Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 418/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- Legea nr.87/1994
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR.418
Ședința publică din 10 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 2: Ghertner Ioan Artur
Judecător - -
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și partea civilă Statul Român, prin B - reprezentat prin S, împotriva deciziei penale nr.94 din 23 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 26 octombrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când, pentru a da posibilitatea apărătorului ales al inculpatului să depună concluzii scrise, pronunțarea a fost amânată pentru data de 02.11.2009, 05.11.2009 și apoi pentru astăzi 10.11.2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Negrești O din data de 08.10.2007 a fost trimis în judecată inculpatul G, reținându-se că acesta a săvârșit infracțiunile de evaziune fiscală,prev. și ped. de art.9 al. l lit. b și și al. 2 din Legea nr.241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
In fapt, s-a reținut că inculpatul, în calitatea de sa administrator la COM, a înregistrat în evidențele contabile ale societății în perioada ianuarie 2003 - mai 2004 cheltuieli fictive însumând 36.283.027.666 ROL.
Prin înregistrarea acestor cheltuieli inculpatul ar fi diminuat sursa impozabilă (profitul), determinând sustragerea societății de la obligația de a plăti bugetului de stat impozitul aferent profitului real în sumă de 7.622.484.804 ROL.
De asemenea tot ca urmare a înregistrării acestor cheltuieli fictive societatea administrată de inculpat a dedus în mod nelegal TVA în sumă de 5.793.088.451 ROL
Se susține că procedând astfel inculpatul a cauzat bugetului de stat un prejudiciu material însumând 13.415.573.255 ROL.
Prin sentința penală nr. 235/2007 pronunțată de Judecătoria Negrești-O în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art. 334.proc.pen. schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului G, din infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b și c alin. 2 din Legea nr. nr. 241/2005 în infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c și alin. 2 din Legea nr. 241/2005.
În baza art. 9 alin. 1 lit. c și alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 lit. a și art. 76 lit. d pen. și cu înlăturarea art. 13.pen. s-a dispus condamnarea inculpatului G la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală. Conform art. 71.pen. s-a dispus interzicerea drepturilor inculpatului prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b pen. pe durata executării pedepsei închisorii. În baza art. 81.pen. și art. 71 alin. 5.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor principale și accesorii aplicate prin sentință. Prin sentință a fost stabilit un termen de încercare de 2 ani și trei luni, conform art. 82.pen. și s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83.pen. Prin sentința menționată s-a mai reținut că prejudiciul cauzat părții vătămate NA. prin S M, în sumă de 17.147.993.077 lei, reprezentând impozit pe profit suplimentar și TVA, a fost recuperat integral prin achitare. În baza art. 191 alin. 1.pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
În motivarea sentinței s-a reținut că COM, cu sediul în comuna,-, a fost înființată în anul 1998 avându-l ca administrator pe inculpatul
In luna septembrie a anului 2004 activitatea desfășurată de această societate în intervalul ianuarie 2003 - mai 2004 fost supusă unui control fiscal efectuat de Garda Financiară - Secția S
Constatările efectuate cu prilejul acestui control au fost consemnate în "NOTA DE CONSTATARE" întocmită de comisarii Gărzii Financiare și înregistrată la organul de control menționat sub nr. 6825/30.09.2004 (filele 4218-434 din dosarul de urmărire penală - vol.IV).
Din actul de control întocmit rezultă că în evidența contabilă a COM figurează înregistrată operațiuni comerciale ce ar fi fost încheiate între această societate și următoarele societăți comerciale: C RL. D, SHORT RL. A, RL. B N,G B, GAT, C B, A RL., AUTO RO C, 2000 P și G AUTO RL. S, ce vor fi denumite în continuare cele 10 societăți comerciale.
Verificările încrucișate efectuate de comisarii Gărzii Financiare au condus la concluzia că cele 10 societăți comerciale menționate fie nu figurează înregistrate la autoritățile competente să le înregistreze din județele unde își au sediul social fie deși unele societăți figurează înregistrate nu au emis ele documentele deținute de COM și înregistrate în evidența contabilă a acestei societăți.
Din declarațiile făcute de inculpat în cursul urmăririi penale și declarația făcută de acesta în cursul cercetării judecătorești rezultă că inculpatul pretinde că operațiunile comerciale încheiate de G COM RL. cu cele 10 societăți comerciale sunt reale și au angajat cheltuieli din partea G COM RX.
Astfel inculpatul susține că în perioada supusă controlului fiscal societatea administrată de el s-a angajat să presteze lucrări de construcții în principal pe seama beneficiarilor: METRO CASH & ROMÂNIA RL. și DIRECȚIILE PENTRU AGRICULTURĂ ȘI INDUSTRIE ALIMENTARA S M și M, costul acestor lucrări fiind de peste 70 miliarde (în lei vechi).
Tot inculpatul susține că societatea administrată de el nu dispunea de resursele materiale și umane necesare prestării unor lucrări de construcții de o asemenea amploare și că din acest motiv a încheiat contracte de subantrepriză cu cele 10 societăți comerciale mai sus arătate.Costul lucrărilor de construcție prestate de aceste societăți în beneficiul societății COM RL. în valoare totală de 36.283.027.666 ROL a fost achitat acestora exclusiv în numerar.
Deși inculpatul susține că operațiunile comerciale la care face referire în declarațiile sale sunt reale instanța ajunge la concluzia contrară și anume că aceste operațiuni sunt fictive. Pentru a concluziona astfel instanța avut în vedere constatarea făcută de comisarii Gărzii Financiare din care rezultă că,o parte din cele 10 societăți comerciale nu figurează ca fiind înregistrate la Oficiul Registrului Comerțului din județele unde figurează ca având sediul social iar alte societăți deși figurează nu au emis documentele ce stau la baza înregistrărilor din evidența contabilă a societății COM RL. constatare pe care instanța a coroborat-o cu următoarele împrejurări ce se deduc din probatoriul administrat.
Inculpatul a declarat că deși a semnat personal contractele încheiate și subantreprenorii nu a negociat el aceste contracte ci alte persoane desemnate de el să o reprezinte pe COM fără să poată da informații despre identitatea acestor persoane.
Este de menționat că inculpatul face această declarație în contextul în care tot el declară că G COM RL. avea doar doi angajați (el și soția sa) situație în care este puțin probabil ca alte persoane să fi reprezentat societatea administrată de inculpat pentru negocierea contractelor pretinse a fi încheiate cu cele 10 societăți comerciale precum și pentru supravegherea derulării acestor operațiuni comerciale.
Referindu-se la modul în care G COM RL. a reușit să stabilească legături cu cele 10 societăți comerciale inculpatul a declarat că reprezentanții acestor societăți 1-au contactat in mod cu totul întâmplător pe șantierele unde C COM avea lucrări de construcție în desfășurare.
de abordare a relațiilor comerciale descrisă de inculpat în declarațiile lui (care lasă să înțeleagă că alegerea partenerilor comerciali de către COM s-a făcut întâmplător și arbitrar și fără nici o implicare din partea sa - administrator al societății) este absolut improprie chiar și pentru un comerciant care se află la debutul activității sale comerciale și cu atât mai mult pentru un comerciant de talia COM aflată la data când s-au perfectat contractele în discuție la aproximativ 5 ani de la debutul activității sale comerciale și atingând la acea dată la o cifră de afaceri considerabilă.
Obținerea unui minim de date și informații despre partenerii comerciali, ține de diligența obișnuită a oricărui comerciant și din acest motiv instanței îi este greu să admită că inculpatul a angajat C COM în raporturi comerciale cu cele 10 societăți comerciale și că deși aceste raporturi au implicat angajamente de plată din partea COM RX. de 36.283.027.666 RON și au fost de durată însemnată, inculpatul nu este în măsură să ofere un indiciu (oricât ar fi el de neînsemnat), care să poată conduce la stabilirea identității celor ce au angajat aceste societăți în raporturile lor cu G COM
In al doilea rând, fictivitatea operațiunilor comerciale despre care inculpatul pretinde că societatea administrată de el le-a avut cu cele 10 societăți comerciale este demonstrată și de superficialitatea conținutului documentelor ce consemnează existența acestor operațiuni (contracte, facturi fiscale, chitanțe fiscale, procese verbale de recepție).
Astfel nici unul din contractele pretinse a fi încheiate de COM cu cele 10 societăți comerciale nu menționează numele persoanelor care au reprezentat cele 10 societăți comerciale la semnarea contractului,iar obiectul contractului este determinat în termeni foarte generici.
Nici una din facturile pretinse a fi emise de cele 10 societăți comerciale nu cuprinde semnătura emitentului și nici o referire la numele delegatului unității furnizoare, după cum nici chitanțele pretinse a fi emise de cele 10 societăți comerciale nu cuprind semnătura emitentului.
De asemenea prima instanță a observat că deși chitanțele și facturile figurează ca având emitenți diferiți (10 societăți comerciale cu sedii având răspândire pe o largă arie geografică) acestea cuprind aceiași scriere, ce poate conduce la concluzia că au fost scris de una și aceiași persoană în toate cazurile.
De asemenea procesele verbale de recepție au un conținut superficial și nu cuprind numele celor care au alcătuit comisia de recepție respectiv nu poartă numărul de înregistrare la societățile comerciale participante la recepție.
Înregistrarea unor astfel de documente de către inculpat în evidențele contabile ale societății determină instanța să creadă că inculpatul cunoștea faptul că cele 10 societăți comerciale sunt simple structuri de complezență și că operațiunile pe care aceste documente le consemnează sunt fictive.
Nu în ultimul rând instanța de fond a avut în vedere că deși operațiunile comerciale în discuție presupuneau în toate cazurile angajamente de plată din partea COM ce depășeau suma de un miliard (în lei vechi) toate aceste plăți figurează înregistrate ca fiind făcute în numerar, fapt nu numai neobișnuit în practica relațiilor comerciale dar și interzis cu excepția plăților până la plafonul valoric admis de lege la acea dată (50 milioane ROL).
De altfel sistemul de plată prin virament bancar este imposibil de folosit când beneficiarul plății este o societate comercială fictivă, iar inculpatul conștient de acest lucru a apelat la plata în numerar cu ignorarea dispozițiilor legale ce limitau plafonul valoric al plăților ce puteau astfel fi făcute.
Considerentele invocate îndreptățesc concluzia potrivit cu care inculpatul și-a procurat pe căi ilegale formulare de facturi și chitanțe fiscale pe care prin intermediul altei persoane neidentificate le-a completat cu date ce nu au la bază operațiuni reale pe care le-a înregistrat în evidența contabilă a societății pe care o administra cu scopul de a diminua sursa impozabilă (profitul) și a sustrage societatea de la plata către bugetul de stat a impozitului pe profitul diminuat respectiv cu scopul de a deduce ilegal TVA.
Inculpatul nu contestă că cele 10 societăți comerciale ar fi societăți de tip "fantomă" însă s-a apărat cu aceea că angajând SC " în raporturi comerciale cu aceste societăți a acționat în circumstanțe în care nu avea cum să prevadă că acest lucru.
Datele cauzei demonstrează în, mod indubitabil contrariul susținerii inculpatului. Așa cum prima instanță a arătat deja inculpatul era conștient de faptul că înregistrează în evidențele contabile ale societăți operațiuni fictive și prin acțiunea sa acesta a urmărit să sustragă societatea de la obligațiile fiscale datorate bugetului de stat.
Veniturile obținute de SC " COM" SRL din prestarea de lucrări de construcții pe seama a diferiți beneficiari sunt reale după cum reală este și execuția acestor lucrări numai că inculpatul a avut interesul să ascundă cheltuielile efective presupuse de execuția acestor lucrări preferând ca în evidențele contabile ale societăți să substituie aceste cheltuieli cu cele care,pentru considerentele arătate mai sus, s-au dovedit a fi fictive.
În apărarea sa inculpatul s-a mai prelevat de faptul că prin sentința civilă nr. 229/CA/2004 Tribunalul Satu Marea statuat că o societate comercială care intră în raporturi comerciale cu o altă societate ce se dovedește ulterior a fi de tip fantomă are dreptul să deducă TVA asupra plății făcută către o astfel de societate. Inculpatul a invocat că hotărârea Tribunalului se întemeiază pe argumentul că societatea comercială care intră în raporturi comerciale cu o altă societate de tip "fantomă "nu poate fi făcută responsabilă pentru ilegalitățile comise de această societate. Susține inculpatul ca în considerarea acestui precedent judiciar și instanța ar trebui să recunoască în cazul său că în mod corect a diminuat profitul cu plățile făcute către cele 10 societăți și a dedus TVA aferent acestor plăți.
Instanța de fond a avut în vedere că hotărârea tribunalului pornește de la premisa că operațiunea comercială în discuție are o existență reală numai că una din părțile acestei operațiuni nu cunoștea faptul că partenerul său comercial este o societate de tip fantomă. In speță însă probatoriul administrat demonstrează faptul că operațiunile comerciale intre. COM"SRL și cele 10 societăți comerciale n-au existat în realitate și prin urmare plățile pe care SC " COM"SRL pretinde că le-a făcut către aceste societăți sunt fictive și nu pot fi înregistrate ca cheltuieli deductibile respectiv nu pot conduce la dreptul de a deduce TVA aferent acestor plăți.
Fapta inculpatului de a înregistra în evidențele contabile ale SC " COM"SRL cheltuieli fictive însumând 36.283.027.666 ROL întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 9 lit."c " din 241/2005 cu aplicarea art.41, al.2 pen.
Greșit inculpatul a fost trimis în judecată sub acuzația de a fi săvârșit și infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art.9 lit. c din 241/2005 care presupune neînregistrarea în evidențele contabile a veniturilor societății, deoarece prin înregistrarea unor cheltuieli fictive inculpatul a diminuat doar veniturile societăți care au fost înregistrare în integralitatea lor.
Prin urmare instanța în temeiul art. 334. pr. pen. a schimbat încadrarea juridică dată de parchet faptei inculpatului reținând că acesta a săvârșit o singură infracțiune cea prevăzută de art.9. lit. din 241/2005.
În speță devin incidente și disp. aliniatului 2 al art.9 din 241/2005 deoarece prejudiciul cauzat prin fapta inculpatului este mai M decât echivalentul în monedă națională a 100.000 acesta fiind de (17.147.993.077 lei) precum și disp. art. 10, al. l din legea sus menționată privind reducerea la Jal imitelor pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită deoarece inculpatul până la sesizarea instanței de judecată a reparat întreg prejudiciu cauzat prin fapta sa.
Împotriva acestei sentințe, au formulat apel inculpatul G și partea civilă Statul Român prin reprezentată prin S În motivarea apelului inculpatul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea nici unei infracțiuni pentru care a fost condamnat solicitând achitarea sa.
Prin decizia penală nr.94 din 23 martie 2009 Tribunalul Suceavaa luat act că Statul Român prin, reprezentată prin a județului S M, și-a retras apelul.
A fost admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 235 din 28 decembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Negrești - O, județul S-M în dosarul nr-.
S-a desființat în parte sentința penală mai sus-menționată numai sub aspectul laturii penale, în sensul că au fost înlăturate din sentință dispozițiile privind:
- condamnarea inculpatului G, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c și alin. 2 din Legea nr. 241/2005;
- aplicarea art. 71 Cod penal privind interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal;
- aplicarea art. 81 Cod penal rap. la art. 71 alin. 5 Cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului;
- stabilirea termenului de încercare de 2 ani și 3 luni în temeiul art. 82 Cod penal;
- atragerea atenției inculpatului asupra prevederilor cuprinse în art. 83 Cod penal.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală a fost achitat inculpatul G, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c și alin. 2 din Legea nr. 241/2005;
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că materialul probatoriu administrat în cauză și reținut de instanța de fond în sensul confirmării săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală nu susține pe deplin această acuzație și este contrazis de concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat pe parcursul judecării în apel. Astfel, concluziile din nota de constatare efectuată de. S M, în sensul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale cu sumele menționate ca urmare a înregistrării unor operațiuni fiscale cu societăți "fantomă" nu duc în mod automat la concluzia privind săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală de către inculpat. Așa cum rezultă din analiza facturilor emise, precum și contractelor de subantrepriză și a proceselor verbale de recepție emise de aceste societăți, precum și din concluziile raportului de expertiză contabilă efectuate în cauză, acestea îndeplineau din punct de vedere formal condițiile impuse de lege pentru calitatea de document justificativ, iar cu privire la formularele cu regim special nu existau mijloace de control pentru verificarea datelor înscrise în facturi în perioada 2003-2004, acestea neavând regim juridic de facturi personalizate. Totodată, contrar celor reținute de instanța de fond, se constată că aceste acte justificative, poartă câte o semnătură a reprezentantului - contractele de prestări servicii și procesele verbale de recepție - precum și ștampila societății co-contractante.
Pe de altă parte s-a reținut faptul că obligativitatea întocmirii acestor facturi în conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare, revine emitenților acestora, cealaltă parte în contract neavând obligația de a face decât minime verificări, ce rezultă din adeverința emisă de DGFP privind calitate a de plătitor al TVA a emitentului și elementele de identificare a societății, dincolo de aceste aspecte responsabilitatea revenind emitentului. În condițiile în care facturile fiscale corespund acestor cerințe minime, nu se poate reține faptul că inculpatul avea cunoștință că aceste societăți nu sunt reale, acesta neavând obligația de a efectua cercetări suplimentare cu privire la societățile contractante, astfel de cercetări fiind străine relațiilor comerciale. În aceste condiții nu se poate reține că relațiile comerciale cu aceste societăți care au generat efectuarea unor cheltuieli fictive ce au dus la sustragerea de la plata impozitului pe profit și TVA, atâta timp cât din actele dosarului nu rezultă faptul că inculpatul avea cunoștință despre faptul că aceste societăți nu figurează înregistrate la autoritățile competente.
Având în vedere cele reținute mai sus, Tribunalul a reținut că fapta inculpatului G de a înregistra în evidențele contabile ale SC COM SRL cheltuieli efectuate cu societăți care nu sunt înregistrate în evidența autorităților competente, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. și alin. 2 din Legea nr. 241/2005, întrucât acesta nu avea cunoștință de caracterul fictiv al acestor societăți, lipsind astfel intenția acestuia de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale.
Pentru aceste considerente, Tribunalul a făcut aplicarea art. 379 pct. 2 lit. a proc.pen. în sensul că a luat act că Statul Român prin, reprezentată prin a județului S M și-a retras apelul și a admis apelul declarat de inculpatul G, pentru motivele de mai sus.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și ANAF B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, în motivarea recursului arată că raportul de expertiză contabilă nu poate fi avut în vedere întrucât nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză, iar pe de altă parte aspectele precizate sunt evazive, fără a avea justificare legală. Apreciază că inculpatul se face vinovat de infracțiunea de evaziune fiscală așa cum a stabilit instanța de fond și chiar dacă inculpatul nu a recunoscut, recuperarea integrală a prejudiciului atât de M poate fi apreciată ca fiind o recunoaștere implicită a săvârșirii infracțiunii.
B nu a motivat recursul declarat în cauză.
Examinând recursul declarat în cauză de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și partea civilă prin prisma motivelor invocate și care se circumscriu cazului de casare prev. de art.3859alin.1 pct.18 pr.pen. precum și în conformitate cu disp. art.3859alin.3 pr.pen. Curtea constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Negrești O din data de 08.10.2007 a fost trimis în judecată inculpatul G pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.9 alin.1 lit.b și c și alin.2 din Legea 241/2005, constând în aceea că în perioada ianuarie 2003 - mai 2004 înregistrat în evidențele contabile ale Com SRL cheltuieli fictive în sumă de 36.283.027.666 ROL, iar prin înregistrarea acestora ar fi diminuat suma impozabilă determinând sustragerea societății de la obligația de a plăti bugetului de stat impozitul aferent profitului real în sumă de 7.622.484.804 ROL și a dedus în mod nelegal TVA în sumă de 5.793.088.451 ROL.
Din nota de constatare întocmită de comisarii Gărzii Financiare și înregistrată la organul de control sub nr.6825/30.09.2004 rezultă că în evidența contabilă a SC Com SRL figurează înregistrate operațiuni comerciale încheiate între această societate și alte societăți comerciale care în urma verificărilor încrucișate a condus la concluzia că nu figurează înregistrate la autoritățile competente. S-a mai constatat că facturile fiscale nu sunt completate corespunzător în conformitate cu prevederile HG nr.831/1997, astfel încât operațiunile consemnate nu pot fi înregistrate în contabilitate, iar în aceste condiții s-a produs statului un prejudiciu total de 13.415.573.255 lei (TVA și impozit pe profit).
Potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă efectuat pe parcursul judecării cauzei în apel, facturile emise de societățile sub antreprenoare au calitatea de documente justificate în înțelesul Codului Fiscal, iar cheltuielile înregistrate în contabilitate erau deductibile îndeplinind toate condițiile cerute de lege.
Față de concluziile notei de constatare încheiată de organul de control și a raportului de expertiză contabilă, Curtea apreciază că cercetarea judecătorească nu este completă în cauză, impunându-se efectuarea unei noi expertize contabile pentru a lămuri toate contradicțiile existente între acestea.
Așadar, Curtea constatând că în speță este dat cazul de casare prev. de art.3859alin.1 pct.18 pr.pen. va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și partea civilă în conformitate cu disp. art.38515pct.2 lit.d pr.pen. va casa în totalitate decizia penală și sentința penală, iar în rejudecare va proceda în sensul celor mai sus menționate.
Va dispune efectuarea unei expertize contabile, a căror obiective se vor stabili la termenul următor.
Va stabili termen de judecată la data de 09.12.2009, ora 1030, pentru când se vor cita părțile.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.pen.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și B împotriva deciziei penale nr.94 din data de 23.03.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
Casează în totalitate atât decizia penală mai sus-menționată cât și sentința penală nr.235 din data de 28.12.2007 pronunțată de Judecătoria Negrești-O în dosar nr- și reține cauza spre rejudecare.
Dispune efectuarea unei expertize contabile, obiectivele acesteia urmând a fi discutate la termenul de judecată stabilit.
Fixează termen de judecată la 09.12.2009, ora 1030.
Citare părți.
Adresă Barou S pentru desemnare avocat oficiu inculpat.
Adresă Local Expertize de pe lângă Tribunalul Suceava pentru înaintare listă 3 experți contabili.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului, din care suma de 80 lei reprezentând onorariu parțial avocat oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.11.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red..
Dact.
3 ex.
19.11.2009
Președinte:Andronic Tatiana LuisaJudecători:Andronic Tatiana Luisa, Ghertner Ioan Artur
