Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 663/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 680/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.663/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Niculae Stan
JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 3: Vasile
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de inculpatul și de partea civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului T împotriva Deciziei penale nr.23/A din data de 03 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul intimat inculpat, personal și asistat juridic de apărător ales, avocat, cu împuternicire la dosar, lipsă fiind recurenta intimată parte civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al recurentului intimat inculpat, la întrebarea Curții, învederează că recursul vizează latura penală a cauzei, precizând că, în privința laturii civile, nu are de formulat obiecțiuni.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursurilor.
Apărătorul ales al recurentului intimat inculpat critică hotărârile pronunțate în cauză pentru nelegalitate, apreciind că, în mod greșit, s-a reținut săvârșirea de către acesta a două infracțiuni prevăzute de legea pentru combaterea evaziunii fiscale.
Astfel, în ceea ce privește emiterea și înregistrarea facturii de cumpărare a unei combine și respectiv solicitarea rambursării TVA-ului aferent sumei cu care a fost achiziționată acea combină, apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, câtă vreme nu s-a produs vreun prejudiciu, iar intenția acestuia nu a fost aceea de comitere a unei fapte penale, drept dovadă stând înseși actele contabile și factura fiscală în discuție. În consecință, pentru această infracțiune, solicită achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a din Codul d e procedură penală.
În ce privește cealaltă infracțiune reținută în sarcina inculpatului, precizează că, într-adevăr, factura a fost înregistrată mai târziu în actele contabile, însă impozitul aferent venitului obținut din prestarea de servicii a fost în cele din urmă achitat, fără a mai exista vreun prejudiciu. Pentru această infracțiune, solicită reducerea pedepsei aplicate inculpatului, apreciind că pedeapsa stabilită de către instanța de fond și menținută de către instanța de apel este nejustificată. Dacă instanța va aprecia că, prin comiterea infracțiunii în discuție, s-a produs o pagubă de către inculpat, solicită să se aibă în vedere prejudiciul stabilit de expert și reținut în decizia pronunțată de către instanța de apel. Apreciază că, în privința aceleiași infracțiuni, sunt incidente și dispozițiile art.10 din Legea nr.241/2005, întrucât prejudiciul cauzat a fost recuperat, însă, din culpa exclusiva a părții civile, nu s-a evidențiat că valoarea acestui prejudiciu a fost încasată. Astfel, din actele dosarului, rezultă că toate conturile bancare ale societății inculpatului au fost blocate, iar acesta a făcut un virament în scopul reparării prejudiciului. În consecință, solicită a se da eficiență dispozițiilor legale anterior menționate, în sensul de a se aplica inculpatului o sancțiune cu caracter administrativ, prejudiciul cauzat fiind sub 50.000 de euro.
Cu privire la recursul declarat de către partea civilă, solicită respingerea acestuia, ca nefondat, apreciind că instanța de apel s-a pronunțat în mod corect asupra laturii civile a cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind legale și temeinice soluțiile pronunțate în cauză, sub aspectul laturii penale, în raport cu aspecte învederate de către apărătorul inculpatului.
Astfel, arată că, în sarcina inculpatului, au fost reținute în mod corect infracțiunile prevăzute de art.9 alin.1 lit.b și c din Legea nr.241/2005, având în vedere întregul probatoriu administrat.
Cu privire la prima infracțiune, face referire la declarația olografă a inculpatului, în care chiar acesta recunoaște că nu a înregistrat factura fiscală. Susținerile ulterioare ale inculpatului, în sensul că a înregistrat factura emisă de către societatea comercială din P N la data emiterii, 31 octombrie 2005, sunt în contradicție cu aspectele constatate în urma controlului efectuat de Garda Financiară La data efectuării acelui control, în luna iunie 2006, s-au verificat toate documentele contabile întocmite pentru anul 2005, constatându-se că nu apare evidențiată factura fiscală pe care inculpatul susține că a înregistrat- În timpul cercetărilor, inculpatul a depus nota contabilă nr.10 din data de 31 octombrie 2005, în care era menționată factura fiscală privind lucrările agricole executate, document pe care nu l-a prezentat însă în timpul controlului efectuat de Garda Financiară, fără a putea face dovada înregistrării acestuia la momentul respectiv. În opinia parchetului, împrejurarea că inculpatul a prezentat ulterior acea notă contabilă se explică numai prin faptul că ea a fost întocmită ulterior controlului anterior menționate, după ce s-au produs consecințele neînregistrării facturii, respectiv sustragerea de la plata obligațiilor fiscale.
În privința celei de-a doua infracțiuni, învederează declarația martorului, persoană ce apare menționată în factura fiscală de achiziționare a combinei, precum și în factura fiscală de returnare a acesteia, martorul respectiv arătând că el nu a vândut bunuri aparținând SC SRL, întrucât că, la data emiterii facturilor respective, nici nu mai avea vreo calitate în acea societate și, de asemenea, că nu a întocmit vreodată facturile fiscale în discuție, precizând totodată că nici semnăturile de pe acele documente nu îi aparțin. În factura nr.-, este menționat generic bunul achiziționat, și anume Class, fără a se menționa seria de ori numărul, aspect în legătură cu care inculpatul nu a putut furniza relații, iar, potrivit evidențelor SC SRL, acesta a avut pe inventar doar o combină la o altă valoare decât cea menționată în facturile întocmite. De asemenea, în momentul în care i-a fost prezentată fotografia martorului, inculpatul a precizat că, într-adevăr, nu acesta este persoana cu care a negociat achiziționarea combinei, însă nu a putut da informații despre partenerul de afaceri cu care ar fi efectuat tranzacția. Or, este greu de crezut că inculpatul, în calitatea sa de administrator al unei societăți comerciale, a negociat achiziționarea unei combine cu o persoană pe care nu o cunoștea, neștiindu-i numele, adresa ori funcția, însă căreia urma sa-i dea o suma mare de bani. Mai mult, inculpatul susține că a anunțat telefonic acea persoană despre restituirea bunului și chiar s-a prezentat personal la ferma din pentru ridicarea combinei. Parchetul apreciază că, dacă acea persoană ar fi existat în realitate, având în vedere datele furnizate de inculpat, acesta trebuia să cunoască măcar informații minime cu privire la identitatea persoanei respective. În realitate, față de probatoriul administrat, este cert că inculpatul nu a achiziționat combina de la SC SRL, cu atât mai mult cu cât, la data emiterii facturii fiscale din data de 14 februarie 2005, acea societate se afla în procedura de reorganizare judiciară. De asemenea, nu s-a putut stabili că există identitate între combinele ce au figurat în patrimoniului societății aflate în faliment, anterior preluării inventarului de către administratorul judiciar, combine care au fost sechestrate încă din anul 2004, nefiind de altfel găsite nici în teren la data preluării și combina menționată în factura fiscală întocmită de către inculpat, fără date de identificare.
În consecință, apreciază că vinovăția inculpatului a fost temeinic dovedită și, astfel, față de probatoriul administrat, în mod corect au fost reținute în sarcina sa cele două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată.
Totodată, apreciază că, în cauză, s-a făcut o justă individualizare a pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, acestea fiind egale cu însuși minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite. Consideră că nu se justifică o reducere a acelor pedepse, având în vedere natura și gravitatea faptelor, împrejurarea că inculpatul și-ar fi continuat activitatea infracțională în situația în care nu ar fi fost efectuat un control de către Garda Financiară, faptul că prin acțiunile sale a fost prejudiciat bugetul de stat, precum și aspectul că, pe parcursul procesului penal, a avut o atitudine nesinceră, îngreunând chiar activitatea organelor judiciare în încercarea de aflare a adevărului. De asemenea, apreciază că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art.10 din Legea nr.241/2005, întrucât acestea sunt aplicabile numai în situația în care, în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, ceea ce nu s-a întâmplat în speță.
Față de toate aceste considerente, solicită respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat.
În ceea ce privește recursul declarat de partea civilă sub aspectul cuantumului despăgubirilor, solicită să se constate că acesta este un recurs peste termen, în raport cu care apreciază însă că nu este incident niciunul dintre cazurile de casare prevăzute în art.3859din Codul d e procedură penală, motiv pentru care pune concluzii de respingere a lui ca nefondat.
Recurentul intimat inculpat, personal, în ultimul cuvânt, se raliază concluziilor apărătorului său.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
PrinSentința penală nr.102/F din data de 23 iunie 2008, pronunțată în Dosarul nr-, Judecătoria Zimniceaa hotărât astfel:
În baza art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, a condamnat pe inculpatul (nume purtat anterior ) la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.9 lit.c din Legea nr.241/2005, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b din Codul penal, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani închisoare.
În baza art.81 din Codul penal, a dispus suspendarea condiționată a executării acestei pedepse pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile art.82 din Codul penal.
În baza art.359 din Codul d e procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 din Codul penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.14 corob. cu art.346 alin.2 din Codul d e procedură penală și art.998-999 din Codul civil, a obligat pe inculpat la plata sumei de 7.080,59 lei către partea civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
În baza art.191 din Codul d e procedură penală, a obligat pe inculpat la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, fiind suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria a constatat că inculpatul este administratorul SC SRL din Z, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului T sub nr.J- și având ca obiect de activitate prestări servicii în agricultură.
La data de 07 iunie 2006, Garda Financiară Tae fectuat o verificare a modului în care societatea anterior menționată respectă dispozițiile legale referitoare la desfășurarea activității financiar-contabile în perioada ianuarie-decembrie 2005, ocazie cu care au fost constatate anumite nereguli, consemnate în procesul verbal înregistrat sub nr.1475/07.06.2006.
Astfel, inspecția financiară a constatat că societatea, prin administratorul ei, nu a înregistrat în evidența contabilă factura fiscală seria - - nr.-/31.10.2005, emisă de SC 3 SRL din P N, reprezentând lucrări agricole în valoare de 24.074,04 lei, din care TVA 3.843,75 lei.
De asemenea, a constatat că societatea a înregistrat factura fiscală seria - nr.-/14.02.2005, potrivit căreia a achiziționat de la SC SRL din C, în calitate de furnizor, o combină marca Class, în valoare de 228.000 lei, iar, prin decontul TVA înregistrat la organul financiar teritorial Zimnicea sub nr.4730/01.04.2005, inculpatul a solicitat rambursarea sumei negative de TVA în valoare de 28.830 lei. Ulterior, întrucât nu i s-a acordat TVA-ul, inculpatul a întocmit fictiv factura fiscală seria - - nr.-, prin care a returnat furnizorului SC SRL din C combina marca Class, cu mențiunea "retur marfă".
Existând suspiciuni cu privire la realitatea tranzacției efectuate cu SC SRL din C, s-a solicitat verificarea fiscală a furnizorului de către Garda Financiară D, sub aspectul înregistrării în evidența sa contabilă a facturilor fiscale seria - - nr.-/14.02.2005 și respectiv seria - - nr.-/21.09.2005. Cu ocazia acestui control, s-a stabilit că niciuna dintre facturile sus-menționate nu figurează înregistrate, între cele două societăți nu au existat raporturi comerciale și mai mult, la data emiterii primei facturii fiscale, SC SRL din C se afla în procedură de reorganizare judiciară.
În aceste condiții, concluziile inspecției fiscale a Gărzii Financiare T au fost în sensul că, în perioada supusă verificării, prin neînregistrarea în evidența fiscală a facturii seria - - nr.-/31.10.2005, în valoare de 24.074,04 lei, inculpatul a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 3.236,84 lei, reprezentând impozit pe profit, la care se adaugă TVA de plată în valoare de 3.843,75 lei, în total suma de 7.080,59 lei.
Totodată, prin înregistrarea facturii fiscale seria - - nr.-/14.02.2005, respectiv a unei operațiuni nereale vizând tranzacția cu SC SRL din C și, implicit, solicitarea rambursării de TVA, inculpatul a intenționat să prejudicieze bugetul de stat cu suma de 43.320 lei, reprezentând TVA dedus înscris în factura fiscală respectivă.
Judecătoria a apreciat că faptele inculpatului, administrator al SC SRL din Z, de a nu evidenția în actele contabile totalitatea operațiunilor comerciale efectuate și veniturilor realizate și respectiv de a evidenția cheltuieli ce nu au la bază operațiuni reale, în scopul sustragerii de la îndeplinirea operațiunilor fiscale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.9 alin.1 lit. și art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005.
În consecință, a aplicat inculpatului câte o pedeapsă proporțională cu gradul de pericol social concret al fiecărei fapte săvârșite și, ținând seama de împrejurarea că acesta se află la prima încălcare a legii penale, a apreciat că scopul pedepsei rezultante poate fi atins și fără executare efectivă, motiv pentru care a făcut aplicarea art.81 din Codul penal.
Împotriva acestei sentințe,au declarat apel în termenul legal(la data de 11 iulie 2008)inculpatulșipartea civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ- Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Inculpatul a contestat legalitatea și temeinicia hotărârii de condamnare, susținând că faptele de care este acuzat nu intră sub incidența legii penale, întrucât el nu a acționat cu vinovăție și nici nu a cauzat vreun prejudiciu statului.
Pe latură civilă, a solicitat a se ține seama de prejudiciul stabilit prin raportul de expertiză întocmit în cursul judecării apelului, fiind de acord cu achitarea sumei de 3.843,75, calculată de expert.
Partea civilă a criticat cuantumul despăgubirilor la plata cărora a fost obligat inculpatul, susținând că debitul fiscal, reprezentând prejudiciu adus bugetului de stat, este în valoare de 53.944 lei (din care 48.321 lei TVA, 2.793 lei majorări de întârziere TVA, 2.180 lei impozit din veniturile din dividende distribuite persoanelor fizice și 650 lei majorări de întârziere la impozitul pe veniturile din dividende distribuite persoanelor fizice), fără a fi fost achitată vreo parte din acesta.
PrinDecizia penală nr.23/A din data de 03 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Penală a hotărât astfel:
A admis apelul declarat de inculpatul.
A desființat în parte sentința apelată, în sensul că a redus cuantumul despăgubirilor la plata cărora inculpatul a fost obligat către partea civilă de la 7.080,59 lei la 3.843,75 lei.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
A obligat pe apelanta parte civilă la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a apreciat, în apelul inculpatului, ca fiind neîntemeiată critica acestuia referitoare la greșita sa condamnare, întrucât, din întregul probatoriu al cauzei, a rezultat că el nu a înregistrat în evidența contabilă a SC SRL din Z (al cărei administrator este) factura fiscală seria - - nr.-/31.10.2005, având o valoare de 24.070,04 lei.
Astfel, a concluzionat că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, căreia i-a dat o încadrare juridică legală și în baza căreia a dispus condamnarea inculpatului.
În schimb, a apreciat întemeiată critica inculpatului pe latura civilă a cauzei, cu motivarea că, din raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în apel, au rezultat următoarele:
La data de 30 iunie 2006, SC SRL înregistra debite restante față de bugetul statului în sumă totală de 23.973 lei, reprezentând: 18.350 lei TVA de plată (incluzând și debitul produs prin infracțiune, în sumă de 3.843,75 lei, constând în TVA aferentă facturii seria - - nr.-/31.10.2005); 2.793 lei majorări de întârziere TVA; 2.180 lei impozit din veniturile din dividende; 650 lei majorări de întârziere impozit pe veniturile din dividende.
Nu poate fi reținut debitul înscris de organul de control în raportul de inspecție fiscală din data de 25 octombrie 2006, în sumă de 52.803 lei și nici cel menționat în motivele de apel, în sumă de 53.944 lei, întrucât diferența TVA de plată care compunea acest debit este în sumă de 47.180 lei, justificată de către organul fiscal în adresa nr.368/28.11.2006 adresată Inspectoratului de Poliție T prin aceea că ea cuprinde și suma de 43.320 lei dedusă din factura fictivă nr.-/14.02.2005, cu care s-a procurat combina. Agentul economic nu a reușit însă să deducă TVA în sumă de 43.320 lei, înscrisă în factura anterior menționată, întrucât organul fiscal nu i-a acceptat cererea de rambursare a TVA și astfel acesta a stornat operațiunea respectivă.
În sensul că TVA deductibilă în sumă de 43.320 lei nu constituie debit produs prin infracțiune de către inculpat este și însăși concluzia Gărzii Financiare, înscrisă în sesizarea penală nr.-/-/07.06.2006, în care se precizează: "În baza art.17 C.P.P. estimăm că prejudiciul produs bugetului de stat prin săvârșirea faptelor mai sus descrise este în sumă totală de 7.080,59 lei, din care impozit pe profit 3.236,84 lei( organul fiscal a demonstrat că nu se datorează)și TVA 3.843,75 lei, la care s-ar fi adăugat, în situația când cererea de rambursare solicitată ar fi fost acceptată de organul fiscal suma de 43.320 lei( ceea ce nu s-a întâmplat)".
Expertul a concluzionat că, la data de 30 iunie 2006, plățile restante către bugetul de stat erau în sumă de 23.973 lei, iar prejudiciul produs prin infracțiune de către inculpat este în sumă de 3.843,75 lei, reprezentând TVA aferentă facturii fiscale seria - - nr.-/31.10.2005 (neînregistrată în evidența contabilă a societății). În schimb, nu constituie prejudiciu produs prin infracțiune suma de 3.236,84 lei, reprezentând impozit pe profit aferent sumei de 20.230,3 lei (contravaloarea prestațiilor agricole, înscrisă în factura fiscală seria - - nr.-/31.10.2005), întrucât s-a constatat de către organele de control fiscal că, și în urma înregistrării acestei facturi, societatea a avut în anul 2005 o pierdere în sumă de 2.459 lei.
În ceea ce privește apelul părții civile, Tribunalul a apreciat că este nefondat, având în vedere aceleași concluzii ale raportului de expertiză contabilă, împotriva cărora aceasta nu a formulat obiecțiuni.
Împotriva deciziei din apel,au declarat recurs inculpatul(în termen, la data de 11 martie 2009) șipartea civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ- Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului T (peste termen, conform art.3853alin.2 rap. la art.365 alin.1 din Codul d e procedură penală, la data de 19 martie 2009).
Inculpatul, fără a indica vreun caz de casare, a solicitat achitarea sa, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a din Codul d e procedură penală, pentru infracțiunea prevăzută de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005 (invocând în fapt lipsa elementelor constitutive ale acesteia, în opinia sa vinovăția și prejudiciul) și respectiv reducerea pedepsei sau, după caz, aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, conform art.10 din aceeași lege, pentru infracțiunea prevăzută de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, neformulând critici cu privire la dispoziția instanței de apel pe latură civilă.
Partea civilă, de asemenea fără a invoca vreun caz de casare, a criticat exclusiv cuantumul despăgubirilor ce i-au fost acordate, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 23.973 lei, cu majorările aferente de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului, potrivit art.120 alin.1 din OG nr.92/2003.
Analizând actele și lucrările dosarului, conform art.3859alin.3 din Codul d e procedură penală, Curtea constată căambele recursuricu care a fost sesizatăsunt fondate, sens în care reține, din oficiu, incidența în speță a cazului de casare prevăzut deart.3859alin.1 pct.10din Codul d e procedură penală, întrucât instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare și respectiv asupra unor cereri esențiale ale acestuia (de natură să-i garanteze drepturile și să influențeze soluția procesului), în sensul de a se dispune achitarea sa cu privire la acea faptă și de a se reține în favoarea lui, în ceea ce privește cealaltă faptă dedusă judecății, dispozițiile art.10 din Legea nr.241/2005.
Astfel, soluționând calea de atac promovată de inculpat, instanța de apel a făcut referire, în considerentele hotărârii sale, numai la fapta acestuia de a nu fi înregistrat în evidența contabilă a societății pe care o administra factura fiscală seria - - nr.-/31.10.2005 în valoare de 24.070,04 lei, încadrată juridic în infracțiunea prevăzută de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, omițând a se pronunța asupra cererii explicite a inculpatului (menționată ca atare în practicaua deciziei recurate) de a se da eficiență, cu privire la infracțiunea respectivă, dispozițiilor art.10 din aceeași lege, care l-ar îndreptăți la aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în locul unei pedepse.
Totodată, instanța de apel nu a făcut nicio mențiune în decizia pronunțată cu privire la fapta inculpatului de a evidenția în contabilitate cheltuieli care nu aveau la bază operațiuni reale, în scopul prejudicierii bugetului de stat (constând, în concret, în înregistrarea facturii fiscale fictive seria - - nr.-/14.02.2005, conform căreia societatea pe care o administra a achiziționat de la SC SRL din Coc ombină marca Class în valoare de 228.000 lei, pentru care a solicitat ulterior rambursarea de TVA în valoare de 28.830 lei), deși fapta respectivă, încadrată juridic în infracțiunea prevăzută de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005, constituie și ea obiectul trimiterii lui în judecată, iar acesta a contestat în mod expres soluția de condamnare dispusă în primă instanță, susținând în dezbaterile asupra apelului (consemnate ca atare în practicaua deciziei Tribunalului) că este nevinovat și respectiv că nu a cauzat vreun prejudiciu, ceea ce, în opinia sa, ar exclude fapta în discuție de sub incidența legii penale.
Având în vedere cazul de casare reținut a fi incident în speță, pentru motivele anterior menționate, Curtea constată că, potrivit art.38515pct.2 lit. din Codul d e procedură penală, se impune admiterea recursului declarat de inculpat și, în consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, care va analiza toate criticile formulate de acesta.
Întrucât hotărârea ce va fi pronunțată de către instanța de rejudecare pe latura penală a cauzei va influența în mod evident și soluționarea acțiunii civile exercitate în procesul penal, pentru aceleași motive, va fi admis și recursul peste termen declarat de partea civilă.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul și recursul peste termen declarat de partea civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului T împotriva Deciziei penale nr.23/A din data de 03 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală în Dosarul nr-.
Casează, în întregime, decizia penală recurată și dispune trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelurilor la aceeași instanță, respectiv Tribunalul Teleorman.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 29.05.2009
/ -
Președinte:Niculae StanJudecători:Niculae Stan, Carmen Veronica Găină, Vasile
