Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 731/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.731
Ședința publică din data de 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ștefan Fieraru
JUDECĂTORI: Ștefan Fieraru, Ion Stelian Vasile Mărăcineanu
- - -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și partea civilă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE DÂMBOVITA, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județ D, împotriva deciziei penale nr.9 din data de 20 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 08 octombrie 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta când, instanța pentru a da posibilitatea apărătorului ales al intimatului - inculpat, să depună la dosar concluzii scrise și având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea la data de 15 octombrie 2009 și apoi la 22 octombrie 2009 când a dat următoarea decizie:
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1174/P/2002 din 11.12.2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, inculpatul, fiul lui și, născut la data de 26.05.1948, în comuna, sat S M, studii superioare, stagiul militar satisfăcut, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în mun. Târgoviște,- bis, județul D, pentru săvârșirea a patru infracțiuni de evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 ( devenit art. 11 lit.a și c din Legea nr. 161/2003 ), cu aplic. art. 41 al.2 cu aplic. art. 13 Cod penal și a două infracțiuni prev. de art.266 pct.2 din Legea societăților comerciale nr. 31/1990 cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal.
Astfel, în esență ca situație de fapt s-a reținut prin actul de acuzare că inculpatul, în calitate de administrator și acționar majoritar la SC" " SA Târgoviște, SC" " SA Târgoviște și respectiv SC" " Târgoviște - Filiala, prin activitățile comerciale desfășurate în perioada 1999 - 2002 s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale către stat, reprezentând TVA și impozite pe profit, sau în unele cazuri a dedus nelegal TVA.
- 2 -
În desfășurarea activității infracționale cronologia faptelor este următoarea:
1.În perioada ianuarie - septembrie 2002, inculpatul în calitate de administrator și acționar majoritar la SC""SA Târgoviște a ridicat din casieria societății ca avansuri, suma de 6.256.368.426 lei (trebuie menționat faptul că în cuprinsul hotărârii, dat fiind perioada stabilită, se va face referire numai la moneda veche - ROL ), sumă ce nu a fost justificată.
Ridicarea sumei respective s-a făcut pe baza unor dispoziții de plată din casieria societății, întocmite de martorul la solicitarea inculpatului, dispoziții fără să fie semnate ori aprobate.
S-a stabilit că în calitate de administrator inculpatul a folosit cu rea credință sumele de bani aparținând societății.
De asemenea, în cursul anului 2002 inculpatul a efectuat mai multe compensări pentru stingerea unor datorii create artificial, organele de control ale Gărzii Financiare D, reținând că în acest mod inculpatul s-a sustras de la plata sumei de 289.723.433 lei - TVA și 153.980.595 lei reprezentând impozit pe profit.
Inculpatul a efectuat compensări cu mai multe societăți comerciale din diferite localități de la care a încasat diferite sume de bani fără a înregistra și plăti TVA aferent sumelor colectate, așa cum rezultă din actele aflate în vol. III, filele 1-139.
Referitor la compensările efectuate cu SC" Trans " SRL inculpatul a înregistrat cheltuieli cu materialele aprovizionate de la această societate, deși materiale respective au fost folosite pentru lucrări efectuate de o altă societate aparținând acestuia, așa încât prin acest procedeu s-a diminuat impozitul pe profit,( vol. II - filele 6-8 )
2.Inculpatul are calitatea de administrator și acționar majoritar și la SC" " SA Târgoviște.
În perioada 1999 - 2002 încasat de la SC""SA Târgoviște mai multe sume de bani totalizând 13.682.161.822 lei reprezentând contravaloarea unor lucrări sau avansuri pentru efectuarea unor lucrări fără a întocmi facturi fiscale și fără a evidenția și vira la bugetul de stat TVA-ul aferent în sumă de 2.185.763.677 lei.
Sumele de bani au fost transferate de inculpatul de la SC" "SA Târgoviște la SC" "SA Târgoviște, prin virament bancar cu ordine de plată precum și în numerar pe baza unor dispoziții de plată din casieria SC""SA Târgoviște.
Pe baza depozițiilor martorilor s-a stabilit că sumele au fost transferate de inculpat deoarece era singura persoană cu drept de dispoziție asupra conturilor societății.
3. O altă activitate infracțională a fost desfășurată de inculpat în calitate de administrator al SC""SA Târgoviște - Filiala SA, cu sediul în, pe care a controlat-o prin intermediul SC""SA Târgoviște care deținea majoritatea capitalurilor sociale.
În perioada aprilie - august 2002 respectiva societate comercială SC ""SA Târgoviște - Filiala, a încasat de la SC"" SA Târgoviște suma de 312.348.733 lei reprezentând avansuri pentru lucrări de îmbunătățiri
- 3 -
funciare, sumă pentru care nu au fost întocmite facturi fiscale și nu a fost înregistrat și plătit TVA aferent în sumă de 498.697.931 lei.
S-a stabilit că transferul sumelor respective s-a făcut prin virament bancar cu un nr. de 28 ordine de plată ce poartă mențiunea că reprezintă contravaloarea unor facturi fiscale sau prestări servicii, fără ca aceste facturi să fie însă emise.
În cursul lunii iunie 2002 inculpatul în calitate de administrator la SC""SA Târgoviște - Filiala""SA, a înregistrat cheltuieli nereale în sumă de 4.000.000.000 lei și TVA deductibil aferent de 760.000.000 lei prin nota contabilă nr. 11/30.03.2002, fără ca înregistrarea acestei sume drept cheltuieli să fie justificată printr-un document.
Se reține în rechizitoriu, că în aceste condiții, pe de o parte, prin majorarea nelegală a cheltuielilor inculpatul s-a sustras de la plata unui impozit pe profit de 1.000.000.000 lei iar pe de altă parte a dedus în mod nelegal suma de 760.000.000 lei reprezentând TVA.
De asemenea, în perioada ianuarie - octombrie 2002 inculpatul a ridicat de la casieria societății suma de 4.828.500.000 lei reprezentând diverse plăți drept avansuri, sumă ce nu a fost justificată în evidențele contabile ale societății.
S-a stabilit că întreaga sumă a fost ridicată de inculpat pe baza unor dispoziții de plată întocmite succesiv în perioada menționată iar prejudiciul cauzat de acesta fiind în valoare de 9.334.580.201 lei, din care TVA în valoare de 3.774.185.041 lei și impozit pe profit în valoare de 1.153.980.595 lei.
Organele de cercetare penală au reținut situația de fapt expusă mai sus și au probat că inculpatul a comis faptele respective, pe baza sesizării Gărzii Financiare, procesele verbale și notele de constatări întocmite de garda financiară, adresa Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, declarații de martori, ordine de compensare, procesele verbale întocmite de D și Garda Financiară și coroborate cu declarațiile inculpatului.
Prin sentința penală nr. 808 din 20.05.2005 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr. 6260/2003 în baza art. 11 pct.2 lit. Cod procedură penală rap. la art. 10 lit.d Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului, pentru săvârșirea celor patru infracțiuni de evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 (devenit art.11 lit.a și c din Legea nr.161/2003 cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal) și art. 13 Cod penal, precum și achitarea acestuia pentru două infracțiuni prev. de art. 266 pct.2 din Legea societăților comerciale nr. 31/1990 cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal.
Totodată, în latură civilă a cauzei, în temeiul disp. art. 346 Cod procedură penală, a fost respinsă cererea de despăgubiri civile formulată de D care s-a constituit parte civilă pentru suma de 16.737.623.405 lei.
În fine, s-a dispus ca cheltuielile judiciare avansate de către stat să rămână în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța o atare sentință, instanța de fond cu ocazia cercetării judecătorești a procedat la audierea inculpatului, care și-a expus punctele de vedere cu privire la fiecare capăt de acuzare, au fost audiați martorii din acte, iar în urma analizării înscrisurilor prezentate de inculpat, față de probatoriul
- 4 -
administrat la urmărirea penală și în instanță a fost încuviințată proba cu o expertiză contabilă solicitată de inculpat și acceptată și de celelalte părți din proces.
Raportul de expertiză efectuat precum și răspunsurile la obiecțiunile formulate au argumentat în detaliu că suma reținută de organul de control ca nejustificată de 6.256.368.426 lei a fost achitată conform antecontractului nr. 41.02.2000 încheiat în baza Hotărârii AGA nr. 2/18.02.2000.
Ca atare, s-a constatat că în acest context că în perioada ianuarie 2000 - mai 2003 între în calitate de vânzător și SC""SA Târgoviște, în calitate de cumpărător a intervenit relații comerciale de acordare în tranșe a unor sume de bani, fiind justificată prin conținutul antecontractului respectiv.
Așa se justifică achitarea sumei de 5.396.437.445lei sub formă de avans antecontract la 30.09.2002, cuantumul reținut din respectiva sumă în valoare totală a activului vândut.
Expertiza a concluzionat că suma de 6.256.368.426 lei nu a fost utilizată de inculpatul în interes personal sau pentru a favoriza o altă societate.
Aceeași expertiză referindu-se la suma de 4.825.500.000 lei reținută de organul de control ca reprezentând sume de bani pentru diverse plăți fără ca acestea să fie justificate, sumă ridicată de inculpat din casieria SC""SA - Filiala, este reflectată în evidența contabilă a societății în rulajul debitor al contului 461 - debitori și rulajul creditor al contului 5311.
S-a menționat că întreaga sumă reprezintă avans antecontract și avans pentru nevoile curente ale societății și ca atare, inculpatul nu a utilizat această sumă în interes personal sau pentru a favoriza o altă societate comercială.
Instanța de fond a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 266 pct.2 din Legea nr. 31/1990 deoarece această faptă nu există întrucât inculpatul nu a folosit suma respectivă cu rea credință în interes personal sau pentru a favoriza altă societate așa cum s-a susținut în actul de acuzare, susținere infirmată de expertiza contabilă.
În ceea ce privește comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală prev.de art. 13 din Legea nr. 87/1994 devenit art. 11 lit.a și din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal, prima instanță motivează că nici în privința acestora nu sunt întrunite elementele constitutive deoarece expertiza contabilă infirmă pe baza verificărilor care le-a făcut în actele societăților comerciale concluziile proceselor verbale de control ale Gărzii Financiare preluate ca acte de acuzare în rechizitoriu.
Astfel, se arată că la justificarea sumelor încasate de la SC""SA Târgoviște de către SC" "SA în cuantum de 13.682.161.822 lei, concluziile expertului au fost acelea ca în relația contractuală dintre cele două societăți nu s-au produs prejudicii, rezultând că suma a fost evidențiată în contabilitatea celor două societăți deoarece între acestea exista contractul de colaborare nr. 2/26.05.1998 încheiat în baza Hotărârii AGA nr. 3/20.05.1998.
Ca atare, sumele acordate sub formă de împrumut nu sunt purtătoare de TVA și nici nu sunt supuse determinării impozitului pe profit.
S-a stabilit că suma de 13.682.161.822 lei reprezintă împrumuturi acordate de către SC""SA către SC" "SA în baza contractului de împrumut nr. 2 /11/98 cu termen de întindere de 10 ani.
- 5 -
De aceea expertiza a concluzionat că este vorba de împrumuturi care nu sunt purtătoare de TVA și ca atare, nu se face o înregistrare a acestora.
Cu privire la justificarea sumelor încasate de SC""SA Târgoviște în cuantum de 3.123.548.733 lei expertiza a stabilit că din conținutul ordinelor de plată reflectate de anexa nr.2 nu rezultă că această sumă reprezintă avansuri pentru lucrări de îmbunătățiri funciare pentru care nu s-au întocmit facturi, astfel încât nu s-au produs efecte fiscale de natură a prejudicia bugetul de stat.
În fine, referitor la justificarea înregistrării în evidențele contabile a sumei de 4.000.000.000 lei expertul a precizat că a fost înregistrat în evidența contabilă pe baza unei facturi, fiind stabilit atât TVA-ul în sumă de 760.000.000 lei cât și impozitul pe profit, sume calculate pe baze legale.
Față de concluziile raportului de expertiză coroborate cu declarațiile inculpatului și a celorlalte probe administrate în cauză, instanța de fond a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și ca atare, a dispus achitarea acestuia.
Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște și Direcția ăa F inanțelor Publice D care au susținut nelegalitatea și netemeinicia acesteia.
În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviștea invocat prev.disp.art.197 alin.4 Cod procedură penală, arătând că infracțiunea prev.de art.266 pct.2 din Legea nr.31/1990 este o faptă de rezultat contra patrimoniului societăților administrate, ceea ce impunea identificarea și chemarea în proces a persoanelor vătămate, pentru a li se pune în vedere că se pot constitui părți civile, obligație pe care nu a îndeplinit-o nici organul de cercetare penală și nici instanța de judecată, cu privire la cele două societăți comerciale, respectiv SC""SA Târgoviște și SC""SA - Filiala.
Pe de altă parte, s-a susținut că în mod nelegal s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunile pentru care a fost dedus judecății.
Astfel, cu privire la fapta prev.de art.266 pct.2 din Legea nr.31/1990, parchetul a precizat că deși partea civilă DGFP Dai nvocat lipsa de opozabilitate a documentelor justificative prezentate de inculpat, prima instanță nu a verificat momentul dobândirii acestora pentru a se stabili dacă au preexistat sau postconstituite, iar referitor la infracțiunile de evaziune fiscală prev.de art.13 din Legea nr.87/1994, s-a menționat că expertul contabil nu a identificat regimul juridic al operațiunilor de compensare, procedura legală a acestora și nu a verificat documentația întocmită și transmisă de societățile administrate de inculpat pentru a participa la circuitele de compensare, iar pe de altă parte, că nu au fost verificate destinația sumelor (venituri ori împrumuturi), instanța însușindu-și concluzia expertului contabil că sunt fără dobândă și nesusceptibile de plata TVA.
Apelanta - parte civilă DGFP D, prin motivele de apel formulate în scris a apreciat că în mod nelegal instanța de fond a luat în considerare antecontractul nr.4/2000 pentru justificarea avansurilor în sumă de 6.256.368.427 lei, ridicată de la SC""SA, întrucât acesta nu a fost prezentat organului de control și înregistrat în evidențele societății și respectiv în sumă de 4.825.500.000 lei, luată de inculpatul de la SC""SA - Filiala, deși această societate nu era parte contractantă.
- 6 -
Totodată, apelanta - parte civilă DGFP D, a considerat că în mod greșit prima instanță a reținut opinia exprimată de expertul contabil de a analiza prejudiciul adus statului prin neplata TVA pe grupuri de societăți și nu la fiecare agent economic, neluând în considerare unele operațiuni fictive ce au permis crearea unor prejudicii, reprezentând TVA și impozit pe profit, opinia fiind însușită cu ocazia dezbaterilor avute la instanța de control judiciar și critica adusă sentinței penale prin apelul promovat de parchet.
Prin decizia penală nr.12 din 10 ianuarie 2006 Tribunalului Dâmbovița - Secția penală, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște și de către partea civilă D, a fost desființată sentința nr.808 din 20 mai 2005 Judecătoriei Târgoviște și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Din considerentele deciziei instanței de control judiciar, rezultă faptul că infracțiunea prev.de art.266 pct.2 din Legea nr.31/1990 fiind o faptă de rezultat, îndreptată contra patrimoniului societăților administrate, în conformitate cu dispozițiile prev.de art.785 și art.76 Cod procedură penală, instanța de judecată, ca de altfel și organul de cercetare penală au obligația identificării și chemării persoanei vătămate pentru a i se pune în vedere că poate participa în proces ca parte vătămată, ori că se poate constitui parte civilă pentru pagube suferite, potrivit art.15 Cod procedură penală, până la citirea actului de sesizare (ca și în cursul urmăririi penale).
Motivează tribunalul că, în condițiile, în care nici în faza de urmărire penală și nici în cea de cercetare judecătorească nu au fost respectate aceste dispozițiuni legale, hotărându-se asupra infracțiunii prev.de art.266 pct.2 din Legea nr.31/1990, au fost încălcate prevederile art.197 alin.4 Cod procedură penală, care atrag sancțiunea nulității absolute a sentinței penale supuse examinării.
Pe de altă parte, se mai arată că chiar dacă inculpatul este reprezentantul legal al societăților comerciale, ori că acestea au figurat în proces având calitatea procesuală de parte responsabilă civilmente, în raport cu infracțiunea de evaziune fiscală prev.de art.13 din Legea nr.87/1994, nu sunt de natură să conducă la realizarea scopului și intereselor profit prin dispozițiile art.75 și art.76 din Codul d e procedură penală și existând incompatibilitatea între calitatea de inculpat ori cea de reprezentant legal al societăților comerciale, cauza se impune a fi soluționată în conformitate cu disp.art.45 Cod procedură penală.
De aceea, prin necitarea în proces, în calitate de părți vătămate sau părți civile, vătămarea dusă societăților comerciale nu poate fi remediată decât prin constatarea nulității hotărârii judecătorești pronunțate și ca atare, tribunalul a constatat fondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Dâmbovița, dispunând desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
S-a apreciat că în raport de cele arătate mai înainte și apelul declarat de partea civilă DGFP este fondat, judecătoria urmând să țină seama la soluționarea cauzei și de celelalte critici aduse prin exercitarea căii de atac privitoare la greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunile deduse judecății ca și la cuantumul prejudiciilor cauzate statului.
Instanța de apel a stabilit ca prima instanță să verifice opozabilitatea documentelor justificative invocate, respectiv antecontractul de vânzare cumpărare
- 7 -
nr.4/01 februarie 2000, hotărârile AGA de aprobare a vânzării, prin prisma verificării registrelor acesteia, fie și prin completarea raportului de expertiză contabilă, identificarea regimului juridic al operațiunilor de compensare prin verificarea documentației întocmite și transmisă de societățile administrate de inculpat către autoritatea de compensare și confruntarea acesteia cu evidența contabilă de la momentul transmiterii datelor, verificarea caracterului sumelor transferate între societățile administrate, precum și analizarea prejudiciului la fiecare agent economic și nu pe grupuri de societăți.
Procedându-se la judecarea cauzei, instanța de fond - Judecătoria Târgoviștea încuviințat la cererea părții civile DGFP D, efectuarea unei noi expertize contabile, potrivit obiectivelor depuse în scris la dosar și s-a dispus citarea în calitate de părți civile a SC""SA Târgoviște, SC""SA și SC" "SA Târgoviște.
După examinarea actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, concluziile expertizelor contabile efectuate, Judecătoria Târgoviște prin sentința penală nr.904 din 26 mai 2006 în temeiul disp.art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, rap.la art.10 lit.d Cod procedură penală, a dispus achitarea inculpatului pentru cele patru infracțiuni de evaziune fiscală prev.de art.13 din Legea nr.87/1994 (devenit art.11 lit.a și c din Legea nr.161/2003) cu aplic.art.41 alin.2 și art.13 Cod penal, precum și pentru cele două infracțiuni la legea societăților comerciale prev.de art.266 pct.2 din Legea nr.31/1990 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.
Totodată, în baza art.346 Cod procedură penală, a fost respinsă cererea de pretenții pe latură civilă, formulată de DGFP D, pentru suma de 16.737.623.405 lei.
De asemenea, s-a luat act că SC""SA Târgoviște, SC" "SRL Târgoviște și SC""SA, nu s-au constituit părți civile.
Se reține în considerentele hotărârii că în raport de concluziile celor două rapoarte de expertiză contabilă, inculpatul nu a creat prejudicii nici bugetului de stat și nici societăților la care este administrator, că a respectat prevederile Legii nr.82/1991 privind organizarea activității financiar - contabile, că sumele de bani ridicate nu au fost utilizate în interes personal sau pentru a favoriza o altă societate comercială.
Pe de altă parte, se arată că față de actele de sesizare care se întemeiază numai pe procesele verbale întocmite de garda financiară la societățile comerciale la care inculpatul este administrator și acționar majoritar, actele de control infirmate de expertizele dispuse de instanță, coroborat și cu celelalte probe, instanța a apreciat că în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și ca atare, se impune achitarea acestuia pentru toate faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Întrucât, nu s-a reținut răspunderea penală, instanța de fond în baza art.346 Cod procedură penală, a considerat că urmează a se respinge pretențiile civile formulate de DGFP D, în lipsa unui prejudiciu cert creat statului, neexistând dovezi în acest sens.
- 8 -
Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște și partea civilă Direcția ăa F inanțelor Publice D, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, care de altfel au fost însușite și de Direcția ăa F inanțelor Publice D, s-a susținut greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunile deduse judecății.
Hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, deoarece la efectuarea expertizei judiciare contabile nu s-au avut în vedere evidențele contabile ale celor trei societăți comerciale, contractele de împrumut cu titlu gratuit între societăți care au fost realizate în dauna acestora, iar gratuitatea nu putea fi opusă autorității fiscale. Referitor la sumele ridicate ca avansuri din trezorerie de către inculpat și destinația lor ca avansuri în antecontracte, s-a considerat că există o contradicție de ordin financiar.
La rândul său, Direcția ăa F inanțelor Publice a mai solicitat ca instanța de control judiciar să dispună plata sumei de 4.450.440.747 lei, reprezentând majorări și penalități de întârziere până la data de 30 septembrie 2002 care nu au fost contestate și despre care în expertiza judiciară s-a reținut că au fost corect calculate.
S-a solicitat admiterea apelurilor, desființarea sentinței, condamnarea inculpatului pentru infracțiunile de evaziune fiscală și cele prevăzute de legea societăților comerciale, precum și obligarea acestuia la plata sumelor reprezentând prejudiciu cauzat Direcției Finanțelor Publice cu majorările și penalitățile de întârziere.
Tribunalul Dâmbovița - Secția penală, prin decizia penală nr.376 din 14 noiembrie 2006 admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște și de Direcția ăa F inanțelor Publice D, a desființat sentința primei instanțe și a dispus rejudecarea cauzei de către aceeași instanță.
În motivarea deciziei, se arată că deși ANAF a fost introdusă în cauză ca parte civilă la data de 06 februarie 2004 de către instanța de fond, în calitatea acesteia de reprezentantă a statului, ca subiect de drepturi și obligații privind impozitele, taxele, contribuțiile sociale și alte activități, a fost menținută ca parte în proces și Direcția ăa F inanțelor Publice, care nu mai avea personalitate juridică și implicit calitatea de a mai participa la soluționarea cauzei.
tribunalul că instanța de fond s-a pronunțat asupra acțiunii civile promovată de Direcția ăa F inanțelor Publice D și nu asupra acțiunii civile care aparține statului, reprezentant de Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Ca atare, se susține că în cauză avea calitatea de parte civilă doar statul reprezentat de ANAF și nu Direcția generală a Finanțelor Publice
În consecință, potrivit art.197 alin.1 Cod procedură penală, încălcările dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrag nulitatea actului și cum instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acțiunii civile a statului reprezentat de ANAF, entitate cu personalitate juridică, hotărârea se apreciază ca fiind nelegală.
Mai mult, se susține că instanța de fond nu s-a conformat hotărârii instanței de apel, respectiv decizia nr.12 din 10 ianuarie 2006 Tribunalului
- 9 -
D, prin care s-a dispus verificarea opozabilității documentelor justificative invocate, identificarea regimului juridic al operațiunilor de compensare și confruntarea acesteia cu evidența contabilă de la momentul transmiterii datelor, verificarea caracterului bunurilor transferate între societățile administrate (preț sau împrumuturi) în raport cu obiectivul de activitate al societăților comerciale, precum și analizarea prejudiciului reprezentând impozite pe profit, prin examinarea autenticității facturilor de piese de schimb și utilaje înregistrate pe cheltuieli și a evidenței contabile a societăților.
De asemenea, prin expertiza judiciară contabilă întocmită nu s-a fixat ca obiectiv nici una din indicațiile enumerate mai sus și care au fost dispuse prin hotărârea instanței de control judiciar.
Expertul contabil a făcut aprecieri subiective cu privire la cele constatate, iar în final, achitarea inculpatului s-a dispus în temeiul art.10 lit.d Cod procedură penală, iar pe latură civilă au fost respinse cererile statului cu toate că prin același raport de expertiză contabilă s-a făcut precizarea că majorările de întârziere pentru nevirarea la termen a TVA-ului și impozitului pe profit înregistrat de SC""SA Târgoviște au fost corect stabilite prin procesul verbal nr.11639/19 decembrie 2002 întocmit de Garda Financiară, aspect ce nu a fost reținut de instanța de fond care nici nu a motivat în fapt și în drept respingerea pretențiilor civile.
Pentru toate acestea, Tribunalul Dâmbovițaa apreciat că se impune ca instanța de fond să verifice cele arătate mai sus privind faptele deduse judecății, iar cu privire la acțiunea civilă se impune motivarea soluționării acesteia.
Procedând la rejudecarea cauzei, instanța de trimitere a dispus audierea inculpatului în ședința publică din 06 martie 2007, acesta precizând că o serie de acte privind activitatea SC""SA - au fost ignorate de către reprezentanții Gărzii Financiare.
În cauză s-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză de către ANAF și reprezentantul statului, obiecțiuni care au fost admise în parte în ședința publică din 10 iulie 2007, instanța dispunând efectuarea unui supliment la acest raport de expertiză.
Pe baza întregului ansamblu probator, precum și a suplimentului la raportul de expertiză contabilă s-a pronunțat de către Judecătoria Târgoviște sentința penală nr.647 din 23 octombrie 2007 prin care în același temei de drept prev.de art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului pentru cele patru infracțiuni de evaziune fiscală și cele două infracțiuni la legea societăților comerciale, pentru care a fost trimis în judecată.
În latură civilă, în baza art.346 Cod procedură penală și art.14 Cod procedură penală, a fost respinsă cererea formulată de ANAF B prin DGFP D privind constituirea ca parte civilă cu suma de 16.737.623.400 lei, luându-se act că SC""SA Târgoviște și SC""SA Filiala nu s-au constituit părți civile.
Împotriva sentinței s-a promovat apel d e către Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște și de către părțile civile DGFP D și ANAF
Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște arată faptul că instanța de fond nu s-a conformat deciziei penale nr.12 din 10 ianuarie 2006 Tribunalului Dâmbovița, în sensul că atât expertiza cât și suplimentul de expertiză dispuse prin
- 10 -
încheierea din 27 martie 2007 și respectiv 10 iulie 2007 nu răspuns obiectivelor stabilite, expertul dovedind că nu stăpânește metodologia legală privitoare la operațiunile de compensare atunci când afirmă cp ordinele de compensare au fost încheiate de SC"" - Filiala și societățile comerciale analizate.
Referitor la obiectivul expertizei "opozabilitatea antecontractelor de vânzare - cumpărare și a hotărârilor AGA de aprobare a tranzacțiilor" expertul nu face lămuririle necesare, concluzionând că aceste acte sunt opozabile părților.
În fine, s-a criticat sentința instanței de fond că aceasta reia în motivare greșelile expertului privitoare la regimul juridic al operațiunilor de compensare, potrivit cărora, acest regim îl reprezintă stingerea datoriilor reciproce, iar ordinele de compensare sunt încheiate de societăți și transmise autorității de compensare pentru încheierea proceselor verbale de compensare, cu alte cuvinte prima instanță nu a soluționat acest obiectiv al expertizei.
Apelanta - parte civilă Direcția ăa F inanțelor Publice, a arătat la rândul său că în mod greșit instanța de fond a achiesat la concluziile expertizei contabile, deși se recunoaște că organul de control a calculat corect majorări de întârziere și penalități și neachitate la termenele scadente fără a obliga la plata acestora, anulând astfel în totalitate procesul verbal de control.
Aceleași concluzii se rețin și față de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală B care susține nelegalitatea și netemeinicia hotărârea primei instanțe.
Astfel, apelanții solicită admiterea apelurilor, casarea sentinței, condamnarea inculpatului pentru faptele deduse judecății și obligarea acestuia la plata de despăgubiri civile în vederea acoperirii prejudiciului cauzat statului, precum și a penalităților ce decurg.
Instanța de control judiciar - Tribunalul Dâmbovița prin decizia penală nr.9 din 20 ianuarie 2009 respins ca nefondate apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște și de către respectivele părți civile DGFP D și Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Pentru a pronunța decizia, tribunalul a reținut că rapoartele de expertiză au stabilit față de obiectul de activitate a societății comerciale deținute de inculpat, că sumele de bani ce au făcut obiectul incriminării nu au fost utilizate în interes personal de către inculpat sau pentru a favoriza alte persoane juridice, ci au avut destinația unor plăți cu titlu de avans pentru mijloace fixe și mărfuri aprovizionate, alte plăți cu titlu de avansuri însă au fost greșit înregistrate în contabilitate, în conturi necorespunzătoare și care nu au fost ascunse.
Se mai motivează de către instanța de apel, că toate erorile de contabilitate nu au în mod obligatoriu caracter penal, astfel încât, a apreciat că pentru infracțiunile prev.de art.266 pct.2 din Legea societăților comerciale nr.31/1990, soluția de achitare pronunțată de judecătorie este legală.
În fine, se mai susține că în ceea ce privește infracțiunile de evaziune fiscală prev.de art.13 din Legea nr.87/1997, sumele de bani transferate între aceleași societăți comerciale conduse de inculpatul, expertizele contabile și declarațiile testimoniale au stabilit că ele au reprezentat împrumuturi fără dobândă.
Decizia a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și de către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională
- 11 -
de Administrare Fiscală - Direcția ăa F inanțelor Publice D, apreciind că ambele hotărâri sunt nelegale și netemeinice.
Din motivele depuse în scris la dosar și susținute oral de reprezentantul Ministerului Public, se arată că hotărârile recurate sunt nelegale și netemeinice, deoarece instanțele anterioare și-au fundamentat în esență soluția de achitare pe concluziile celor trei rapoarte de expertiză contabilă întocmite în cauză, fără să se observe că primele două expertize au fost realizate în condiții de nelegalitate prin încălcarea unor norme de procedură imperative ce au atras nulitatea hotărârilor, respectiv desființarea acestora, făcându-se referire la sentința penală nr.808 din 20 mai 2005 și respectiv sentința penală nr.904 din 26 mai 2006, ambele pronunțate de Judecătoria Târgoviște și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În al treilea ciclu procesual, atât judecătoria cât și tribunalul face referire la probele administrate în condiții de nulitate absolută pentru a justifica soluția de achitare, ceea ce este total greșit.
Se mai arată că singura probă la care se puteau raporta cele două instanțe era expertiza contabilă întocmită cu respectarea normelor de procedură penală din dosarul nr- efectuată de expert, dar nici această expertiză nu a răspuns în mod concret la obiectivele stabilite.
Expertul, necunoscând metodologia a realizat o lucrare incompletă pe care în mod greșit au reținut-o instanțele și pe baza căreia s-a dispus soluția de achitare.
Mai mult, instanțele au procedat greșit atunci când au dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunile de evaziune fiscală, luând de bază numai afirmația că s-a efectuat compensarea unor datorii inexistente și de aceea nu s-a achitat impozitul și TVA.
Susține parchetul că soluția de achitare în temeiul disp.art.10 lit.d Cod procedură penală, pentru infracțiunile prev.de art.13 din Legea nr.87/1994 este evident nefundamentată.
instanțele anterioare că sumele care nu au fost înregistrate sau altele care au fost înregistrate greșit conform actului de control este aceea ca sumele să fie neînregistrate și nu greșit înregistrate, așa cum cer disp.art.13 din Legea nr.87/1994.
Se mai critică faptul că și soluția de achitare a inculpatului pentru infracțiunile prev.de art.266 pct.2 din legea nr.31/1990 este netemeinică, în contextul în care deși partea civilă DGFP Dai nvocat lipsa de opozabilitate a documentelor justificative, instanțele nu au lămurit acest aspect.
Privitor la antecontractul de vânzare cumpărare, acesta nu a fost prezentat organelor de control în timpul verificărilor și nu apare înregistrat nicăieri și inexplicabil, acest act a fost avut în vedere de instanțe când au pronunțat hotărârea de achitare.
Concluzionând, parchetul a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și condamnarea inculpatului pentru infracțiunile reținute în sarcina sa.
Recurenta - parte civilă Ministerul Finanțelor publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția ăa F inanțelor Publice D, la rândul său, critică soluția adoptată de instanța anterioară ca fiind
- 12 -
nelegală și netemeinică, deoarece în mod nejustificat a respins cererea de constituire de parte civilă, motiv pentru care se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și obligarea inculpatului la sumei de 16.737.623.405 lei cât și accesoriile calculate până la data achitării integrale a debitului.
Curtea, verificând hotărârea atacată conform art.385/14 Cod procedură penală, pe baza criticilor invocate și în limita cazurilor de casare prev.de art.385/9 Cod procedură penală, constată că recursurile sunt fondate, așa cum se va arăta în continuare:
Atât instanța de fond cât și cea de apel și-au fundamentat în esență soluția de achitare a inculpatului pe concluziile celor trei rapoarte de expertiză contabilă întocmite în cauză, fără să observe însă că primele două expertize au fost efectuate în condiții de nelegalitate prin încălcarea unor norme de procedură imperative ce au atras nulitatea hotărârilor, respectiv desființarea acestora, fiind vorba de cele două sentințe penale nr.808 din 20 mai 2005 și nr.904 din 26 mai 2006, ambele pronunțate de Judecătoria Târgoviște și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pentru a justifica soluția de achitare, referirile pe care le-au făcut în al treilea ciclu procesual atât judecătoria cât și tribunalul la probele administrate în condiții de nulitate absolută, sunt vădit greșite.
Se desprinde faptul că singura probă la care se puteau raporta cele două instanțe era expertiza contabilă întocmită cu respectarea normelor de procedură penală efectuată de expert în dosarul nr-.
De fapt, nici această expertiză nu răspunde rațiunilor pentru care a fost dispusă, deoarece instanța de fond nu s-a conformat deciziei nr.12 din 10 ianuarie 2006 Tribunalului Dâmbovița prin care s-a dispus verificarea opozabilității documentelor justificative invocate, identificarea regimului juridic al operațiunilor de compensare, precum și confruntarea documentației transmisă autorității de compensare cu evidența contabilă.
De altfel, instanța de apel a încercat să înlăture această critică a nelegalității sentinței penale apelate dar nu a reușit, deoarece prin raportul de expertiză, dispusă în cauză, care este de fapt un supliment la cel realizat la prima instanță de către același expert, expertul contabil face dovada că nu stăpânește metodologia cu privire la operațiunile de compensare.
Acesta nu a înțeles fenomenele economice și circuitul documentelor așa cum sunt relevate în procesul verbal, în sensul că TVA și impozitul pe profit sustrase de la plată, precum și majorările de întârziere și penalitățile de întâziere calculate de către organele de control ale Gărzii Financiare D conform legii, nu sunt aferente sumelor în sine compensate ci unor sume încasate cu ordin de plată în urma anulării unor facturi ce au stat la baza acestor compensări pentru care SC""SA Târgoviște nu a întocmit facturi fiscale, unor facturi compensate inexistente sau unor facturi compensate aparținând altor societăți.
Dovadă stă afirmația expertului că ordinele de compensare au fost încheiate de SC""SA Târgoviște - Filiala și societățile supuse analizei care au fost înaintate autorității de compensare pentru încheierea proceselor verbale de compensare.
Or, potrivit Normelor metodologice de compensare aprobate prin HG 685/23 august 1999 se poate constata că acest ordin de compensare nu se încheie de
- 13 -
societățile comerciale și nu sunt transmise de ele autorității de compensare pentru a se încheia procese verbale în acest sens.
Potrivit legii, Ordinul de compensare este un act emis de autoritatea de compensare, iar procesul verbal de compensare este anterior acestuia și se încheie în cadrul ședinței de compensare de către serviciul decompensare din cadrul acestei autorități.
De aceea, necunoscând metodologia, expertul contabil a realizat o lucrare incompletă și pe care în mod greșit instanțele - atât judecătoria cât și tribunalul au reținut-o ca fiind o probă esențială și pe care își fundamentează soluția de achitare, situație în care raportul de expertiză este lipsit de autoritate științifică.
Atunci când au dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev.de art.13 din Legea nr.87/1994, constatând în compensarea unor datori inexistente având drept consecință neplata impozitului și TVA pentru profitul diminuat, instanțele au procedat în mod greșit.
Pentru a se stabili dacă datoriile ce au făcut obiectul compensării sunt reale, era necesar să se verifice datele transmise de societate către autoritatea de compensare, lucru care nu s-a realizat în cauză după cum nu s-au confruntat aceste date cu evidența contabilă de la momentul transmiterii datelor.
Față de toate aceste considerente, Curtea apreciază că soluția de achitare în temeiul disp.art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d Cod procedură penală, pentru infracțiunile prev.de art.13 din Legea nr.87/1994 - constând în efectuarea de compensări a unor datorii inexistente având drept consecință neplata impozitului și TVA pentru profitul diminuat este evident nefundamentată.
Și în ceea ce privește infr.prev.de art.13 din aceeași lege, prin neînregistrarea ca venituri a sumelor transferate între societățile administrative având drept consecință neplata taxei și a impozitului aferent acestor sume, soluția de achitare dispusă în același temei de drept este de asemenea nelegală și netemeinică.
În mod greșit instanțele anterioare au reținut punctul de vedere al expertizei, potrivit căreia, respectivele sume nu sunt venituri ci împrumuturi pentru care, conform legii nu se datorează TVA și sunt fără dobândă.
Argumentul a fost acela că sumele nu sunt neînregistrate, ci doar greșit înregistrate, așa cum se arată în conținutul actului de control al gărzii financiare - respectiv ca împrumuturi în loc de venituri, în timp ce cerința legii - art.13 din Legea nr.87/1994 este aceea ca sumele să fie neînregistrate nu greșit înregistrate.
Mai mult, dacă situația de fapt reținută ar fi fost reală, fapta inculpatului ar fi întrunit elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.246 Cod penal și instanțele anterioare trebuiau să pună în discuție schimbarea încadrării juridice în acest sens.
Potrivit Legii societăților comerciale nr.31/1990, obiectul de activitate al oricărei societăți comerciale este o activitate comercială cu caracter oneros și una cu titlu gratuit, după cum nici în actele constitutive ale respectivelor societăți nu se regăsește în obiectul de activitate astfel de activități cum ar fi: acordarea de împrumuturi fără dobândă.
În condițiile în care prin încălcarea legii administratorul și AGA au dispus acordarea acestor împrumuturi fără dobândă, deci cu titlu gratuit, gratuitatea acestuia nu poate fi opusă autorității fiscale și de aceea, societatea care împrumută
- 14 -
datorează taxe și impozite pentru veniturile din dobânda ce trebuie practicată, așa cum prevăd art.22 din OUG nr.70/1994 privind TVA.
Se constată că instanțele nu au apreciat corect asupra gratuității împrumutului, care de altfel nu este o problemă privată a administratorului sau a reprezentanților AGA, întrucât în cadrul activității desfășurate de o activitate comercială există un interesa public, cel al autorității fiscale legat de plata impozitelor și taxelor.
Mai există de altfel și interesul celorlalte societăți comerciale de menținere a solvabilității societății comerciale amenințate prin practicarea unor acte gratuite de către reprezentanții săi.
De aceea și soluția de achitare a inculpatului pentru infracțiunile prev.de art.266 pct.2 din Legea societăților comerciale nr.31/1990 este nelegală și netemeinică, în contextul în care deși partea civilă DGFP Dai nvocat lipsa de opozabilitate a documentelor justificative invocate, respectiv antecontractul de vânzare cumpărare, hotărâri AGA de aprobare a vânzării, instanțele anterioare nu au lămurit nici în fapt și nici în drept acest aspect.
De altfel, s-a constatat că antecontractul de vânzare cumpărare nu a fost prezentat organului de control, acesta apare ca neînregistrat și în mod inexplicabil a fost avut în vedere de instanțe ca fiind o probă mai mult decât edificatoare.
Greșit s-a reținut de către instanțe că sumele ridicate de inculpat ar fi avut natura unor avansuri de trezorerie, deoarece antecontractele și hotărârea AGA sunt din luna februarie 2000 și nu au fost identificate de experți în perioada februarie 2000 - ianuarie 2002 ca sume ridicate cu destinația avansuri antecontract de către inculpat.
În raport de cele arătate mai sus, Curtea apreciază că și aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art.266 pct.2 din Legea nr.31/1990.
Vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa este dovedită cu procesele verbale întocmite de organele de control ale Gărzii Financiare ale județului D care se coroborează cu celelalte acte de constatare aflate la dosar, cu depozițiile martorilor ș-i cu declarațiile inculpatului.
Curtea, reținând vinovăția inculpatului, constată că recursurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și de partea civilă sunt fondate, urmând a fi admise conform art.385/15 pct.d Cod procedură penală, se va dispune casarea deciziei penale nr.9/20 ianuarie 2009 Tribunalului Dâmbovița și a sentinței penale nr.647 din 23 octombrie 2007 Judecătoriei Târgoviște și rejudecând cauza, va dispune condamnarea inculpatului pentru cele patru infracțiuni prev.de art.13 din Legea nr.87/1994 (devenit art.11 lit.a și c din Legea nr.161/2003) și pentru cele două infracțiuni prev.de art.266 pct.2 din Legea societăților comerciale nr.31/1990 toate cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, urmând ca potrivit art.33 lit.a și art.34 lit.b și art.35 alin.1 Cod penal, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.
La stabilirea și individualizarea pedepsei vor fi avute în vedere criteriile prev.de art.72 Cod penal, în sensul că se va ține seama de dispozițiile Părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în Partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului care nu este recidivist, precum și de valoarea prejudiciilor cauzate statului.
- 15 -
În baza art.71 Cod penal, i se va interzice inculpatului exercițiul exercițiul drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a, b și c Cod penal, pe perioada executării pedepsei.
În latură civilă, inculpatul va fi obligat în solidar cu părțile responsabil civilmente la plata sumei de 16.737.623.405 ROL (1.673.762. lei RON) cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Ministerul Finanțelor publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția generală a Finanțelor Publice D, cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a deciziei și până la achitarea integrală a debitului.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare în cuantum de 1.500 lei la toate instanțele.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și de către partea civilă MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în municipiul Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județul D, împotriva deciziei penale nr.9 din 20 ianuarie 2009 Tribunalului Dâmbovița - Secția penală și a sentinței penale nr.647 din 23 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr-, pe care le casează, și în consecință:
Condamnă pe inculpatul fiul lui și, născut la data de 26 mai 1948 în comuna, județul S M, studii superioare, stagiul militar satisfăcut, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în municipiul Târgoviște,- bis, județul D, după cum urmează:
- la patru pedepse de câte 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a, b și c Cod penal, pentru patru infracțiuni de evaziune fiscală prev.de art.13 din Legea nr.87/1994 (devenit art.11 lit.a și c din Legea nr.161/2003 cu aplic.art.41 alin.2 și art.13 Cod penal, fapte din perioada 1999 - 2002;
- la două pedepse de câte 2 ani închisoare, pentru două infracțiuni prev.de art.266 pct.2 din Legea nr.31/1990 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, fapte din perioada ianuarie - octombrie 2002.
Conform art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.35 alin.1 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a, b și c Cod penal.
Aplică inculpatului art.71 și art.64 lit.a teza a II-a, b și c Cod penal, pe perioada executării pedepsei.
Obligă inculpatul în solidar cu părțile responsabil civilmente SC""SA cu sediul în- bis, - 5, camera 1, precum și în Târgoviște,- bis și SC" "SA Târgoviște,- bis, județul D, să plătească părții civile
- 16 -
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în municipiul Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județul D, suma de 16.737.623.405 lei ROL (1.673.762 lei RON) cu titlu de despăgubiri civile, cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a deciziei și până la achitarea integrală a debitului.
Obligă inculpatul la 1.500 lei cheltuieli judiciare către stat la toate instanțele.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 22 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Ștefan Fieraru, Ion Stelian Vasile Mărăcineanu
Fiind plecat în concediu
medical, se va semna de
Președintele instanței
Grefier
Red.VM
Tehnored.EV
4 ex./25.11.2009
dos.7039/2006 Judecătoria Târgoviște
dos.a- Tribunalul Dâmbovița
G,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Ștefan FieraruJudecători:Ștefan Fieraru, Ion Stelian Vasile Mărăcineanu
