Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 72/2010. Curtea de Apel Bacau

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ

DECIZUIA PENALĂ NR. 72

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 29 ianuarie 2010

Complet format din:

PREȘEDINTE: Crîșmaru Gabriel JUDECĂTOR 2: Anti Silviu Pocovnicu Dumitru

JUDECĂTORI: - -

: - -

GREFIER: -A -

Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU reprezentat prin procuror

La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL NEAMȚ, inculpata și partea civilă - prin N, împotriva deciziei penale nr. 90/A din 16.03.2009 pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ, în dosar nr-.

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 21 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare și pentru ca părțile să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi.

CURTEA

- deliberând -

Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.638 din data de 29.09.2008 a Judecătoriei Piatra Neamțs -a respins cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunile prevăzute de art.12 din Legea nr.87/1994 și de art.40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art.289 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, în art.17 lit.k din Legea nr.87/1994 și de art.40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art.289 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.

A fost condamnat inculpatul, pentru:

- săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.12 din Legea nr.87/1994, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art.74,76 lit.d Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice la pedeapsa de 6(șase) luni închisoare;

- săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 40 din Legea nr.82/1991, raportat la art.289 Cod penal, cu aplicarea art.74,76 lit. Cod penal,lapedeapsa de 4(patru) luni închisoare;

Conform art.33 lit.a Cod penal, raportat la art.34 lit.b Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, inculpatul urmând să executepedeapsa cea mai grea de 6 (șase) luni închisoare.

În temeiul art. 71 cod penal s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II- a și lit.b Cod penal, pe perioada prevăzută de art.71 alin.2 Cod penal.

Potrivit art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o perioadă de 2 ani și 6 luni, conform art. 82 Cod penal.

În baza art.81 Cod penal și art.71 alin.5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

S-a atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 cod penal.

În temeiul art.71 Cod penal, raportat la art.65 și 66 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal, pe o perioadă de 1 an.

S-a constatat prejudiciul achitat prin plată.

În baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, raportat la art.10 alin.1 lit.c Cod pr. penală, s-a dispus achitarea inculpatei, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.12 din Legea nr.87/1994 și de art.40 din Legea nr.82/1991, raportat la art. 289 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și art.41 alin.2 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice.

S-a dispus ridicarea sechestrului aplicat prin Ordonanța nr.3818/P/30.09.2005 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț.

Potrivit art.191 Cod pr. penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 192 alin.3 Cod pr. Penală, s-a dispus ca cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Direcția Generală a Finanțelor Publice Nas esizat faptul că și, administratori ai "" P N, în perioada 1.04.1999 - 24.03.2003, s-au sustras de la plata obligațiilor fiscale prin nedeclararea veniturilor impozabile, în valoare de 1.384.214.157 lei ROL. La data de 05.11.1991 a înființat "" P N, societate ce avea ca obiect de activitate producție și comerț. La data de 17.03.1992 în societate a intrat ca asociat, care s-a retras însă în 1993.

Cu procura notarială nr.975/28.02.2000 l-a mandatat pe soțul ei - - să reprezinte interesele "" în relațiile cu orice persoană fizică sau juridică, putând încheia contracte, precum și în relațiile cu banca unde își are deschis cont societatea, putând depune și ridica sume bănești și putând solicita credite bancare. În baza acestei procuri, a desfășurat activități în cadrul "" și a derulat contracte cu diferite societăți comerciale.

În perioada 11.03. - 24.03.2003, Nae fectuat un control la "" și " Com" P N, societăți administrate de către, ca urmare a deschiderii procedurii falimentului. S-a constatat că facturile fiscale de la nr. - la - și de la nr. - la - aparțin carnetelor de facturi procurate de către SC "" SRL P În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, expertiză care a fost contestată ulterior de către.

În urma expertizei efectuate s-a constatat că prejudiciul creat bugetului de stat este de 44.590.000 lei ROL, reprezentând TVA și impozit pe profit. Acest prejudiciu a fost acoperit integral, prin plată, la data de 27.02.2007, conform adresei nr. 75950/2007 a DGFP N (fila 17 ds.).

Din analiza întregului material probator administrat în cauză a rezultat că inculpata nu s-a ocupat efectiv de administrarea societății, această activitate fiind cedată prin procură notarială soțului său, inculpatul.

Ori, pentru a se putea reține săvârșirea infracțiunilor pentru care aceasta a fost trimisă în judecată, ele trebuiesc a fi săvârșite în mod direct, presupun ca persoana să exercite efectiv o activitate de administrare a societății, lucru pe care inculpata nu l-a efectuat.

Față de această situație, instanța de fond, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod pr. penală raportat la art.10 alin.1 lit.c Cod pr. penală, a dispus achitarea inculpatei, trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.12 din Legea nr.87/1994 și de art. 40 din Legea nr.82/1991, raportat la art.289 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și art. 41 alin.2 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice.

Referitor la faptele săvârșite de inculpatul, instanța de fond a constatat că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și de art.40 din Legea nr.82/1991, raportat la art. 289 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, motiv pentru care s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art.12 din Legea nr.87/1994 și de art.40 din Legea 82/1991, art. 289 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.

În acest sens s-a dispus totodată și respingerea cererii formulate de apărătorul inculpatului privind schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunile prevăzute de art.12 din Legea nr.87/1994 și de art.40 din Legea nr.82/1991, raportat la art.289 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, în art. 17 lit. k din Legea nr. 87/1994 și de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, faptele fiind săvârșite sub incidența dispozițiilor legale pentru care s-a și dispus trimiterea sa în judecată.

Față de cele reținute instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, cu reținerea în cauză a dispozițiilor prevăzute de art. 74, 76 Cod penal, avându-se în vedere poziția procesuală a inculpatului, condițiile concrete în care faptele au fost săvârșite, vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale cât și faptul că acesta a achitat în totalitate prejudiciul creat.

În temeiul art. 71 cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II- a și lit. b Cod penal pe perioada prevăzută de art. 71 alin. 2 Cod penal.

Potrivit art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o perioadă de 2 ani și 6 luni, conform art. 82 Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal și art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.

În temeiul art. 71 Cod penal, raportat la art. 65 și 66 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a și b Cod penal pe o perioadă de 1 an.

S-a constatat că prejudiciul a fost achitat prin plată.

Pentru acest motiv s-a dispus și ridicarea sechestrului aplicat prin Ordonanța nr. 3818/P/30.09.2005 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal:

-Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, criticând-o ca netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:

-în mod greșit a fost achitată inculpata, întrucât aceasta a desfășurat activitate de administrator în perioada 1.04.1999 - 28.02.2000, în care nu a depus declarațiile de plată la buget și declarațiile de TVA ale societății, iar bilanțurile contabile semestriale și anuale au cuprins date nereale. Tot pentru această perioadă, din evidențele contabile lipsesc 5 topuri ale unor documente cu regim special, facturi fiscale, chitanțiere, avize însoțitoare;

-în prezenta cauză există și un motiv de incompatibilitate deoarece judecătorul care a dispus restituirea cauzei la procuror s-a pronunțat după admiterea recursului de către TRIBUNALUL NEAMȚ;

-Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice N, criticând-o ca nelegală întrucât prima instanță a constatat achitat prejudiciul și a ridicat sechestrul asigurator aplicat asupra bunurilor inculpaților. Inculpații datorează bugetului de stat suma de 376.215 lei, actualizată la data plății conform adresei nr.85613/2008 emisă de Serviciul Colectare și executare Silită Persoane Juridice din cadrul Administrației Finanțelor Publice P

-Inculpatul, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa în infracțiunea prevăzută de art.9 alin.1 lit. b, c din Legea nr.241/2005, aplicarea în cauză a Deciziei nr.4/21.01.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și a dispozițiilor art.10/1 alin.ultim din Legea nr.241/2005, întrucât prejudiciul a fost achitat.

Prin decizia penală nr.90/AP din 16.03.2009, pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. a Cod procedură penală au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț și de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 638 din 29.09.2008 a Judecătoriei Piatra Neamț, a fost desființată în parte sentința atacată, numai cu privire la latura penală și la cheltuielile judiciare, și rejudecând cauza:

În baza art.11 pct. 2 lit. a, raportat la art.10 lit.b/1 și art. 18/1 Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și a infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 Cod penal.

În temeiul art. 91 lit. c Cod penal, s-a aplicat inculpatului sancțiunea amenzii administrative în sumă de 1000 lei și inculpatei sancțiunea amenzii administrative în sumă de 700 lei.

În temeiul art. 192 pct. 1 lit. d Cod procedură penală, au fost obligați inculpații să plătească statului suma de câte 200 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de partea vătămată Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice

În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligată partea vătămată - apelantă să plătească statului suma de 20 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut următoarele:

Apelul declarat de parchet este întemeiat, sub aspectul greșitei achitări a inculpatei, în temeiul art.10 lit.c Cod procedură penală.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că, la data de 5.11.1991 inculpata a înființat "" P N, având ca obiect de activitate producția și comerțul. La data de 17.03.1992, în această societate a intrat, ca asociat inculpatul. Ulterior, prin actul adițional nr.13301/1993 inculpatul s-a retras din societate, cu cesionarea capitalului către inculpată.

Cu procura notarială nr.975/28.02.2000 inculpata l-a mandatat pe inculpatul să reprezinte interesele "" în fața tuturor organelor de stat, administrative, judecătorești și în relațiile cu orice persoană fizică sau juridică (64 ). În baza acestei procuri, inculpatul a desfășurat activități în cadrul societății, derulând relații comerciale cu diferite societăți comerciale din țară.

De la data înființării societății - 5.11.1991 și până la data întocmirii procurii nr.975, inculpata a administrat "", având calitatea de contribuabil, în sensul Legii nr.87/1994.

De altfel, expertiza contabilă efectuată în cauză a stabilit atât cuantumul prejudiciului produs de inculpata, pentru perioada în care aceasta a administrat societatea, cât și valoarea prejudiciului creat de inculpată, după ce a preluat administrarea societății.

Susținerea inculpatei, precum că, în fapt, și în perioada 1991 - 2000 societatea " " a fost administrată tot de către inculpatul este irelevantă, atât timp cât documentația emisă în perioada respectivă poartă semnătura inculpatei, aceasta figurând, în toate evidențele societății, în calitate de administrator.

Dovada calității de administrator a inculpatei rezultă din statutul "" (54 ), cererea de înscriere de mențiuni, înregistrată sub nr.4525/1992 (57 ), contractul de societate (58 ), actul adițional la statutul și contractul societății (60 ) și procura autentificată sub nr.975/2000, contractul de prestări servicii nr.74/2000, în care inculpata figurează în calitate de patron al "" (65 ).

Prin urmare, în mod greșit a reținut instanța de fond că inculpata nu a exercitat efectiv o activitate de administrare a societății, atât timp cât din actele aflate la dosar rezultă că, timp de aproape 1 an din perioada verificată de organele finanțelor publice, "" a fost condusă de către.

Procesul verbal încheiat la data de 26.03.2003 de Direcția Generală a Finanțelor Publice N, precum și raportul de expertiză contabilă efectuat în cursul urmăririi penale au stabilit că, în perioada 1.04.1999 - 28.02.2000, când "" a fost administrată de inculpata nu au fost depuse bilanțurile contabile semestriale și anuale, datele din documentele contabile nu conțin în totalitate date reale, ceea ce a condus la sustragerea de la plata obligațiilor fiscale la bugetul de stat.

Vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 din Legea nr.87/1994, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.40 din Legea nr.82/1991 raportat la art.289 Cod penal este pe deplin dovedită în cauză.

Referitor la motivul privind incompatibilitatea judecătorului care a pronunțat sentința atacată, acesta este neîntemeiat. Chiar dacă același magistrat a pronunțat soluția de restituire a cauzei la parchet, prin sentința penală nr.873/1.10.2007, precum și sentința atacată nu există caz de incompatibilitate întrucât, prin prima hotărâre judecătorul nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei.

Apelul declarat de inculpatul este neîntemeiat sub aspectul cererii de schimbare a încadrării juridice a infracțiunilor în art.9 alin.1 lit. b și c din Legea nr.241/2005 și al aplicării cauzei de impunitate prevăzută de art. 10 alin. ultim din Legea nr.241/2005.

Prin decizia nr.4 din 21.01.2008 pronunțată de s-a stabilit că fapta de omisiune, în tot sau în parte, ori evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive constituie infracțiunea complexă de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin.1 lit. b, c din Legea nr.241/2005 (fost art.11 lit. c și fost art.13 din Legea nr.87/1994), nefiind incidente dispozițiile art.43 (fost art.37, fost art. 40 din Legea nr.82/1991).

Din considerentele și dispozitivul acestei decizii penale rezultă că infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. b, c din Legea nr.241/2005 poate fi reținută numai în situația infracțiunilor prevăzute de art.11 lit. c sau art.13 din Legea nr.87/1994. Or, în cauză, în sarcina inculpaților este reținută infracțiunea prevăzută de art.12 din Legea nr.87/1994, constând în sustragerea de la plata obligațiilor fiscale, în întregime sau în parte, prin nedeclararea veniturilor impozabile, ascunderea obiectului sau a sursei impozabile sau taxabile, sau efectuarea oricăror alte operațiuni în acest scop, pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

În cauză nu se poate face aplicarea deciziei nr.4/21.01.2008, dar nici a deciziei nr.8/21.01.2008 pronunțată de Potrivit acestei decizii, în cazul faptelor săvârșite sub imperiul Legea nr.87/1994 și al judecării lor supă intrarea în vigoare a Legii nr.241/2005 pot beneficia de cauzele de impunitate sau de reducere a pedepsei reglementate de art.10 din această lege numai cei în sarcina cărora s-a reținut, prin aplicarea art.13 Cod penal, săvârșirea unei infracțiuni fiscale prevăzută de art. 9 din Legea nr.241/2005.

Față de inculpați, nu este reținută comiterea infracțiunii prevăzută de art. 9 din Legea nr.241/2005, astfel că aceștia nu pot beneficia de dispozițiile art. 10 din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.

Apelul inculpatului este întemeiat, însă, în ceea ce privește pedeapsa aplicată pentru comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa.

Inculpații, în vârstă de 52 ani sunt soț și soție, nu au antecedente penale și au făcut dovada unui comportament corespunzător în familie și societate. Faptele constatate de organele fiscale datează din perioada 1999 - 2003, iar în perioada următoare acestora inculpații nu au mai comis fapte penale.

Prejudiciul cauzat bugetului de stat are o valoare scăzută - 4459 lei și a fost acoperit integral până la primul termen de judecată. Comiterea faptelor a fost posibilă și datorită nivelului redus de instruire al inculpaților, precum și faptului că activitățile specifice de contabilitate în cadrul societății "" au fost desfășurate, succesiv de către mai multe persoane. În prezent, "" se află în lichidare judiciară.

Potrivit art.18/1 Cod penal nu constituie infracțiune fapta prin care s-a adus o atingere minimă uneia dintre valorile apărate de lege și care, prin conținutul ei concret, este lipsită de importanță.

Avându-se în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, împrejurările în care acestea au fost comise, urmarea produsă, conduita inculpaților, instanța reține că faptele săvârșite de inculpat sunt lipsite în mod vădit de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni.

Pentru acest motiv se va dispune achitarea inculpatului în temeiul art.18/1 Cod penal pentru faptele deduse judecății și aplicarea unei sancțiuni administrative fiecărui inculpat, individualizată în raport de contribuția la săvârșirea faptelor.

Apelul părții civile - Direcția Generală a Finanțelor Publice N, este nefondat.

În cursul urmăririi penale au fost efectuate două rapoarte de expertiză contabilă, care au stabilit că inculpata a cauzat un prejudiciu în sumă de -,28 lei, iar inculpatul un prejudiciu în valoare de -,68 lei.

După întocmirea raportului de expertiză contabilă din 6.12.2005 (145 ) partea civilă - Direcția Generală a Finanțelor Publice Nac omunicat organelor de cercetare penală că prejudiciul corect, calculat prin estimarea bazei de impunere TVA și a impozitului pe profit este de 4459 lei, din care: TVA - 1894 lei, impozit pe profit - 251 lei și accesorii - 2314 lei (154 ). În acest sens a fost depus la dosar raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 26.07.2006 de către Direcția Generală a Finanțelor Publice N, referitor la verificarea efectuată la "", pentru perioada 1.04.1999 - 21.01.2003. Raportul menționat a constatat existența unor obligații de plată în sumă totală de 4459 lei (155 ). Din acest motiv, în actul de sesizare al instanței s-a reținut existența unui prejudiciu în valoare de 4459 lei.

De asemenea, pentru primul termen de judecată partea civilă a comunicat instanței că, la data de 12.12.2006 s-a înscris în creditorilor cu suma de 4459 lei, conform procesului verbal de control fiscal nr.5693/27.07.2006. Prin aceeași adresă nr.75950/2007 partea civilă a adus la cunoștință că inculpații au achitat prejudiciul la data de 27.02.2007.

Ulterior, în cursul judecății, partea civilă și-a majorat pretențiile civile la suma de 332.249 lei, actualizată la data plății efective.

În mod corect, prima instanță a constatat că, în cauză prejudiciul a fost achitat de către inculpați și a dispus ridicarea sechestrului asigurător. Atât timp cât partea civilă a luat cunoștință de concluziile raportului de expertiză contabilă și, ulterior efectuării acestuia a întocmit un nou raport de inspecție fiscală, stabilind un alt prejudiciu și comunicând organelor judiciare că acesta a fost achitat, în cauză operează principiul disponibilității.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ, Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Finanțelor Publice a Județului N și inculpata.

Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚa criticat decizia penală recurată pentru următoarele motive:

Prima instanță a apreciat corect gradul de pericol social al infracțiunilor comise de inculpatul, ținând seama de condițiile concrete în care faptele au: săvârșite, dar și de împrejurarea că acesta a achitat prejudiciul creat și, în consecință, dispus condamnarea inculpatului reținând în favoarea sa circumstanțe atenuante.

Considerăm că, în mod legal și temeinic, reținând vinovăția inculpatei și Tribunalul trebuia să dispună condamnarea acesteia la pedeapsă cu suspendarea condiționată executării, cu reținerea circumstanțe atenuante.

La aprecierea prezenței gradului de pericol social faptelor săvârșite de către cei doi inculpați, în concurs real, nu s-a ținut seama de împrejurarea că acestea au fost comise formă continuată, dovedind persistența infracțională a autorilor.

Față de toate aceste aspecte, apreciem că se impune condamnarea celor doi inculpați la o pedeapsă cu suspendare condiționată a executării acesteia.

Recurenta-parte civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Finanțelor Publice a Județului N, a criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru următoarele motive:

Prin cererea de constituire parte civila, în fața instan ei de fond, s-a solicitat obligarea inculpa ilor la plata sumei de 332.248,9 RON reprezent nd TVA și impozit pe profit sustras de la plata tre bugetul de stat, între anii 1999 - 2003 prin neîntocmirea și nedepunerea la organul fiscal teritorial a deconturilor TVA si a declara iilor privind obliga iile de plata la buget (suma ce rezulta ca urmare a efectu rii unei expertize judiciar - contabile si a fost dispusa de tre organul de cercetare penala, proba ce nu a fost contestata de inculpa i), suma la care se adaug major ri de întârziere și penalit ăț Suma de 4.459 RON reprezent nd TVA și impozit pe profit, calculată prin estimare de tre Activitatea de Inspec ie Fiscala N (controlul fiscal a vizat estimarea prejudiciului ca urmare a neprezentării, în cursul efectu rii expertizei judiciar - contabile, a unui num r de 6 carnete de facturi fiscale, 17 carnete de chitan iere si unul de avize de expedi ie) a fost achitata. Agen ia Na ionala de Administrare Fiscala, s-a constituit parte civila în cauză, pentru suma totala de 332.249,9 RON, suma ce va fi actualizată la data pla ii efective prin calcularea accesoriilor prev zute de Codul d e procedură fiscală.

Men ionăm că aceste obliga ii fiscale s-au stabilit ca urmare a expertizei judiciar - contabile întocmite la solicitarea organelor de cercetare penala de tre expert și ca urmare a controlului fiscal efectuat de tre Activitatea de Inspec ie Fiscală

Inculpa ii au fost administratori la "" P N, iar faptele pentru care sunt judeca i constituie infrac iuni potrivit art.12 din Legea nr.87/1994 (în prezent Legea nr.241/2005) și art.40 din Legea nr.82/1991.

Potrivit art.114 (1) din Codul d e procedură fiscală "pentru neachitarea la termenul de scadenta de tre debitor a obliga iilor de plata, se datorează dup acest termen dob nzi si penalit ăț i de întârziere". Dob nzile se calculeaz pentru fiecare zi, începând cu ziua imediat urm toare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv, iar penalitatea de nt rziere, stabilită în condi iile legii, se datoreaz pentru fiecare lună, ncep nd cu data de întâi a lunii urm toare scadentei, pana la data stingerii debitului (art.115 si urm. precum si art.120 din acela i act normativ).

În conformitate cu prevederile art.16 si 24 din Codul d e Procedura penala am solicitat introducerea in cauza ca parte responsabila civilmente a "" P

De asemenea am solicitat aplicarea prevederilor art.163 Cod procedura penala, respectiv nfiin area sechestrului asigur tor.

Prin hot rea penala nr.638/29.09.2008, pronun ata de Judecătoria Piatra Neamț, in dosarul nr-, instan a a constatat prejudiciul achitat prin plată, a dispus achitarea inculpatei și a dispus ridicarea sechestrului aplicat prin Ordonan a nr.3818/P/30.09.2005 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț.

Împotriva acestei hot ri penale am formulat apel care a fost respins ca nefondat.

Considerăm decizia instan ei de apel ne ntemeiată și nelegală cu privire la latura civilă, deoarece și mai datoreaz bugetului de stat suma de 376.215 RON, sumă care trebuie actualizată la data plă ii efective prin calcularea accesoriilor prev zute de Codul d e procedură fiscală.

În cauză a fost achitata doar suma de 4.459 RON, stabilită prin actul de control fiscal, nu și prejudiciul de 332.248,9 RON stabilit prin expertiza contabilă, expertiză edificatoare și necontestată de inculpa

Considerăm că inculpata în mod gre it a fost achitată, în condi iile în care aceasta în calitate de fost administrator și ac ionara la "", a it împreună cu inculpatul infrac iunile prev zute de art.12 din Legea nr.87/1994 și de art.40 din Legea nr.82/1991, infrac iuni pentru care au fost trimi i in judecată și în urma rora bugetul de stat a fost prejudiciat cu suma de 376.215 RON, sumă actualizată până la data de 01.10.2008.

Față de cele ar tate, se solicită admiterea recursului și obligarea inculpaților și la plata tre a sumei de 376.215 RON, sumă ce va fi actualizată la data pla ii efective prin calcularea accesoriilor prev zute de Codul d e procedură fiscală. În acest sens se anexează adresa nr.85613/01.10.2008 Serviciul Colectare și Executare Silită Persoane Juridice din cadrul Administra iei Finan elor Publice P

Recurenta-inculpată a criticat decizia penală, apreciind că hotărârea este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

Instanța de apel a reținut ca de la data înființării societății - 05.11.1991 - și până la data întocmirii procurii notariale nr.975/28.02.2000, a administrat societatea având calitatea de contribuabil, în sensul Legii nr.87/1987.

Este cert că aceasta a avut calitatea de contribuabil și administrator, ultima funcție fiind însă executată doar scriptic, întrucât, așa cum s-a dovedit cu probele administrate în cauză, era mandatat să administreze societatea.

Astfel, din depozițiile martorilor și, care au condus evidența contabilă a "", rezultă fără nici un echivoc faptul că administrarea societății ea efectuată numai de inculpatul . Faptul că figura în evidențele societății ca administrator nu este echivalent cu executarea efectivă a atribuțiilor acestei funcții.

De altfel, acest lucru rezultă și din procesul verbal de inspecție fiscală, care reține că inculpata a figurat doar în acte ca administrator până la 28.02.2000, iar perioada în care a fost săvârșită infracțiunea de evaziune fiscală este situată între 01.04.1999 și 21.01.2003.

În cele 10 luni, perioadă în care în documentele societății a figurat ca administrator, aceasta nu a executat practic nici un act specific acestei funcții.

Pe cale de consecința, achitarea ei în temeiul art.10 lit.b/i Cod procedură penală este netemeinică, întrucât nu există nici o probă care să ateste că inculpata- recurentă a săvârșit infracțiunile de evaziune fiscala și fals intelectual.

Soluția de achitare, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț prin sentința penală nr.638/29.09.2008, în temeiul art.10 lit.c Cod procedură penală, este corectă și trebuie menținută.

Cu privire la recursurile declarate de Parchet și de Agenția Națională de administrare Fiscală, se susțin următoarele:

Parchetul a criticat decizia Tribunalului Neamț pentru nelegalitatea achitării inculpaților si a cerut condamnarea acestora pentru infracțiunile deduse judecații, cu aplicarea art.81 cod penal.

Critica adusă deciziei recurate este neîntemeiată.

În mod cert, așa cum am arătat mai sus, inculpata - recurentă nu a administrat efectiv societatea și nu a săvârșit nici una din infracțiunile puse în sarcina sa.

Inculpatul a recunoscut în mod constant că, datorită modului defectuos în care a ținut evidența contabilă, în perioada 01.04.1999 -21.01.2003, a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 4459 RON, reprezentând TVA și impozit pe profit neachitate, la care s-au adăugat dobânzi și penalități de întârziere, suma fiind achitată în cursul urmăririi penale la 27.02.2007, așa cum reiese din adresa nr.75950/01.03.2007 a

Chiar dacă inculpatul nu a recurat decizia Tribunalului Neamț, deoarece - din punct de vedere juridic, în ceea ce îi privește consecințele juridice erau identice (în sensul Legii 241/2005 - aplicarea amenzii administrative dacă prejudiciul, inferior sumei de 50.000 Euro, era achitat in cursul urmăririi penale), aceasta situație nu poate conduce la concluzia vinovăției coinculpatei.

TRIBUNALUL NEAMȚa apreciat că, în raport de cuantumul real al prejudiciului, circumstanțele personale ale inculpaților, faptele comise nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, fiind incidente dispozițiile art.18/1 Cod penal.

Achitarea dispusă de TRIBUNALUL NEAMȚ este legală și temeinică i, pe cale de consecință, recursul Parchetului este nefondat, urmând să fie respins ca atare.

Recursul Agenției Naționale de Administrare Fiscala B este de asemenea nefondat

Cuantumul real al prejudiciului cauzat prin evaziune fiscala este de 4459 RON i a fost stabilit de organele de inspecție fiscala prin procesul verbal de inspecție fiscala nr. 5693/27.07.2006.

Partea civilă nu a contestat niciodată aceasta primă constatare cu privire la cuantumul prejudiciului, iar expertiza contabilă efectuata ulterior a fost dispusă de organul de cercetare penala, fără o motivare care sa aibă corespondent în realitate.

Expertiza contabilă, care nu conține elemente de apreciere și evaluare concrete, corecte și pertinente, a stabilit pe baza de estimări și supoziții, că prejudiciul este în sumă de 332.248,9 RON.

Aceasta sumă a fost preluată de partea civilă, care era în mod evident interesată să încaseze o suma cât mai mare, chiar dacă nu avea corespondent în realitate.

Se solicită să se rețină că prejudiciul real provocat prin faptele inculpatului este de 4459 RON și a fost integral acoperit prin plată și să fie respins ca nefondat recursul părții civile.

Analizând decizia recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, desigur pentru motivele de recurs cuprinse în acest text, Curtea constată de recursurile sunt fondate și urmează a fi admise, dar pentru considerentele care vor fi prezentate.

În conformitate cu dispozițiile art.263 Cod procedură penală: "Rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și trebuie să cuprindă, pe lângă mențiunile prevăzute în art. 203, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reținută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsura preventivă luată și durata acesteia, precum și dispoziția de trimitere în judecată.

În rechizitoriu se arată de asemenea numele și prenumele persoanelor care trebuie citate în instanță, cu indicarea calității lor în proces și locul unde urmează a fi citate.

În cazul când urmărirea penală este efectuată de procuror, rechizitoriul trebuie să cuprindă și datele suplimentare prevăzute în art. 260.

Procurorul întocmește un singur rechizitoriu chiar dacă lucrările urmăririi penale privesc mai multe fapte ori mai mulți învinuiți sau inculpați și chiar dacă se dau acestora rezolvări diferite, potrivit art. 262."

Rechizitoriul este actul procedural în care se consemnează dispoziția de trimitere în judecată a inculpatului, instanța de judecată fiind sesizată cu judecarea numai a faptei și persoanei cuprinse în actul de sesizare.

Rechizitoriul prin care se dispune trimiterea în judecată a inculpatului și sesizarea instanței de judecată trebuie să se limiteze la fapta (faptele) și persoana (persoanele) pentru care s-a efectuat urmărirea penală, în sensul că nu se poate dispune trimiterea în judecată pentru o faptă pentru care inculpatul nu a fost învinuit și ascultat.

După cum, în condițiile în care un inculpat a fost învinuit și ascultat cu privire la mai multe fapte, având în vedere și plângerea părții vătămate, procurorul are obligația ca prin rechizitoriu să se pronunțe cu privire la toate faptele și cu privire la toate persoanele învinuite și ascultate în cursul urmăririi penale.

Expunerea rechizitoriului trebuie să constea în descrierea faptei (faptelor) reținute în sarcina inculpatului, precum și arătarea probelor pe care se întemeiază situația de fapt reținută și vinovăția inculpatului; descrierea faptelor trebuie să se refere la toate împrejurările de loc, timp, mijloace, mod, scop, în care au fost săvârșite faptele.

Dacă urmărirea penală s-a desfășurat cu privire la mai multe infracțiuni sau la mai multe persoane, expunerea trebuie să cuprindă descrierea tuturor faptelor reținute și forma de participarea a tuturor inculpaților, cu rolul fiecăruia în săvârșirea faptelor.

Dispozitivul rechizitoriului trebuie să se referela toate faptele,cu încadrarea lor juridică și la toți inculpații pentru care s-a dispus trimiterea în judecată,precum și faptele pentru care s-a impus o soluție de netrimitere în judecată.

Ori, examinând rechizitoriul prin care s-a dispus trimiterea în judecată a celor doi inculpați, în raport de aspectele mai sus arătate referitoare la conținutul rechizitoriului, Curtea constată că procurorul a nesocotit aceste dispoziții legale.

În partea introductivă a părții expozitive a rechizitoriului se arată că Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Finanțelor Publice a Județului Nas esizat organele de cercetare penală, solicitând efectuarea de cercetări împotriva numiților și, administratori ai "" P N, deoarece în perioada 1.04.1999 - 24.03.2003, s-au sustras de la plata obligațiilor fiscale prin nedeclararea veniturilor impozabile, în valoare de 1.384.214.157 lei ROL-fl.16-17 dosar urmărire penală.

În realitate din plângerea penală formulată rezultă că prejudiciul cauzat bugetului de stat era compus din: 1.384.214.157 lei rol - creanță principală, 2.171.246.975 lei rol dobânzi, 132.783.635 lei rol penalități și 92.000.000 lei rol amenzi.

În dovedirea plângerii formulate Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Finanțelor Publice a Județului N înaintat procesul verbal de constatare a faptelor ce pot constitui infracțiuni nr.1740 din data de 26.03.2003-fl.68 dosar urmărire penală, procesul verbal nr.1726 din data de 26.03.2003-fl.71-75 dosar urmărire penală, procesul verbal nr.1731 din data de 26.03.2003-fl.76-78 dosar urmărire penală.

În plângerea penală formulată și în procesele verbale de control s-au adus următoarele învinuiri celor doi inculpați:

a) sustragerea de la plata obligațiilor fiscale în întregime sau în parte prin declararea veniturilor impozabile, fapte prin care s-a cauzat bugetului de stat un prejudiciu în valoare de 3.780.244.767 lei rol;

b) dintr-un total de 51 de topuri de facturi procurare de inculpați în perioada 01.04.1999-21.01.2003, s-au prezentat pentru verificare doar 34 topuri, iar din 41 topuri de chitanțe achiziționate au fost prezentate spre verificare 20 de topuri, iar topul de avize de expediție nu a fost prezentat organelor de control; de asemenea, din topurile NT - - - din care s-au emis facturi în perioada mai 1999-decembrie.2001 nu s-a găsit la dosarele societății un număr de 53 de facturi, menționându-se expres numărul acestora.

Organele de cercetare penală au procedat la audierea celor doi inculpați cu privire la toate aceste fapte reclamate de partea civilă, a procedat la audierea martorilor și a dispus efectuarea unei expertize contabile, care să stabilească prejudiciul cauzat bugetului de stat.

Prin raportul de expertiză întocmit de expert G-fl.116-134 dosar urmărire penală, s-a concluzionat că prejudiciul cauzat bugetului de stat este de 551.968.963 lei, din care pentru suma de 241.901.817 lei răspunderea revine inculpatei, iar pentru suma de 310.067.146 lei răspunderea revine inculpatului.

În cauză, prin ordonanța din data de 30.09.2005 -fl.142-143 dosar urmărire penală, se dispune efectuarea unei noi expertize contabile.

Prin raportul de expertiză din data de 06.12.2005, expert -fl.145-156 dosar urmărire penală, se concluzionează că prejudiciul total cauzat bugetului de stat de cei doi inculpați este de 3.322.489.789 lei rol, reprezentând impozit pe profit și TVA, din care pentru suma de 1.290.642.899 lei rol răspunderea revine inculpatei, iar pentru suma de 2.031.846.890 lei rol răspunderea revine inculpatului.

Raportul de expertiză a fost prezentat inculpaților și aceștia nu au făcut obiecțiuni cu privire la concluziile acestei din urmă expertize-fl.21-23 și fl.42-43 dosar urmărire penală.

Cu adresa nr.-/3818S./2003 din data de 27.06.2006-fl.157 dosar urmărire penală Inspectoratul de Poliție al Județului Naî naintat Direcției Finanțelor Publice a Județului N raportul de expertiză contabilă și a solicitat să comunice și prejudiciul cauza de cei doi inculpați prin neprezentarea documentelor contabile menționate în plângerea penală.

Direcția Finanțelor Publice a Județului N, cu adresa 67/IE/BI din data de 01.08.2006-fl.153-160 dosar urmărire penală, a comunicat că prejudiciul cauzat bugetului de stat ca urmare a neprezentării documentelor financiar-contabile este de 4.459 lei RON, din care: 1.894 ROL TVA la plată, 251 lei RON impozit pe profit și 2.314 RON accesorii.

Toate aceste aspecte au fost reținute și în referatul de terminare a urmăririi penale-fl.1-6 dosar urmărire penală, pentru ca în rechizitoriu să se rețină doar următoarele:

"Direcția Generală a Finanțelor Publice N sesizează despre faptul că și, administratori ai "" P N, în perioada 1.04.1999 - 24.03.2003, s-au sustras de la plata obligațiilor fiscale prin nedeclararea veniturilor impozabile, în valoare de 1.384.214.157 lei.

La data de 05.11.1991 a înființat "" P N, societate ce avea ca obiect de activitate producție și comerț. La data de 17.03.1992 în societate a intrat ca asociat, care s-a retras însă în 1993.

În urma expertizei efectuate s-a constatat că prejudiciul creat bugetului de stat este de 44.590.000 lei ROL, reprezentând TVA și impozit pe profit."

Ori, așa cum se arăta mai sus, prejudiciul cauzat bugetului de stat a fost de 3.322.489.789 lei rol, reprezentând impozit pe profit și TVA, din care pentru suma de 1.290.642.899 lei rol răspunderea revine inculpatei, iar pentru suma de 2.031.846.890 lei rol răspunderea revine inculpatului, iar prin prezentarea documentelor contabile a fost de 4.459 lei RON, din care: 1.894 ROL TVA la plată, 251 lei RON impozit pe profit și 2.314 RON accesorii.

În rechizitoriu se reține doar prejudiciul de 4.459 lei,prin neprezentarea documentelor contabile,susținându-se că acest prejudiciu a fost stabilit prin expertiză contabilă, deși acest prejudiciu a fost stabilit prin procesul verbal de constatare al Direcției Finanțelor Publice a Județului N, prin expertiză contabilă stabilindu-se prejudiciul în sumă de 3.322.489.789 lei rol prin nedeclararea veniturilor impozabile.

Este adevărat inculpatul a achitat suma de 4.459 lei, dar acesta este doar prejudiciul cauzat prin neprezentarea documentelor contabile.

Acest lucru rezultă în mod expres și din adresa nr.43145 din data de 12.12.2006 a Direcției Finanțelor Publice a Județului N, adresă potrivit căreia Direcțiaîși majorasuma pretinsă cu suma stabilită ulterior de 4.459 lei.

Pe tot parcursul procesului penal, recurenta-parte civilă Direcția Finanțelor Publice a Județului Nas olicitat obligarea inculpaților la plata sumei de 332.249,9 RON, tocmai suma stabilită prin raportul de expertiză din data de 06.12.2005-fl.145-156 dosar urmărire penală.

Apoi, se va verifica dacă prejudiciul cauzat prin neprezentarea documentelor contabile a fost achitat integral, deoarece, așa cum se arăta mai sus acesta era compus din: 1.894 ROL TVA la plată, 251 lei RON impozit pe profit și 2.314 RON accesorii, dar accesoriile au fost calculate până la data de 31.07.2006, iar suma s-a achitat la data de 27.02.2007, necalculându-se accesoriile la sumele datorate pentru perioada 31.07.2006-27.02.2007 și fără a se preciza dacă s-au achitat și aceste accesorii.

Organul de urmărire penală, va examina probele administrate și în raport de procesele verbale ale organelor fiscale de control, rapoartele de expertiză contabilă efectuate în cauză (motivat va fi însușit unul sau altul din cele două rapoarte de expertiză contabilă), de situația de fapt reținută și în condițiile în care va reține vinovăția inculpaților, va stabili încadrarea juridică a faptelor presupuse a fi săvârșite de inculpați, desigur în raport și de modificările aduse legii privind evaziunea fiscală și principiul aplicării legii penale mai favorabile.

Pentru toate aceste considerente, n baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, vor fi admise recursurile declarate, va fi casată în totalitatea decizia penală recurată și va fi desființată în totalitatea și sentința penală nr.638 din data de 29.09.2008, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, se va reține cauza spre rejudecare și în consecință, în temeiul art.332 alin.2 Cod procedură penală, cu referire la art.263 Cod procedură penală, se va dispune restituirea cauzei Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț pentru refacerea urmăririi penale.

În temeiul art.332 alin.3 Cod procedură penală, se va menține măsura sechestrului asigurator luată asupra bunurilor proprietatea inculpaților în baza ordonanței nr.3818/P/2005 din data de 30.09.2005-fl.168 dosar urmărire penală.

Se va constata că inculpații au fost asistați de apărător ales la toate instanțele.

Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedură penală;

Pentru aceste motive;

În numele legii;

DECIDE:

În baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ, Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Finanțelor Publice a Județului N și de împotriva deciziei penale nr.90/AP din data de 16.03.2009, pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ în dosarul nr-.

Casează în totalitatea decizia penală recurată și desființează în totalitatea și sentința penală nr.638 din data de 29.09.2008, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, reține cauza spre rejudecare și în fond;

În baza art.332 alin.2 Cod procedură penală, cu referire la art.263 Cod procedură penală, dispune restituirea cauzei Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț pentru refacerea urmăririi penale.

În temeiul art.332 alin.3 Cod procedură penală, menține măsura sechestrului asigurator luată asupra bunurilor proprietatea inculpaților în baza ordonanței nr.3818/P/2005 din data de 30.09.2005-fl.168 dosar urmărire penală.

Constată că inculpații au fost asistați de apărător ales la toate instanțele.

În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.01.2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

GREFIER,

Red.sent.

Pronunțat dec.apel -

Red.dec.recurs

- 4 ex.

01.02.2010

Președinte:Crîșmaru Gabriel
Judecători:Crîșmaru Gabriel, Anti Silviu Pocovnicu Dumitru

Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 72/2010. Curtea de Apel Bacau

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 72/2010. Curtea de Apel Bacau