Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 62/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 62
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 2: Dan Anton
JUDECĂTOR 3: Iulia Elena I -
Grefier -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul formulat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală B, prin PIî mpotriva deciziei penale nr. 369 din data de 09 octombrie 2008 Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru inculpata intimată, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Av. pentru inculpata intimată arată că a luat cunoștință de dosar și motivele de recurs și nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.
Av. pentru inculpata intimată arată că recursul părții civile nu este motivat, nu sunt indicate criticile aduse deciziei atacate.
S-a susținut de către partea civilă că prin actul de control a rezultat o anumită sumă și conform expertizei efectuată în cauză s-a dispus obligarea inculpatei la o altă sumă.
Consideră că instanța de fond a motivat clar și a explicat, conform expertizei efectuate, că în actul de control nu s-au avut în vedere cheltuielile, calculele din actul de control fiind greșite.
Apreciază soluția instanței de fond ca fiind legală și temeinică, iar recursul formulat de partea civilă este nemotivat.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul arată că atât instanța de fond cât și instanța de apel au evaluat corect materialul probator, soluțiile date în cauză fiind legale și temeinice, sens în care formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr.1442 din 06.05.2008 pronunțată de Judecătoria Iași în dosar nr- s-au dispus următoarele:
Condamnă inculpata, fiica lui și, născută la data de 05.07.1966 în mun. I, fără antecedente penale, la 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 lit. b din Lg.241/2005, cu aplicarea art.74 lit. a, b, 76 lit. d Cod penal.
Interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a, b, c Cod penal, pe durata și în condițiile stabilite de art.71 Cod penal.
În baza art. 81, 71 alin. 5 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii, pe o perioadă de 3 ani și 6 luni.
Pune în vedere inculpatei prevederile art.83 Cod penal referitoare la săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală, raportat la art.998,999 Cod civil, admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin
Constată că prejudiciul cauzat părții civile este în sumă de 22.694 lei, din care inculpata a achitat suma de 10.839,5 lei, conform chitanței seria - nr.- emisă de Trezoreria Mun.
Obligă inculpata să plătească părții civile suma de 11,854,5 lei reprezentând despăgubiri civile.
Respinge celelalte pretenții civile ale părții civile.
Constată că prin sentința civilă nr.61/COM din 01.02.2006 a Tribunalului Iași, s-a dispus radierea debitorului falit din evidențele și
Ia act că inculpata a avut apărător ales.
În baza art.191 Cod procedură penală obligă inculpata să plătească statului suma de 700 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut pe deplin dovedită următoarea situație de fapt:
Înființată în 1997, societatea SRL a avut ca asociat unic și administrator pe. În luna februarie 2005 societatea a intrat în procedura de insolvență. Aflată în evidențe ca plătitor de TVA din luna septembrie 2001, SC SRL a avut ca principal obiect de activitate prelucrarea cuprului.
Conform adresei Administrației Finanțelor Publice nr. -/IS/2004 pentru această societate, nu s-au depus declarații de impozite și taxe, deconturi de TVA și bilanțuri contabile. Societatea nu a avut angajat contabil. În lunile octombrie 2003 și aprilie 2004, pentru SC SRL inculpata a ridicat de la, 3 carnete de facturi fiscale (200 facturi).
În baza a 136 facturi emise în perioada ianuarie -august 2004, inculpata a livrat către punctul de lucru din satul, al SC G, deșeuri neferoase în valoare totală de - RON
au fost recepționate și înregistrate de societatea cumpărătoare conform fișelor de magazie aflate în xerocopie în volumul II și III al dosarului, care a și efectuat plata lor direct în contul curent al SC SRL deschis la Post-Sucursala
Conform extrasului de cont pus la dispoziție de unitatea bancară pentru perioada 7.01.2004-29.10.2004 inculpata a făcut retragerea acestor sume integral prin folosind cardul de debit.
Așa cum s-a arătat, nu au fost evidențiate în contabilitatea societății aceste venituri realizate în urma tranzacțiilor comerciale.
Întrucât inculpata nu a depus nici raportările contabile pentru societate, sumele datorate bugetului de stat s-au stabilit prin estimare: TVA colectat = TVA de plată: 267.429 RON; impozit pe profit=- RON.
Neexistând nici o evidență a cheltuielilor efectuate în scopul realizării de venituri pentru anul fiscal 2004, impozitul pe profit a fost calculat raportat la veniturile realizate în urma tranzacțiilor comerciale cu SC Aceste cheltuieli ar fi trebuit să se reflecte în adeverințe de primire și plată cu conținut obligatoriu prevăzut expres de art. 7 al.5 din OUG 16/2001 (de precizat însă că potrivit OUG 61/2003 în perioada iunie 2003-decembrie 2005 era interzisă colectarea deșeurilor de tipul celor valorificate ulterior de către inculpată).
Audiată în cursul cercetării judecătorești, inculpata a declarat că recunoaște că a avut societatea SC SRL prin intermediul căreia a achiziționat materiale feroase pe care le-a trimis la la o societate al cărei nume nu îl știe. Întrucât nu știe carte, evidența contabilă a societății era ținută de o persoană numită, pe care a cunoscut-o întrucât aceasta venea în sat, comuna și spunea că ține contabilitatea societăților cetățenilor de etnie rromă. Nu știe numele de familie a acestei persoane și nu știe unde locuiește. Nu i-a dat și nu i-a arătat niciodată nici unul dintre înscrisurile pe care le-a întocmit, spunându-i să stea liniștită. Plata materialelor livrate la se realiza într-un cont la bancă cu precizarea că avea conturi la diferite bănci. Banii ajungeau la inculpată, fie ridicându-i de la ghișeu fie de la bancomat. Altă evidență contabilă în afara celei ținută de persoana, nu mai ținea. Precizează că banii pe care îi ridica de la ghișeu erau obținuți după ce prezenta cartea de identitate lucrătorului de la ghișeu, care completa hârtiile necesare, îi dădea banii și ea semna de primirea lor. Societatea a devenit în totalitate a ei, în urmă cu 7 ani iar banii erau virați într-un cont al societății la care numai ea avea acces. cunoștință de virarea banilor în cont de către societatea din G, fiind înștiințată telefonic de la de către directorul societății al cărei nume nu îl cunoaște. Nu își amintește în ce perioadă contabilitatea a fost ținută de persoana menționată însă ulterior a apelat la numitul () pentru a întocmi evidența contabilă. Practic s-a ocupat de evidența contabilă în urmă cu 7-8 luni Face precizarea că s-a ocupat doar de evidența actuală dar nu și de cea din perioada anterioară întrucât nu avea actele care, după cum a precizat, erau la vechea contabilă. Nu este de acord să plătească suma cu care ANAF s-a constituit parte civilă. Nu are bunuri pe numele său, locuiește într-o casă pe care a primit-o de la cineva. Nici societatea nu are bunuri.
În cauză a fost ascultat martorul, care, în declarația dată la 02.10.2007 a arătat că în luna decembrie 2004, inculpata i-a cerut ca, în calitate de contabil autorizat, să îi reconstituie evidența contabilă de la începutul anului 2004 până în august. Atunci a aflat că, contabilitatea fusese ținută de o persoană pe nume, care, contabil autorizat fiind, a ținut contabilitatea pentru mai multe societăți din comuna. Întrucât inculpata nu avea documente contabile originale, a avut în vedere copii xerox ale unor facturi de vânzare cumpărare precum și documente contabile care au fost obținute de inculpată de la firmele furnizoare și de la clienți. SC SRL era clientul principal al societății inculpatei. La sfârșitul anului 2004 la societatea inculpatei s-a efectuat un control de către Garda Financiară și s-a întocmit un proces verbal. A solicitat acel proces verbal și a comparat facturile menționate în acesta și evidența contabilă pe care a reușit să o reconstituie, constatând că a reușit să identifice 90% din facturi. De asemenea, a constatat că valoarea vânzărilor era aproximativ la fel cu cea reținută în actul Gărzii Financiare, însă sumele ce au fost estimate de Garda Financiară ca fiind impozit și TVA erau mai mare decât cele ce rezultau din actele lui. Întrucât activitatea a fost dificilă, a reușit să o finalizeze la sfârșitul anului 2005 sau începutul lui 2006 când a încercat să depună bilanțul contabil la Finanțe însă nu a fost primit deoarece societatea intrase în lichidare. Nu știe dacă inculpata a depus sau nu evidența lui la Poliție sau la Parchet. La evidența pe care a întocmit-o a avut în vedere și veniturile societății, respectiv vânzările. Nu a luat legătura cu lichidatorul societății, ci a sfătuit pe inculpată, să facă asta dar nu știe ce a făcut. Nu știe ce a făcut inculpata la lichidator întrucât nu a mai luat legătura cu ea.
La dosar inculpata a depus înscrisurile contabile, facturile și chitanțele la care inculpatul a făcut referire în declarația sa.
Inculpata a solicitat efectuarea unei expertize contabile în cauză probă ce a fost admisă, instanța apreciind că aceasta este utilă în soluționarea cauzei.
Prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză de către expertul contabil, s-a solicitat stabilirea cuantumului TVA datorat statului de către societatea administrată de inculpată avându-se în vedere valoarea TVA colectat la nivelul anului 2004 și valoarea TVA deductibil la nivelul anului 2004 precum și stabilirea cuantumului impozitului pe profit datorat statului de către societatea administrate de inculpată, avându-se în vedere: valoarea vânzării nete-2004; cost mărfuri nete-2004.
Prin concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză s-a stabilit că SC SRL comuna jud. I, conform evidenței contabile refăcute, datorează statului următoarele impozite și taxe:4.762 RON TVA de plată și 6.077,5 impozit pe profit, rezultând un total de 10.839,5 RON.
Separat de aceste concluzii, răspunzând la obiecțiunile formulate, expertul contabil a calculat majorări și penalități de întârziere pentru TVA și majorări și penalități de întârziere pentru impozit de profit pentru perioada ianuarie 2004-20.01.2005, data la care, prin sentința nr.18/COM/20.01.2005 a Tribunalului Iași, s-a deschis procedura reorganizării financiare și a falimentului, calculul majorărilor și al penalităților făcându-se până la data deschiderii acțiunii de faliment.
Potrivit suplimentului menționat SC SRL comuna jud. I, conform evidenței contabile refăcute de (fapt prezentat prin declarația de martor din 04.09.2007 și consemnat în ședința publică din 02.10.2007) datorează statului următoarele impozite și taxe + majorări și penalități de întârziere:4.762 RON TVA de plată, 6.077,5 impozit pe profit, 892 RON majorări și penalități de întârziere pentru TVA, 123 RON majorări și penalități de întârziere pentru impozit pe profit, în total 11.854,5 RON TOTAL impozite și taxe + majorări și penalități de întârziere.
Instanța a apreciat că nu pot fi reținute susținerile inculpatei referitoare la faptul că o anumită persoană, al cărui nume nu îl cunoaște, ar fi trebuit să se ocupe de evidența contabilă a societății, în condițiile în care nu s-a probat existența acestei persoane și existența unor relații contractuale între ea și societatea administrată de inculpată. Mai mult, este de remarcat faptul că inculpata era unicul administrator al societății. Sub acest aspect, având în vedere probele administrate în cauză, respectiv: sesizarea Gărzii financiare I; adresa SA I; adresa DGFP - Administrația Finanțelor publice I nr. 10240/2004; proces verbal de inspecție fiscală parțială încheiat la 17.02.2004, nr. 16978; adresa ITM nr. 58988/2006 din care rezultă că societatea nu apare în evidențe ca angajator; declarațiile reprezentanților SC G - (administrator ) (responsabil punct de lucru); listarea din baza de date a ORC pentru SC SRL; adresa Post SA I și extrasul de cont al SC SRL, instanța a stabilit că în cauză s-a probat vinovăția inculpatei și că, în drept, fapta sa de a nu evidenția în contabilitate veniturile obținute în urma tranzacțiilor comerciale efectuate cu G, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. b din Legea 241/2005.
Având în vedere criteriile stabilite de art. 72 Cod penal, dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, persoana inculpatei care a avut o poziție procesuală nesinceră, însă nu are antecedente penale, după cum rezultă din fișa de cazier a acestuia, a achitat o parte din prejudiciu, mai înainte de pronunțarea prezentei sentințe, potrivit chitanței nr.- din data de 21.04.2008 emisă de Trezoreria I, instanța a aplicat inculpatei o pedeapsă privativă de libertate, a fost stabilită sub minimul prevăzut de lege, reținând în favoarea inculpatei circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit. a, b Cod penal și făcând aplicarea art.76 lit. d Cod penal.
In ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut ca natura faptei săvârșite conduce la concluzia existentei unei nedemnități in exercițiul drepturilor de natura electorala, prevăzute de art.64 lit. a, b și c Cod penal, respectiv dreptul de a alege si de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, precum și dreptul de a ocupa o funcție - de administrator al unei societăți comerciale - de care s-a folosit inculpata pentru săvârșirea infracțiunii, motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis, in temeiul art.71 Cod penal, până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
Totodată, față de lipsa antecedentelor penale ale inculpatei, comportamentul acesteia după săvârșirea faptei și ținând seama de pedeapsa care a fost aplicată, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate.
Ca urmare, în baza dispozițiilor art. 81 alin. 1 din Codul penal, pedeapsa de 2 luni închisoare a fost suspendată condiționat, pe durata unui termen de încercare, conform art. 82 din Codul penal.
Totodată, în temeiul art. 71 alin. 5 din Codul penal, instanța a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, b, c Codul penal.
S-a atras atenția inculpatei, potrivit art. 359 alin. 1 din Codul d e procedură penală, asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal, privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
Deși F B, prin și I s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 647.611 lei, din care 267.429 lei, 28.302.lei majorări aferente, 351.880 lei impozit pe profit, instanța a apreciat că aceasta este întemeiată în parte, la calcularea sumelor datorate avându-se în vedere documentele contabile prezentate instanței și expertului de către inculpată, astfel încât la soluționarea laturii civile s-a ținut seama de ansamblul cheltuielilor și încasărilor efectuate de societate.
Ca urmare, sub aspectul sumelor datorate de către inculpată, instanța a apreciat că acestea au fost corect stabilite prin concluziile raportului de expertiză contabilă astfel cum au fost stabilite. Deși inculpata a achitat o parte din prejudiciul reținut, instanța nu a făcut aplicarea art.10 din Lg.241/2005, prejudiciul nefiind integral recuperat mai înainte de primul termen de judecată, susținerile inculpatei referitoare la faptul că nu a cunoscut cuantumul datorat, până la efectuarea expertizei, fiind lipsite de relevanță întrucât legea nu lasă la latitudinea inculpaților aprecierea întinderii prejudiciului.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală, raportat la art.998,999 Cod civil, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală B, prin I, cu sediul în I, strada - nr.26 și constatând că prejudiciul cauzat părții civile este în sumă de 22.694 lei, din care inculpata a achitat suma de 10.839,5 lei, conform chitanței seria - nr.- emisă de Trezoreria Mun. I, a obligat inculpata să plătească părții civile suma de 11,854,5 lei reprezentând despăgubiri civile.
Instanța a respins celelalte pretenții civile ale părții civile.
În cauză a fost introdusă în calitate de parte responsabilă civilmente, însă, prin sentința civilă nr.61/COM din 01.02.2006 a Tribunalului Iași, s-a dispus radierea debitorului falit, cu sediul în sat,comuna, județul I din evidențele și I, astfel încât instanța a stabilit că societatea nu poate fi obligată alături de inculpată la plata despăgubirilor civile.
În termen legal împotriva acestei hotărâri declarat apel partea civilă ANAF prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I soluția primei instanțe fiind criticată pentru motive de nelegalitate și netemeinicie în ceea ce privește modalitatea de soluționare a laturii civile a cauzei.
Astfel, în motivarea căii de atac promovate partea civilă apelantă susține că instanța de fond a respins nejustificat cererea de luare a măsurilor asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei deși, având în vedere infracțiunea imputată inculpatei - aceea de evaziune fiscală prev.de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, luarea acestor măsuri era obligatorie conform disp.art.11 din actul normativ menționat.
Totodată se susține că prima instanță stabilit eronat cuantumul prejudiciului cauzat de inculpată, fără a ține cont de constatările actului de control întocmit de Direcția de Finanțe și fără a motiva modalitatea de calcul avută în vedere la stabilirea prejudiciului reținut și a despăgubirilor civile la care a fost obligată inculpata.
Prin decizia penală nr. 396/09.10.2008 a Tribunalului Iași, s-a decis:
Respinge excepția tardivității introducerii apelului invocată de inculpata apelantă.
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în B,-, sector 5, B, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I, cu sediul în I,-, împotriva sentinței penale nr. 1442/06.05.2008 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
În luarea acestei decizii tribunalul a argumentat după cum urmează:
În raport de contextul faptic reținut se constată că în mod corect instanța de fond a stabilit că faptele inculpatei - administrator unic al SC SRL - de a nu evidenția în actele contabile ale societății, operațiunile comerciale efectuate cu SC G în perioada ianuarie - august 2004 și veniturile astfel realizate, în scopul de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale, prejudiciind astfel bugetul de stat cu suma totală de 11.854,5 lei, se circumscriu elementelor constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev.și ped.de disp.art. 9 lit.b din Legea nr.241/2005, intenția de fraudare a organelor fiscale fiind pe deplin dovedită de ansamblul probelor administrate iar încadrarea juridică a faptelor comise, legal efectuată.
Referitor la modalitatea de soluționare a laturii civile a cauzei se constată neîntemeiate motivele de apel invocate de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I întrucât, pe baza concluziilor pertinente ale raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, instanța de fond a argumentat în considerentele hotărârii modalitatea de stabilire a cuantumului prejudiciului cauzat prin faptele inculpatei, diminuarea pretențiilor formulate de partea civilă fiind rezultatul unei analize judicioase și obiective a materialului probator.
Astfel, pe baza evidenței contabile reconstituite, s-a stabilit că pentru operațiunile comerciale efectuate în perioada ianuarie - august 2004, SC SRL datora bugetului de stat suma totală de 10.839,5 lei din care - 4762 lei cu titlu de TVA, sumă rezultată ca urmare a scăderii din TVA-ul colectat în sumă de - lei, a TVA-ului deductibil în sumă de - lei - precum și suma de 6.077,5 lei reprezentând impozitul pe profit corespunzătoare veniturilor nete realizate în aceiași perioadă de societate - în valoare de 1.315.398 lei; așa cum este menționat în raportul de expertiză valoarea impozitului a fost calculată avându-se în vedere profitul brut realizat de societate - de 24310 lei, sumă rezultată din diferența dintre valoarea vânzărilor nete și costul mărfurilor.
Prin suplimentul de expertiză întocmit (filele 125 - 132 dosar fond) au fost stabilite și penalitățile de întârziere aferente sumelor menționate ( 4762 lei TVA și 6.077,5 lei impozitul pe profit ) - penalități în cuantum de 1015 lei, datorate de inculpată ca urmare a sustragerii de la plata obligațiilor fiscale și care au fost calculate, conform normelor legale până la data deschiderii procedurii falimentului SC SRL, respectiv data de 20.01.2005.
În ceea ce privește stabilirea cuantumului total al prejudiciului cauzat de inculpată bugetului de stat, se constată că din eroare - fără a observa că această însumare a fost deja realizată de expert - instanța de fond a adiționat sumei inițiale - 10.839,5 lei - stabilită prin raportul de expertiză și suma totală rezultată ca urmare a adăugării de către expert a penalităților de întârziere - 11.854,5 lei - sumă menționată în suplimentul întocmit ca urmare a obiecțiunilor formulate de partea civilă și rezultată ca urmare a adăugării penalităților de întârziere în cuantum de 1015 lei - aspect care, conform principiului neagravării situației în propria cale de atac prev.de disp.art.372 Cod procedură penală, nu poate fi însă corectat de instanța de control sesizată doar cu apelul părții civile.
Din actele și lucrările dosarului de fond (filele 49-50 dosar fond) rezultă că prin încheierea de ședință din data de 04.07.2007 instanța de fond a admis cererea de luare a măsurilor asiguratorii formulată de partea civilă ANAF prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I și în temeiul disp.art.163 Cod procedură penală a dispus indisponibilizarea, prin instituirea sechestrului asigurator, a tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatei și ale părții responsabile civilmente SC SRL, astfel încât se constată nefondate susținerile părții civile apelante cu privire la respingerea de către instanța de fond a cererii de instituire a sechestrului asigurator în temeiul disp.art.11 din Legea nr.241/2005, faptul că inculpata nu deține bunuri mobile și imobile - astfel cum se comunică prin adresa nr.20407/01.10.2007 a DGFPJ I, nefiind imputabil instanței.
În termen legal, prin Iaa tacat cu recurs decizia tribunalului, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului partea civilă arată că este nemulțumită de modul cum a fost soluționată latura civilă fiindu-i eronat calculat prejudiciul civil. Susține că inculpata trebuie obligată la plata sumei de 647.611 lei, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat prin comiterea infracțiunii de "evaziune fiscală".
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul părții civile este nefondat din următoarele motive.
Așa cum a motivat și instanța de apel, prima instanță a procedat corect și legal când a calculat prejudiciul, rezolvând acțiunea civilă.
Au fost avute în vedere evidențele contabile reconstituite, prin care s-a stabilit ca pentru operațiunile comerciale aferente perioadei ianuarie -august 2004, datora bugetului de stat suma totală de 10.839,5 lei, din care 4.762 lei cu titlu de TVA, suma rezultând în urma scăderii din TVA-ul colectat, în sumă de 257.655 lei, a TVA-ului deductibil în sumă de 252.891 lei, precum și suma de 6.077,5 lei ce reprezintă impozitul pe profit corespunzător veniturilor nete realizate în aceeași perioadă de societate - în valoare de 1.315.398 lei, așa cum este stipulat și în raportul de expertiză. Valoarea impozitului a fost calculată prin raportare la profitul brut realizat de societate, în valoare de 24.310 lei, rezultată din diferența dintre valoarea vânzărilor nete și costul mărfurilor.
Prin suplimentul de expertiză aflat la dosarul de fond, au fost stabilite și penalitățile de întârziere aferente sumelor menționate, penalități în sumă de 1015 lei, datorate de inculpată ca urmare a sustragerii de la plata obligațiilor fiscale; acestea fiind calculate conform normelor legale, până la data deschiderii procedurii falimentului societății SRL 20.01.2005.
Așa fiind, motivele invocate de recurenta parte civilă privind greșita soluționare a laturii civile nu sunt întemeiate.
Nu sunt alte motive de nelegalitate a celor două hotărâri.
Pentru cele ce preced, instanța de control judiciar constată că cele două hotărâri sunt legale și temeinice, recursul fiind nefondat și pe cale de consecință, în baza art. 385 ind. 15 lit. b Cod procedură penală urmează să fie respins ca atare.
Recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de partea civilă Agenția națională de Administrare Fiscală B, prin PIî mpotriva deciziei penale nr. 369 din 9.10.2008 Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
09.02.2009
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Tatiana JuverdeanuJudecători:Tatiana Juverdeanu, Dan Anton, Iulia Elena
