Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 626/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.626/R/2009
Ședința publică din data de 20 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Săndel Macavei Ana Covrig
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin
PROCUROR:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin DGFP B N, împotriva deciziei penale nr.62/A/30.06.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița N, privind pe inculpatul, trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Năsăud, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev.de art.13 din Legea nr.87/1994 modificată de Legea 161/2003 cu aplicarea art.13 penal ( preluat de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005).
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul și părțile civile Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală B și Agenția Națională de Administrare Fiscală prin DGFP B
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Apărătorul inculpatului, menționează că deși recursul inculpatului nu este motivat, acesta, după aprecierea sa, vizează doar latura civilă a cauzei. Pe latură penală, a intervenit încetarea procesului penal ca urmare a prescripției răspunderii penale. Referitor la latura civila a cauzei se arată că în cauză s-a efectuat o expertiză care a stabilit un prejudiciu și nici una dintre părți nu a solicitat o expertiză care să conducă la aflarea posibilului adevăr în cauză. Cu privire la recursul inculpatului, pe latură civilă, lasă la aprecierea instanței. Referitor la recursul părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală prin DGFP B N, solicită respingerea lui întrucât aveau posibilitatea de a solicita efectuarea unei contraexpertize în cazul în care aveau nelămuriri. Cu onorar din.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursurilor inculpatului și a părții civile ca nefondate, apreciind că hotărârea atacată este temeinică și legală.
CURTEA
Prin sentința penală nr.173 din 30 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr-, în baza art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.13 pen. inculpatul, fiul lui, născut la data de 20.11.1948 în localitatea, județul B-N, cetățean român,7 clase, căsătorit, stagiu militar satisfăcut, administrator la " ", CNP -, fără antecedente penale, domiciliat în localitatea,-/A, județul B N, a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu aplic.art.71 rap.la art.64 lit.a, b pen. pe durata executării pedepsei.
În baza dispozițiilor art.81 pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilindu-se în baza art.82 pen. un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
În baza art.71 alin.5 pen. s-a dispus suspendarea condiționată a pedepselor accesorii.
S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 pen.
Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile, Agenția Națională de Administrației Fiscală B, cu sediul în B,-, sector 5 prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N suma de 8880 lei cu titlul despăgubiri actualizate cu dobânda și penalitățile aferente la data plății.
S-a dispus desființarea actelor false (factura fiscală seria --- nr. -/2000 și 1chitanțele cu nr.- respectiv -).
În fine, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 1300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință penală instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul are calitatea de administrator al SC " Com" SRL, societate ce are ca obiect de activitate prelucrarea brută și impregnarea materialului lemnos.
În perioada 24.07.2000-15.01.2001 inculpatul a dispus înregistrarea în contabilitatea societății a unui nr. de 38 facturi fiscale în valoarea totală de 1.444.830.961 lei vechi, facturi care au fost emise de 17 societăți comerciale inexistente.
Pentru facturile menționate s-au întocmit note de intrare recepție, iar în cazul în care ele se refereau la mijloace fixe s-a întocmit și fișa mijlocului fix. Alte facturi cuprindeau diverse piese, materiale, combustibil, prestări servicii și material lemnos.
Din cele 38 de facturi fiscale, factura fiscală seria - - - - nr. -/2000 în valoare de 106.225.350 lei vechi și chitanțele cu nr.-, precum și nr.- au fost completate de către inculpat așa cum rezultă din raportul de constatare tehnico științifică grafică nr.75527/2002.
Prin acest raport de constatare tehnico - științifică se concluzionează că, scrisul olograf depus în rubricile facturii fiscale și a chitanțelor aferente au fost executate de inculpat.
Totodată din același raport de constatare tehnico - științifică mai rezultă că nu se poate stabili cine a completat cele 37 facturi susmenționate.
S-a mai stabilit, de asemenea, că SC " " SRL H, societate emitentă a acelor facturi și a chitanțelor respective nu este înregistrată în județul H, fapt ce impune concluzia că această societate este inexistentă.
Din raportul de expertiză contabilă întocmit în faza de urmărire penală se concluzionează că, în cadrul " Com" s-a condus evidența contabilă a societății în contradicție cu prevederile Legii nr. 82/1991 în sensul că societatea nu a ținut nici unul din registrele obligatorii din cele prevăzute la art. 20, respectiv registrul jurnal, registrul inventar, etc.
De asemenea, nu s-au respectat normele metodologice de întocmire și utilizare a formularelor comune pe economie, înregistrările în contabilitate făcându-se aleatoriu, iar bilanțul contabil nu are la bază datele furnizate de către balanța de verificări.
Totodată se mai concluzionează că, "fiind raportată prin acte contabile atât intrări de materii prime cât și produse finite, precum și vânzarea acestora, materialul lenos a intrat în gestiunea societății însă nu s-a putut stabili destinația lui ulterioară pe bază de documente. Mijloacele fixe achiziționate prin facturile considerate fictive nu au intrat în patrimoniul acestei societăți, iar pentru piesele de schimb, combustibil, lubrefianți și alte materiale nu s-au întocmit nici un fel de documente".
Prin fapta sa inculpatul a cauzat un prejudiciu părții civile, prejudiciu care potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit în faza de urmărire penală se ridică la suma de 8880 lei. Cum, inculpatul și partea civilă nu au înțeles să achite onorarul stabilit pentru efectuarea unei noi expertize instanța urmează a lua în calcul prejudiciul susmenționat.
Ca atare, în baza dispozițiilor art.14, art.346 pr.pen. inculpatul a fost obligat să plătească părții civile suma de 8880 lei cu titlu despăgubiri.
În baza dispozițiilor art.348 pr.pen. s-a dispus desființarea în totalitate a înscrisurilor false, respectiv factura fiscală seria --- nr.-/2000 și chitanțele cu nr.-/2000, respectiv -/2000.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen partea civilă ANAF B - P B-N și inculpatul.
Prin apelul părții civile s-a solicitat admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate în latura civilă și rejudecând cauza să se dispună obligarea inculpatului la plata sumei de 91.128 lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat.
În motivarea apelului declarat de partea civilă s-a relevat că aceasta s-a constituit parte civilă cu suma mai sus menționată în baza documentelor întocmite de organele gărzii financiare dar că instanța de fond a dispus obligarea inculpatului doar la plata sumei de 8.880 lei, pe baza unei expertize contabile efectuate în cursul urmăririi penale, cu toate că, în baza acestei expertize nu se putea stabili prejudiciul cauzat deoarece documentele în baza cărora a fost stabilită întinderea pagubei de către organele fiscale sunt acte administrative fiscale ce nu au fost atacate de inculpat; organul fiscal nu a fost încunoștiințat despre efectuarea expertizei contabile și pentru că expertiza a stabilit doar un prejudiciu parțial, întrucât contabilitatea firmei în cauză a fost condusă contrar dispozițiilor legale, prejudiciul a fost stabilit în baza bilanțului și a balanței de verificare ale societății în condițiile în care chiar expertul a conchis că bilanțul contabil nu are la bază datele furnizate de balanța de verificare și, în fine, pentru că, într-o atare situație obligațiile fiscale ale firmei trebuiau estimate prin una din metodele stabilite prin Legea nr.87/1994 sau de pr.fiscală, estimare ce nu s-a realizat de expert.
În concluzie, s-a precizat că, în condițiile în care însuși expertul a arătat în cuprinsul actului întocmit că prejudiciul stabilit este doar unul parțial, iar inculpatul, deși contestat existența și întinderea prejudiciului, nu a înțeles să solicite efectuarea unei noi expertize, instanța ar fi trebuit să aprecieze că paguba produsă bugetului de stat este cea stabilită prin actul de control al Gărzii Financiare.
Pe de altă parte, prin apelul său, inculpatul a solicitat admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate în latura penală și rejudecând cauza, să se dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii.
În motivarea apelului s-a menționat că, în raport de rezultatul produs, de prejudiciul modic cauzat, de doar 8.880 lei, pedeapsa aplicată este prea aspră, aplicarea unei pedepse cu amenda fiind suficientă pentru îndeplinirea scopului reeducativ al acesteia.
Ulterior, prin scriptul depus la dosarul cauzei pentru termenul din data de 5.05.2009, inculpatul și-a precizat apelul solicitând desființarea hotărârii atacate și în latura penală a cauzei și rejudecând, să se dispună încetarea procesului penal pornit împotriva sa, cu motivarea că, în raport de data săvârșirii faptei imputate - anul 2000 - și de limitele de pedeapsă stabilite prin lege pentru fapta dedusă judecății - 6 luni la 5 ani închisoare - la data de 30.06.2008 s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, de 7 ani și 6 luni (90).
Apelurile declarate în cauză sunt fondate pentru motivele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Prin hotărârea instanței de fond s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev.de art. 9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005 cu aplic.art.13 pen. faptă ce fusese incriminată anterior prin dispozițiile art.13 din Legea nr.87/1994.
În fapt, în sarcina inculpatului s-a reținut că în calitatea sa de administrator al " ", în perioada 24.07.2000 - 15.01.2001 a dispus înregistrarea în contabilitatea societății a unui număr de 38 facturi fiscale, în valoare totală de 1.144.961 lei (ROL), documente emise de 17 societăți comerciale inexistente, stare de fapt ce nu a fost negată prin apelul declarat.
Infracțiunea de evaziune fiscală, astfel cum a fost aceasta incriminată prin dis.art.13 din Legea nr.87/1994 se sancționa cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani, alternativ cu amenda penală.
Potrivit disp.art.121 pen. prescripția înlătură răspunderea penală. Termenul de prescripție a răspunderii penale începe să curgă, conform disp.art.122 alin.2 pen. de la data săvârșirii infracțiunii, în speță de la data săvârșirii ultimei acțiuni componente a infracțiunii continuate, respectiv 15.01.2001.
In raport de fapta dedusă judecății și de sancțiunea aplicabilă, termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, astfel cum este acesta reglementat prin dispozițiile art.122 alin.1 lit.d pen.
Întrucât însă cursul prescripției a fost întrerupt prin actele de urmărire penală efectuate, în cauză sunt incidente disp.art. 124.pen. referitoare la prescripția specială, potrivit cărora prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art.122 este depășit cu încă
În concret, în speță, termenul prescripției speciale este de 7 ani și 6 luni, termen care, în raport de data săvârșirii ultimei acțiuni cu valențe penale - 15.01.2001 - s-a împlinit la data de 15.07.2008.
În consecință, în cauză operează prescripția răspunderii penale față de inculpatul astfel încât acesta nu mai poate fi sancționat.
Pe de altă parte, în cursul judecății apelului, la solicitarea părții civile apelante, tribunalul a dispus efectuarea unei expertize contabile, în vederea stabilirii prejudiciului cauzat prin infracțiune, expertiză întocmită de expertul contabil.
Din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, astfel cum a fost acesta completat, rezultă că prejudiciul estimat, cauzat de inculpat prin fapta sa este de 12.926,42 lei, compus din impozite pe profit - 2.675,70 lei; accesorii pentru întârziere în plată - 3.267,40 lei; TVA de plată - 3.595,70 lei și accesorii pentru întârziere în plată a TVA - 3.418 lei (79-84).
Cu toate că partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata unei sume mult mai mari cu titlul de despăgubiri civile, solicitare reiterată și cu ocazia judecării apelului, aceasta nu a contestat concluziile expertizei contabile întocmite. În consecință, instanța de control judiciar și-a însușit concluziile expertului, concluzii ce nu au fost combătute de niciuna din părțile cauzei.
Așa fiind, pentru considerentele ce preced, în temeiul disp.art.379 pct.2 lit. pr.pen. apelurile declarate în cauză au fost admise, hotărârea atacată a fost desființată în parte, în latura penală și civilă și rejudecând în aceste limite, în temeiul disp.art. 11 pct.2 lit.b pr.pen. rap.la art.10 lit.g pr.pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală deoarece a intervenit prescripția răspunderii penale.
Totodată, în latura civilă a cauzei s-a dispus, potrivit disp.art.14 pr.pen. rap.la art.998 Cod civil, obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile, în favoarea părții civile, în sumă de 12.962, 45 lei și la dobânzile și penalitățile accesorii până la data plății efective.
Potrivit disp.art.371 alin.2 pr.penală, tribunalul a examinat întreaga cauză sub toate aspectele de fapt și de drept, constatând însă că nu există și alte temeiuri pentru reformarea hotărârii atacate.
În consecință, celelalte dispoziții ale sentinței apelate, referitoare la anularea actelor false și la plata cheltuielilor judiciare au fost menținute.
În baza disp.art.193 pr.pen. s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 2.700 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în apel, în favoarea părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B-N, reprezentând onorariul expertului contabil, sumă ce a fost avansată de partea civilă apelantă.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpatul și partea civilă Agenția Națională De Administrație Fiscală.
Inculpatul nu a depus în scris motivele de recurs.
Partea civilă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și a sentinței Judecătoriei Năsăud și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Năsăud. Motivele de recurs nu au fost depuse cu 5 zile înaintea primului termen de judecată, astfel cum prevede art.38510alin.2 pr.pen. primul termen fiind programat la data de 22.09.2009, iar motivele fiind depuse la data de 20 octombrie 2009.
În motivarea recursului partea civilă arată că expertul și-a exprimat opinia în legătură cu prejudiciul cauzat de inculpat, nestabilind cu certitudine valoarea prejudiciului.
Consideră că prejudiciul corect este cel stabilit în actul de control și nu cel din raportul de expertiză contabilă judiciară.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514pr.pen. curtea constată că recursurile nu sunt fondate și le va respinge, pentru consiederentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că în prezenta cauză penală organele de urmărire penală s-au sesizat la data de 16.07.2001 - 9 dos.
Pentru stabilirea prejudiciului s-a efectuat în cursul urmăririi penale o expertiză contabilă depusă pentru data de 10.07.2005 -f 31-42 dos. de către expert, în care se concluzionează că prin modul în care s-a lucrat la SC SRL, administratorul acestei firme a prejudiciat bugetul statului cu suma totală de 88.800.000 lei, din care 62.037.000 lei TVA dedus în plus și 26.763.000 lei impozit pe profit calculat în minus.
Expertul a exprimat valoarea prejudiciului în lei vechi.
Rechizitoriul a fost întocmit în cauză la data de 20.03.2006 și raportat la împrejurarea că de la data de 1.07.2005 au intrat în vigoare prevederile legale privind denominarea monedei naționale procurorul a tansformat suma menționată de expert în lei noi însă a procedat greșit tăind doar 3 zerouri, în loc de 4 și arătând că prejudiciul este de 88.800 lei RON, în loc de 8.880 lei RON.
Așadar inculpatul este trimis în judecată pentru un prejudiciu în valoare de 88.800.000 lei vechi, respectiv. 8.880 lei noi.
În cursul judecării cauzei, instanța de apel a dispus efectuarea unei noi expertize contabile, ce a fost întocmită de către expertul contabil precum și a unui supliment la raportul de expertiză contabilă 79-83 dosar apel, în care se concluzionează că prejudiciul cauzat este estimat la suma de 12.962,45 lei RON sau 129.624.500 lei vechi și este compus din impozit pe profit în sumă de 2.675,35 RON, accesorii pentru întârziere în plată de 3.273,40 RON, TVA de plată de 3.595,70 RON, și accesorii pentru întârziere în plată de 3.418,00 RON.
Instanța de apel a obligat inculpatul la plata sumei stabilite de expertul în favoarea părții civile ANAF - DGFP B-N, cu acordarea de accesorii în cotinuare până la data plății efective.
Având în vedere că prejudiciul stabilit de expert în apel este identic cu cel stabilit în cursul urmăririi penale, la sumele inițiale adăugându-se accesoriile pentru neplata la termen, că în rechizitoriu este stecurată o eroare materială rezultată din greșita transformare a leilor vechi în lei noi, curtea constată că recursul părții civile nu este fondat.
Referitor la recursul declarat de inculpat curtea constată că nu este incident nici un motiv de casare care să poaTă fi luat în considerare din oficiu, că în latura penală a cauzei în mod corect s-a stabilit că a intervenit prescripția răspunderii penale, iar pe latură civilă existența prejudiciului, cuntumul acestuia, răspunderea inculpatului pt cauzarea lui au fost corect stabilite.
Ca urmare, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, urmează ca în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. să fie respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpatul domiciliat în com.-/A jud.B-N și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRAȚIE FISCALĂ prin DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE B-N cu sediul în B,--8, jud.B-N, împotriva deciziei penale nr.62/A din 30 iunie 2009 Tribunalului Bistrița -
În baza art.189 pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C, suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligat inculpatul-recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial, urmând ca restul cheltuielilor judiciare să rămână în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul domiciliat în com.-/A jud.B-N și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRAȚIE FISCALĂ prin DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE B-N cu sediul în B,--8, jud.B-N, împotriva deciziei penale nr.62/A din 30 iunie 2009 Tribunalului Bistrița -
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C, suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Obligă pe inculpatul-recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial. Restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./
2 ex./30.10.2009
Jud.fond:
Jud.apel:,
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Săndel Macavei Ana Covrig
