Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 634/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 634
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 3: Aurel Dublea
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol pronuntarea asupra recursului penal, avand ca obiect "infractiuni de evaziune fiscala (Legea nr.87/1994)", formulat de catreinculpatulside catrepartea civila STATUL ROMÂN REPREZENTAT DE ANAF B - PRINimpotriva deciziei penale nr.134 din 20.06.2008 pronuntata de Tribunalul Vaslui in dosarul nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, lipsesc partile.
Procedura completa.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc in sedinta publica din data de 11.11.2008, sustinerile partilor fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea zi, cand, din lipsa de timp pentru deliberari, instanta a amanat pronuntarea pentru data de 18.11.2008 si apoi pentru azi, 25.11.2008.
CURTEA DE APEL
Prin sentința penală nr. 821/14.11.2007 a Judecătoriei Bârlada fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 272 al. 2 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în baza art.11 pct. 2 lit. "a" raportat la art. 10 lit. "a" Cod procedură penală.
În baza art. 11pct. 2 lit. "b" raportat la art. 10 lit. "i" Cod procedură penală, cu referire la art. 10 ultima teză din Legea NR. 241/2005, a fost încetat procesul penal împotriva inculpatului pentru fapta prev. de art. 9 lit. "b,c" din Legea nr. 241/2005, aplicându-se făptuitorului amendă administrativă în valoare de 800 lei.
În baza art. 11 pct. 2 lit. "a" cu referire la art. 10 lit. "d" Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul pentru fapta prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991.
A fost condamnat inculpatul la pedepsele:
-6 luni închisoare și 10 lei amendă pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 84 al. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1935, cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 74 lit. "a" Cod penal.
-3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 292 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. "a" Cod penal.
-6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 259 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal.
Pedepsele au fost contopite urmând ca inculpatul să execute 6 luni închisoare.
S-a aplicat pedeapsa accesorie, a interzicerii executării drepturilor enumerate la art. 64 lit. a -c Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal și art. 71 al. Ultim Cod penal executarea pedepselor a fost suspendată pe durata prev. de art. 82 Cod penal și s-a atras atenția asupra disp. art. 83 Cod penal.
Au fost respinse acțiunile civile.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus prima instanță a reținut:
Inculpatul este administrator la SC " " SRL.
SC " " SRL este înregistrată la Oficiul Registrul Comerțului, Camera de Comerț și Industrie V, sub nr. J -, este societate cu răspundere limitată, are sediul social în comuna, sat și are ca obiect de activitate conform statutului, silvicultura și exploatarea ieră.
În cursul lunii august 2003, prin actul adițional nr.9616 având darea de dată certă nr.7635/22.08.2003, și s-au retras din societate, cesionând părțile sociale în favoarea inculpatului, care a devenit asociat unic și totodată administrator al societății.
Prin actul adițional nr.11427 având darea de dată certă 15062/14.10.2004, inculpatul a cesionat 2000 de părți sociale reprezentând 50 % din capitalul social numitului care a devenit coasociat(122 ds.urn.pen.).
În vederea extinderii activității societății inculpatul și au stabilit să colaboreze, primul să rămână administrator iar cel de-al doilea să capitalizeze societatea prin virarea unor sume de bani în conturile societății. Tot în acest sens, l-a împrumutat pe inculpat și pe soția sa, însă în calitate de persoane fizice, cu suma de 500.000.000 lei Rol, aspect ce s-a materializat prin încheierea unui contract de împrumut, autentificat la Biroul Notarial Bârlad sub nr.392/16.03.2005(138-139 ds.urm.pen.).
În cursul lunii iulie 2005, datorită unor suspiciuni ale numitului cu privire la corectitudinea și legalitatea activității desfășurate de inculpat în calitate de administrator, a hotărât să iasă din societate solicitând totodată lui să-i restituie sumele ce i se cuvin atât ca urmare a infuziei de capital, dar și a profitului obținut de societate.
În acest sens, printr-o adresă datată 31.07.2005, numitul a adus la cunoștință inculpatului că înțelege să se retragă din societate iar pentru stabilirea drepturilor ce i se cuvin, să fie efectuată de comun acord o expertiză extrajudiciară(123 ds.urm.pen.).
Pentru plata sumei de bani ce i-ar fi revenit lui, inculpatul i-a înmânat acestuia fila CEC seria - 303 nr.-, datată și semnată, care urma să fie depusă spre decontare la BRD - - Agenția Bârlad(114 ds.urm.pen.).
Pentru a nu exista suspiciuni cu privire la modul în care fila CEC susmenționată a ajuns în posesia numitului, cele două părți au încheiat și semnat un proces verbal, datat 05.08.2005(115 ds.urm.pen.). Trebuie menționat că la momentul emiterii filei CEC, raportul de expertiză nu fusese finalizat, situație în care fila CEC urma să fie depusă spre decontare la o dată ulterioară și când va exista disponibilul necesar în cont.
Urmare a expertizei efectuate, prin raportul întocmit de expertul contabil, s-a stabilit că numitul avea de primit suma de 113.736,50 lei(124-133 ds.urm.pen.).
La data de 11.10.2005, în urma finalizării raportului de expertiză extrajudiciară, numitul a completat fila CEC cu suma de 163.736,50 lei ce cuprindea atât suma stabilită prin expertiză(113.736,50 lei), cât și împrumutul de 50.000 lei (500.000.000 lei Rol) și a depus-o în vederea decontării. Aceasta a fost refuzată la plată deoarece pe de o parte inculpatul nu recunoștea emiterea instrumentului, iar pe de altă parte, specimenul de semnătură nu corespundea.
Din verificări a rezultat că inculpatul s-a deplasat la data de 29.09.2005 la sediul BRD-- Agenția Bârlad, și pe motiv că și-ar fi pierdut mai multe documente semnate în alb și un carnet de CEC-uri eliberat de BRD Agenția Bârlad, și-a schimbat specimenul de semnătură(156-177 ds.urm.pen.).
La aceeași dată, inculpatul și-a schimbat și specimenul de semnătură și de la Bank - Agenția Bârlad, fără să comunice nimic despre dispariția, falsificarea, distrugerea sau furtul unor instrumente bancare(147-154 ds.urm.pen.).
Mai mult, la data de 7.10.2005 deplasându-se la sediul BRD - Agenția Bârlad pentru clarificarea situației filei CEC depusă spre decontare de către numitul, inculpatul a declarat că fila CEC cu seria și nr. de mai sus nu este semnată de el și că aceasta împreună cu alte documente i-au fost sustrase din geantă de către persoane necunoscute, situație în care nici nu recunoaște emiterea acestei file CEC(170 ds.urm.pen.).
O filă CEC asemănătoare, având seria - nr.- a fost emisă și semnată de către inculpat, datată 10.10.2005, și în favoarea SC " " SRL Bârlad. Aceasta, ca și cea înmânată lui, a fost completată cu suma de 23.907 lei de către reprezentantul acestei societăți, respectiv, după care depusă spre decontare la BRD - Agenția Bârlad, însă refuzată pentru același motiv(144 ds.urm.pen.).
Urmare a situațiilor apărute, atât numitul, cât și învinuitul au sesizat organele de urmărire penală, arătând fiecare că a fost înșelat de către celălalt. Totodată inculpatul l-a reclamat pe numitul și pentru faptul că i-ar fi sustras această filă CEC(10 ds.urm.pen.) pe care apoi a folosit-o pentru a încerca să-și recupereze banii investiți, deși fila CEC a fost predată susnumitului de către învinuit, fapt ce rezultă chiar din declarația dată de inculpat în fața instanței de judecată(66-67 dosar instanță).
În cursul cercetărilor numitul a sesizat atât organele fiscale cât și cele de urmărire penală cu privire la faptul că învinuitul, prin falsificarea unor înscrisuri și prin neînregistrarea în contabilitate a unor operațiuni comerciale, a adus prejudicii atât societății pe care o administrează cât și bugetului de stat.
Urmare a celor sesizate, Direcția de Control Fiscal din cadrul, a efectuat un control fiscal la SC " " care a constatat că societatea nu a înregistrat în evidența contabilă venituri aferente din mai multe operațiuni comerciale, ceea ce a condus la sustragerea de la plata impozitului pe profit în cuantum de 14.948 lei.
De asemenea, tot din raportul de inspecție fiscală întocmit, s-a constatat că tot prin neînregistrare, precum și prin evidențierea unor cheltuieli nereale societatea s-a sustras de la plata unui TVA în sumă de 7.228 lei(37-67 ds.urm.pen.).
Deoarece după definitivarea raportului de către organele fiscale s-a constatat că inculpatul a înstrăinat un autovehicul marca autoutilitară, proprietatea societății, achiziționată de la SC "" SRL, administrată de către numitul, la un preț mult mai mare decât cel consemnat pe factura fiscală ce atestă efectuarea acestei operațiuni comerciale, în cauză s-a dispus reluarea controlului și cu privire la acest aspect.
În fapt, din verificări a rezultat că la data de 16.09.2005 SC " " SRL reprezentată de către inculpat a achiziționat de la SC "" SRL Bârlad autoutilitara - 1,9 D cu nr. de înmatriculare -, așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, încheiat la data susmenționată și factura fiscală nr.-/22.11.2004(185-186 ds.urm.pen.).
Deși autovehiculul a intrat în patrimoniul SC " " SRL, nu a fost radiat de pe numele lui proprietar, păstrându-și același nr. de înmatriculare.
La data de 2.10.2005 inculpatul, deplasându-se într-un târg de autovehicule din municipiul B, a vândut acest autovehicul numitului pentru suma de 13.000 lei (fapt ce rezultă din declarațiile date de cumpărător de la 77 dosar instanță și 248-249 ds.urm.pen.), deși în factura fiscală nr.-/02.10.2005 eliberată cumpărătorului a trecut drept preț plătit suma de 3.000 lei(181-182 ds.urm.pen.).
La rândul său numitul a vândut autovehiculul respectiv numitului G pentru suma de 14.700 lei.
Pentru înmatricularea autovehiculului, cele două persoane au întocmit un act de vânzare-cumpărare, dar în vedere radierii din evidențele Vaf ost necesar acordul persoanei pe numele căreia era înmatriculat autovehiculul, respectiv SC "" SRL Bârlad administrată de (179 ds.urm.pen.).
Cu ocazia acestei solicitări, numitul a luat cunoștință de termenii vânzării-cumpărării convenit între cele două persoane și a aflat de la numitul faptul că acesta a achiziționat autovehiculul de la inculpat cu suma de 13.000 lei dar în factură s-a trecut suma de 3.000 lei, la solicitarea inculpatului.
Controlul fiscal efectuat a stabilit că prin această operațiune s-a produs un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 1.549 lei, reprezentând TVA(71-84 ds.urm.pen.).
În cursul cercetărilor, deoarece învinuitul nu a recunoscut faptele comise, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice grafice, precum și a unei expertize contabile.
Din raportul de expertiză criminalistică grafică nr.-/15.03.2006 întocmit de către Biroul criminalistic din cadrul Poliției municipiului Bârlad rezultă: scrisul de pe cele două file CEC seriile - 303 - - și - 303 - - cu mențiunile SC " - " SRL, chitanța seria - - nr.-/02.10.2005, factura fiscală seria - - nr.-/02.10.2005 precum și documentul olograf intitulat "Declarație" înregistrat cu nr.1139/07.10.2005 a fost executat de numitul (191-198 ds.urm.pen.).
Potrivit aceluiași raport, toate semnăturile de pe aceste documente de la rubricile "semnătura trăgătorului", "casier", "semnătura și ștampila furnizorului" și "semnătura expediere delegat" precum și de pe procesul verbal din 05.08.2005 de lângă ștampila " " SRL și contractul de închiriere nr.1/01.10.2004 de la rubrica "chiriaș", au fost executate de numitul.
Din raportul de expertiză contabilă 507/22.06.2006 depus la dosarul cauzei rezultă că învinuitul a produs un prejudiciul total bugetului de stat prin neînregistrarea unor avize de însoțire a mărfurilor și omisiunea în parte a evidențierii în actele contabile a unor operațiuni comerciale în sumă de 7.396 lei, reprezentând impozit pe profit și TVA, din care 3.138 lei reprezintă TVA suplimentar(202-222 ds.urm.pen.).
La aceasta se adaugă și un prejudiciu adus bugetului de stat de către învinuit prin consemnarea unei sume mai mici decât cea primită drept preț pentru vânzarea autoutilitarei susmenționate, în cuantum de 1.549 lei, reprezentând TVA.
Fiind audiat în cursul cercetărilor cu privire la neînregistrarea documentelor susmenționate în evidența contabilă a societății, inculpatul a declarat că nu el se face vinovat de eludarea dispozițiilor legale, ci contabilul care se ocupa de ținerea evidenței contabile, drept pentru care acesta ar trebui să răspundă pentru aceste acte de evaziune.
Apărarea inculpatului nu poate fi luată în considerare, deoarece potrivit art.10 din Lg.82/1991 modificată și republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului și acesta răspunde față de societate.
Trebuie menționat că în urma celor constatate de către organele fiscale, inculpatul nu a avut obiecțiuni și a achitat prejudiciul cauzat bugetului de stat, aspect ce rezultă din adresa nr.8404/10.08.2006 a Direcției Generale a Finanțelor Publice V - Administrația Finanțelor Publice Bârlad, anexată la dosarul cauzei(95 ds.urm.pen.).
Așadar, instanța de fond a constatat că prin raportul de expertiză contabilă judiciară efectuată în cursul urmăririi penale s-a stabilit că inculpatul a produs un prejudiciu total bugetului de stat în valoare de 7.396 lei, reprezentând impozit pe profit și TVA, sumă la care se adaugă și prejudiciul adus bugetului de stat de către inculpat prin consemnarea unei sume mai mici decât cea primită drept preț pentru vânzarea autoutilitarei susmenționate, în cuantum de 1.549 lei, reprezentând TVA.
Din adresa depusă de Ministerul Finanțelor Publice-Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului V(35-48 dosar instanță) rezultă că inculpatul a achitat suma de 21.893 lei.
În aceeași adresă se precizează că inculpatul ar mai avea de achitat suma de 13.661 lei.
Cu toate acestea, prin adresa depusă al 21 dosar instanță, Ministerul Finanțelor Publice-Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului V, s-a constituit parte civilă cu suma de 7.031 lei.
Având în vedere diferitele sume vehiculate cu titlul de prejudiciu creat de inculpat, și care nici nu corespund despăgubirilor solicitate de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, instanța de fond a solicitat acestei instituții să-și precizeze pretențiile raportat la raportul de expertiză contabilă judiciară, aceasta fiind o probă administrată conform dispozițiilor Codului d e procedură penală.
Prin adresa de la 58 dosar instanță, Ministerul Finanțelor Publice a comunicat instanței că nu are cunoștință de raportul de expertiză contabilă efectuat și că au fost avute în vedere doar rapoartele de inspecție fiscală efectuate în cauză.
Față de această situație, instanța de fond a constatat că partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului V, nu a făcut dovada prejudiciului cauzat de inculpat în valoare de 7031 lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă, din moment ce raportul de expertiză contabilă judiciară a stabilit un alt prejudiciu, iar potrivit adresei de la 35 dosar instanță, inculpatul a achitat către bugetul statului suma de 21.893 lei, sumă ce depășește prejudiciul stabilit prin raportul de expertiză contabilă judiciară.
S-a constatat că rapoartele de inspecție fiscală efectuate au caracter extra judiciar față de raportul de expertiză contabilă efectuat și depus la 202-222 ds.urm.pen.
Pentru aceste motive, prima instanță a respins acțiunea civilă formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Totodată, raportat la valoarea prejudiciului și la sumele achitate de inculpat din prejudiciul creat, instanța a constatat că, în ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art.9 lit. b,c din Legea 241/2005 în cauză sunt aplicabile disp.art.10 al.1 ultima teza din aceeași lege, fapt pentru care instanța a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului cu privire la această faptă, și a aplicat acestuia sancțiunea administrativă a amenzii în valoare de 800 lei care va fi înregistrată în cazierul judiciar.
În ceea ce privește săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de folosire, cu rea-credință, a bunurilor sau a creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect, prev. de art.272 al.1, pct.2 din Lg.31/1990, republicată și modificată, prima instanță a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 11, pct.2, lit. a, raportat la art.10 lit. a Cod procedură penală. întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă că această faptă există.
Referitor la infracțiunea de fals intelectual prev. de art.43 din Lg.82/1991, republicată și modificată, instanța reține că omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, constituie fapte cuprinse în infracțiunea complexă de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b și c din Legea 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, în conținutul constitutiv al acesteia fiind cuprinsă astfel și infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 43 din Legea 82/1991, întrucât din compararea celor două texte de lege se poate constata că infracțiunea de fals, fie prin alterarea unui înscris, fie prin omisiune este parte componentă a laturii obiective a infracțiunii de evaziune fiscală.
Pentru aceste considerente, în.art.11, pct.2, lit. a, raportat la art.10 lit. d Cod procedură penală, prima instanță l-a achitat pe inculpatul cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art.43 din Lg.82/1991, republicată și modificată.
Din situația de fapt așa cum a fost reținută pe baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale și a judecății, rezultă săvârșirea, de către inculpatul, cu vinovăție, a infracțiunii de emitere file CEC fără a conține elementele esențiale prev. de art.84 al.1, pct.3 din Lg.59/1934, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, a infracțiunii de fals în declarații, prev. de art.292 Cod penal și a infracțiunii de denunțare calomnioasă, prev. de art.259 Cod penal, fapt pentru care urmează a aplica inculpatului câte o pedeapsă cu închisoarea pentru fiecare din cele trei infracțiuni săvârșite.
Totodată însă, având în vedere lipsa antecedentelor penale, instanța a apreciat că in favoarea inculpatului pot fi reținute disp. art.lit.74 lit. a Cod penal, aplicând inculpatului, pentru fiecare dintre cele trei infracțiuni, câte o pedeapsa cu închisoarea la limita minimă specială prevăzută de lege pentru fiecare, fără a coborî sub această limită întrucât în cazul infracțiunii prevăzută de art.84 din Lg.59/1934 s-a reținut circumstanța agravantă a formei continuate, respectiv pedeapsa de 6 luni închisoare și 10 lei amendă pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.84 al.1, pct.3 din Lg.59/1934, pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prev. de art.292 Cod penal, și pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă, prev. de art.259 Cod penal.
În.art.33 lit. a și art.34 lit. e Cod penal instanța de fond, constatând că faptele pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză sunt concurente, să aplice acestuia pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
În.art.71 al.2 Cod penal a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 al.1,lit. a- Cod penal pe durata executării pedepsei cu închisoarea.
Ca modalitate de individualizare a executării pedepsei, instanța a reținut ca fiind întrunite cerințele art.81 lit. a si b Cod penal și apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea ei în regim de detenție. În consecință, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, respectiv 6 luni închisoare, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni socotit de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
In temeiul art.71 al. ultim din Codul penal, a suspendat interzicerea exercitării drepturilor prev. de art.64 lit. a-c Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Totodată, instanța a făcut aplicarea disp.art.359 al.1 Cod procedură penală si a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate prin prezenta sentința.
În ceea ce privește latura civilă, se constată că numitul, în calitate de reprezentant al SRL Bârlad s-a constituit parte civilă, prin declarația dată în fața instanței(142 dosar instanță) cu suma de 11.400 lei arătând că această sumă reprezintă contravaloarea curentului electric consumat de către inculpat și achitat de.
S-a constatat însă că în dovedirea acestui prejudiciu partea civilă nu a produs probe, contractul de închiriere existent la 144 ds.urm.pen. dovedind doar relația chiriaș-proprietar existentă între inculpat și partea civilă nu și curentul electric consumat de inculpat, cu atât mai mult cu cât din adresa depusă la 136 dosar instanță rezultă că SRL Bârlad nu avea dreptul să închirieze terenul situate în Bârlad,-, jud. V, iar din adresa depusă la 171 dosar instanță rezultă ca la adresa indicată exista doar un contor de înregistrare a curentului electric, respective al SRL Bârlad, iar ART SRL nu a avut la adresa respectivă încheiat contract de furnizare a energiei electrice.
Față de această situație, prima instanță a respins acțiunea civilă formulată de " "SRL Bârlad prin reprezentant.
Prin plângerea formulată la data de 28.10.2005, (11-12 ), s-a constituit parte civilă cu suma 163.736,50 lei ce ar reprezenta atât suma stabilită că i-ar reveni lui la retragerea sa din societate, (expertiza extrajudiciară efectuată de expert ) cât și suma de 50.000 lei pe care i-a împrumutat inculpatului și soției sale, în calitate de persoane fizice.
În ceea ce privește pretențiile civile formulate de, respectiv cele referitoare la împrumutul de 50.000 lei, se constată că prin 304/01.02.2007 a Judecătoriei Bârlad, rămasă irevocabilă, s-a respins cererea în anularea somației de plată din cuprinsul 3316/7.12.2005 a Judecătoriei Bârlad prin care și soția sa au fost obligați să plătească lui suma de bani împrumutată.
În ceea ce privește pretențiile civile formulate de cu privire la suma stabilită de expert că i-ar reveni asociatului la retragerea sa din ART SRL, s-a constatat că inculpatul nu a fost de acord cu suma stabilită de expert, lucru ce rezultă din faptul că deși a semnat inițial raportul de expertiză, ulterior acesta a revenit asupra semnăturii consemnând"nu"în dreptul acesteia(131-132 ), iar în alte locuri nu a semnat deloc(130 )
Ca urmare, s-a constatat că din probele administrate în cauză nu rezultă obligația lui de a-i achita lui suma stabilită de expert din moment ce aceasta nu rezultă din vreo înțelegere a părților sau alte acte întocmite potrivit dispozițiilor legale.
Pentru aceste motive prima instanță a respins acțiunea civilă formulată de și de SRL Bârlad prin reprezentant.
În temart.191 al.1 Cod procedură penală. inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 2000 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare, din care 1.750 lei în cursul urmăririi penale și 250 lei în cursul judecății.
În.art.193 al.1, prima teză, inculpatul a fost obligat să plătească părții vătămate suma de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul, Statul român prin ANAF și Parchetul de pe lângă judecătoria Bârlad.
Motivele de apel ale Statului Român vizează următoarele aspecte:
În ce privește modul de soluționare a acțiunii civile, in considerentele sentinței ce o apelam( pag.5) se face referire la faptul ca instanța de judecata a solicitat de mai multe ori relații Ministerului Finanțelor Publice- Agenția Naționala de Administrare Fiscala, cu privire la valoarea prejudiciului produs de inculpatul si modul de recuperare a acestuia.
Din adresele de la dosarul instanței de judecata, rezulta ca aceste documente au fost înaintate Administrației finanțelor publice a municipiului Bârlad, subunitate din subordinea Direcției generala a finanțelor publice a județului V, mandatara care s-a constituit parte civila in numele Agenției Naționale de Administrare Fiscala. Chiar si citarea pentru primul termen de judecata, 1.02.2006, s-a făcut cu aceasta subunitate.
Aceasta subunitate nu avea cunoștința de actele si lucrările din dosarul de urmărire penala.
Se mai face referire, in aceeași pagina 5, ca rapoartele de inspecție fiscala au caracter extrajudiciar, fata de raportul de expertiza contabila.
Raportat la actele si lucrările din dosarul cauzei, aprecierea este parțial fondata.
Astfel, fata de data începerii urmăririi penale, 25.01.2006, data rezoluției de confirmare a începerii urmăririi penale( fila 6 dosar urmărire penala), raportul de inspecția fiscala nr.161/28.04.2006, nu este o proba extrajudiciara. Mai mult decât atât, actul a fost întocmit la solicitarea Politiei municipiului Bârlad, cu adresele nr.-/10.02.2006 si 3154/P7.03.2006.
In ce privește raportul de inspecție fiscala nr. 4294/22.12.2005, ce a constituit obiectul principal de analiza pentru expertiza contabila efectuata de d-na, chiar daca se plasează in afara procesului penal ( pornit la 25.01.2006), el trebuie apreciat ca fiind întocmit in cadrul actelor premergătoare.
Actele premergătoare sunt acte cu caracter procedural penal sui-generis, având o natura juridica proprie. Ele sunt acte cu caracter procedural pentru ca sunt reglementate de codul d e procedura penala si se desfășoară potrivit prescripțiilor acestuia. Se întreprind până la limita necesitaților impuse de începerea urmăririi penale.
Intre data întocmirii documentului, 22.10.2005, si data începerii urmăririi, 25.01.2006 sunt 33 zile.
Pentru a sublinia importanta raportului de expertiza si a motiva respingerea acțiunii civile, la aceeași pagina 5, se arata ca aceasta proba a fost administrata conform dispozițiilor Codului d e procedura penala.
Nu credem ca era necesara aceasta mențiune pentru ca toate probele ce se administrează in cadrul procesului penal, trebuie administrate conform acestui cod.
Rezolvarea unor probleme de stricta specialitate, subordonate interesului aflării adevărului, necesita cunoașterea punctului de vedere al unui expert.
Soluțiile si concluziile expertului pot fi adesea hotărâtoare si determinante in rezolvarea cauzei, dar acest lucru nu însemna a fi privite ca fiind tabu( nu pot fi discutate, criticate).
Constituirea ca parte cizela s-a realizat până la primul termen de judecata, 1.02.2007, dar precizarea sumei s-a făcut pentru termenul de la 15.02.2007, tocmai datorita inadvertentelor din conținutul documentelor( rapoarte de inspecție fiscala, raport de expertiza contabila, adrese ale Bârlad) din dosar.
La dosarul cauzei, sunt rapoartele de inspecție fiscala nr. 4294/22.12.2005 si nr. 161/28.04.2006, acte administrativ-fiscale prin care au fost stabilite obligații către bugetul consolidat al statului.
Pentru a se delimita care dintre acest obligații fiscale au fost consecința săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscala, in variantele prevăzute de art.9 lit. b si c din Legea 241/2005, in cadrul probațiunii administrate s-a apelat si la o expertiza contabila, care a avut ca obiectiv si "calculul prejudiciului total creat bugetului de stat"( pag.1 din raport).
Prin acest raport de expertiza, fata de constatările din raportul de inspecție fiscala nr. 4294/22.12.2005, s-a stabilit ca prejudiciul, element al laturii obiective a infracțiunii de evaziune fiscala) este in suma de 7.396 lei( 4258 impozit pe profit si 3138 lei taxa pe valoarea adăugata).
Neținându-se cont de faptul ca raportul de inspecție fiscala nr. 4294/22.12.2005, nu a fost contestat conform art. 172 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003, codul d e procedura fiscala, republicata, că contribuabilul a achitat obligațiile cu documentele anexa la adresa nr. 4112/26.03.2007( fila 35 si următoarele dosar instanța), in considerentele hotărârii ce o apelam, instanța de
fond a reținut ca" suma depășește prejudiciul stabilit prin raportul de expertiza contabila judiciara"( pag.5).
Într-adevăr, prin documentele de plata depuse la dosar si ordinul de plata nr.2/9.01.2006,( pe care îl anexam) a achitat toate obligațiile stabilite prin raportul de inspecție fiscală nr.4294/22.12.2005), deci si prejudiciul (direct) de 7396 lei, stabilit prin raportul de expertiza contabila.
Chiar daca prin raportul de expertiza contabila d-na expert nu a calculat accesoriile( prejudiciul indirect), vom considera ca si acesta a fost achitat.
In raportul de expertiza contabila nu este exprimat niciun punct de vedere cu privire la obligațiile suplimentare, impozit pe profit si taxa pe valoarea adăugată, stabilite prin raportul de inspecție fiscala nr. 161/28.04.2006.
. La pagina 16 din raport, in răspunsul de la punctul c, d-na expert nu prezintă un răspuns cu privire la suma de 1549 lei taxa pe valoare adăugată, sustrasa de la plata urmare a diminuării valorii de vânzare a autoturismului.
La pag.5, primul aliniat, din hotărâre, instanța retine ca prejudiciul in suma de 1549 lei.
Cu toate ca nu exista niciun document de plata in acest sens, s-a reținut ca prejudiciul fost acoperit.
Asta pentru ca instanța de fond a globalizat sumele achitate si nu a ținut cont de modul in care însăși societatea a menționat ce anume obligație stinge.
In raport de cele prezentate mai sus, modul de soluționare a acțiunii civile nu este temeinic si legal, pentru ca suma de 1549 lei( taxa pe valoare adăugată si accesoriile) nu a fost achitata.
Pornind de la aceasta situație, nici soluția laturii penale, in ce privește
infracțiunea de evaziune fiscala, nu este temeinica si legala.
Parchetul de pe lângă judecătoria Bârlada criticat hotărârea pentru următoarele motive:
În ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală - se constată că instanța a dispus două soluții pentru o singură infracțiune, respectivîncetarea procesului penal- în temeiul art. 11 pct.2 lit. b rap. la art.10 lit. i Cod procedură penală cu referire la art.10 alin. l - ultima teză din Legea 241/2005 -și aplicarea sancțiunii administrative a,amenzii în sumă de 800 lei.
2. Cu privire la infracțiunea de folosire cu rea credință a bunurilor sau a creditului societății într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu - prev. de art.272 alin. l pct.2 din Legea 31/1990 republicată - instanța a dispus, în temeiul art. 1 pct.2 lit. a, raportat la art.10 lit. a Cod procedură penală. -achitarea- considerând deci că fapta nu există, fără să motiveze achitarea.
Din probatoriul administrat a rezultat că la data de 16.09.2005 SC SRL reprezentată de inculpatul, a achiziționat de la SC SRL Bârlad o autoutilitară -ab 1,9 D cu numărul de înmatriculare-.15., așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare și factura fiscală -/22.11.20048 (186 dos. ).
La data de 02.10.2005 inculpatul a vândut acest autovehicul într-un târg de mașini din B - martorului pentru suma de 13.000 lei - deși în factura fiscală -/02.10.2005 - eliberată cumpărătorului a consemnat prețul de30001ei(fl82u.p. ).
Diferența de preț și-a însușit-o și cheltuit-o în interes personal.
In această modalitate apreciem că inculpatul a săvârșit infracțiunea prev. de art. 272 alin. 1 pct.2 din Legea 31/1990 și ar fi trebuit să dispună condamnarea.
3.1nstanța nu a dispus comunicarea către Registrul comerțului a condamnării inculpatului, conform art.7 din Legea 26/1990.
Inculpatul critică sentința apelată, în primul rând pentru faptul că nu a motivat soluția de condamnare la infracțiunea prev. de art. 84 al.1 pct.3 din legea nr.59/1934. și nu rezultă din considerente care este conținutul constitutiv al infracțiunii la Legea CEC-ului, care este latura obiectivă a infracțiunii, care sunt elementele ce lipsesc din cecurile în discuție, motiv pentru care se solicită trimiterea cauzei la rejudecare.
În măsura în care se va aprecia că există o motivare a sentinței, inculpatul reia situația de fapt și o raportează la cerințele art.1,11 din legea nr.59/1934, concluzionând că elementul care ar putea fi invocat fiind lipsă este semnătura dar semnăturile nu numai că nu lipsesc ci chiar au fost recunoscute de inculpat. În plus, inculpatul arată că în mod alternativ potrivit legii, fila cec trebuie să conțină numele și prenumele sau firma celui care se obligă iar prin aplicarea ștampilei este indicată evident firma iar lipsa semnăturii este acoperită prin indicarea firmei.
De asemenea, inculpatul siusține că nu au fost avute în vedere dispozițiile art.84 al.2 potrivit aărora operează exonerarea de pedeapsă, când emiterea cecului se datorează unui fapt scuzabil.
O altă susținere a inculpatului are în vedere latura civilă, în sensul că el nu datora nici o sumă față de, care nu se retrăsese încă din societate și nici față de SC SRL Bârlad, aspect reținut la motivarea respingerii celor două acțiuni civile dar ignorat în soluționarea laturii penale.
Inculpatul critică și faptul că nu a fost analizat sub aspectul valabilitărții sale procesul-verbal pretins a fi încheiat între inculpat și, în condițiile în care scrierea din conținutul acestuia nu îi aparține, ceea ce ar fi fost necesar pentru un înscris sub semnătură privată.
În consecință, apelantul solicită achitarea pentru infracțiunea la legea cecului.
În ceea ce privește infracțiunea de fals în declarații, inculpatul consideră că în primul rând că BRD nu face parte din categoria unităților la care se referă art. 145 Cod penal, fiind o persoană juridică de interes privat și în al doilea rând că nu s-a dovedit că ar fi declarat în fals, în condițiile în care a anunțat la bancă mult înainte de prezentarea la plată dispariția documentelor și în mod logic a schimbat specimenul de smenătură pentru a nu fi folosite ilegal.
Cu privire la infracțiunea de denunțare calomnioasă, apelantul susține că instanța de fond a dispus condamnarea fără să aibă în vedere că numitul avea un mare interes material, că între ei exista o situație litigioasă și relații extrem de tensionate iar contabilitatea societăților a fost ținută de aceeași persoană și în aceeași locație astfel încât a fost ușor să fie sustrase cecurile, a căror dispariție a fost anunțată cu mult înainte de a fi introduse spre decontare.
Prin decizia penală nr. 134/20.06.2008 a Tribunalului Vaslui, au fost admise apelurile procurorului și inculpatului.
A fost condamnat inculpatul și pentru fapta prev. de art. 272 al. 1 pct. 2 din Legea 31/1990 cu aplicarea art. 74 lit. "a" și 76 lit. "a" Cod penal la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
Pedeapsa a fost contopită cu celelalte pedepse, urmând ca inculpatul să execute 6 luni închisoare.
A fost aplicată inculpatului numai pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor enumerate la art. 64 lit. "a" teza a II și lit. "b" Cod penal.
S-a constatat că SRL nu s-a constituit parte civilă.
Au fost respinse ca nefondare apelurile ANAF și
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus tribunalul a reținut că în actul de sesizare a instanței se arată că inculpatul este trimis în judecată pentru emiterea unor cecuri fără a conține elementele esențiale cerute de art.1 din Legea nr.59/1934, concluzie însușită de instanța de fond ca urmare a analizei probelor și stabilirii situației de fapt.
Faptul că nu se indică în mod explicit care dintre elementele cecului lipsește nu constituie un motiv de desființare a hotărârii cu trimitere spre rejudecare, soluție care poate fi dispusă doar în cazurile și condițiile prev. de art. 379 pct.2 lit. b Cod procedură penală. cu atât mai mult cu cât, în cuprinsul hotărârii s-a făcut trimitere la toate probele relevante pt. dovedirea acestei infracțiuni ( înscrisuri, raport de expertiză criminalistică grafică) sunt cele indicate în art.1 pct. 5 din Legea cecului, respectiv data și locul emiterii, în condițiile în care expertiza criminalistică grafică(197 urm.pen.) concluzionează că semnătura și denumirea emitentului sunt scrise de.
Inculpatul a pretins că cecurile i-au fost sustrase iar datele de pe cele două cecuri nu au fost completate de el (declarația inculpatului 99 urm.pen.), fapt contradovedit prin expertiza grafică.
Infracțiunea prevăzută de art.84 din Legea cecului este o infracțiune de pericol prin care se urmărește protejarea securității raporturilor juridice referitoare la plățile efectuate prin acest instrument de plată. Textul vizează obligarea emitenților de cecuri de a completa o serie de elemente esențiale tocmai pentru evitarea contestărilor ulterioare și a îngreunării decontărilor prin cec, care ar lipsi de eficiență plățile și ar impieta asupra celerității relațiilor comerciale.
Pe de altă parte, cu toate că inculpatul nu recunoaște că ar fi remis cecul către, martorii audiați (, - 241,243 urm.pen. 80 fond ), confirmă faptul că inculpatul a dat un cec în alb asociatului său, pentru a fi introdus la plată după definitivarea expertizei prin care trebuia să se stabilească suma pe care o avea de primit de la societate.
Cei doi martori înlătură de asemenea și apărarea inculpatului referitoare la faptul că numitul ar fi "fabricat" înscrisul intitulat "proces-verbal" care atestă înmânarea cecului, folosindu-se de o foaie de hârtie pe care inculpatul ar fi semnat-o în alb anterior deoarece acest înscris este ștampilat în original iar martorii arată că ambele ștampile de aflau la, care nu își lăsa niciodată servieta nesupravegheată.
Nu se pune problema lipsei semnăturilor de pe filele cec în discuție și nu este incident nici un fapt scuzabil care să exonereze de răspundere pe inculpat.
Faptul că există martori, dintre care unul ocular( ) care susține cele declarate de, martor care a perceput în mod direct remiterea cecului semnat și ștampilat de către către are relevanță și pentru infracțiunea de fals și aceea de denunțare calomnioasa.
De asemenea martorul (239 urm.pen.) nu confirmă faptul că numitul ar fi primit vreo filă cec de la, așa cum susține inculpatul.
De altfel, între declarațiile inculpatului date în cauză există diferențe cu privire la data la care susține că i-au fost sustrase cecurile(plângere, 99 urm.pen. 109 urm.pen.292 urm.pen.) ceea ce este de natură să creeze dubii în legătură cu exactitatea celor declarate.
Cele relatate de numitul se coroborează cu restul datelor de fapt, inclusiv cu declarați inculpatului, referitoare la intenția lui de a se retrage din societate și de a recupera sumele de bani pe care i le datora CS SRL.
Divergențele apar la modalitatea de plată a acestor bani dar varianta numitului este susținută de martorii audiați în cauză la care s-a făcut referire anterior.Chiar dacă aceștia sunt salariații lui, atât timp cât relatează fapte pe care le-au perceput în mod direct care nu sunt contrazise de alte probe nu există motive pentru a fi pusă la îndoială sinceritatea lor.
Infracțiunea prev. de art.84 din Legea cecului nu este o infracțiune de prejudiciu ci, așa cum am arătat, una de pericol, ceea ce exclude acordarea pe calea acțiunii civile exercitate în procesul penal a sumelor de bani ce fac obiectul unor cecuri contestate.
Din acest motiv soluția de respingere a acțiunii civile exercitate de și este una corectă dar motivarea nu este adecvată deoarece nu interesează în cauză, în raport de această infracțiune, raporturile juridice dintre părți.
În altă ordine de idei însă, din expertiza aflată la 127 urm.pen. rezultă că expertul ales de părți a avut în vedere sumele pe care numitul le-a împrumutat societății, dovedite cu chitanțele emise (140-142 urm.pen.) iar faptul că cei doi s-au înțeles să regleze în această modalitate raporturile dintre ei ține de voința lor, ca asociați.
Suma pretinsă a fi datorată de către SC nu face obiectul prezentei cauze și nu va fi analizată pe fond din aceleași motive care țin de natura infracțiunii prevăzute de Legea cecului.
Analiza procesului verbal prin care se constată predarea cecului către a fost efectuată în cauză și s-a concluzionat că ea a fost semnată de inculpat. În apel s-a solicitat efectuarea unei expertize grafoscopice prin care să se constate dacă se poate determina vechimea scriiturii și respectiv a semnăturii de pe acest înscris și s-a comunicat de Laboratorul interjudețean de expertize criminalistice I că nu există metodele și tehnicile necesare pentru aceasta. De altfel, dată fiind diferența relativ mică de timp - probabil de câteva luni dintre momentul pretins al semnării foii de hârtie în alb și respectiv al efectuării unei scriituri pe această foaie - este improbabil că există mijloace tehnice pentru aoc uantifica.
Nu sunt aplicabile procesului verbal contestat de inculpat nici dispozițiile art. 1180 cod civil privind valabilitatea unui înscris sub semnătură privată,deoarece acest text se referă la actele prin care se consemnează obligația de a plăti o sumă de bani, ceea ce nu este cazul în speță.
Ar fi aplicabil art. 1178 Cod civil dar s-a făcut verificarea actului în sensul că se recunoaște de către inculpat semnătura.
Faptul că înscrisul depus la dosar este scris la indigo este explicat de asociatul prin aceea că s-a întocmit în 2 exemplare dintre care unul a fost luat de inculpat și cel de-al doilea a rămas la el.
Infracțiunea de fals prev. de art. 292 subzistă deoarece chiar dacă BRD este o persoană juridică de drept privat, sunt incidente dispozițiile art. 145 întrucât serviciile prestate de o bancă sunt în mod evident de interes public.
Populația se folosește de produsele și serviciile oferite de bănci și există o preocupare permanentă de securizare a raporturilor juridice în acest sector de activitate tocmai datorită fluidității și rapidității operațiunilor bancare care au ca premisă esențială tocmai corectitudinea clienților băncilor în ceea ce privește declarațiile pe care le fac în derularea operațiunilor bancare și care în cazul unor incidente sunt verificate doar post factum.
Consecința juridică a declarațiilor false făcute de inculpat a fost tocmai blocarea plăților și imposibilitatea pentru deținătorii cecurilor de a le încasa.
În cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de denunțare calomnioasă.
Nu s-a dovedit că cecurile au fost furate ci dimpotrivă, că au fost date celor doi deținători iar soluția de netrimitere în judecată dată de procuror față de plângerea inculpatului referitoare la furtul cecurilor nu a fost atacată în condițiile art. 278 ind.1 Cod procedură penală aspect confirmat de inculpat în apel.
Probele administrate la solicitarea inculpatului (martorul, - 153,183 fond) sunt neconcludente deoarece martorii nu relatează aspecte relevante pentru soluționarea cauzei sau subiective ( declarația martorului ).
Apelul inculpatului a fost admis doar în ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii nediferențiate a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b,c Cod penal în sensul că nu se impune decât interzicerea drepturilor prev. de at.64 al.1 lit. a teza a doua, art. 64 lit. b Cod penal.
În apelul Parchetului se rețin următoarele:
La dezbaterea apelului nu s-a mai susținut nelegalitatea primului motiv de apel referitor la nelegalitatea soluției pentru infracțiunea de evaziune fiscală.
C de al doilea motiv de apel este fondat.
Inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea credință a bunurilor societății, faptă descrisă de instanța de fond la analiza probelor și stabilirea situației de fapt pentru ca ulterior să concluzioneze în mod surprinzător că fapta nu există.
Inculpatul folosea la societatea SC o autoutiliară achiziționată de la SC în anul 2004, care nu fost radiată de pe numele lui proprietar.
Din probatoriul administrat (248-250, 255 urm.pen. 77 dos.fond), rezultă că în toamna anului 2005 el a vândut această mașină numitului pentru suma de 130 milioane lei, cu toate că în factura fiscală a trecut doar 30 milioane. La rândul său a vândut autovehiculului G pentru 147 milioane lei. Aceste operațiuni care au ieșit la iveală când cel de al doilea cumpărător a vrut să înmatriculeze mașina și a avut nevoie de acordul SC, al cărei asociat este.
Inculpatul a încercat să acrediteze ideea că prețul real a fost de 30 milioane întrucât mașina era foarte uzată, fiind folosită la exploatări iere.
Toți cei implicați, cu excepția inculpatului descriu însă situația de fapt așa cum a fost expusă și nu există nici o explicație plauzibilă pentru care cumpărătorii să declare altfel decât așa cum au petrecut în realitate lucrurile cu atât mai mult cu cât sunt străini de cauză și nu au nici un fel de relații cu părțile.
Mai mult, cel de-al doilea cumpărător a plătit un preț mare pentru mașină și este greu de presupus că ar fi dat o asemenea sumă de bani fără să fi verificat în prealabil mașina.
Fapta inculpatului de a vinde bunul societății cu o sumă mai mare decât aceea trecută pe factură și de a-și însuși diferența de preț întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 272 al.1 pct.2 din Legea nr.31/1990 iar soluția primei instanțe de achitare pentru această faptă este netemeinică și nelegală și va fi desființată ca efect al admiterii apelului.
Și ultimul motiv de apel al Parchetului este fondat întrucât soluția trebuia comunicată Oficiului Registrului comerțului pentru a fi făcute mențiunile corespunzătoare în Registru.
În ceea ce privește apelul Statului Român, prin ANAF, se reține că este nefundat din următoarele motive:
Instanța de fond a reținut în mod corect că inculpatul a achitat mai mult decât s-a stabilit ca prejudiciu în cauză și a respins acțiunea civilă exercitată în legătură cu infracțiunea de evaziune fiscală, pronunțând în latură penală o soluție de încetare a procesului penal în condițiile art. 10 al.1 din Legea nr.241/2005.
În cauză prejudiciul pentru infracțiunea de evaziune fiscală a fost stabilit ca urmare a efectuării unei expertize contabile(201 urm.pen.), ce a concluzionat, în mod motivat, că prejudiciul total este de 7396 lei, la care se adaugă suma de 1549 lei reprezentând TVA pentru autoutilitara înstrăinată cu un preț mai mare decât consemnat în factură, stabilită prin raportul de inspecție fiscală nr.161/2006.
Fapta de evaziune fiscală nu a fost analizată pe fond întrucât a operat cauza de nepedepsire prevăzută de textul citat în condițiile în care inculpatul a achitat suma o sumă mult mai mare decât suma stabilită drept prejudiciu în cauză.
Nu are relevanță pentru constatarea ca achitată a prejudiciului faptul că inculpatul nu a contestat raportul de inspecție fiscală nr. 2151/2005, care constată obligații la bugetul de stat în sumă de 24524 lei.(37 urm. pen.).
La fond, ANAF s-a constituit parte civilă pentru Statul Român cu sumele rezultatele din rapoartele de inspecție fiscală dar limitele investirii instanței sunt date de actul de sesizare, respectiv de rechizitoriu și atât timp cât o mare parte dintre sumele considerate ca fiind datorate statului prin primul raport de inspecție fiscală au fost înlăturate, motivat, de expertul contabil, instanța în mod judicios a constatat recuperat prejudiciul, pe baza actelor depuse chiar de creditoare, din care rezultă plata unei sume totale de 21.893 lei, mult mai mare decât aceea datorată, chiar cu includerea sumei de 1549 lei reprezentând TVA. calculată prin nr.161/2006.
Rejudecând, pentru motivele arătate în cuprinsul deciziei, a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.272 al.1 pct.2 din Legea nr.31/1990 la o pedeapsă cu închisoarea.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 Cod penal și se vor reține circumstanța atenuantă aplicată la fond, respectiv ar.74 lit. iar pedeapsa va fi coborâtă sub minim special prevăzut de norma incriminatoare potrivit art. 76 lit. d Cod penal.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată la fond în pedepsele componente, au fost repuse în individualitatea lor, apoi în baza art. 33lit.a, 34 al.1 lit. Cod penal s-a refăcut concursul, cu includerea pedepsei stabilită prin decizie.
S-a menținut pentru pedeapsa rezultantă aplicarea dispozițiilor art. 81 -83 Cod penal, fiind întrunite în mod cumulativ condițiile pentru aplicarea suspendării condiționate a executării, întrucât inculpatul nu are antecedente penale iar scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia în regim de detenție.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 al.1 lit. a teza a doua, lit. b Cod penal și s-a suspendat pedeapsa accesorie potrivit art. 71 al.5 Cod penal.
În baza art. 7, art.21 lit. g, din Legea nr.26/1990, art. 73 ind.1 raportat La art. 6 al.2 din Legea nr. 31/1990 s-a dispus comunicarea unei copii de pe prezenta decizie, după rămânerea definitivă către Oficiul Registrului Comerțului.
În termen, decizia a fost recurată de inculpat cu motivarea că în mod greșit a fost condamnat inculpatul pentru fapta prev. de art. 84 al. 1 pct. 3 din Legea 59/1934, că fila cec nu a fost semnată, că nu s-a extins procesul penal și pentru acte materiale, că cecul a fost emis pentru o datorie personală a inculpatului față de partea vătămată, că este operantă cauza de nepedepsire prev. de art. 84 al. 2 din Legea nr. 59/1934, că nu putea emite cecul întrucât acesta i-a fost furat, că Bârlad nu este o unitate de interes public în sensul art. 145 Cod penal, că plângerea pentru denunțare calomnioasă a fost făcută de partea vătămată pentru a se răzbuna, că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990.
Hotărârile au fost recurate și de partea civilă prin V, cu motivarea că nu s-a avut în vedere raportul de inspecție fiscală, că faptul achitării unor obligații fiscale nu constituie o recuperare a prejudiciului întrucât erau incidente dispozițiile art. 115 al. 1 din OUG92003 care reglementează modul de plată a obligațiilor fiscale, ordinea în care acestea se sting atunci când se face o plată cu acest titlu.
Recursurile formulate nu sunt fondate.
Prima instanță și instanța de apel au reținut o situație de fapt con formă cu probele administrate.
Declarațiile martorilor și expertiza criminalistică grafică fac dovada că inculpatul a emis filele cec, beneficiar fiind partea vătămată.
Activitatea inculpatului care ulterior a declarat fals în fața trasului - -Agenția Bârlad că cecul a fost furat, combinată cu schimbarea specimenului de semnătură, se circumscrie conținutului infracțiunii prevăzută de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 elementul esențial lipsă fiind cel cerut de art. 11 lit. "b" din aceeași lege.
Faptul că inculpatul în calitate de administrator al societății care avea calitatea de trăgător a emis cecul pentru stingerea unor datorii personale, nu constituie un fapt scuzabil în sensul art. 84 al. 2 din Legea nr. 59/1934.
Nu s-a dovedit că suma pentru care au fost trase cecurile era nedatorată, a existat o eroare, o confuzie, ori o altă cauză care să constituie un fapt scuzabil în sensul articolului 84 al. 2 din Legea nr. 59/1934.
Această activitate a inculpatului, reținută ca fiind cea incriminată de art. 84 al. 2 din Legea 59/1934, față de împrejurările în care s-a consumat se circumscrie unei infracțiuni mai grave, dar având în vedere că latura penală nu a fost apelată de procuror ori partea vătămată, nu se poate schimba încadrarea juridică.
Declarațiile făcute de inculpat în fața reprezentanților, declarații necorespunzătoare adevărului, făcute în scopul producerii de consecințe juridice, realizează elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 292 Cod penal, fiind o persoană juridică de interes public, serviciile pe care le prestează fiind de interes public, în sensul art. 145 Cod penal.
În condițiile în care nu s-a dovedit că cecurile au fost furate de partea vătămată iar rezoluția de urmărire a urmăririi penale pe temeiul că fapta nu există, plângerea formulată de inculpat împotriva părții vătămate este o învinuire mincinoasă și realizează elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 259 Cod penal.
Vânzarea unui bun al societății de către administrator la un preț mai mare decât cel care figurează în contractul de vânzare -cumpărare și însușirea diferenței de preț, de către administrator, constituie o folosire cu rea credință a bunurilor în folos propriu, în sensul art. 272 al. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, așa cum corect a reținut instanța de apel.
Latura civilă a cauzei a fost corect soluționată de instanța de fond și cea de apel, suma de 1549 lei regăsindu-se în suma achitată de inculpat anterior soluționării fondului cauzei.
Pentru aceste motive, în lipsa altor aspecte de fapt sau de drept ce ar putea fi luate în considerație din oficiu, în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, recursurile vor fi respinse ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art. 192 al. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpatul și Agenția Naționala de Administrare Fiscala prin V, împotriva sentinței penale nr.821/14.11.2007 a Judecătoriei Bârlad și a deciziei penale nr.134/20.06.2008 pronunțata de Tribunalul Vaslui, hotărâri pe care le menține.
Obligă recurenții să plătească statului suma de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitiva.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
11.12.2008
Tribunalul Vaslui:
-
-
judecătoria Bârlad:
-
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Otilia Susanu, Aurel Dublea
