Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 754/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I-A PENALĂ

Dosar nr-

(Număr în format vechi 1126/2009)

DECIZIA PENALĂ NR.754

Ședința publică de la 26 MAI 2009

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: Constantinescu Mariana

JUDECĂTOR 2: Moroșanu Raluca

JUDECĂTOR 3: Ciobanu Corina

GREFIER: - -

**************************

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.

Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursurile formulate de către inculpatul și partea civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ B împotriva deciziei penale nr.223 A din data de 7 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I- Penală.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentul inculpat, pentru care s-a prezentat apărător din oficiu - cu delegație depusă la dosar, recurenta parte civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ B precum și intimata parte responsabilă civilmente SC 2000 SRL citată prin LICHIDATOR -CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.

Pentru recurentul inculpat, apărătorul din oficiu, invocând cazul de casare prev de art.385 ind.9 pct.18 Cod pr penală, în principal, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c Cod pr penală solicită a se dispune achitarea inculpatului apreciind că faptele reținute în sarcina sa nu au fost comise de acesta întrucât facturile și ștampila societății erau întotdeauna lăsate la angajatele sale, iar în subsidiar, solicită a se dispune achitarea în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod pr penală întrucât infracțiunii ce-i este imputabilă inculpatului îi lipsește unul dintre elementele constitutive, respectiv intenția.

Pe de altă parte, în cazul în care instanța nu va dispune achitarea inculpatului, arată că înțelege să solicită redozarea cuantumului pedepsei, în sensul diminuării acestuia, prin aplicarea de largi circumstanțe atenuante.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat, ca nefondat, apreciind că din probele administrate în cauză rezultă vinovăția inculpatului, sens în care solicită a se avea în vedere declarația inculpatului de la urmărirea penală în care a recunoscut că a întocmit și semnat personal facturile către cele cinci societăți, declarația ce se coraborează cu declarațiile martorilor, astfel încât nu se impune achitarea inculpatului și nici redozarea pedepsei, având în vedere circumstanțele reale în care au fost săvârșite faptele, circumstanțele personale ale inculpatului dar și poziția procesuală a acestuia.

Cu privire la recursul declarat de partea civilă, arată că acesta este nemotivat, însă apreciază că atât instanța de fond cât și cea de apel au analizat întrutotul cererile părților, pronunțând hotărâri legale și temeinice.

Față de aceste împrejurări, solicită a se dispune respingerea recursurilor promovate de inculpat cât și de partea civilă, ca nefondate.

Apărătorul din oficiu pentru recurentul inculpat solicită a se dispune respingerea recursului declarat de partea civilă ca nefondat.

După dezbateri, la sfârșitul ședinței de judecată s-a prezentat consilier juridic Bulgariu care a depus la dosar delegație pentru partea civilă.

CURTEA

Prin sentința penală nr.599/09.03.2007 a Judecătoriei Sector 4 B in dosarul nr.82l- (8117/2005) s-a constatat în temeiul art. 290 alin.l Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, condamnarea inculpatului, la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

In temeiul art.ll pct.l lit.c din Legea nr.87/1994 republicată, cu aplicarea art.13 și art. 41 alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În temeiul art. 26 raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991, modificată, cu aplicarea și art. 41 alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la efectuarea unor înregistrări inexacte în contabilitate, în formă continuată.

În temeiul art.85 Cod penal, a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2020/11.07.2001 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, definitivă prin decizia penală nr. 27.03.2002 pronunțată de Curtea de Apel București Sectia 1 Penală.

În temeiul art. 33 lit.a și b raportat la art. 34 alin.1 lit.b Cod penal, s-au contopit pedepsele și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 81-82 și art. 85 alin.3 Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei rezultate pentru un termen de încercare de 4 ani, care curge de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 2020/11.07.2001 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B (27.03.2002).

A pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83-84 Cod penal, potrivit cărora săvârșirea unei noi infracțiuni ori neexecutarea obligațiilor civile a atras revocarea suspendării și executarea în întregime a pedepsei, cumulată cu pedeapsa pentru noua infractiune.

În temeiul art. 118 lit:d Cod penal, a confiscat de la inculpat suma de 250 lei noi.

În temeiul art. 348 Cod procedură penală, a anulat facturile fiscale și chitanțele falsificate (dosare pen. 10-11 (vol.I), 27-32 (vol.II), lO-13 (vol.III), 10-12 (vol.IV), 15-16 (vol V), 8-9,11 (vol.VI)

În temeiul art. 14 alin.3 lit.b raportat la art. 346 alin.1 Cod procedură penală și la art. 998, art. 1000 alin.3 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală cu sediul în B,-, sector 5 și a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC 2000 SRL cu sediul în B,-, sector 4, să plătească părții civile sumele de:

a) Obligațiile fiscale accesorii aferente TVA deduse ilegal de SC & SRL (974 lei), calculate de la data exigibilității și până la data plății efective (10.02.2004);

b) 634 lei, reprezentând obligațiile fiscale accesorii aferente TV A deduse ilegal de SC CONTRA- SRL (570 lei) calculate de la data exigibilității și până la data plății efective (14.02.2005);

c) 593 lei, reprezentând obligațiile fiscale accesorii aferente TV A deduse ilegal de SC COM SRL (503 lei), calculate de la data exigibilității și până la data plății efective (24.01.2005);

d) 1202 lei, reprezentând obligațiile fiscale accesorii aferente TVA deduse ilegal de SC - (958 lei), calculate de la data exigibilitătii și până la data plății efective (28.03.2005);

e) Obligațiile fiscale accesorii aferente TVA dedusă ilegal de SC INTERNATIONAL SRL (718 lei), calculate de la data exigibilității și până la data plății efective (29.12.2004);

f) Suma de 2.090 lei, reprezentând TVA dedusă ilegal de SC 2001 SRL, precum și obligațiile accesorii acestei sume, calculate de la data exigibilității și până la data plății efective;

In temeiul art. 163 alin.2 Cod procedură penală, s-a instituit sechestru asigurător asupra terenului intravilan și a locuinței situate în B,-, sector 4, proprietatea inculpatului, menționate în certificatul fiscal eliberat de sector 4 B ( 112).

Pe parcursul cercetării judecătorești s-au stabilit următoarele:

1. La data de 15.01.2001, martorul a vândut SC & SRL reprezentată de administrator, autoturismul nr.1304 înmatriculată sub nr. B-16-, actul fiind constatat prin contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit de la aceeași dată (15 )

Martorul a apelat la inculpatul, administrator al SC 2000 SRL, pentru ca acesta să emită o factură fiscală din care să rezulte că societatea inculpatului ar fi "furnizat" autoturismul, pentru a da posibilitatea martorului să înregistreze în contabilitate că autoturismul ar fi fost cumpărat de la o persoană juridică plătitoare de TVA și a deduce astfel taxa aferentă operatiunii de vânzare-cumpărare.

În schimbul unui comision de 1.000.000 lei vechi, inculpatul a fost de acord și a emis factura fiscală nr. -/15.01.2001, din care a rezultat în mod nereal că SC 2000 SRL ar fi "furnizat" autoturismul - cu toate că autoturismul nu s-a aflat niciodată în patrimoniul societății, iar plata prețului a fost făcută către vânzătorul persoană fizică, consemnându-se că TVA aferentă prețului facturat este de 9.729.437 lei vechi.

Potrivit raportului de constatare contabilă, societatea cumpărătoare a dedus în mod ilegal TVA aferentă acestei operațiuni, în condițiile în care autoturismul era cumpărat de la o persoană fizică, fiind astfel prejudiciat bugetul de stat cu suma dedusă ilegal.

2. La data de 28.11.2001, martorul a OG vândut SC 2001 SRL, reprezentată de administrator, o combină agricolă, prețul convenit de părți fiind 130.900.000 lei vechi.

Martorii și OG au apelat la inculpatul, administrator al SC 2000 SRL, pentru ca acesta să emită o factură fiscală din care să rezulte că societatea inculpatului ar fi "furnizat" combina agricolă, pentru a da posibilitatea martorei să înregistreze în contabilitate că autoturismul ar fi fost cumpărat de la o persoană juridică plătitoare de TVA și a deduce astfel taxa aferentă operațiunii de vânzare-cumpărare.

În schimbul unui comision al cărei cuantum nu a putut fi stabilit, inculpatul a fost de acord și a emis factura fiscală nr. -/28.11.2001, din care a rezultat în mod nereal că SC 2000 SRL ar fi "furnizat" combina agricolă - cu toate că aceasta nu s-a aflat niciodată în patrimoniul societății, iar plata prețului a fost tăcută către vânzătorul persoană fizică - către SC 2001 SRL, consemnându-se că TVA aferentă prețului facturat este de 20.900.000 lei vechi.

Potrivit raportului de constatare contabilă, societatea cumpărătoare a dedus în mod ilegal TVA aferentă acestei operațiuni, în condițiile în care combina agricolă era cumpărată de la o persoană fizică, fiind astfel prejudiciat bugetul de stat cu suma dedusă ilegal.

3. La data de 5.12.2001, numitul a vândut SC International SRL, reprezentată de administrator piese auto, prețul convenit de părți fiind de 45.000.000 lei vechi.

Numitul și martorul au apelat la inculpatul, administrator al SC 2000 SRL, pentru ca acesta să emită o factură fiscală din care să rezulte că societatea inculpatului ar fi "furnizat" piesele auto, pentru a da posibilitatea martorului să înregistreze în contabilitate că acestea ar fi fost cumpărate de la o persoană juridică plătitoare de TVA și a deduce astfel taxa aferentă operațiunii de vânzare-cumpărare.

În schimbul unui comision al cărei cuantum nu a putut fi stabilit, inculpatul a fost de acord și a emis factura fiscală nr. -//5.12.2001, din care a rezultat în mod nereal că SC 2000 SRL ar fi "furnizat" piesele auto - cu toate că acestea nu s-a aflat niciodată în patrimoniul societății, iar plata prețului a fost tăcută către vânzătorul persoană fizică - către SC International SRL, consemnându-se că TV A aferentă prețului facturat și dedusă ilegal este de 7.184.874 lei vechi.

Potrivit raportului de constatare contabilă, societatea cumpărătoare a dedus în mod ilegal TV A aferentă acestei operațiuni, în condițiile în care piesele auto proveneau de la o persoană fizică, fiind astfel prejudiciat bugetul de stat cu suma dedusă ilegal.

4. La data de 26.08.2001, martorul a vândut SC Com SRL, reprezentată de administrator, autoturismul nr. 1310 înmatriculată sub nr. -, actul fiind constatat prin contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit de la aceeași dată (14 ).

Martorul a apelat la inculpatul, administrator al se 2000 SRL, pentru ca acesta să emită o factură fiscală din care să rezulte că societatea inculpatului ar fi "furnizat" autoturismul, pentru a da posibilitatea martorului să înregistreze în contabilitate că autoturismul ar fi fost cumpărat de la o persoană juridică plătitoare de TVA și a deduce astfel taxa aferentă operațiunii de vânzare-cumpărare.

În schimbul unui comision al cărui cuantum nu a putut fi stabilit, inculpatul a fost de acord și a emis factura fiscală nr. -/26.08.2001, din care a rezultat în mod nereal că SC 2000 SRL ar fi "furnizat" autoturismul - cu toate că autoturismul nu s-a aflat niciodată în patrimoniul societății, iar plata prețului a fost făcută către vânzătorul persoană fizică - către SC COM SRL, consemnându-se că TV A aferentă prețului facturat este de 5.029.411 lei vechi.

5. La data de 2.08.2001, martorul a vândut societății comerciale 59 SRL, reprezentată de administrator, un motor auto Ford, contractul fiind constatat prin contractul tipizat de vânzare-cumpărare al unui autovehicul folosit (l0 ).

Martorul a apelat la inculpatul, administrator al SC 2000 SRL, pentru ca acesta să emită o factură fiscală din care să rezulte că societatea inculpatului ar fi "furnizat" motorul auto, pentru a da posibilitatea martorului să înregistreze în contabilitate că autoturismul ar fi fost cumpărat de la o persoană juridică plătitoare de TV A și a deduce astfel taxa aferentă operatiunii de vânzare-cumpărare.

În schimbul unui comision al cărui cuantum nu a putut fi stabilit, inculpatul a fost de acord și a emis factura fiscală nr. -/2.08.2001, din care a rezultat în mod nereal că SC 2000 SRL ar fi "furnizat" autoturismul - cu toate că autoturismul nu s-a aflat niciodată în patrimoniul societății, iar plata prețului a fost făcută către vânzătorul persoană fizică - către SC 59 SRL, consemnându-se ca TVA aferentă prețului facturat este de 5.700.000 lei vechi.

6. La data de 15.06.2001, martora aav ândut SC Ce 99 SRL, reprezentată de administrator, autoturismul nr. 1310 înmatriculată sub nr. B-25-, actul fiind constatat prin contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit de la aceeași dată (14 ).

n schimbul unui comision al cărui cuantum nu a putut fi stabilit, inculpatul a fost de acord și a emis factura fiscală nr. -/15.06.2001, din care a rezultat în mod nereal că SC 2000 SRL ar fi "furnizat" autoturismul - cu toate că autoturismul nu s-a aflat niciodată în patrimoniul societății, iar plata prețului a fost făcută către vânzătorul persoană fizică - către SC Ce 99 SRL, consemnându-se că TVA aferentă prețului facturat este de 9.579.832 lei vechi.

Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul, întemeiat, în drept, pe dispozițiile art.385/9 pct.18 Cod procedură penală, solicitând achitarea sa, în baza art.ll pct.2 lit.a Cod procedură penală, raportat la art. lO lit.d Cod procedură penală, motivate de faptul că, la momentul comiterii faptei, nu a acționat cu vinovăție, sub forma intenției.

În subsidiar, a invocat cazul de casare prevăzut de art.385/9 pct.14 Cod procedură penală, solicitând redozarea pedepsei, având în vedere circumstanțele reale ale comiterii faptei și urmările acesteia.

La termenul din 08.12.2008 Curtea, din oficiu, a pus în discuția părților incidența cazului de casare prevăzut de art.385/9 pct.lO Cod procedură penală.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, însă, în limita cazurilor de casare ce ar putea fi luate în considerare din oficiu, conform art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, Curtea a constatat recursul ca fondat, în considerarea următoarelor argumente:

În cauză, este incident cazul de casare prevăzut de art.385/9 pct.l O teza a II a Cod procedură penală, în sensul că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru recurentul-inculpat, de natură să garanteze drepturile acestuia și să influențeze soluția procesului penal, respective, nu s-a pronunțat asupra motivelor de apel invocate de acesta în susținerea căii de atac declarate.

Astfel, apelantul-inculpat a solicitat, în principal, achitarea sa, în baza art.ll pct.2 lit.a cod procedură penală raportat la art.l0 lit.c Cod procedură penală, întrucât, faptele reținute în sarcina sa nu au fost comise de acesta și, în subsidiar, achitarea sa, în baza art.l l pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.l0 lit.d Cod procedură penală, faptelor lipsindu-le unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respective, intenția.

Prin hotărârea pronunțată, tribunalul a admis apelurile inculpatului, părții civile și părții responsabile civilmente și a trimis cauza spre rejudecarea laturii civile, menținând dispozițiile privind latura penală a cauzei.

Cu toate acestea, instanța de apel a reținut, în considerentele hotărârii atacate, că "nu va putea trece la soluționarea apelurilor decât în parte, față de excepția invocată de partea responsabilă civilmente, întemeiată, căci la dosarul cauzei nu există nicio dovadă a citării sale în proces. "

Față de considerentele expuse anterior, în baza art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală, Curtea a admis recursul, a casat decizia penală atacată și a trimis cauza pentru rejudecarea apelurilor aceleiași instanțe, urmând ca tribunalul să se pronunțe cu privire la toate motivele de apel invocate de părți, atât în ceea ce privește latura penală a cauzei, cât și referitor la latura civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția I Penală sub nr.l -.

Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul, în rejudecare, reținut următoarele:

Apelul declarat peste termen de partea responsabilă civilmente SC 2000 SRL este fondat, pentru motivele următoare:

Tribunalul a reținut mai întâi că apelul formulat de partea responsabilă civilmente îndeplinește condițiile apelului peste termen, întrucât partea responsabilă civilmente nu a fost citată legal la nici unul din termenele de judecată la sediul lichidatorului judiciar, această parte luând la cunoștință de dosarul de fond abia la data de 9.03.2008, urmare a citării sale în calitate de intimată în apelul formulat de inculpat și partea civilă.

Din relațiile solicitate Oficiului Național al Registrului Comerțului ( 20 dosar) rezultă că în prezent societatea SC 2000 SRL este radiată, ca urmare a închiderii procedurii falimentului.

Prin sentința comercială nr. 765/20.02.2008 atașată la dosar a fost admisă cererea formulată de lichidatorul judiciar în baza art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, a fost obligat pârâtul să suporte pasivul societății debitoare SC 2000 SRL de 96.596 RON către Administrația Finanțelor publice sector 4.

S-a declarat închisă procedura falimentului în baza art. 131 din legea nr. 85/2006.

A dispus radierea societății debitoare SC 2000 SRL de la.

Întrucât radierea societății în cauză intervenite până la soluționarea definitivă a prezentei cauze are ca efect pierderea capacității civile de folosință a acesteia, persoana juridică nemaifiind în ființă, acțiunii civile formulată împotriva acestei societăți îi lipsește una din condițiile procesuale esențiale, anume capacitatea procesuală pasivă a debitorului.

În atari condiții, întrucât soluția anulării acțiunii civile nu este prevăzută de dispozițiile art. 346.C.P.P. Tribunalul a apreciat că se impune pe fond respingerea acțiunii civile formulată împotriva apelantei, ca nefondată.

În temeiul art. 379 pct. 1 lit. a a C.P.P. fost admis apelul părții responsabile civilmente, a fost casată sentința penală atacată și pe fond va respinge acțiunea civilă introdusă împotriva sa ca neîntemeiată.

În ceea ce privește apelul formulat de partea civilă, Tribunalul a constatat că și acesta este fondat, urmând a fi admis parțial, ca efect al constatării lipsei capacității procesuale a părții responsabile civilmente.

Apelul părții civile sub aspectul omisiunii instanței de fond de a obliga inculpatul și la plata TVA-ului dedus ilegal de către societățile SC & SRL, (în cuantum de 974 RON), și SC International SRL, (în cuantum de 718 RON) este fondat, pentru motivele următoare: n privința celor două societăți, spre deosebire de celelalte societăți implicate, organele de administrare fiscală nu au putut identifica plățile efectuate, stabilindu-se de asemnea că aceste societăți nu figurează cu deconturi de TVA prin care să se fi efectuat regularizarea.

Instanța de fond a respins acțiunea civilă a ANAF sub aspectul acestor sume fără însă a motiva solutia.

În măsura în care eventualele rambursări de TVA ale acestor societăti nu au putut fi identificate, singura concluzie ce se impune este că TVA-ul dedus ilegal de acestea nu a fost restituit, motiv pentru care se impune obligarea inculpatului și la plata acestor sume.

Ca atare, apelul formulat de partea civilă a fost admis sub aspectele arătate.

În apelul formulat, inculpatul a solicitat achitarea sa pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, arătând că facturile care se află la dosarul cauzei și pentru care a fost condamnat nu au fost întocmite de el, întrucât la data întocmirii acestora se afla în provincie, facturile și ștampila firmei SC SRL fiind lăsate în grija salariatelor sale de la acea dată, respectiv și.

A susținut inculpatul că el personal nu avea un control asupra facturilor care se emiteau întrucât semna facturile seara iar dimineata ele erau întocmite de salariatele sale, fără ca inculpatul să știe câte facturi s-au emis și cum erau ele redactate.

Apelul formulat de inculpat a fost apreciat ca nefondat atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile.

Cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut faptul că a întocmit și semnat personal facturile emise către SC SRL, SC International SRL, SC COM SRL, SC 59 SRL, SC -, declarațiile acestuia coroborându-se și cu cele ale martorilor, audiați în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești.

Inculpatul nu poate pretinde că nu a cunoscut despre faptul întocmirii acestor facturi, și condițiile în care acestea au fost întocmite, în condițiile în care a negociat personal eliberarea lor cu reprezentanții fiecăreia dintre societățile enumerate.

Este puțin plauzibil de altfel ca toată această activitate ilicită să se fi derulat fără cunoștința inculpatului, în condițiile în care toate aceste operațiuni profitau sau afectau direct firma acestuia și nu sporeau în vreun fel patrimoniul persoanelor ce se ocupau de contabilitate.

Pentru motivele arătate, Tribunalul a apreciat că apelul formulat de inculpat este nefondat atât sub aspectul laturii penale cât și al celei civile.

Ca atare, în raport de cele expuse mai sus, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Tribunalul C.P.P. prin decizia penală nr. 223/7.04.2009 a admis în parte apelul formulat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală și a admis apelul formulat de partea responsabilă civilmente SC 2000 SRL prin lichidator judiciar.

În baza art. 14 și 346 a C.P.P. respins acțiunea civilă formulată de partea civilă împotriva părții responsabile civilmente SC 2000 SRL ca neîntemeiată.

În baza art. 14 și 346 al. 1.C.P.P. a obligat inculpatul la plata către partea civilă a următoarelor sume:

- Suma de 974 RON reprezentând TVA dedus ilegal de către SC & SRL și obligațiile fiscale accesorii calculate de la data exigibilității până la data plății efective.

- Suma de 718 RON reprezentând TVA dedus ilegal de către SC International SRL și obligațiile fiscale accesorii ce vor fi calculate de la data exigibilității la data plății efective.

- Suma de 634 RON, reprezentând obligațiile fiscale accesorii aferente TVA deduse ilegal de SC 59 SRL (570 ron) calculate de la data exigibilității și până la data plății efective (14.02.2005).

- Suma de 593 RON, reprezentând obligațiile fiscale accesorii aferente TVA deduse ilegal de SC COM SRL (503 ron), calculate de la data exigibilității și până la data plății efective (24.01.2005).

- Suma de 1202 RON, reprezentând obligațiile fiscale accesorii aferente TVA deduse ilegal de SC - (958 ron), calculate de la data exigibilității și până la data plății efective (28.03.2005).

- Suma de 2.090 RON, reprezentând TVA dedusă ilegal de SC 2001 SRL, precum și obligațiile accesorii acestei sume, calculate de la data exigibilității și până la data plății efective.

A respins ca neîntemeiat apelul formulat de inculpatul.

Au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei.

În temeiul art, 192 al. 2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală, cheltuielile avansate de stat în apelurile părții civile și părții responsabile civilmente au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Recurentul inculpat nu a motivat în scris recursul declarat, apărătorul din oficiu invocând, cu ocazia dezbaterilor, cazul de casare prev. de art.385 ind.9 pct.18 Cod pr penală, solicitând a se dispune achitarea inculpatului, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c Cod pr penală, cu motivarea că faptele reținute în sarcina sa nu au fost comise de acesta întrucât facturile și ștampila societății erau întotdeauna lăsate la angajatele sale. În subsidiar s-a solicitat a se dispune achitarea în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod pr penală întrucât infracțiunii ce-i este imputabilă inculpatului îi lipsește unul dintre elementele constitutive, respectiv intenția.

În cazul în care instanța nu va dispune achitarea inculpatului se solicită redozarea cuantumului pedepsei, în sensul diminuării acestuia, prin aplicarea de largi circumstanțe atenuante.

Examinând recursul declarat de inculpat prin raportare la cazurile de casare invocate, respectiv art. 385 ind. 9 pct. 18 și 14.C.P.P. Curtea constată că recursul declarat de inculpat nu este fondat.

Inculpatul a solicitat achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c Cod pr penală cu motivarea că faptele reținute în sarcina sa nu au fost comise de acesta, întrucât facturile și ștampila societății erau întotdeauna lăsate la angajatele sale. În subsidiar s-a solicitat a se dispune achitarea în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod pr penală întrucât infracțiunii ce-i este imputabilă inculpatului îi lipsește unul dintre elementele constitutive, respectiv intenția.

Cu privire la aceste susțineri, Curtea constată că acestea sunt contrazise de probatoriul administrat în cauză, din probele administrate în cauză rezultând vinovăția inculpatului, în forma prevăzută de lege.

Astfel, în declarația inculpatului, dată în cursul urmăririi penale, acesta a recunoscut că a întocmit și semnat personal facturile către cele cinci societăți, declarație ce se coroborează cu declarațiile martorilor, care indică în depozițiile lor modalitatea în care inculpatul a procedat.

Din caracterul repetat al faptelor, din existența mai multor acte materiale, rezultă că inculpatul a acționat conștient, cu intenție, în schimbul unui comision, oferindu-se din proprie inițiativă să îi ajute pe martori să înscrie în contabilitate operațiuni nereale, pentru a obține sume din deducerea ilegală a TVA-ului.

O operațiune cum este aceea a emiterii unei facturi fiscale pentru vânzarea unui autoturism nu putea fi efectuată de contabilă, fără consimțământul inculpatului, așa cum în mod nereal susține inculpatul.

Pe de altă parte, aceste susțineri ale inculpatului nu se regăsesc în declarațiile date inițial în fața organelor de urmărire penală, inculpatul nefăcând nicio referire la asemenea activități și neindicând numele contabilului angajat. Abia ulterior, în declarația dată în fața instanței, inculpatul afirmă că nu deținea ștampila societății, pe care o aveau angajatele sale iar facturile se aflau la contabila sa, numita.

Martorii, și-au menținut declarațiile și în fața instanței de fond, martorii, indicându-l pe inculpat ca fiind persoana care a întocmit facturile.

La termenul din data de 16.02.2006, în fața primei instanțe, inculpatul a solicitat audierea a trei martore, numitele și, angajatele sale, precum și a martorei, contabila SC 2000 SRL. După acest termen nici apărătorul ales al inculpatului, nici inculpatul personal nu s-au mai prezentat în fața instanței, pentru a indica datele de stare civilă ale martorilor, în vederea audierii.

Nici în calea de atac a apelului inculpatul nu a insistat în audierea acestor martori, deși a fost prezent la termenul din 19.02.2008 și ulterior a fost asistat de apărător ales.

Mai mult, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei nu rezultă că persoanele la care face referire inculpatul erau într-adevăr angajate la societatea acestuia.

În aceste condiții, afirmațiile sale cu privire la lipsa sa de vinovăție nu au suport probator, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al judecății, din care rezultă vinovăția inculpatului, nefiind contrazis de nicio altă probă.

În ce privește lipsa de intenție, din declarațiile martorilor reiese că inculpatul este cel care le-a sugerat că pot întocmi factura fiscală pe firmă, pentru a obține anumite avantaje; de asemenea, caracterul repetat al faptelor denotă existența vinovăției inculpatului sub forma intenției.

Referitor la cazul de casare prev. de art. 385 ind.9 pct. 14.C.P.P. Curtea constată că o modificare a pedepsei aplicate inculpatului nu se justifică, în condițiile în care pedeapsa rezultantă aplicată acestuia este de doi ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru un termen de încercare de 4 ani.

În temeiul art.85 Cod penal prima instanță a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2020/11.07.2001 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, definitivă prin decizia penală nr. 27.03.2002 pronunțată de Curtea de Apel București Sectia 1 Penală.

În temeiul art. 33 lit.a și b raportat la art. 34 alin.1 lit.b Cod penal, s-au contopit pedepsele și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, iar în temeiul art. 81-82 și art. 85 alin.3 Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei rezultate pentru un termen de încercare de 4 ani, care curge de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 2020/11.07.2001 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B (27.03.2002).

Or, în aceste condiții, termenul de încercare s-a împlinit la data de 27.03.2006, astfel că în acest moment inculpatul, dacă nu a mai fost cercetat în alte cauze, este reabilitat de drept iar pedeapsa aplicată în prezenta cauză nu va mai produce efecte la data rămânerii definitive a hotărârii.

Pe de altă parte, în raport de caracterul continuat al faptei și de existența antecedentelor penale ale inculpatului, o reducere a pedepsei sub cuantumul stabilit de prima instanță nu se justifică.

Cu privire la recursul declarat de partea civilă, Curtea constată că acesta este nemotivat, nefiind precizate cazurile de casare invocate, în condițiile în care apelul declarat de partea civilă ANAF a fost admis, instanța de apel dispunând obligarea inculpatului la plata sumelor solicitate de partea civilă.

Curtea constată că în cauză nu sunt incidente alte cazuri de casare care pot fi invocate și din oficiu, astfel că recursurile formulate de inculpat și de partea civilă ANAF urmează a fi respinse ca nefondate.

În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală va obliga recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 200 lei onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurentul - inculpat și de recurenta - parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva nr. 223/7.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.

În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe recurenta - parte civilă ANAF la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat și pe recurentul - inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 26.05.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

escu

GREFIER

Red.

2 ex./ 10.06.2009

Trib. BSI Penală, jud.,

Președinte:Constantinescu Mariana
Judecători:Constantinescu Mariana, Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina

Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 754/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 754/2009. Curtea de Apel Bucuresti