Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 654/2008. Curtea de Apel Iasi

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ

DECIZIE PENALĂ Nr. 654

Ședința publică de la 04 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Tatiana Juverdeanu

JUDECĂTOR 2: Ciubotariu

JUDECĂTOR 3: Dan Anton

Grefier: - -

Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror

Pe rol fiind soluționarea recursului penal, având ca obiect " Legea nr.87/1994" promovat de către Agenția Națională de Administrare Fiscală B - Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului împotriva deciziei penale nr.185/A din 09 octombrie 2008.

Conform disp.art. 297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și a celorlalte persoane chemate în proces, constatându-se că lipsește inculpatul intimat pentru care răspunde avocat ( apărător desemnat din oficiu), partea civilă recurentă Agenția Națională de Administrare Fiscală B - Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului V și partea responsabilă civilmente SC"" SRL

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că este primul termen de judecată, că recursul a fost motivat conform disp.art.385 ind.10 alin.2 Cod procedură penală, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care, nemaifiind de formulat cereri, curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.

Avocat, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului promovat de către Agenția Națională de Administrare Fiscală B ca nefondat, urmând a fi menținută decizia recurată ca fiind legală și temeinică. Oficiul neachitat.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului întrucât nu sunt motive de reformare a hotărârii.

Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în deliberare și în pronunțare.

Ulterior deliberării,

CURTEA DE APEL:

Asupra recursului penal de față:

Prin sentința penală nr.432/9 martie 2007, Judecătoria Vaslui, în baza art.334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului prin actul de sesizare a instanței din infracțiunea prevăzută de art.11 lit. "c" din Legea 87/1994 republicată în infracțiunea prevăzută de art.9 lit. "b" din Legea 241/2005.

A condamnat inculpatul, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prevăzută și sancționată de art.9 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 lit. a și c Cod penal și art. 76 lit. d Cod penal.

In baza art. 81 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani, termen stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 82 Cod penal.

In baza art. 359 alin. 1 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate în cazul comiterii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare fixat.

În baza art. 334 Cod procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului - prin actul de sesizare al instanței din infracțiunea prevăzută de arc. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 republicată în infracțiunea prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.

A condamnat inculpatul - la pedeapsa de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, arc. 74 lit. c, arc.76 lit. d și art. 80 Cod penal.

S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 alin. 2 Cod penal.

Acțiunea civilă:

S-a respins cererea părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală B, cu sediul în B,-, sector 5 privind luarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților, - și ale părții responsabile civilmente C

S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală

In baza art. 14 și 346 Cod procedură penală, art.998 și următoarele cod civil și art. 1003 Cod civil au fost obligați inculpații și -, în solidar, să achite părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală B suma de 6.709 lei cu titlu de despăgubiri civile.

In baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 s-a dispus trimiterea la Oficiul Registrului Comerțului al municipiului Vau nei copii legalizate a hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia, în vederea înregistrării în registrul comerțului a mențiunilor corespunzătoare.

In baza art. 189 și 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu (av. - conform delegației nr. 2041/2005) fiind suportat din fondurile Ministerului Justiției.

In baza art. 189 și 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul - la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probatoriilor administrate, instanța a reținut următoarele:

Până la data de 6.02.2003 inculpatul - a fost asociat unic și administrator al "" V, care avea ca principal obiect de activitate comerțul cu amănuntul. La acea dată, între cei doi inculpați a fost încheiat un contract de cesiune și un act adițional la statutul societății, prin care inculpatul devenea unicul asociat și administrator al

In aceeași zi a fost încheiat și un proces-verbal de predare-primire prin care inculpatul - îi preda inculpatului mai multe acte și documente care aparțineau societății după cum urmează: arhiva de la înființare și până la data de 31.01.2003; carnetele CEC seria - de la nr.- la - și seria - 303 de la nr.- la -, emise de BRD V, dar nesemnate și neștampilate; carnetele cu facturile fiscale seria - - de la nr.- la - și de la nr.- la -; cele două ștampile ale societății.

Acest proces-verbal a fost semnat la rubrica "am primit" de către inculpatul.

La data de 5.02.2003, adică cu o zi înainte fată de momentul în care - i-a cesionat societatea inculpatului, acesta din urmă s-a prezentat la sediul "" V, mai precis la directorul societății, numitul - cu care a discutat despre posibilitatea închirierii unui birou pentru "", lucru cu care numitul - a fost de acord.

Astfel, între inculpatul și acesta din urmă a fost încheiat un contract de închiriere a unui spațiu pe o durată de un an, din partea "" fiind emisă o factură pentru chiria primei luni și o chitanță fiscală.

Acest contract a fost încheiat într-un singur exemplar care a fost luat de inculpatul pentru a fi xeroxat, urmând sa-i aducă și numitului -, un exemplar, ceea ce inculpatul nu a făcut.

Contractul în cauză este semnat din partea "" de către inculpatul -, lucru care rezultă și din constatarea tehnico-științifică efectuată în cauză, aspect normal având în vedere că la data respectivă, inculpatul - era încă administrator al societății, dar factura în cauză nu este semnată la rubrica "semnătura de primire" de niciunul din cei doi inculpați.

La data de 14.02.2003, inculpatul s-a prezentat la sediul BRD - Sucursala V, însoțit de inculpatul - și după ce au fost prezentate lucrătorilor bancari documente care atestau cesionarea societății, inculpatul a completat fișa cu specimenul de semnătură și o cerere prin care solicită eliberarea unui carnet de file CEC. In baza acestei cereri, inculpatului i-a fost eliberat carnetul cu file CEC seria - 303 nr.- - -.

În cursul lunii martie 2003, cei doi inculpați s-au prezentat la sediul Direcției Generale a Finanțelor Publice V, la arhivar, funcționară care ținea evidența formularelor cu regim special și care elibera astfel de formulare agenților economici. Inculpatul - a solicitat formulare cu regim special pentru "", dar i-a spus numitei că vor fi ridicate de inculpatul căruia îi cesionase societatea în cauză, ceea ce s-a și întâmplat.

La sfârșitul lunii ianuarie 2003, inculpatul - a contactat-o pe numita din orașul Însurăței, județul B, pe care o cunoștea mai de mult și i-a propus să se angajeze la societatea lui pentru a se ocupa de aprovizionare, propunere cu care aceasta a fost de acord.

Ulterior, numita s-a deplasat în municipiul V unde l-a cunoscut pe inculpatul care i-a fost prezentat de inculpatul - ca fiind administratorul ""

Între cele trei părți a avut loc o discuție în urma căreia a fost de acord să fie angajată la societate în funcția de director marketing, urmând să primească un salariu lunar de 5.000.000 lei și, conform propriei declarații, între aceasta și inculpatul s-a încheiat un contract-convenție care a fost semnat de ambele părți.

Efectuându-se verificări în evidențele Inspectoratului de Muncă V s-a constatat că "" nu a înregistrat nici un contract de muncă în perioada 11.02.2003 - 3.02.2004.

La "" Vam ai lucrat o perioadă scurtă de timp și numita -, care a fost angajată în luna martie - aprilie, conform propriei declarații, de către inculpatul, înțelegându-se cu aceasta ca salariul să fie în cuantumul salariului minim pe economie. Tot această martoră a mai precizat în declarația sa că a lucrat la această societate maxim o săptămână, după care a renunțat ca urmare a unor probleme personale.

1. La data de 10.03.2003 numita s-a prezentat la sediul V, de unde a solicitat și obținut o scrisoare de bonitate. Ulterior, a plecat împreună cu cei doi învinuiți spre B, unde, după ce i-au fost date documentele societății, s-a deplasat la "" unde a discutat cu reprezentanții societății despre posibilitatea achiziționării unor prosoape. Deoarece nu s-a înțeles cu aceștia, în data de 11.03.2003, numita, însoțită de inculpatul - s-a deplasat la sediul "" Târgu - J, inculpatul - rămânând însă afară.

La sediul "", numita a discutat cu numita, administratorul societății a fost de acord să livreze către "" V prosoape, diverse sortimente, în valoare de 269.143.78 lei. A fost încheiat un contract nr.41 bis/11.03.2003 și a fost emisă factura nr.-/11.03.2003, ambele documente fiind semnate din partea "" V de numita. Cu privire la modalitatea de plată, numita a lăsat un număr de 5 file CEC în alb, doar semnate și ștampilate, după cum urmează: seria - 303 nr.-, seria - 303 nr. -, seria - 303 nr. -, seria - 303 nr. - și seria - 303 nr. -.

Aceste 5 file CEC au fost evidențiate în procesul-verbal de predare-primire nr.41/11.03.2003 încheiat între "" și "", în acest proces-verbal fiind trecută și data scadentă a fiecărui CEC, valoarea fiecăruia și faptul că sunt predate pentru a se achita contravaloarea mărfurilor furnizate.

Din acest proces-verbal se poate observa și înțelege că filele CEC au fost lăsate completate, aspect nereal, deoarece ulterior au fost ridicate,constatându-se că 3 din ele erau necompletate, ci doar semnate și ștampilate (filele CEC seria - 303 nr.-, -, -), în timp ce celelalte două file CEC erau completate cu sume mult mai mari, reprezentând contravaloarea tuturor mărfurilor livrate anterior către ""

Marfa a fost transportată la V, cu autovehiculul marca "IVECO" cu numărul de înmatriculare B - 45625, condus de martorul și a fost descărcată ulterior la depozitul "", ca urmare a solicitării numitei care a primit instrucțiuni pe telefonul mobil de la cei doi inculpați, conform propriei declarații.

La descărcarea mărfii au participat paznicul de la "" - martorul și -, după care autovehiculul condus de numitul a plecat.

A rezultat că la acest depozit s-a prezentat ulterior martorul, cu un alt autovehicul, care a încărcat prosoapele și le-a transportat la locuința numitului -, unde au rămas o perioadă mai mare de timp, până când au fost luate de numitul A și cu un autovehicul condus de numitul - in municipiul Bârlad, la numitul -, cursa fiind achitată de acesta din urmă.

Din contravaloarea produselor ridicate de la "" a fost achitată suma de 250.000.000 lei, cu ordinul de plată nr. 82/25,33.2303 care a fost semnat de inculpatul.

La data de 19.03.2003, numita s-a prezentat din nou la sediul "" Târgu - J, cu autovehiculul cu numărul de înmatriculare -, condus de numitul. Aici a discutat din nou cu numita, înțelegându-se cu privire la achiziționarea unei cantități de prosoape în valoare de 940.675.722 lei pentru care a fost emisă factura nr. -/19.03.2003.

Din probatoriul administrat a rezultat faptul că intre cele două părți a fost încheiat tot la data de 19.03.2003 un proces-verbal nr. 47 de predare-primire, prin care "" a predat către " un număr de 8 bilete la ordin cu date scadente cuprinse în intervalul 12.05.2003-30.06.2003 a căror valoare totală era egală cu valoarea facturii nr. -/19.-. În acest proces-verbal se menționează că "biletele la ordin sunt predate pentru a se achita contravaloarea mărfurilor furnizate". La fel ca și in cazul filelor CEC, în acest proces-verbal se menționează valoarea fiecărui bilet la ordin, data emiterii și data scadentă, dar în realitate, rubricile respective nu erau completate.

Constatarea tehnico-științifică efectuată în cauză a relevat faptul că scrisul depus la rubricile "semnătura emitentului la vedere" și "semnătura emitentului" aparțin inculpatului, în timp ce numita a completat alte 3 rubrici (cu mențiunea că nici un bilet la ordin nu este completat la rubricile "data emiterii", "locul emiterii", "scadență", " locul plății", "suma").

au fost transportate în municipiul V cu autovehicul condus de numitul, dar și cu cel condus de numitul. Acesta din urmă a descărcat prosoapele tot la depozitul "" de unde, ulterior, numitul - le-a transportat la locuința urnitului, situată în comuna de, în timp ce numitul le-a descărcat direct la locuința numitului.

Din declarația numitei a mai rezultat că 1-a plătit pe numitul pentru transport cu sume de bani care i-au fost trimise de inculpatul.

Totodată, numitul a precizat cu ocazia audierii sale, că îi încredințase imobilul respectiv inculpatului - pentru a depozita diverse bunuri acolo încă din toamna anului 2002, dar nu cunoaște ce mărfuri a depozitat acesta acolo, întrucât nu locuiește în municipiul

După ce prosoapele au stat o perioadă de timp în acest imobil, au fost transportate ulterior la un apartament care îi aparține numitului și care este situat tot în municipiul V, de către numitul, cu autovehiculul cu numărul de înmatriculare -, de către numitul -, cu autovehiculul cu numărul de înmatriculare - și de către alte persoane.

3. La data de 27.03. 2003 numita s-a prezentat din nou la sediul "" de unde a ridicat prosoape în valoare de 397.719.896 lei, în baza facturii nr. -/27.03.2003, fără însă a mai lăsa vreun document de plată.

au fost transportate cu două autovehicule aparținând "" până în municipiul Bârlad la un depozit despre care numita a declarat că i-a fost indicat telefonic de către inculpatul.

După transportarea prosoapelor la locuința numitului, inculpatul a întocmit două facturi fiscale, care atestau că vindea prosoape, după cum urmează:

- factura fiscală seria - - nr. -/20 martie 2003;

- factura fiscală seria - - nr. -/1 aprilie 2003.

Din constatarea tehnico-științifică efectuată în prezenta cauză a rezultat că cele două facturi și chitanțele sus-menționate au fost scrise și semnate de inculpatul. Totodată, din examinarea procesului-verbal prin care inculpatul a primit documentele societății, s-a constatat că cele două facturi figurează ca fiind primite de inculpatul.

La data de 30.05.2003 "" a emis factura fiscală - - nr. - prin care vindea către numitul - din municipiul Bârlad cantitatea de 40.000 prosoape, la rubrica "semnătura și ștampila furnizorului" factura fiind semnată de inculpatul. Aceste prosoape fac insă parte din cantitatea de prosoape care au fost la locuința numitului, după care au fost ridicate de numitul -.

Numitul - a tratat cumpărarea acestor prosoape cu inculpatul - și cu numitul A, dar nu a plătit cu bani, ci a dat două autoturisme, care aveau numărul de înmatriculare - ("Jeep ") și - ("Peugeot 405"). Cele două autoturisme au fost cumpărate pe numele tatălui numitului A, numitul - la data de 23.05.2003.

De la locuința numitului prosoapele au fost transportate în municipiul Bârlad, la domiciliul numitului -, cu autoturismele cu numărul de înmatriculare -, condus de numitul - și - condus de numitul -.

Din declarația numitului - a rezultat că pentru cursa efectuată a fost plătit de numitul -, în timp ce numitul - a declarat că a efectuat cursa la solicitarea șefului său - numitul - care este și proprietarul autoturismului și care a precizat că fusese rugat de numitul.

Din declarația numitului - a mai rezultat că după ce a transportat prosoapele în municipiul Bârlad, după cca. o săptămână a fost contactat de mai mulți tineri care i-au comunicat că reprezintă societatea păgubită și că au venit pentru a recupera prosoapele, situație în care el a dat înapoi marfa, cu excepția a 2000 prosoape, pe care le-a oprit în contul autoturismului "Peugeot 405" care nu i-a mai fost restituit.

La data de 13.03.2003, numita s-a deplasat la sediul "" R și a discutat cu directorul general al societății - numitul - și care a acceptat oferta de cumpărare a unui număr de 5904 bucăți prosoape.

La discuția dintre cei doi au asistat și numiții - director adjunct și - director economic, ocazie cu care numita a lăsat și o ofertă, din care se poate observa că prețul la care "" V intenționa să vândă prosoapele era mai mic decât prețul de achiziție (astfel, prosoapele de dimensiuni de 45/85 cm.) care fusese achiziționate la prețul de 21.110 lei fără TVA, era oferite la prețul de 16.800 lei, în timp ce lavetele de dimensiuni de 40/60 cm. erau oferite la prețul de 6.000 lei, deși "" V nu achiziționase de la "" lavete de aceste dimensiuni).

Din declarația numitului a rezultat că numita i-a comunicat că vinde prosoape la preț de lavete pentru a-și recupera niște bani.

"" R nu a acceptat acest preț, ci unul mai mic, adică 15.960 lei fără TVA pentru un prosop de 45/85 cm. preț care a fost acceptat de reprezentanții "" V și la care s-a întocmit o factură fiscală nr. -/4.04.2003, urmând ca plata să se facă în compensare cu alte produse.

au fost transportate în municipiul R de către numitul, fiind însoțit de numitul, care a fost delegat și care a scris și semnat factura fiscală nr.-/4.04.2003, ordinul de serviciu pe numele său și a semnat comanda către "" R, prin care "" solicită ca în compensare cu prosoapele sa-i fie livrate mai multe tipuri de țevi.

Din declarația numiților și a rezultat că cei cu care au vorbit referitor la acest transport, care i-au angajat și i-au plătit au fost: inculpatul -, numiții A și și că ei doar au transportat prosoapele, după care s-au întors în municipiul

La data de 25.04.2003, prin facturile fiscale seria - nr. - și -, "" Rav ândut către "" mai multe tipuri de țevi drept plată pentru prosoapele livrate anterior, pe care "" le-a vândut mai departe către C "" cu factura fiscală seria - nr. -/23.04.2003, această societate achitând către "" suma de 112.131.129 lei (această sumă reprezintă contravaloarea facturii menționate anterior).

Din constatarea tehnico-științifică efectuată, a rezultat că factura fiscală, seria - nr.-/23.04.2003 a fost scrisă parțial de inculpatul - la rubrica "furnizor" precum și una din chitanțele emise de "" prin care se încasau banii.

Din declarația numitului -, administrator la "" a rezultat că tranzacția cu tipurile de țevi a fost realizată cu reprezentantul "", care a completat factura și chitanța menționată anterior, el completând celelalte documente, având în vedere că acesta scria foarte încet. Pe factură și chitanțe nu apare însă scrisul sau semnătura inculpatului.

In cursul urmăririi penale procedându-se la verificarea evidențelor BRD V s-au constatat următoarele aspecte:

- în perioada 1.02. - 12.05.2003, "" a rulat diferite sume prin cont, totalul fiind însă de 302.884.957 lei, cu mult mai puțin decât contravaloarea mărfurilor ridicate de la "";

- în cont nu erau lăsate sume mari de bani pe o perioadă mai lungă, ci se depunea în numerar în aceeași zi în care trebuiau facute plățile;

- societatea a intrat în interdicție bancară în data de 30.04.2003, ca urmare a introducerii la plată de către "" a filei CEC seria - 303, nr.-, în valoare de 1.357.539.346 lei.

Pentru a se stabili dacă "" a evidențiat în contabilitate tranzacțiile menționate, s-a solicitat efectuarea unui control de către reprezentanții Gărzii Financiare V, stabilindu-se că societatea nu a înregistrat în evidența contabilă 6 facturi, sustrăgându-se de la plata către bugetul de stat cu impozite și taxe în sumă de 64.182.210 lei.

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina fiecăruia dintre inculpați comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută și sancționată de art. 11 lit. c Cod penal, însă raportat faptului că Legea nr. 84/1994 a fost abrogată prin Legea nr.241/2005, reprezentantul Ministerului Publica solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în sensul reținerii infracțiunii prevăzute de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005, articol în care este incriminată infracțiunea de evaziune fiscală săvârșită prin omisiunea, în tot sau în parte a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.

Raportat faptului că din ansamblul probatoriului administrat în cauză a rezultat că inculpatul - a desfășurat, în fapt, activități pentru "" V în numele și pentru și a emis 6 facturi fiscale care atestă efectuarea de operațiuni care nu au fost înregistrate în contabilitate, reprezentantul Ministerului Publica precizat că încadrarea juridică a faptei inculpatului - este cea prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art. 11 lit. b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.

Cu privire la cererea reprezentantului Ministerului Public instanța a apreciat că aceasta este întemeiată.

Potrivit Codului penal, complicitatea ca formă de participație constă în acte de sprijin a activității autorului.

Din ansamblul probatoriului administrat în cauză a rezultat că inculpatul - a desfășurat, în fapt, activități pentru V în numele și pentru și a emis 6 facturi fiscale care atestă efectuarea de operațiuni comerciale care nu au fost înregistrate în contabilitatea societății, activitatea desfășurată de acesta constituie complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 11 lit. b din Legea nr. 241/2005.

Inculpatul - a fost condamnat anterior la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, pedeapsă din executarea căreia s-a liberat condiționat la 21.08.2001 rămânând cu un rest neexecutat de 194 zile închisoare.

Potrivit art. 61 alin. 1 Cod penal pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la liberarea condiționată și până la împlinirea duratei pedepsei cel condamnat nu a săvârșit din nou o infracțiune.

Executarea pedepsei aplicate anterior inculpatului s-a împlinit la 25.02.2003, dată de la care a început să curgă termenul de reabilitare de 4 ani și 8 luni prevăzut de art. 135 alin. 1 lit. a Cod penal.

In modalitatea reținută, ca urmare a schimbării încadrării juridice în baza art.334 Cod procedură penală, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 (omisiune, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate) iar a inculpatului - de complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală (art.20 Cod penal raportat la art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005).

Incriminarea acestei fapte decurge din principiul contabil stabilit în art. 11 din Legea nr.82/1991 potrivit căruia, deținerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar și alte drepturi și obligații, precum și efectuarea de operațiuni economice, fără să fie înregistrate în contabilitate, sunt interzise.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților au fost avute în vedere de instanță criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol ridicat al faptei comise de către fiecare dintre inculpați, modalitatea și împrejurările în care au fost comise, urmările produse, dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în legea specială, circumstanțele reale și personale ale inculpaților (lipsa antecedentelor penale în cazul inculpatului, starea de recidivă postexecutorie a inculpatului -, conduita acestora în cursul urmăririi penale și la instanța de judecată de nerecunoaștere a faptei comise), activitatea desfășurată de acesta constituie complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 11 lit. b din Legea nr. 241/2005.

Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că Direcția Generală a Finanțelor Publice V în numele și pentru Agenția de Administrare Fiscală B s-a constituit parte civilă pentru suma de 7.709 lei care se compune din:

- 6419 lei prejudiciu direct produs prin infracțiunea de evaziune fiscală
stabilit prin nota de constatare nr. 10165 din 19.02.2004;

- 1290 lei prejudiciu indirect (dobânzi și penalități de întârziere).
Acțiunea civilă formulată în prezenta cauză de Direcția Generală a Finanțelor Publice V în numele și pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală este întemeiată.

Atât paguba efectivă cât și beneficiul nerealizat care este acoperit prin perceperea majorărilor de întârziere și penalităților și care îndeplinesc rolul de dezdăunare a statului pentru folosul nerealizat.

În paguba efectivă sunt cuprinse obligațiile fiscale (impozite, taxe, contribuții) de la care contribuabilul s-a sustras.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul și partea civilă ANAF B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Inculpatul susține că în mod greșit prima instanță l-a condamnat pentru complicitate la infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005, deoarece el nu a comis această faptă.

Partea civilă susține că suma de 6709 lei stabilită cu titlu de despăgubiri civile este mai mică decât prejudiciul real produs, care este în sumă de 7709 lei.

Prin decizia penală nr. 67/A/27 martie 2008 Tribunalului Vaslui, s-au dispus următoarele:

S-a admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 432 din 9 martie 2007 Judecătoriei Vaslui, pe care o desființează, în parte, în latura penală și civilă, în privința acestui inculpat.

Rejudecând, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a și art.10 lit. d Cod procedură penală a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 Cod penal raportat la art. 9 lit. b din. Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b Cod penal.

S-a înlăturat din sentință mențiunea privind obligarea acestui inculpat la plata despăgubirilor civile, a cheltuielilor judiciare și toate celelalte dispoziții contrare.

S-au menținut celelalte dispoziții.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor invocate, precum și din oficiu - conform dispozițiilor art. 371 alin. 2 Cod procedură penală tribunalul constată că, în mod greșit și în contradicție cu materialul probator administrat în cauză instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului fapta de complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală în modalitatea prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la dispozițiile art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005.

În conformitate cu dispozițiile art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005, constituie infracțiunea de evaziune fiscală "omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate."

Prima instanță a reținut că "inculpatul a desfășurat, în fapt, activități pentru V, în numele și pentru, și a emis 6 facturi fiscale care atestă efectuarea de operațiuni comerciale care nu au fost înregistrate în contabilitatea societății, activitatea desfășurată de acesta constituie complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 11 lit. b din Legea nr. 241/2005".

Având în vedere că la art. 11 din Legea nr. 241/2005 nu există lit. b, tribunalul apreciază că, în cauză, s-a produs o eroare de dactilografiere, în realitate fiind vorba de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005, cum în mod corect se reține în rest, în conținutul și dispozitivul sentinței apelate.

Activitatea inculpatului de întărire a hotărârii luate de inculpatul de a nu evidenția în actele contabile operațiunile comerciale efectuate, ori de a-l ajuta pe acesta în orice alt mod la realizarea elementului material al infracțiunii prevăzute de art. 11 lit. b din Legea nr. 241/2005, nu rezultă din amplul material probator existent la dosarul cauzei, așa încât tribunalul reține că, fapta acestuia nu există și se impune achitarea sa.

Cu privire la apelul părții civile se reține că acesta este fondat, suma corectă ce reprezintă prejudiciul produs prin infracțiune, fiind într-adevăr 7709 lei.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală se vor admite apelurile declarate de inculpatul și partea civilă ANAF B împotriva sentinței penale nr. 432 din 9 martie 2007 Judecătoriei Vaslui, care va fi desființată în parte, în latura penală și civilă și rejudecând se va proceda conform dispozitivului.

În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală, hotărârile au fost recurate de Statul Român reprezentat de B și criticată pentru nelegalitate.

S-a motivat că deși în considerentele deciziei pronunțate de instanța de apel s-a precizat cu privire la admiterea apelului părții civile, în dispozitivul hotărârii nu s-a mai făcut nici o mențiune în acest sens.

Curtea, examinând actele și lucrările dosarului și hotărârile recurate în raport de critica formulată ce vizează cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 9 constatat următoarele:

Împotriva sentinței penale nr. 432/9 martie 2007 Judecătoriei Vasluia formulat apel atât inculpatul, cât și partea civilă

Tribunalul Vaslui, prin decizia recurată s-a pronunțat numai cu privire la apelul inculpatului, deși în considerentele deciziei tribunalul a reținut că "apelul părții civile este fondat, urmând a fi admis".

În aceste condiții, există o contrarietate între motivarea soluției și dispozitivul hotărârii. Neexistând unitate între expunere și dispozitivul hotărârii sunt încălcate prevederile art. 383 Cod procedură penală.

Practic, dispozitivul deciziei nu cuprinde soluția dată de tribunal cu privire la apelul declarat de partea civilă

Ca urmare, recursul părții civile este fondat și, potrivit art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală, a fost admis de C, casându-se integral decizia tribunalului și dispunându-se rejudecarea de către aceeași instanță, respectiv Tribunalul Vaslui.

Tribunalul Vaslui prin decizia penală nr.185/A/9 octombrie 2008 admis apelurile declarate de inculpatul și partea civilă Statul Român reprezentată prin Agenția Națională de Administrare Fiscală prin mandatar Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului V, a desființat în parte în latura penală și civilă sentința penală nr.432 din 9 martie 2007 Judecătoriei Vaslui și în rejudecare:

În baza dispozițiilor art.11 pct.2 lit. "a" și art.10 lit. "d" Cod procedură penală a achitat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.9 lit. "b" din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.37 lit. "b" Cod penal.

A înlăturat din sentință mențiunea privind obligarea acestui inculpat la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare.

În baza art.14 și 346 Cod procedură penală cu referire la art.998 și următoarele din Codul civil a obligat pe inculpatul să achite părții civile B suma de 7.709 lei cu titlu de despăgubiri civile.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În pronunțarea acestei decizii tribunalul a reținut următoarele:

Din probele dosarului se constată că în mod greșit s-a reținut în sarcina inculpatului fapta de complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală.

Potrivit art.26 Cod penal "Complicele este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Este de asemenea, complice persoana care promite înainte sau în timpul săvârșirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârșirea faptei promisiunea nu este îndeplinită."

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005, constituie infracțiunea de evaziune fiscală "omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate".

Prima instanță a reținut că "inculpatul a desfășurat, în fapt, activități pentru SC SRL V, în numele și pentru și a emis 6 facturi fiscale care atestă efectuarea de operațiuni comerciale care nu au fost înregistrate în contabilitatea societății, activitatea desfășurată de acesta constituie complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 11 lit. b din Legea nr. 241/2005".

Având în vedere că la art. 11 din Legea nr. 241/2005 nu există lit. b, tribunalul a apreciat că, în cauză, s-a produs o eroare de dactilografiere, în realitate fiind vorba de art. 9 lit. b din Legea nr.241/2005, cum în mod corect se reține în rest, în conținutul și dispozitivul sentinței apelate.

Revenind la situația de fapt invocată mai sus și reținută în sarcina inculpatului, tribunalul a constatat că aceasta nu rezultă din ansamblul probator administrat în cauză.

În concluziile raportului de constatare tehnico științifică de la filele 392-427 din dosarul de urmărire penală vol. III, s-a reținut că, în ampla documentație examinată (ridicată de la SC SRL V ) nu a fost identificat scrisul sau semnătura inculpatului, cu excepția semnăturii de la rubrica "beneficiar" de pe contractul de închiriere dintre SC SRL V și SC SRL V - document care nu are vreo legătură cu operațiunile comerciale neevidențiate în contabilitate. Din concluziile raportului de constatare științifică aflat la filele 429-436 din același dosar rezultă că " ce completează rubricile tipizate, precum și semnăturile de la rubrica *semnătura plătitorului sau trăgătorului* de pe ordinele de plată nr. 2 din 11 februarie 2003 și FN din 18 februarie 2003 și filele CEC nr. - 303 -, aparțin numitului." Tribunalul reține că nici aceste documente nu au vreo legătură cu neînregistrarea în contabilitate a celor 6 facturi cu nr.: -, -, -, -4, - și - și cu privire la care s-a reținut în mod eronat că ar fi fost emise de inculpatul.

Simpla susținere a inculpatului referitoare la faptul că, după ce i-a cesionat SC SRL V, inculpatul a continuat să administreze societatea și l-a pus să întocmească facturi și chitanțe, pe care nu le-a înregistrat în contabilitate, necoroborată cu vreun alt mijloc de probă nu poate conduce la reținerea vinovăției inculpatului pentru complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală comisă în modalitatea reglementată de dispozițiile art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005.

Din procesul verbal încheiat la data de 6 februarie 2003 și existent la fila 73 din vol. I al dosarului de urmărire penal rezultă că, inculpatul a predat inculpatului arhiva societății de la înființare la zi, corespondența firmei pe aceeași perioadă, carnete CEC barate, carnete cu facturi fiscale, ștampile etc. Acest proces-verbal este semnat, la fiecare din cele 6 rubrici, de inculpatul - care confirmă astfel că a primit fiecare categorie de acte, respectiv obiecte - precum și la sfârșitul actului, la rubrica "Am primit".

Depozițiile martorilor, și se referă la o oarecare implicare a inculpatului în activitatea de achiziționare, depozitare și valorificare a prosoapelor și celorlalte mărfuri, dar aceasta nu poate conduce la concluzia existenței unui "ajutor" la fapta inculpatului de a nu înregistra în contabilitatea societății operațiunile comerciale respective.

Așa cum rezultă din textul citat anterior complicitatea presupune săvârșirea de către complice a unor acte de sprijinire indirectă a săvârșirii faptei de către autor.

Elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 11 lit. b din Legea 241/2005 constă într-o modalitate omisivă: "omisiunea, în tot sau în parte a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate".

Ori activitatea inculpatului de întărire a hotărârii luate de inculpatul de a nu evidenția în actele contabile operațiunile comerciale efectuate, ori de a-l ajuta pe acesta în orice alt mod la realizarea elementului material al infracțiunii prevăzute de art. 11 lit. b din Legea nr. 241/2005, nu rezultă din amplul material probator existent la dosarul cauzei, așa încât tribunalul a reținut că, fapta acestuia nu există și se impune achitarea sa.

Față de cele reținute mai sus, tribunalul urmează ca în temeiul art. 379 pct.2 lit. Cod procedură penală, să admită apelurile declarate de inculpatul și partea civilă Statul Român împotriva sentinței penale nr. 432/2007 a Judecătoriei Vaslui pe care o va desființa în parte, în latura penală și civilă numai în ceea ce-l privește pe inculpatul.

-se latura penală a cauzei, acest inculpat va fi achitat în conformitate cu dispozițiile art.11 pct.2 lit. a și art. 10 lit. d Cod procedură penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.9 lit. din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art.37 lit. b Cod penal

Dispunându-se achitarea inculpatului, pe acest temei legal, în mod logic și legal se impune a se înlătura din sentința penală 432/ 2007 Judecătoriei Vaslui și obligarea acestui inculpat la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare.

Cu privire la apelul părții civile Statul Român, tribunalul constată că este întemeiat în sensul că se impune ca în baza art. 14 și 346 Cod procedură penală, cu referire la art.998 și următoarele Cod civilă, inculpatul, vinovat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.9 lit. din Legea nr. 241/2005 în forma reținută de instanța de fond prin sentința penală nr. 432/2007, să fie obligat la plata către partea civilă a despăgubirilor civile în sumă de 7709 lei.

Toate celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 432/9.03.2007 a Judecătoriei Vaslui care nu contravin prezentei decizii vor fi menținute.

Împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recursStatul român reprezentat de Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului, pentru netemeinicia soluționării acțiunii civile în sensul că a obligat inculpatul la plata sumei de 7.709 lei fără a face precizarea asupra celor două componente: 6.419 lei prejudiciu efectiv și 1.290 lei folos nerealizat și fără a-l obliga la plata folosului nerealizat și în continuare față de data de 15 februarie 2004.

Examinând actele și lucrările dosarului raportat criticilor formulate cât și din oficiu, Curtea constată că recursul declarat de partea civilă este întemeiat.

Este de principiu - conform dispozițiilor art.14 Cod procedură penală - că prejudiciul cauzat prin comiterea unei fapte penale este compus atât din prejudiciul efectiv cauzat - damnum emergens - cât și folosul nerealizat - lucrum cessans - ce se datorează părții civile.

Cu adresa nr.10039 din 6 iunie 2005 - Agenția Națională de Administrare Fiscală prin V s-a constituit parte civilă cu următoarele sume:

- 64.185.210 lei vechi prejudiciu direct produs prin comiterea infracțiunii de evaziune fiscală stabilit prin Nota de constatare nr.- din 19 2004 și care reprezintă 32.383.462 lei vechi, taxa pe valoarea adăugată și 31.801.748 lei vechi, impozit pe venit microîntreprinderi;

- 12.899.564 lei prejudiciu indirect compus din dobânzi pentru taxa pe valoarea adăugată, dobânzi pentru impozitul pe venit microîntreprinderi, penalități de întârziere pe TVA și penalități de întârziere pentru impozitul pe venit microîntreprinderi calculate până la 15.02.2004, cât și în continuare față de această dată.

Sumele solicitate își au corespondent legal în art.114 alin.2 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 republicată și actualizată privind Codul d e procedură fiscală, care prevede că "plata obligațiilor fiscale se efectuează de către debitori, distinct pe fiecare impozit, taxă, contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat, inclusiv majorări de întârziere", dispozițiile art.1093 din Codul civil aplicându-se în mod corespunzător.

În acest context, inculpatul va fi obligat la plata sumelor de:

- 6.419 lei RON, prejudiciu efectiv;

- 1.290 lei RON, folosul nerealizat până la 15 februarie 2004 și folosul nerealizat după această dată până la achitarea efectivă a debitului.

Fiind incident cazul de casare prevăzut de art.385 ind.9 alin.2 Cod procedură penală cu referire la Decizia în interesul legii nr.28/2 iunie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza dispozițiilor art.385 ind.15 pct.2 lit. "d" Cod procedură penală, se va admite recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală B - prin V, se va casa în parte în latura civilă decizia penală nr.185/A/9 octombrie 2008 Tribunalului Vaslui și în rejudecare se va proceda conform dispozitivului.

În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, din care suma de 200 lei către Baroul Iași reprezentând onorariu avocat din oficiu va fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Admite recursul formulat de Agenția Națională de Administrare Fiscală B - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului V împotriva deciziei penale nr.185/A/9 octombrie 2008 Tribunalului Vaslui, pe care o casează în parte în latura civilă și rejudecând:

Obligă inculpatul să achite părții civile B despăgubiri civile după cum urmează:

- suma de 6.419 lei RON - reprezentând prejudiciu efectiv;

- suma de 1.290 lei RON- reprezentând folos nerealizat până la data de 15 februarie 2004 și folosul nerealizat după această dată până la achitarea integrală a prejudiciului.

Înlătură din decizie dispoziția contrară și menține celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.

Cheltuielile judiciare în sumă de 250 lei rămân în sarcina statului, din care suma de 200 lei către Baroul Iași reprezentând onorariu avocat oficiu pentru intimatul va fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 4 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

Grefier,

Red.

Tehnored.

Tribunalul Vaslui:

- -

Judecătoria Vaslui:

09.XII.2008.-

2 ex.-

Președinte:Tatiana Juverdeanu
Judecători:Tatiana Juverdeanu, Ciubotariu, Dan Anton

Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 654/2008. Curtea de Apel Iasi

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 654/2008. Curtea de Apel Iasi