Cod procedură penală, nu este întemeiată.
Aceasta, deoarece față de contestatorul a fost pronunțată o singură hotărâre de condamnare, respectiv sentința penală nr.263/2008 a Judecătoriei Rîmnicu V, definitivă prin decizia penală nr.174/A/2008 a Tribunalului Vâlcea.
Este lipsită de relevanță împrejurarea că, în calea de atac a apelului, hotărârea primei instanțe a fost desființată, în parte, în privința încadrării juridice a faptei și a pedepsei și acest fapt nu are semnificația pronunțării a două hotărâri de condamnare.
Dispozițiile art.386 alin.1 lit. Cod procedură penală se referă la situația în care prin două hotărâri definitive distincte, instanța s-a pronunțat asupra aceeași fapte.
Or, așa cum s-a arătat, hotărârea de condamnare pronunțată de prima instanță a fost modificată, în parte, prin decizia instanței de apel.
Prin prisma celor ce preced, contestația în anulare este nefondată, urmând a fi respinsă, ca atare, cu consecința obligării contestatorilor la plata cheltuielilor judiciare către stat, care vor include și onorariul avocat oficiu ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorii ȘI, împotriva deciziei penale numărul 305 din data de 5 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul numărul -.
Obligă pe contestatori la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondurile Ministerul Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Dr. dr. dr.
Grefier,
Red.:dr.
Tehnored.:
2 ex./01.07.2009.
Jud.recurs: Gh.-
.
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Dumitru Diaconu, Constantin Duțescu
