Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 48/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR- DECIZI A PENALĂ NR.48/
Ședința publică din 24 ianuarie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Sorina Popescu președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
JUDECĂTOR 3: Raluca
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile penale declarate de inculpații, domiciliat în comuna, sat, județul V și, domiciliat în comuna, sat - M, nr.28, județul V, împotriva deciziei penale nr.153/A din 26 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din 10 ianuarie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie. Instanța, având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 17 ianuarie 2008, apoi la 24 ianuarie 2008, iar în urma deliberării a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Deliberând, constatată:
Prin sentința penală nr.1349 din 25 octombrie 2006 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în baza art.13 din Legea nr.87/1994 cu aplic.art.41 alin.2 și art.13 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 4 august 1971 în Rm.V, județul V, cu domiciliul în comuna, județul V, cetățean român, studii medii, administrator la o societate comercială, căsătorit, are un copil minor, CNP-- la 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev.de art.64, lit.a, c Cod penal pe o perioadă de 7 ani.
În baza art.290 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, același inculpat a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.35 alin.1 Cod penal, au fost contopite pedepsele stabilite și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit. a, c Cod penal, pe o perioadă de 7 ani.
S-au aplicat disp.art.57 și disp.art.71 rap.la art.64 lit.a, c Cod penal.
Prin aceeași sentință, în baza art.13 din Legea nr.87/1994, cu aplic.art.41 alin.2 și art.13 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 20 aprilie 1952 în localitatea, județul V, cu domiciliul în localitatea, str.- M, județul V, cetățean român, studii 7 clase, stagiul militar satisfăcut, administrator la o societate comercială, CNP--, la 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a-b Cod penal, pe o perioadă de 7 ani.
Au fost aplicate inculpatului disp.art.57 Cod penal, precum și disp.art.71 rap.la art.64 lit.a-c Cod penal.
Potrivit art.14 și urm.Cod pr.penală, art.346 Cod pr.penală și art.998 și urm.Cod civil, s-a admis acțiunea civilă, iar inculpatul a fost obligat să plătească părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în B,-, sector 5, următoarele sume: 604.968 RON, reprezentând TVA; 44868 RON, reprezentând impozit pe venit; 20.521 RON, reprezentând impozit pe profit, sume la care se adaugă majorări, penalități și dobânzi de la data datorării acestora și până la data plății efective.
Inculpații și, au fost obligați, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL, cu sediul în, județul V, la plata următoarelor sume către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală: 269.881 RON, reprezentând TVA; 330.593 RON, reprezentând impozit pe profit, sume la care se adaugă majorări, penalități și dobânzi de la data datorării acestora și până la data plății efective.
S-a constatat că partea responsabilă civilmente SC SRL Rm.V, se află în procedura lichidării judiciare.
În baza art.338 și art.445 Cod pr.penală, s-a dispus anularea actelor false, constând în facturi, borderouri achiziție, aflate la dosarul de urmărire penală - vol.II, filele 112-407 și, respectiv, 507-743.
Potrivit art.191 Cod pr.penală, fiecare dintre inculpații și au fost obligați în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL la plata a câte 700 RON, cheltuieli judiciare către stat.
S-a dispus comunicarea și înregistrarea prezentei hotărâri la Oficiul Registrului Comerțului.
În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut următoarele:
În cursul anului 2002, inculpatul, de profesie contabil autorizat a înființat SC " " SRL, căreia la data de 24 iulie 2002 i-a schimbat denumirea în SC "" SRL Rm.V, al cărui obiect principal de activitate l-a constituit comerțul cu ridicata al cerealelor, semințelor și furajelor.
Ca administrator al acestei societăți, inculpatul, urmărind obținerea unor sume de bani, prin prejudicierea bugetului de stat, a livrat cantități mari de cereale ( și porumb) unor unități de panificație din județele V, B, Sibiu, modalitatea de săvârșire a faptelor fiind următoarea:
Pentru achiziționarea cantităților de cereale, inculpatul a contactat mai multe persoane care desfășurau activități independente de comerț cu cereale în baza Decretului Lege nr.54/1990 și care nu aveau obligația să întocmească facturi fiscale sau chitanțe la livrarea mărfii, ci doar borderouri de achiziție în momentul cumpărării cerealelor. Pentru activitatea desfășurată, aceste persoane plăteau impozitele în sistemul " norma de venit", reprezentând o cotă fixă stabilită anual de către DGFP
Respectivele persoane cumpărau cerealele din diferite târguri din țară, pe bază de borderou de achiziție, după care la indicațiile inculpatului, care oferea un preț foarte bun, transportau cerealele la destinațiile recomandate de către acesta, în general, la mori de panificație, cu mențiunea că, de cele mai multe ori, transporturile au fost însoțite chiar de către inculpat, iar în unele situații, chiar persoanele menționate figurau ca delegați ai mărfurilor.
Facturarea produselor către beneficiari se făcea însă de către inculpat în numele SC " " SRL Rm.V, facturile fiind întocmite personal de către, (sau în unele situații în care inculpatul nu era prezent, facturile în alb semnate și ștampilate de el erau completate la restul mențiunilor de către transportatori, care erau și delegați ai mărfurilor) fără ca între SC " " SRL Rm.V și transporturi să se încheie vreun document de livrare a mărfii sau de plată a prețului.
Plata cerealelor de către morile de panificație către SC "" SRL se efectua prin ordine de plată, sumele de bani fiind ridicate ulterior de către inculpatul.
Inculpatul în calitate de administrator al SC SRL a achiziționat marfa de la persoane fizice și asociații familiale, care nu sunt plătitori de TVA fără a întocmi vreun document real în acest sens, după care a facturat marfa direct pe societatea sa, încasând apoi pe bază de borderouri de achiziție false, întocmite de el și completate cu numele persoanelor fizice fictive, sumele virate de către clienții SC "" SRL. Totodată, prin acest mod de operare inculpatul a dedus ilegal TVA aferentă tranzacțiilor efectuate fără a justifica pe bază de documente reale proveniența mărfurilor achiziționate, taxa pe valoarea adăugată dedusă, nemaifiind achitată către bugetul de stat.
De asemenea, inculpatul nu a înregistrat în contabilitatea societății operațiunile de comerț consemnate în documentele justificative, diminuând astfel baza de impozitare și sustrăgându-se, implicit, de la plata impozitelor pe profit și venit, legal datorate.
Pentru a împiedica verificările financiar-contabile, inculpatul a refuzat să pună la dispoziția organelor de control documentele societății al cărei administrator era, susținând că începând cu luna iulie 2002 societatea nu a mai desfășurat activitate, cu toate că, din cercetările efectuate a rezultat că acesta a continuat să achiziționeze formulare tipizate cu regim special până în luna ianuarie 2003.
La data de 6 ianuarie 2003, cu o zi înainte de ultimul termen fixat pentru prezentarea documentelor ( anterior fiind atenționat în repetate rânduri să reconstituie evidența contabilă a societății), inculpatul a înstrăinat societatea numitului din municipiul Sibiu, care la scurt timp, a plecat din țară, precizând în actul de cesionare că a predat toate documentele către acesta.
Potrivit proceselor verbale întocmite de organele de control și raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, prejudiciul cauzat bugetului de stat prin activitatea infracțională a inculpatului constă în: TVA ilegal în sumă 604.968 RON; impozit pe venit în sumă de 44.868 RON și impozit pe profit în sumă de 20.521 RON.
Deși în concluziile suplimentului de expertiză contabilă efectuat în timpul judecății de expertul G, se menționează că datorită lipsei de acte și documente, precum și de evidență contabilă, nu există posibilitatea de a se stabili volumul total al veniturilor și al cheltuielilor, neputându-se calcula un eventual impozit pe venit sau pe profit al SC "" SRL, instanța a reținut în sarcina inculpatului și cauzarea de prejudiciu în ceeace privește impozitele pe venit și profit, prejudiciu calculat în raport de procesele verbale de control și constatare întocmite de organele de control fiscal, potrivit cărora sumele menționate mai sus sunt stabilite prin estimare, pe baza situației de fapt constatate și reprezintă obligații fiscale legal datorate bugetului de stat.
În anul 1996, inculpatul a înființat SC SRL, obiectul de activitate al societății fiind desfășurarea de diverse activități comerciale.
De la începutul anului 2001, evidența contabilă a acestei societăți a fost organizată și condusă de inculpatul, fără a fi întocmite forme legale.
De la această dată, obiectul de activitate al SC SRL a fost întregit și cu comerțul cu ridicata al produselor agricole brute, la inițiativa inculpatului, care și-a continuat activitatea infracțională alături de inculpatul, conform planului prestabilit, modalitatea de săvârșire a faptei fiind în general identică.
Astfel, potrivit înțelegerii dintre cei doi inculpați, inculpatul achiziționa cereale de la diverse persoane fizice, neplătitoare de TVA, din diferite localități din țară fără a întocmi documentele necesare. Ulterior, marfa achiziționată era transportată și vândută la mori de panificație, în baza unor facturi false procurate și întocmite de către inculpatul - la domiciliul căruia s-au găsit pe parcursul cercetărilor mai multe facturi de acest gen, necompletate încă.
Pentru a intra în posesia sumelor de bani, inculpatul a întocmit borderouri de achiziție fictive, pe numele unor persoane fizice inexistente și a dedus ilegal TVA aferentă tranzacțiilor efectuate, fără a justifica pe bază de documente reale proveniența mărfurilor achiziționate.
Sumele rezultate prin deducerea ilegală a TVA au fost împărțite între inculpați, fără a se putea stabili însă cuantumul încasat de fiecare în parte.
Prin această activitate infracțională la care au participat ambii inculpați, în calitate de coautori, s-au cauzat bugetului de stat prejudicii de 269.881 RON, - reprezentând TVA și 330.593 RON, - reprezentând impozit pe profit, explicațiile cu privire la impozitul pe profit în cazul "" SRL, fiind valabile și pentru "" SRL.
În ambele situații, având în vedere și suplimentul la expertiza contabilă întocmită de în timpul judecății, s-a ajuns la concluzia că din sumele reprezentând prejudicii cauzate bugetului de stat, nu poate fi dedusă contravaloarea cheltuielilor efectuate de inculpați cu achiziționarea cerealelor stabilite pe baza unui preț mediu pe piață, întrucât într-o asemenea situație, care ar înfrânge realitatea, activitatea societăților s-ar fi încheiat cu pierderi, deoarece, în afara cheltuielilor cu achiziționarea
cerealelor la prețul cert al marilor producători de cereale, societatea a mai avut și alte cheltuieli de transport, manoperă, etc. De altfel, sumele încasate corespunzător prețului de facturare al cerealelor predate la societățile de morărit și panificație se regăsesc în extrasele de cont care au stat la baza întocmirii expertizei contabile în timpul urmăririi penale.
În raport cu situația de fapt dedusă judecății, faptele comise de inculpatul au fost încadrate în drept în dispozițiile art.13 din Legea nr.87/1994 ( evaziune fiscală) și ale art.290 Cod penal, ( fals în înscrisuri sub semnătură privată), cu reținerea prevederilor art.41 alin.2 din Codul penal, referitoare la infracțiunea continuată. În ce-l privește pe inculpatul, în sarcina acestuia s-a reținut vinovăție pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.13 din Legea nr.87/1994 (evaziune fiscală) cu aplic.art.41 alin.2 din Codul penal referitor la infracțiunea continuată.
Pentru ambii inculpați s-a făcut aplicarea prevederilor art.13 din Codul penal referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile, respectiv a dispozițiilor Legii nr.87/1994 în redactarea anterioară modificării adusă prin Legea nr.161/2003 prin care s-au majorat pedepsele pentru infracțiunea de evaziune fiscală.
Individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților s-a făcut în raport de dispozițiile generale prev.de art.72 din Codul penal, cum și de dispozițiile art.42 din Codul penal referitoare la pedeapsa aplicabilă pentru infracțiunea continuată, ținându-se seama de modul și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, prejudiciile deosebit de mari cauzate bugetului de stat, atitudinea inculpaților pe parcursul procesului penal, datele privitoare la persoana acestora, lipsa antecedentelor penale.
În cazul inculpatului, având în vedere amploarea activității infracționale, împrejurarea că este responsabil de săvârșirea tuturor infracțiunilor reținute în prezenta cauză, luând în considerare și faptul că este de profesie contabil și a săvârșit faptele de la punctul II din rechizitoriu în exercitarea acestei profesii, instanța de fond, dând eficiență cuvenită dispozițiilor art.42 din Codul penal, care prevăd că în cazul infracțiunii continuate, sancțiunea este pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă, la care se poate adăuga un spor de până la 5 ani, i-a aplicat acestuia pentru fapta de evaziune fiscală, pedeapsa principală de 5 ani închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a) - c) din Codul penal pe o perioadă de 7 ani.
Pedeapsa rezultantă ( rezultată din contopirea dispusă potrivit art.33, 34 din Codul penal a sancțiunilor stabilite pentru cele două infracțiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată) s-a dispus să fie executată în condiții de penitenciar.
Pentru inculpatul, s-au avut în vedere, alături de criteriile prev.de art.72 din Codul penal, întinderea prejudiciului cauzat pe parcursul unei perioade relativ scurte de timp, atitudinea avută pe parcursul procesului penal, de nerecunoaștere sub aspect subiectiv a infracțiunii de evaziune fiscală, datele privitoare la persoana acestuia, criterii în raport de care s-a apreciat că scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins și pentru acest inculpat, tot prin aplicarea disp. art.57, 71 din Codul penal.
Cu privire la latura civilă a cauzei s-a dispus obligarea inculpaților la plata despăgubirilor civile reprezentând prejudiciile cauzate V în cuantumul menționat în cererea de constituire de parte civilă la care se vor calcula și adăuga majorări, penalități și dobânzi de la data datorării și până la data plății efective.
În baza art.338 și art.445 din Codul d e procedură penală s-a dispus anularea actelor false, constând în facturi și borderouri de achiziții aflate în dosarul de urmărire penală ( filele 112-407; 507- 403).
Împotriva sentinței au declarat apel inculpații.
Inculpatul a criticat hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie în sensul că pedeapsa la care a fost condamnat este prea aspră, cerând reducerea cuantumului acesteia.
Inculpatul a criticat sentința pe latura penală sub aspectul greșitei sale condamnări. A susținut că numai facturile de cumpărare a cerealelor au fost false, nu și cele de livrare și că nu poate fi condamnat pentru înregistrarea de cheltuieli nereale în contabilitate, deoarece inculpatul, este cel care a procurat facturile false, le-a completat și le-a înregistrat în contabilitate. A mai susținut că instanța de fond nu a arătat în ce constă elementul material al laturii obiective a faptei comise și care constituie infracțiunea pentru care a fost condamnat, fiind în eroare cu privire la fapta pentru care a fost trimis în judecată.
Pe latura civilă, acest inculpat a susținut că valoarea reală a prejudiciului cauzat de el este de numai 269.800 lei.
Prin decizia penală nr.153/A/26 septembrie 2007, Tribunalul Vâlceaa respins ca nefondate apelurile declarate de cei doi inculpați.
În considerentele deciziei s-a reținut că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată de către instanța de fond, în raport de criteriile generale prev.de art.72 din Codul penal și că prin cuantumul și modalitatea de executare, aceasta este de natură a-l reeduca pe inculpat.
Cu privire la criticile formulate de inculpatul, în esență, tribunalul a reținut că din probele administrate în cauză, rezultă că sunt îndeplinite cerințele prev.de art.13 din Legea nr.87/1994 care incriminează infracțiunea de evaziune fiscală, întrucât facturile false au fost înregistrate în contabilitate, pe baza acestora, pe de o parte, inculpatul deducând, iar pe de altă parte, scăzând cheltuielile aferente cantităților de cereale livrate către diferiți beneficiari din țară.
Împrejurarea că înregistrările în contabilitate sau că facturile au fost completate de către inculpatul, invocată de inculpatul în apărarea sa, nu este de natură a duce la concluzia că în sarcina acestuia din urmă nu se poate reține infracțiunea de evaziune fiscală întrucât, în calitate de administrator al SRL, el avea obligația, potrivit art.73 din Legea nr.31/1990, să verifice modul în care se ține evidența registrelor societății. De altfel, probele dosarului demonstrează că între cei doi inculpați a existat o înțelegere prealabilă, fapt confirmat și de recunoașterile lor, în sensul că sumele încasate cu titlu de TVA le-au împărțit.
Referitor la criticile aduse sentinței sub aspectul modului de soluționare laturii civile, tribunalul a reținut că și acestea sunt neîntemeiate, în mod corect fiind obligat inculpatul de către instanța de fond și la plata impozitului pe profit, întrucât nici un act de înregistrare în contabilitate a cerealelor pe care societatea le-a vândut nu este real și, drept urmare, nici cheltuielile de achiziție nu sunt reale. Mai mult, așa cum au reținut și organele de control, deși mijloacele de transport înscrise în facturi aveau o capacitate mică, cu ajutorul lor s- transportat o cantitate de cereale mult mai
S-a concluzionat că inculpatul datorează statului și impozitul pe profit, impozit calculat la cantitatea de cereale specificată în facturile false și pentru care s-a încasat TVA, deoarece, el nu a făcut dovada înregistrării de cheltuieli pe bază de acte legale în raport de cantitățile de cereale predate, valoarea acestora și sumele încasate cu titlu de TVA, fiind nelegale.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs inculpații.
Inculpatul, prin apărătorii aleși, a criticat hotărârile atacate pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
În primul rând s-a susținut că urmărirea penală efectuată în cauză este nulă, deoarece rechizitoriul a fost întocmit de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, al cărui domiciliu este în municipiul Râmnicu V, localitate pe teritoriul căreia s-au comis infracțiunile deduse judecății.
În al doilea rând s-a susținut că prejudiciul reținut nu este cel real. La stabilirea cuantumului despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat, trebuia să se aibă în vedere împrejurarea că din valoarea bazei de impunere trebuiau scăzute cheltuielile efectuate cu transportul cerealelor. S-a cerut reținerea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei noi expertize contabile, sau trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând ca instanța de fond să administreze această probă.
În fine, s-a susținut că pedeapsa aplicată este exagerată. S-a solicitat reținerea prevederilor art.74 din Codul penal cu consecința reducerii cuantumului pedepselor sub minimul special prevăzut de lege și aplicarea dispozițiilor art.86/1 din Codul penal referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere ca modalitate de executare. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, la sfârșitul anului 2002, a cesionat firma unui cetățean din Sibiu căruia i-a predat și actele pe care le deținea, împrejurare de natură a justifica cererea de a nu executa pedeapsa în detenție.
În ultimul cuvânt, inculpatul a arătat că recunoaște și regretă faptele și a solicitat reducerea pedepselor motivat de împrejurarea că are în întreținere un copil minor.
Inculpatul, prin apărătorul său ales, a criticat hotărârile pentru mai multe motive de nelegalitate și netemeinicie.
În primul rând, s-a solicitat achitarea potrivit disp.art.10 alin.1 lit.a) sau d) din Codul d e procedură penală deoarece, neînregistrarea de cheltuieli ca urmare a neîntocmirii documentelor la achiziționarea de mărfuri nu constituie infracțiunea de evaziune fiscală. Pe de altă parte, marfa achiziționată a fost vândută cu facturi legale, care au fost înregistrate în contabilitate, iar în baza unor borderouri de achiziționare de mărfuri de la persoane fizice nu se poate deduce TVA, persoanele fizice nefiind plătitoare de TVA. Mai mult, nerespectarea dispozițiilor art.73 din Legea nr.31/1990, referitoare la obligația administratorului de a verifica modul de ținere a evidenței contabile nu relevă intenția inculpatului în comiterea infracțiunii de evaziune fiscală.
În al doilea rând s-a susținut că, în mod greșit a fost obligat la plata impozitului pe profit în condițiile în care din expertizele efectuate în cauză rezultă că urmare estimării cheltuielilor de achiziție, asociația nu datorează impozit pe profit.
În al treilea rând s-a susținut că instanța de apel nu a motivat decizia sub aspectul temeiurilor respingerii căii de atac în ce privește pedeapsa aplicată și modul de executare a acesteia.
În fine, s-a cerut aplicarea circumstanțelor atenuante și reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
În ultimul cuvânt, inculpatul, recunoscut și regretat săvârșirea infracțiunii.
Examinând hotărârile atacate, atât prin prisma motivelor invocate, care în drept se încadrează în disp.art.385/9 alin.1 pct.9, 14 și 18 din Codul d e procedură penală, cât și din oficiu, potrivit art.385/9 alin.ultim din același cod, curtea constată că recursurile nu sunt fondate.
În ce privește prima critică invocată de către inculpatul prin apărătorii săi aleși, ( pentru prima oară în recurs) și anume că urmărirea penală efectuată în cauză este lovită de nulitate, deoarece rechizitoriul a fost întocmit de un procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, care domiciliază în Râmnicu V, localitate pe teritoriul căreia s-au săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și condamnat, curtea reține că nu este întemeiată. În cauză nu se constată nicio încălcare a dispozițiilor legale care, reglementează desfășurarea procesului penal și care să atragă nulitatea relativă sau absolută prev.de art.197 din Codul d e procedură penală, chiar dacă infracțiunile prev.de art.13 din Legea nr.87/1994 și de art.290 din Codul penal pentru săvârșirea cărora a fost trimis în judecată și condamnat inculpatul ( recurentul din prezenta cauză) nu se încadrează în categoria celor pentru care, potrivit art.209 alin.3 din Codul d e procedură penală, așa cum a fost modificat, urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror.
Într-adevăr, Curtea Constituțională prin decizia nr.1058/14.11.2007, (invocată de recurent) a declarat neconstituționale dispozițiilor lit.a), b), c), d) ale art.209 alin.4/1 din Codul d e procedură penală, dar din considerentele acestei decizii reiese, dimpotrivă că " restrângerea posibilității procurorilor din cadrul parchetelor ierarhic superioare de a prelua, în vederea efectuării urmăririi penale, cauze de competența parchetelor ierarhic inferioare încalcă în mod vădit prevederile art.132 alin.1) din Constituție conform cărora, procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției, iar condiționarea măsurii preluării cauzelor de acordul procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, este într-o vădită contradicție cu principiul controlului ierarhic ce guvernează activitatea procurorilor și poate crea și suspiciuni cu privire la modul în care acești magistrați își îndeplinesc atribuțiile, întrucât induce ideea posibilității unei "negocieri", pe linie ierarhică, a competenței de efectuare a urmăririi penale, în funcție de diversele particularități ale unei cauze."
Prin urmare, efectuarea urmăririi penale de către procurorul de la unitatea de parchet superioară celei care avea competența să efectueze urmărirea penală nu este de natură a atrage nulitatea acesteia.
Și cea de-a doua critică adusă hotărârilor, care privește modul de soluționare a laturii civile a cauzei și care se încadrează în drept în cazul de casare prev.de art.385/9 alin.1 pct.18 Cod procedură penală, este neîntemeiată.
Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv procesele verbale întocmite de organele de control și raportul de expertiză contabilă, rezultă că prejudiciile cauzate bugetului de stat prin activitatea infracțională a recurentului-inculpat, desfășurată în modalitatea reținută și expusă pe larg în
considerentele sentinței în calitatea sa de administrator la."" SRL Râmnicu V, constau în: TVA ilegal în sumă de 604.968 RON; impozit pe venit în sumă de 44.868 RON și impozit pe profit în sumă de 20.521 RON, sume la plata cărora a și fost obligat.
Împrejurarea că în concluziile suplimentului de expertiză contabilă efectuată în cursul cercetării judecătorești la instanța de fond se menționează că, în lipsa actelor și documentelor, precum și a evidenței contabile, nu există posibilitatea de a se stabili volumul total al veniturilor și cheltuielilor, neputându-se calcula astfel un eventual impozit pe venit sau profit al "" SRL Râmnicu V, nu este de natură a-l exonera pe inculpatul recurent de plata sumelor datorate bugetului de stat, în cuantumul stabilit de instanța de fond și menținut de instanța de apel, față de mențiunile din procesele-verbale de control și constatare întocmite de organele de control fiscal potrivit cărora, sumele respective stabilite, chiar și în lipsa documentelor, prin estimare, pe baza situației de fapt constate, reprezintă obligații fiscale legal datorate bugetului de stat.
Susținerea recurentului în sensul că din sumele reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, trebuia dedusă contravaloarea cheltuielilor efectuate cu achiziționarea cerealelor, stabilite pe baza unui preț mediu pe piață, nu poate fi primită întrucât, într-o asemenea situație, - așa cum a reținut și instanța de fond, - activitatea " " SRL Râmnicu V, ca și cea a SC "" SRL ( înființată de recurentul - inculpat și a cărei evidență contabilă a fost ținută de inculpatul ) s-ar fi încheiat cu pierderi deoarece, în afara cheltuielilor cu achiziționarea cerealelor la prețul cert al marilor producători de cereale, societățile au mai avut și alte cheltuieli, de transport, manoperă, încărcare, etc. Sumele încasate, corespunzător prețului de facturare al cerealelor predate la societățile de morărit și panificație se regăsesc în extrasele de cont ce au stat la baza întocmirii expertizei contabile din faza de urmărire penală. Această concluzie rezultă, atât din expertiza efectuată la urmărire penală, cât și din suplimentul de expertiză întocmit la instanța de fond, împrejurare față de care solicitarea inculpatului-recurent de a se dispune o nouă expertiză contabilă este nejustificată.
Și critica vizând pedeapsa aplicată inculpatului-recurent și care constituie cel de-al treilea motiv de recurs (art.385/9 pct.14 din Codul d e procedură penală) este neîntemeiată.
Se constată că la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanțele au dat eficiența cuvenită tuturor criteriilor prevăzute de art.72 din Codul penal, în cauză, neexistând elemente care să justifice reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante, cu consecința reducerii sancțiunilor spre minimul special prevăzut de lege și aplicarea prevederilor art.861din Codul penal, privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Amploarea activității infracționale desfășurate de acest inculpat, singur sau împreună cu inculpatul, gradul ridicat de pericol social concret al faptelor deduse judecății, determinat de valoarea Map rejudiciului cauzat bugetului de stat și de producerea căruia este direct răspunzător, împrejurarea că este de profesie contabil, profesie în exercitarea căreia a săvârșit infracțiunile în dauna SC "" SRL, caracterul continuat al faptelor săvârșite, sunt elemente ce justifică menținerea cuantumului pedepsei aplicate de instanța de fond, inclusiv a modalității de executare, numai în acest fel fiind atins scopul preventiv și educativ cerut de art.52 din Codul penal.
În ce privește recursul formulat de inculpatul, se constată că și acesta este nefondat.
Susținerea inculpatului, în sensul că în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art.13 din Legea nr.87/1994 și care constituie prima critică adusă hotărârilor (caz de casare prev. de art.3859alin.1 pct.18 din Codul d e procedură penală), nu poate fi primită, probele legal administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești și corect interpretate de instanțe dovedind, fără dubiu, vinovăția sa.
Este necontestată împrejurarea că recurentul inculpat, administrator la SC "" SRL, împreună cu inculpatul, în baza unei înțelegeri prealabile, a achiziționat cereale de la diverse persoane fizice, neplătitoare de TVA, din diferite localități din țară, fără a întocmi documentele necesare; ulterior, marfa achiziționată era transportată și vândută la mori de panificație, în baza unor facturi false, întocmite de inculpatul, cel care a ținut contabilitatea acestei firme. Facturile respective nu sunt emise și înregistrate în ordine cronologică, cantitățile de cereale înscrise pe aceste facturi sunt mult peste capacitatea de transport a unui camion și nu au menționate datele de identificare ale furnizorului.
Pentru a intra în posesia sumelor de bani virate de către clienții societății, recurentul inculpat a întocmit borderouri de achiziție fictive pe numele unor persoane juridice inexistente, deducând ilegal TVA aferentă tranzacțiilor efectuate, fără a justifica, pe bază de documente reale,
proveniența mărfurilor achiziționate. Sumele rezultate prin deducerea ilegală a TVA au fost împărțite între inculpați, așa cum rezultă din declarațiile lor, neputându-se stabili însă cuantumul încasat de fiecare în parte.
Rezultă că, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, incriminată în art.13 din Legea nr.87/1994 și care constă în neevidențierea prin acte contabile sau alte documente, în întregime sau în parte, a veniturilor realizate ori în înregistrarea de cheltuieli ce nu au la bază operațiuni reale, dacă au avut ca urmare diminuarea taxei impozitului și a contribuției către bugetul de stat.
Împrejurarea că înregistrările în contabilitate sau că facturile au fost completate de către inculpatul (cel care ținea contabilitatea SC "" SRL ) nu este de natură a duce la exonerarea de răspundere penală a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, deoarece avea obligația legală de a verifica modul în care se ține evidența registrelor societății al cărei administrator era.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs și care vizează soluționarea laturii civile a cauzei, în sensul că în mod greșit a fost obligat la plata impozitului pe profit, curtea constată că și acesta este nefondat.
Din procesele verbale întocmite de organele de control, cum și din rapoartele de expertiză întocmite în cauză rezultă că prejudiciul cauzat bugetului de stat constă în: TVA încasată ilegal în sumă de 269.881 RON și impozit pe profit în cuantum de 330.593 lei.
Obligarea inculpatului-recurent la plata impozitului pe profit, care reprezintă obligație fiscală legal datorată bugetului de stat este corectă în condițiile în care, niciun act de înregistrare în contabilitate a cerealelor pe care societatea administrată de inculpat le-a vândut nu este real, împrejurare față de care, nici cuantumul cheltuielilor de achiziție nu poate fi apreciat ca real.
Ca și în cazul inculpatului-recurent, faptul că în suplimentul la expertiza contabilă efectuată în cursul cercetării judecătorești se menționează că nu există posibilitatea de a se stabili volumul total al veniturilor și cheltuielilor, neputându-se calcula astfel un eventual impozit pe venit sau profit din lipsă de acte și documente, precum și din lipsă de evidență contabilă, nu este de natură duce la exonerarea inculpatului de la plata impozitului pe profit așa cum acesta a cerut, în condițiile în care, organele de control fiscal, pe baza situației de fapt constatată, au stabilit totuși suma ce reprezintă impozitul pe profit.
Și cea de-a treia critică invocată, în sensul că instanța de apel nu a motivat decizia sub aspectul respingerii căii de atac în ce privește pedeapsa aplicată și modul de executare a acesteia ( art.385/9 alin.1 pct.9 din Codul d e procedură penală) este neîntemeiată.
Sub acest aspect, se constată că în considerentele deciziei, instanța de apel a reținut că judecătoria a " aplicat corect dispozițiile art.72 din Codul penal și a stabilit o pedeapsă în limitele textului de lege incriminator, ținând seama de persoana inculpatului, valoarea prejudiciului produs, împrejurarea că acesta este nerecuperat". Rezultă că tribunalul a apreciat astfel că pedeapsa a fost corect individualizată de către instanța de fond și, în consecință, că hotărârea este legală și temeinică.
Nu se justifică reținerea în favoarea recurentului inculpat a circumstanțelor atenuante cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de textul incriminator, așa cum s-a cerut, față de împrejurarea că nu a recunoscut comiterea infracțiunii, iar prejudiciul cauzat bugetului de stat este ridicat și nerecuperat, nici măcar în parte.
Se apreciază că executarea de către acest inculpat - recurent a pedepsei de 4 ani închisoare în condiții de detenție este de natură a-și atinge scopul preventiv și educativ cerut de art.52 din Codul penal.
Față de cele ce preced și, neconstatând din oficiu alte motive de nelegalitate și netemeinicie a hotărârilor pronunțate în cauză, curtea în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b) din Codul d e procedură penală va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și.
În baza art.192 alin.2 și 4 din Codul d e procedură penală, fiecare recurent-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 300 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și, împotriva deciziei penale nr.153/A din 26 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală în dosarul nr-.
Obligă recurenții inculpați să plătească fiecare câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehn.
Jud.fond:.
Jud.apel:
2 ex./04.02.2008.
Președinte:Mirela Sorina PopescuJudecători:Mirela Sorina Popescu, Corina Voicu, Raluca
