Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 558/2008. Curtea de Apel Bacau

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR.558

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 19 septembrie 2008

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Ioana Vorniceasa președinte secție

JUDECĂTORI: Ioana Vorniceasa, Valerica Niculina Grosu, Gabriel judecător

- - - judecător

GREFIER - -A

Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU - reprezentat de procuror

La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 312/A/23.06.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc la termenul de judecată din data de 4 septembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi.

CURTEA

- deliberând -

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.713/2005, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr.15207/2003 s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu executare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.178 din Legea nr.141/1997, art. 291 Cod penal și de art.19 din Legea nr.87/194, toate cu art.41 al.2 Cod penal.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul.

Prin decizia penală nr. 742/A/20.09.2005 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 2742/2005, s-a admis apelul declarat de inculpat, s-a desființat în totalitate sentința penală apelată și s-a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță cu menținerea actelor procedurale efectuate până la data de 16.12.2005 inclusiv.

Cauza a fost înaintată Judecătoriei Bacău fiind înregistrată sub nr. 14759/2005.

Rejudecând cauza, rin p. sentința penală nr. 1147/17.04.2006, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr.14759/2005, s-a dispus, condamnarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.178 din Legea nr.141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit."c" Cod penal, coroborate cu art.76 lit."c" Cod penal, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 lit."c" Cod penal, coroborate cu art. 76 lit."e" Cod penal, s-a aplicat pedeapsa de 2 luni închisoare.

Pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 teza a II-a din Legea nr.87/1994, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, art. 74 lit."c" Cod penal, coroborat cu art. 76 lit."e" Cod penal, s-a aplicat pedeapsa de 3 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit."a" Cod penal, raportat la art. 34 lit."b" Cod penal,

s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, pentru care s-a dispus executarea.

În temeiul art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în temeiul art. 82 Cod penal, s-a stabilit termen de încercare, 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. Totodată s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.

În temeiul art. 14, 346 Cod pr. penală, coroborat cu art. 998 cod civil și art. 999 Cod civil, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente " Internațional" B să plătească părții civile B suma de 143.543.395 rol, reprezentând impozit pe profit neachitat, suma de 3.226.300.504 rol, reprezentând TVA și suma de 1.392.179.784 lei, majorări de întârziere calculate până la data de 18.02.2002, precum și a penalităților de întârziere, calculate conform art.108 Cod pr. fiscală de la data de 19.02.2002, până la efectuarea plății ori executare efectivă.

În baza art. 353 Cod pr. penală, coroborate cu art. 163 Cod pr. penală, s-a menținut măsura sechestrului asigurător dispus prin Ordonanța de luare a măsurii asigurătorii din data de 19.09.2002 de către Poliția Mun.

S-a luat act că inculpatul a fost asistat de apărător ales.

În temeiul art.191 alin.3 Cod pr. penală, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că inculpatul este cetățean și a înființat în B " INTERNAȚIONAL" al cărui administrator este.

În cursul lunii februarie 2001 inculpatul a introdus în România, pentru societatea pe care o administrează, cinci autoutilitare, prezentând autorităților vamale românești cinci contracte leasing aferente, încheiate la 14.12.2000 între " A " din ia și " INTERNAȚIONAL" SRL

Ulterior aceste utilaje au fost închiriate la diferite societăți cu activități de construcție, inculpatul neînregistrând în contabilitate contractele de leasing și neachitând ratele către partea

Cu ocazia unui control efectuat de Garda Financiară - Secția B s- descoperit în actele societății un număr de cinci contracte de vânzare - cumpărare încheiate între " A " și " INTERNAȚIONAL" pentru utilajele în cauză și care înlocuiau cele cinci contracte de leasing încheiate anterior. Această stare de fapt nu a fost adusă la cunoștința autorităților vamale așa cum prevede legislația vamală și cum s-a angajat în declarația dată de inculpat în fața acestei autorități la introducerea în țară a autoutilitarelor.

Faptul că inculpatul a prezentat în fața autorităților vamale contractele de leasing neconforme cu realitatea a rezultat în primul rând din faptul că inculpatul a fost condamnat de către Tribunalul d e Plasă ia, pentru săvârșirea infracțiunii de "ajutor în fraudă" la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare (407). Prin hotărârea judecătorească a autorităților e au fost condamnați și numiții la o pedeapsă de 5 ani și 3 luni pentru înșelăciune, fals și delapidare și la o pedeapsă privativă de libertate de 2 ani și 6 luni pentru aceleași infracțiuni (336 - 356).

Prin hotărârea sus menționată s-a reținut că soții au înființat în ia o firmă. La sfârșitul anului 2000 această firmă a avut greutăți financiare. La inițiativa inculpatului, soții au încheiat fictiv 5 contracte de leasing între societatea lor și cea înființată de inculpat în România, contracte în baza cărora au fost aduse în România utilaje al căror proprietar nu era nici una dintre părți, utilajele fiind luate în leasing de la mai multe firme

Pentru a simplifica procedura și pentru a evita plata taxelor vamale și a impozitelor parțiale, de comun acord s-a hotărât ca să apară în fața autorităților române drept titularul contractului de leasing (330).

Inculpatul, cu aceste documente necorespunzătoare adevărului, s-a prezentat la. B - Biroul Înmatriculări, solicitând înmatricularea celor 5 autoutilitare. În baza acestor documente, autoutilitarele au fost înregistrate în evidențele biroului și au primit numere de înmatriculare, inculpatul obligându-se să predea personal, în ia, numerele și certificatele de înmatriculare avute de autoutilitare anterior înmatriculării.

Cu ocazia aceluiași control, la." INTERNAȚIONAL" B, a fost identificat un număr de 12 facturi (20 -31), prin care această societate a achiziționat piese de schimb pentru utilajele introduse în țară.

Astfel, în perioada iunie - decembrie 2001 în contabilitatea societății, s-au înregistrat intrări de piese și accesorii auto în valoare de 683.266.033 lei și s-a dedus TVA în sumă de 109.093.054 lei, în baza celor 12 facturi fiscale, care potrivit normelor legale nu îndeplinesc calitatea de documente justificative.

Din verificările efectuate a rezultat că aceste cheltuieli nu sunt reale.

Societățile menționate în facturi, în majoritatea lor nu există iar pentru 7 din facturile în cauză societățile emitente există, însă facturile în cauză aparțin altor societăți decât cele menționate în aceasta, iar în 5 cazuri seriile respective nu au fost alocate spre distribuție de către Compania națională de imprimerie (8-16, 20-43).

De asemenea, în contabilitate nu se regăsesc facturile și devizele prin care aceste piese au fost montate pe cele 5 autoutilitare în condițiile în care " INTERNAȚIONAL" nu deținea mijloace și angajați pentru efectuarea acestor activități.

De exemplu, în luna iunie 2001, în baza facturii fiscale seria B/- nr. -/21.06.2001 societatea comercială a înregistrat intrarea unei axe spate în valoare de 92.694.736 lei și a dedus în sumă de 14.799.999lei, formularul de factură fiscală are înscris drept furnizor o ștampilă dreptunghiulară " " B, Cod fiscal R -, număr de înregistrare la. BJ-. Formularul de factură fiscală nu are înscris nici un element la rubrica "date privind expediția". Din baza de date rezultă că " " B nu este înregistrată la. B, iar formularul de factură fiscală este fals, seria B/- nefiind alocată de Imprimeria Națională spre distribuție.

În aceeași situație sunt și celelalte facturi fiscale B/- -/12.06.2001,-/29.06.2001,-/15.08.2001,-/6.+8.2001, B -/4.10.2001, -/17.10.2001, -/25.10.2001, B -/12.10.2001, B -/21.11.2001, -/3.12.2001, -/12.12.2001 (8-16, 20-31).

Prin înregistrarea acestor cheltuieli nereale în contabilitatea " INTERNAȚIONAL" B, în perioada menționată inculpatul s-a sustras de la plata unui impozit pe profit de 84.402.632 lei și de 109.093.054 lei.

S-a apreciat că în drept faptele săvârșite de către inculpatul întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de:

- folosire, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale false care se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi și este prevăzută de art.178 din Legea nr.141/1997, cu art.41 alin.2 Cod penal;

- folosire de documente falsificate la înmatricularea celor 5 autoutilitare la Biroul Înmatriculări B, având drept consecință juridică înmatricularea acestora în evidențele biroului, prevăzută de art. 291 Cod penal cu 41 alin. 2 Cod penal;

- înregistrarea de cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale dacă au avut ca urmare neplata ori diminuarea impozitului taxei și a contribuției, care se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani și interzicerea unor drepturi sau cu amendă și este prevăzută de art. 13 teza II-a din Legea 87/1994, pentru combaterea evaziunii fiscale, cu art. 41 alin. 2 Cod penal.

Situația de fapt reținută a fost dovedită cu probele administrate în cauză, deși inculpatul a avut o atitudine de nerecunoaștere a faptelor.

Astfel, contractul de leasing pentru cele 5 autoutilitare și facturi aferente au fost întocmite de către cetățenii i, pe teritoriul iei. de competența materială și teritorială Tribunalul d plasă ia a constatat ca urmare a unor ample cercetări efectuate că acel contract de leasing este fals, la fel ca și facturile de achiziționare, condamnând atât pe administratorul societății comerciale ( și ) cât și pe inculpatul din cauza de față, pentru infracțiunea intitulată "ajutor de fraudă".

Inculpatul a încercat să demonstreze că atâta timp cât nu au fost declarate false în România actele intervenite, nu poate fi condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 178 Legea 141/1997. Instanța nu a reținut această argumentație atâta timp cât din cercetările efectuate în cauză a rezultat că în contabilitatea societății inculpatului au fost descoperite 5 contracte de vânzare - cumpărare a celor 5 autoutilitare de la." A ", care demonstrează că operațiunile de leasing au fost fictive, fiind declarate de inculpat pentru a se sustrage de la plata taxelor vamale.

De asemenea, cercetările au demonstrat că cele 12 facturi înregistrate în contabilitatea firmei de achiziționare a unor piese de schimb pentru cele 5 autoutilitare sunt fictive, societățile furnizoare fiind inexistente pe de o parte, iar pe de altă parte formularele de factură nefiind alocate de către Imprimeria Națională spre distribuție.

Audiați în fața Tribunalului, acuzații și au precizat că toate aceste operațiuni privind transportul autoutilitarelor în România precum și faptul ca inculpatul să apară în fața autorităților ca fiind titularul contractelor de leasing s-au făcut la sugestia inculpatului, pentru a evita plata taxelor vamale și impozitele, fapt ce confirmă odată în plus vinovăția inculpatului la săvârșirea faptelor.

Împotriva sentinței penale nr. 1147/2006 au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău și inculpatul.

Prin decizia penală nr. 785 din 22.11.2006, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 3579/2006, n baza art. 379 pct.2 lit. a Cod procedură penală s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, cu privire la neaplicarea art. 7 din Legea nr. 26/1990 și a art. 348 Cod procedură penală.

S-a desființat sentința penală apelată sub aspectele arătate, s-a reținut cauza spre rejudecare și în consecință:

În temeiul art. 7 din Legea nr. 26/1990 (republicată), s-a dispus comunicarea unei copii legalizate a sentinței penale nr. 1147/2006 la Oficiul Registrului Comerțului ce funcționează pe lângă Tribunalul Bacău și efectuarea înregistrărilor în registrul comerțului.

În baza art. 348 Cod procedură penală, s-a dispus desființarea în totalitate a înscrisurilor falsificate aflate la filele 20 - 43, 58 - 124 și 242 - 298 din dosarul de urmărire penală.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

S-a dispus plata din fondurile a sumei de 59,50 RON, reprezentând cheltuieli pentru plata interpretului desemnat în apel - Dna., pentru asistarea inculpatului.

În temeiul art. 192 alin. 3 și alin.6 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat pentru soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, în care se includ și cele ocazionate de plata interpretului, au rămas în sarcina statului.

În baza art. 379 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul inculpat împotriva aceleiași sentințe penale.

S-a constatat că în apel, inculpatul a fost asistat de un apărător angajat. În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 65 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul.

Prin decizia penală nr. 268/29.03.2007, în temeiul art.385¹⁵pct. 2 lit.c Cod procedură penală Curtea de APEL BACĂUa dispus admiterea recursului formulat de recurentul-inculpat, casarea în totalitate a deciziei penale nr. 785 din 22.11.2006, pronunțată de Tribunalul Bacău și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe - Tribunalul Bacău. În esență, instanța de recurs a reținut că instanța de apel nu a motivat soluția pronunțată și nu a răspuns cererilor formulate de apelantul inculpat în apărare.

În temeiul art. 385¹⁷al. 4 cu referire la art. 383 al. 3 Cod pr. penală, s-au menținut actele procedurale efectuate în cauză, până la termenul de judecată din 17.10.2006, inclusiv.

S-a constatat că recurentul-inculpat a fost asistat de apărător ales.

În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.

Cu ocazia rejudecării apelului, prin decizia penală nr.468/9.10.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a dispus, în temeiul art. 379 punctul 2 lit. a Cod procedură penală admiterea apelurilor declarate de apelanții Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău și inculpatul, cu privire la cuantumul pedepsei aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 178 din Legea 141/1997 actual art. 273 din Legea nr. 86/10.04.2006 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și a art. 74 lit. "c" și 76 lit."c" Cod penal, cuantumul pedepsei rezultante, durata termenului de încercare, neaplicarea art. 7 din Legea nr. 26/1990 și a art. 348 Cod procedură penală.

S-a desființat sentința apelată sub aceste aspecte, s-a reținut cauza spre rejudecare și în fond;

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului in pedepsele componente după cum urmează:

1. pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 178 din Legea 141/1997 actual art. 273 din Legea nr. 86/10.04.2006 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și a art. 74 lit."c" și 76 lit."c" Cod penal;

2. pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 291 cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. "c" și 76 lit."e" Cod penal;

3. pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 teza 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, art.74 lit."c" și 76 lit."c" Cod penal;

S-a redus de la 2 ani închisoare la 1 an și 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997 actual art. 273 din Legea 86/10.04.2006 cu aplicarea art. 41 alin. 2, 74 lit. și 76 lit. c Cod penal, de la punctul 1 de mai sus.

În temeiul art.33 lit. și 34 lit. Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.

S-a menținut suspendarea condiționată a executării pedepsei și s-a redus termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de la 4 ani la 3 ani și 6 luni.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 26/1990, s-a dispus comunicarea sentinței de condamnare a inculpatului pe data rămânerii definitive a acesteia la Oficiul Registrului Comerțului.

În temeiul art. 14 punctul 3 lit. a și a art. 348 Cod procedură penală s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate aflate la filele 20-43, 58-124 și 242-298 dosar urmărire penală.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

S-a constatat că apelantul inculpat a fost reprezentat de avocat ales.

În temeiul art. 192 alin. 3 cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva deciziei penale nr. 468/9.10.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău a declarat recurs inculpatul.

Prin decizia penală nr. 164 din 7.03.2008 a Curții de APEL BACĂU, s-a dispus, în temeiul art.385¹⁵pct. 2 lit. Cod procedură penală admiterea recursului formulat de recurentul-inculpat, s-a casat în totalitate decizia penală recurată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe - Tribunalul Bacău.

S-a constatat că recurentul-inculpat a fost asistat de apărător ales.

În baza art.192 al.3 Cod pr. penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.

Instanța de recurs a reținut că ormularea folosită generic că din probele administrate rezultă vinovăția inculpatului nu exonerează instanța de a analiza și probele în apărare formulate de inculpat și înlăturarea motivată a acestora, pentru a da posibilitatea atât părților din proces și numai, că soluția dispusă este în deplină concordanță cu dispozițiile legale și probele administrate, dar și instanței de control judiciar, de a verifica legalitatea soluției astfel pronunțate.

Nici achitarea solicitată a se dispune față de inculpat n-a fost înlăturată motivat, precizând doar că "vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedită", achitarea nu se poate dispune pentru nici una din faptele deduse judecății, fără a analiza faptele în ansamblul lor și din prisma elementelor ce caracterizează incidența prevederilor art. 10 lit. d Cod procedură penală.

Mergând mai departe și analizând decizia penală pronunțată nici latura civilă n-a fost motivată, precizându-se de instanța de apel că "acțiunea civilă a fost corect rezolvată prin hotărârea primei instanțe", astfel că instanța de recurs este lipsită efectiv de posibilitatea de a verifica legalitatea soluționării acesteia.

Cu ocazia rejudecării pentru a 3 oară a apelului, instanța de apel a avut în vedere faptul că Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacăua criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate sub următoarele aspecte:

1. Instanța nu a făcut aplicarea art. 7 din Legea nr. 26/1990, potrivit căruia trebuia să dispună trimiterea unei copii de pe dispozitivul hotărârii de condamnare la Oficiul Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Bacău.

2. Întrucât prin hotărâre inculpatul a fost condamnat și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 Cod penal, se impunea în baza art. 348 Cod pr.penală ca instanța să dispună desființarea în totalitate a înscrisurilor falsificate aflate la dosarul de urmărire penală.

3. Reținându-se în sarcina inculpatului infracțiunea prev. de art. 178 din Legea nr.141/1997, instanța trebuia să aplice acestuia și pedeapsa complementară stabilită expres de lege pentru această faptă.

În concluzie, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacăua solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii pentru motivele precizate și pronunțarea unei soluții legale și temeinice.

Apelul declarat de inculpat nu a fost motivat în scris.

Apelantul-inculpat, prin apărător, a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:

- nu au fost respectate dispozițiile legale cu privire la sesizarea instanței, motivat de faptul că, rechizitoriul, înainte de intrarea în vigoare a legii nr. 356/2006, trebuia să poarte ștampila Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, sub semnătura primului procuror;

- infracțiunea de folosire a documentelor falsificate la autoritatea vamală nu a fost adusă la cunoștința inculpatului în cursul urmăririi penale decât odată cu prezentarea materialului de urmărire penală, când i-a fost încălcat dreptul la apărare, prin nepunerea la dispoziție a unui traducător, avându-se în vedere că este cetățean.

Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și trimiterea cauzei la Parchet pentru refacerea urmăririi penale.

Pe fond, apelantul inculpat a criticat hotărârea sub aspectul greșitei condamnări, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiuni de folosire a documentelor falsificate la autoritățile vamale, avându-se în vedere că în cauză a fost vorba doar de o restituire a unor bunuri, iar din această cauză s-a făcut o factură proformă, care pe teritoriul reprezintă un aviz de expediere, un act solicitat expres de autoritățile române în condițiile în care nu este vorba despre o vânzare-cumpărare.

S-a solicitat achitarea și pentru infracțiunea de evaziune fiscală, avându-se în vedere că expertizele efectuate în cauză au stabilit faptul că nu există datorie la bugetul statului.

În raport cu motivele de apel ale apelantului-inculpat, menționate mai sus, instanța de apel a reținut următoarele:

Referitor la criticile privind restituirea cauzei la Parchet pentru refacerea urmăririi penale, s-a constatat că acestea nu sunt întemeiate.

Tribunalul a constatat că în cauză nu au fost încălcate dispozițiile art. 128 Cod procedură penală referitoare la cazurile și procedura de folosire a interpreților, potrivit cărora, când una din părți nu cunoaște limba română ori nu se poate exprima, organul de urmărire penală sau instanța îi asigură în mod gratuit folosirea unui interpret.

Inculpatul este cetățean, însă, atât în cursul urmăririi penale cât și la instanță, a beneficiat de serviciile unui traducător. Chiar dacă susținerea inculpatului ar fi reală, încălcarea dispozițiilor referitoare la folosirea interpretului ar atrage nulitatea relativă a actelor efectuate pe parcursul urmăririi penale, în condițiile art. 197 al. 1 și 4 din Codul d e procedură penală.

Potrivit acestor prevederi, încălcarea dispozițiilor legale atrage nulitatea actului numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului, când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedură completă, când partea a lipsit la efectuarea actului.

Or, în cauză, inculpatul a înțeles să invoce această nulitate numai cu prilejul motivării apelului declarat împotriva sentinței penale de condamnare, cerere care este tardivă, în raport cu dispozițiile legale citate.

În cazul sesizării prin rechizitoriu, instanța trebuia să verifice dacă aceasta îndeplinește condițiile prevăzute de lege, sub aspectul conținutului prevăzut de art. 263 Cod pr. penală.

Eventualele neregularități din cursul urmăririi penale puteau constitui motiv pentru restituirea cauzei la parchet, doar în condițiile art. 333 Cod pr. penală, dispoziție care însă a fost abrogată prin Legea nr. 356/2006, în atare condiții, nu se poate dispune restituirea cauzei la Parchet în temeiul art. 300 Cod pr. penală care, așa cum se arată, vizează în exclusivitate regularitatea actului de sesizare, deci rechizitoriul.

Pot constitui motive pentru restituirea cauzei la parchet eventualele neregularități în cursul urmăririi penale, în condițiile art. 332 Cod pr. penală, însă motivele invocate de apelantul-inculpat nu fac parte din cele expres și limitativ prevăzute de textul de lege sus-menționat (efectuarea urmăririi penale de un organ necompetent, nerespectarea dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau inculpatului și asistarea acestora de către apărător).

Referitor la încălcarea dreptului la apărare invocată de apelantul-inculpat, prin apărător, sub aspectul că s-a început urmărirea penală pentru o încadrare juridică și i s-a prezentat dosarul de urmărire penală pentru o altă încadrare juridică, respectiv și pentru infracțiunea prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997, s-a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 197 Cod pr. penală, acesta nu este un motiv de nulitate absolută.

Mai mult, nu se poate reține o încălcare a dreptului la apărare prin restituirea cauzei la Parchet, avându-se în vedere că inculpatului i s-a adus la cunoștință faptele pentru care este cercetat, iar declarația a fost dată de acesta în prezența apărătorului și traducătorului, la data de 10.04.2002, iar o greșită încadrare juridică poate fi complinită prin rolul activ al organului de urmărire penală, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, sau a instanței de judecată care trebuie să-și desfășoare propria cercetare judecătorească.

Nerespectarea obligației organului de urmărire penală de a proceda din nou la prezentarea materialului de urmărire penală, în raport de noua încadrare, prin reținerea infracțiunii prevăzute de art. 178 din Legea nr. 141/1997, atrage o nulitate relativă, iar nu cea absolută și, ca atare, trebuia invocată în cursul efectuării actului de către persoana prezentă sau la primul termen de judecată, cu procedură completă, când partea a lipsit la efectuarea actului.

În momentul prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul a declarat: "am luat la cunoștință de actele de cercetare administrate în dosarul de urmărire penală nu am probe de propus în apărarea mea".

Tribunalul a constatat că nu se impune anularea urmăririi penale pentru motivele invocate de către inculpat, în condițiile în care acesta a fost asistat în faza urmăririi penale de apărător ales - care, nici cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală, nu a înțeles să invoce această încălcare a dispozițiilor legale care ar fi putut atrage nulitatea relativă - iar declarațiile date în faza de urmărire penală de către inculpat, concordă cu declarațiile date în faza cercetării judecătorești.

Pe fondul cauzei, instanța de apel a reținut că, contractul de leasing pentru cele 5 autoutilitare și facturile aferente au fost întocmite de către cetățenii i, pe teritoriul iei. de competența materială și teritorială, Tribunalul d e Plasă ia a constatat ca urmare a unor ample cercetări efectuate, că acel contract de leasing este fals, la fel ca și facturile de achiziționare, condamnând atât pe administratorii societății comerciale ( și ), cât și pe inculpatul în cauza de față, pentru infracțiunea intitulată "ajutor de fraudă".

Inculpatul a încercat să demonstreze că atâta timp cât nu au fost declarate false în România actele intervenite, nu poate fi condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art.178 din Legea nrt.141/1997. Nu se poate reține această argumentație atâta timp cât din cercetările efectuate în cauză a rezultat că în contabilitatea societății inculpatului, au fost descoperite 5 contracte de vânzare-cumpărare a celor 5 autoutilitare de la SC A, care demonstrează că operațiunile de leasing au fost fictive, fiind declarate de inculpat pentru a se sustrage de la plata taxelor vamale.

De asemenea, cercetările au demonstrat că cele 12 facturi înregistrate în contabilitatea firmei, de achiziționare a unor piese de schimb pentru cele 5 autoutilitare sunt fictive, societățile furnizoare fiind neexistente pe de o parte, iar pe de altă parte formularele de factură nefiind alocate de către Imprimeria Națională de Distribuție.

Audiați în fața Tribunalului, acuzații și au precizat că toate aceste operațiuni privind transportul autoutilitarelor în România, precum și faptul că inculpatul să apară în fața autorităților ca fiind titularul contractelor de leasing s-au făcut la sugestia inculpatului, pentru a evita plata taxelor vamale și impozitele, fapt ce confirmă odată în plus vinovăția inculpatului la săvârșirea faptelor.

După ce s-a dovedit fictivitatea contractelor de leasing, autoritățile vamale au obligat firma inculpatului la plata de taxe vamale obișnuite (fără facilități). Aceasta nu înseamnă însă că inculpatul a intrat în legalitate, că i s-ar fi recunoscut calitatea de importator, potrivit contractelor de vânzare-cumpărare prezentate pentru că și acestea erau tot fictive.

În ceea ce privește achiziționarea pieselor de schimb pentru cele 5 (cinci) utilaje, atâta vreme cât facturile au fost completate pe numele unor firme fantomă, în mod corect s-a apreciat că sunt false.

Concluziile expertizei ec. în mod corect n-au fost luate în considerare, întrucât nu prezintă garanții de obiectivitate.

Cu actele vamale false, inculpatul s-a prezentat la Registrul Auto Român, în scopul înmatriculării utilajelor aduse din străinătate (autopompă betonieră seria W M-YL-; autopompă betonieră seria W M-YM-; autobetoniera seria - -K-; autotractor Scania seria - 4X-, autopompă seria W M-M -), săvârșind astfel infracțiunea de uz de fals prevăzută de art.291 Cod penal.

Inculpatul nu putea înstrăina mașinile respective dacă nu le-ar fi înmatriculat.

Chiar dacă Legea nr.87/1994 a fost abrogată, fiscală nu a fost dezincriminată. fiscală dedusă judecății a fost comisă cât timp era în vigoare varianta inițială, deoarece Legea a fost republicată în Of. 545/29 iulie 2003. Chiar dacă a fost abrogată legea veche a evaziunii fiscale, prevederile acesteia pot fi aplicate, atunci când sunt mai favorabile inculpatului.

Pe latură civilă, s- constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei ilicite, raportul de cauzalitate între aceasta și prejudiciul cauzat, astfel că, în mod corect și legal, instanța de fond a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente către ANAF B la plata sumelor reprezentând impozit pe profit și TVA datorat la bugetul de stat și neachitat, majorări de întârziere și penalități calculate conform Codului d e procedură fiscală.

Referitor la cuantumul pedepsei aplicate, s-a constatat că instanța de fond nu a făcut o apreciere temeinică a dispozițiilor art. 72 din Cod penal, aplicând inculpatului o pedeapsă mult prea mare. Pedeapsa trebuia să-și atingă scopul, așa cum este definit în art. 52 din Codul penal, referitoare la faptul că aceasta este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare, scopul fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Având în vedere datele cauzei, instanța de apel a apreciat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei pedepse în cuantum mai redus, decât cel aplicat de instanța de fond.

Față de considerentele de mai sus expuse, instanța de apel prin decizia penală nr. 312/A/23.06.2008 în baza art. 379 Cod pr. penală pct. 2 lit. a din Codul d e procedură penală a admis apelurile declarate în cauză, numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru art. 178 din Legea nr. 141/1997, cuantumul pedepsei rezultante, durata termenului de încercare, neaplicarea art. 7 din Legea nr. 26/1990 și art. 348 Cod pr. penală.

S-a desființat sentința penală apelată sub aceste aspecte, s-a reținut cauza spre rejudecare, iar pe fond, s-a redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru art. 178 din Legea nr. 141/1997 de la 2 ani închisoare la 1 an și 6 luni închisoare și s-a redus termenul de încercare prevăzut de art. 82 din Codul penal de la 4 ani la 3 ani și 6 luni.

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 s-a dispus comunicarea sentinței penale de condamnare a inculpatului la Oficiul Registrului Comerțului.

S-a dispus anularea documentelor falsificate.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales.

Împotriva deciziei penale nr. 312/A/23.06.2008 pronunțată de Tribunalul Bacăua declarat recurs inculpatul. Acesta nu și-a motivat recursul în scris, dar oral, în fața instanței a invocat aceleași motive ca și în fața instanței de apel:

- nu au fost respectate dispozițiile legale cu privire la sesizarea instanței, motivat de faptul că, rechizitoriul, înainte de intrarea în vigoare a legii nr.356/2006, trebuia să poarte ștampila Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, sub semnătura primului procuror;

Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale pronunțate de Tribunalul Bacău, admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și trimiterea cauzei la Parchet pentru refacerea urmăririi penale.

Pe fond, recurentul inculpat a criticat hotărârea sub aspectul greșitei condamnări, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiuni de folosire a documentelor falsificate la autoritățile vamale, avându-se în vedere că în cauză a fost vorba doar de o restituire a unor bunuri, iar din această cauză s-a făcut o factură proformă, care pe teritoriul reprezintă un aviz de expediere, un act solicitat expres de autoritățile române în condițiile în care nu este vorba despre o vânzare-cumpărare. S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale pronunțate de Tribunalul Bacău, admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate, reținerea cauzei pentru rejudecare și achitarea și pentru infracțiunea de evaziune fiscală, avându-se în vedere că expertizele efectuate în cauză au stabilit faptul că nu există datorie la bugetul statului.

Recursul declarat este nefondat.

Recurentul inculpat a fost trimis în judecată în fața Judecătoriei Bacău prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU din data de 24.XI.2003. La acea dată art. 264 al. 2,3 Cod procedură penală prevedea: Rechizitoriul dat de procurorul de la un parchet ierarhic inferior celui corespunzător instanței competente să judece cauza în fond este supus confirmării procurorului de la parchetul corespunzător acestei instanțe.

Sesizarea instanței de judecată se face de către procurorul care a dat sau, după caz, a confirmat rechizitoriul potrivit alineatului precedent.

În cauza de față, o instanță inferioară a fost sesizată de un procuror de la unitate superioară, caz în care articolul invocat nu își are aplicabilitate, iar sesizarea instanței a fost efectuată cu respectarea legii. Susținerea că rechizitoriul ar fi trebuit să fie confirmat de procurorul general nu are temei legal și chiar dacă ar avea, lipsa acesteia nu poate constituit decât o nulitatea relativă care are efect numai în măsura în care a creat o pagubă recurentului inculpat.

Cu privire la faptul că în procesul verbal de aducere la cunoștință a învinuirii nu se regăsește și infracțiunea prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997 care a fost adusă la cunoștința recurentului inculpat cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală (fila 506 dosar de urm.pen.) în prezența avocatului și traducătorului, instanța reține că acest aspect nu atrage nulitatea urmăririi penale deoarece recurentul inculpat a declarat că nu are de propus probe în apărarea sa. Prezentarea materialului de urmărire penal are tocmai scopul de a da posibilitatea celui cercetat de a-și expune punctul de vedere cu privire la cercetările efectuate și de a propune probe în apărarea sa. Nimic nu îl împiedica pe recurent ca în raport de infracțiunea nouă care i s-a adus la cunoștință să solicite probe în apărarea sa.

În ceea ce privește lipsa traducătorului de la prezentarea materialului de urmărire penală, această susținere nu este reală și este infirmată tocmai de procesul verbal la care s-a făcut referire mai sus.

Pe fondul cauzei, instanța de recurs consideră că în mod corect s-a dispus condamnarea recurentului inculpat.

Instanța de recurs consideră că în mod corect instanțele anterioare nu au făcut abstracție de faptul că o instanță străină a stabilit ca fiind false contractele de leasing. De altfel, chiar prin activitatea recurentului inculpat de a nu înregistra în contabilitate contractele de leasing, ci contracte de vânzare cumpărare, rezultă faptul că el însuși le consideră false.

Potrivit art. 178 din Legea nr. 141/1997, în vigoare până la data de 19 iunie 2006, actual art. 273 din Legea nr. 86/2006, folosirea la autoritatea vamală a documentelor vamale, de transport sau comerciale falsificate constituie infracțiunea de folosire de acte falsificate. Cum contractele de leasing prezentate la vamă de către recurentul inculpat erau false, în mod corect s-a reținut în sarcina inculpatului infracțiunea vamală sus-menționată. Inculpatul a încercat să demonstreze că atâta timp cât nu au fost declarate false în România aceste acte, nu poate fi condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 178 din Legea art. 141/1997.

Punctul de vedere este eronat. Tocmai acesta este rolul instanței. De a stabili dacă actul este fals și de a sancționa pe cel care l-a falsificat sau s-a folosit de el. Cu actele vamale false, inculpatul s-a prezentat la Registrul Auto Român, în scopul înmatriculării utilajelor aduse din străinătate săvârșind astfel și infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 Cod penal.

Înregistrarea în contabilitate a facturilor false privind achiziționarea pieselor de schimb, cu efectele juridice scontate (diminuarea impozitului pe profit, deducerea TVA, ), constituie tot uz de fals, dar această infracțiune a fost absorbită de infracțiunea de evaziune fiscală, infracțiune care nu a fost dezincriminată. În consecință în mod corect s-au aplicat prevederile Legii nr. 87/1994 care a fost abrogată, deoarece acestea sunt mai favorabile recurentului inculpat.

S-au invocat în cauză concluziile unor expertize contabile ce au fost efectuate. Recurentul ignoră însă faptul că expertizele contabile nu au calitatea de a efectua cercetări pentru a stabili natura legală sau nu a operațiunilor comerciale. Pe de altă parte, ele trebuie coroborate cu ansamblu probator administrat în cauză. Dacă se stabilea experților ca ipoteză de lucru și caracterul fals al actelor, probabil că altele ar fi fost și concluziile acestora.

Față de cele mai sus arătate, în baza art. 385¹⁵al. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat, împotriva deciziei penale nr. 312/A/23.06.2008 a Tribunalului Bacău.

Se va constată că recurentul a avut apărător ales.

În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală se va obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 385¹⁵al.1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat, împotriva deciziei penale nr. 312/A/23.06.2008 a Tribunalului Bacău.

Constată că recurentul a avut apărător ales.

În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 19 septembrie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ioana Vorniceasa, Valerica Niculina Grosu, Gabriel

GREFIER,

Red. - Șt.

Red.. - /

Red. -

Tehnored. - 2 ex.

26/29.09.2008

Președinte:Ioana Vorniceasa
Judecători:Ioana Vorniceasa, Valerica Niculina Grosu, Gabriel

Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 558/2008. Curtea de Apel Bacau

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 558/2008. Curtea de Apel Bacau