Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 76/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.76/
Ședința publică din data de 03 Februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursurilor penale formulate în cauză de: Parchetul DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VRANCEA, de recurenta-inculpată, trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, prev de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.- și art.272 alin.1 pct.3 din Legea nr.31/1990, și de MINISTERUL FINANȚELOR - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva deciziei penale nr.316/04.11.2009, pronunțată de TRIBUNALUL VRANCEA în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit: recurenta-inculpată, care a fost reprezentată prin avocat, apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr.449 emisă de Baroul Galați la data de 29.01.2010, recurentul-parte civilă Ministerul Finanțelor Publice - ANAF-DGFP V și intimatul-lichidator Asist Cont Focșani.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că este primul termen de judecată acordat în cauză, după care;
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp.art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului promovat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA cu consecința dispunerii condamnării inculpatei și pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, pentru că pentru cealaltă infracțiune este deja condamnată.
Apreciază că în mod nejustificat instanța de apel a considerat că expertiza efectuată în cauză reprezintă singura probă de natură a justifica soluția de achitare a inculpatei în condițiile în care nu a avut în vedere actele de control efectuate de inspectorii Direcției Generale a Finanțelor publice V, care confirmă comiterea infracțiunii de evaziune fiscală pe baza actelor care se află atașate la dosarul cauzei ca urmare a procesului verbal de ridicare a înscrisurilor de la fila 24 dosarului de urmărire penală.
De asemenea, susține că nu au fost avute în vedere declarațiile inculpatei care, pe parcursul procesului penal a recunoscut comiterea acestei infracțiuni, în sensul că a precizat atât în declarația dată în faza de urmărire penală, la fila 17 dosarului, cat și în cea dată în faza de cercetare judecătorească că o parte din livrările pe care le-a efectuat nu le-a evidențiat în contabilitate întrucât nu a găsit contabilul la momentul respectiv.
De asemenea, susține că ar fi trebuit fi avute în vedere și declarațiile martorei, care arată că inculpata era implicată în administrarea societății comerciale, iar în anumite situații era cea care aducea actele pentru a fi administrate.
În aceste condiții, Reprezentantul Ministerului Public apreciază că în cauză s-a făcut dovada comiterii și a acestei infracțiuni și solicită condamnarea inculpatei pentru infracțiunea de evaziune fiscală cu consecința obligării acesteia la plata despăgubirilor solicitate.
Avocat în ce privește recursul declarat de inculpata, consideră că acesta este întemeiat și solicită să se dispună achitarea inculpatei în temeiul art.10 lit.b Cod procedură penală motivat de faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.272 alin.1 pct.3 din Legea nr.31/1990 întrucât din declarația martorului, suma de 61.757 fost justificată de către acesta prin existența unui document întocmit pentru achiziționarea unui spațiu în B pentru societate.
Astfel, suma nu a fost însușită în nume personal de către inculpată și consideră că fapta acesteia nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, nu prezintă gradul de pericol social.
În ce privește recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA, apărătorul inculpatul consideră că decizia Tribunalului este legală, motivat de faptul că prin coroborarea tuturor probelor administrate în cauză s-a făcut dovada că inculpata era administratorul de drept al societății, în fapt administrarea acesteia fiind făcută de, socrul inculpatei. Recurenta nu a făcut acte de gestiune, neavând pregătirea de specialitate.
De asemenea, consideră că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii si solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea hotărârii.
În ceea ce privește recursul părții civile Ministerul Finanțelor Publice-ANAF-DGFP V, consideră că acesta nu este întemeiat și solicită să fie respins.
Totodată, solicită să fie plătit și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită admiterea recursului promovat de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, fiind o consecință firească a solicitării Parchetului de condamnare a inculpatei, respectiv aceea de obligare și la plata despăgubirilor solicitate de către partea civilă.
În ceea ce privește recursul promovat de către inculpata, solicită respingerea acestuia, întrucât consideră că în mod justificat instanțele de fond și de apel au dispus condamnarea inculpatei pentru infracțiunea prev.de 272 din Legea nr.31/1990, întrucât din probele administrate în cauză a rezultat însușirea sumei respective de către inculpată din casieria societății.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată:
Inculpata a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 19/2009 a Judecătoriei Adjud, inregistrat la TRIBUNALUL VRANCEA sub numărul -, criticând sentința atacată ca fiind netemeinică si nelegală.
In motivele de apel ale inculpatei se arata, in esență, următoarele
Instanța de fond nu a avut în vedere faptul că deși inculpata era administratorul de drept al societății comerciale, practic activitatea era coordonată de socrul acesteia. Inculpata este de etnie romă, nu are pregătire de specialitate, pentru a urmări activitatea economică a societății comerciale. Mai mult la instanța de fond a solicitat efectuarea unei expertize tehnice, care a lămurit problemele și anume că inculpata nu a gestionat practic societatea, iar infracțiunile reținute în sarcina sa nu sunt reale. Rezultă din raportul de expertiză tehnică că evidentele contabile ale societății comerciale nu erau ordonate, dar și în această situație, expertul concluzionează că nu s-a săvârșit nici o infracțiune.
Față de acestea, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și în fond achitarea inculpatei în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală pentru proba infracțiunea și pentru a doua infracțiune achitarea în temeiul art. 10 lit.b Cod procedură penală.
Analizând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel, cat si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept TRIBUNALUL VRANCEAa reținut următoarele:
Prima instanță a dispus în baza art. 9 al. 1 lit.b din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 al.2 din Cod penal si art. 37 lit. a Cod penal, condamnarea inculpatei la 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
In baza art. 272 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Cod penal si art. 37 lit. a Cod penal, a fost condamnată aceeași inculpata la o pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscala.
In baza art.33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal, i s- aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 2 (doi ) ani închisoare.
In baza art.83 alin.1 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicata inculpatei prin sentința penală nr. 588/2004 a Judecătoriei Adjud si s- dispus ca inculpata să execute alături de pedeapsa nou aplicata.
S-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.
I s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a, b si c din Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, în condițiile art.71 al.2 din Cod penal.
Conform art.346 din Cod procedură penală s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civila ANAF prin DGFP V și a fost obligată inculpata să plătească către partea civilă suma de 243.609 lei.
Conform art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligată inculpata să plătească statului suma de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 100 lei iar onorariul apărătorului din oficiu a fost avansat de Ministerul Justiției.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit actelor de la dosar, inculpata este asociat unic si administrator la Homocea din data de 21.06.2006, iar activitatea principala desfășurata de societate conform actului de constituire o reprezintă intermedieri in comerțul cu produse alimentare.
In perioada iulie 2006-decembrie 2006, societatea a achiziționat pe baza de borderou de achiziții, de la crescători de animale din județele V, B si G, animale pe care le-a sacrificat in abatorul care apartine Servicii Adjud. După sacrificarea animalelor, produsele rezultate (carcasa, piei, organe) au fost comercializate de societate in diferite societăți comerciale din tara.
In cursul lunii ianuarie 2008, inspectorii fiscali din cadrul ANAF V au efectuat o inspecție fiscala la Homocea, ocazie cu care s-a stabilit că in perioada iulie-decembrie 2006, în urma sacrificării animalelor s-a obținut o cantitate de 61.567 kg carcasa de bovina, 9.854 kg piei bovina, 6.341 kg carcasa ovina si 1.545 kg piei ovina.
Din borderourile de achiziții a rezultat că in aceasta perioada societatea a făcut aprovizionări cu piei de bovina in cantitate de 6.556 kg. Conform facturilor emise in aceasta perioada către clienți, au fost evidențiate următoarele cantități livrate: 56.118 kg carcasa bovina, 9.045 kg piei bovina si 4.564 kg carcasa ovina. Diferențele rezultate compuse din 5.449 kg carcasa bovina, 7.265 kg piei bovina, 1.777 kg carcasa ovina si 1.545 kg piei ovina ar fi trebuit sa figureze in stoc la sfârșitul perioadei, deoarece la control nu au fost prezentate documente justificative pentru ieșirea din gestiunea societatii si nici alte documente de constatare a degradării sau lipsei acestor produse.
La momentul controlului, societatea nu mai deținea stocuri de produse si nici nu a prezentat alte documente justificative referitoare la destinația produselor obținute si neevidențiate in contabilitate, in suma totala de 94.324 lei.
Astfel, in perioada iulie-decembrie 2006, a desfășurat activități comerciale, timp in care a acumulat obligații de plata către bugetul consolidate al statului in suma totala de 149.285 lei, reprezentând 3.227 lei impozit pe profit, 1.123 lei majorări impozit pe profit, 109.520 lei TVA si 35.415 lei majorări TVA, pentru aceste sume fiind începuta procedura de executare silita de catre partea civila.
Din verificări a mai reieșit ca inculpata si-a însușit in nume propriu suma de 61.757 lei din casieria societatii, contrar intereselor creditorului principal DGFP V, căruia ii datorează suma menționată.
In cursul urmăririi penale inculpata a recunoscut fapta si nu a avut obiecțiuni cu privire la cele consemnate in procesul verbal de inspectorii fiscali cu ocazia controlului, declarând ca la începutul activității a tinut in mod corect evidenta contabila a societatii, dar după o perioada de timp nu a mai înregistrat in evidenta contabila toate operațiunile, întrucât nu a găsit in acea perioada un contabil care sa faca acest lucru.
La instanță inculpata si-a schimbat declarația arătând ca de fapt administrarea societatii a fost efectuata de socrul ei, ea neavând cunoștință de tranzacțiile efectuate in numele societatii, întrucât nu a semnat nici un act, indicând ca a declarat altfel la urmărirea penala pentru ca socrul ei sa nu răspundă penal.
Fiind audiat in cauza in calitate de martor si, acesta a declarat ca el a fost cel care in fapt a intocmit toate actele necesare pentru desfășurarea activității societatii, semnând pentru inculpata, nefiind insa împuternicit in acest sens, inculpata semnând actele de înființare a societatii.
Acest lucru rezulta si din declarațiile martorilor si, care au aratat ca este cel care s-a ocupat de activitatea societatii, martorul aratand ca inculpata primea bani din profiturile societatii pentru întreținerea ei si a copiilor.
Rezulta astfel ca inculpata cunoștea faptul ca socrul ei efectua operațiuni in numele societatii, însușindu-si in mod tacit aceste operațiuni, fără sa se intereseze de modul in care sunt evidențiate in contabilitate deși avea aceasta obligație.
Mai mult, deși inițial a arătat in declarația de la instanță ca nu a semnat nici un act la societate, a revenit si a recunoscut ca procesele verbale de sacrificare aflate la dosar sunt semnate de ea.
Faptul ca inculpata cunoștea de activitatea socrului ei, nefiind străina de ceea ce se întâmpla in cadrul acesteia, rezulta si din depoziția martorei, contabila societatii, care a declarat ca inculpata a venit si ea de 2-3 ori la contabila.
Astfel, apărarea inculpatei, având in vedere cele reținute, nu o exonerează de răspunderea penala.
S-a apreciat că faptele inculpatei, care in perioada iulie-decembrie 2006, in calitate de administrator al Homocea, a deținut stocuri de produse rezultate din sacrificări de animale care nu au fost evidențiate in contabilitatea societatii, sustrăgându-se de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului consolidate al statului si care, totodată, a ridicat din casieria societatii comerciale suma de 61.757 lei pe care a folosit-o in interes personal, eludând plata obligațiilor fiscale de bugetul consolidate al statului, constituie infracțiunile de evaziune fiscala prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 si art. 272 alin. 1 pct.3 din Legea nr. 31/1990, săvârșite in concurs conf. art. 33 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, in stare de recidiva postcondamnatorie, cu aplicarea art. 83 alin. 1 Cod penal privind revocarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicata inculpatei prin sentința penală nr. 588/2004 a Judecătoriei Adjud.
La individualizarea pedepsei a fost aplicată inculpatei au fost avute in vedere criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal si anume dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsa prevăzute in legea specială, gradul de pericol social al faptelor, împrejurările in care au fost comise acestea, vârsta inculpatei, valoarea prejudiciului, faptul ca inculpata are antecedente penale fiind recidivista, faptul ca aceasta nu a recunoscut săvârșirea faptelor.
de criteriile reținute a fost aplicată inculpatei o pedeapsa privativa de libertate orientata la minimul special prevăzut de lege, pedeapsa considerată de instanță ca fiind suficientă pentru reeducarea inculpatei.
In baza art. 33 lit. a si 34 lit. b Cod penal, s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea din cele doua aplicate.
S-a aplicat inculpatei si pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b si c din Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, in condițiile art. 72 alin. 2 Cod penal.
În ceea ce privește latura civila a cauzei instanța de fond a reținut că prin faptele sale inculpata a creat un prejudiciu partii civile, neachitându-si obligațiile de plata către bugetul consolidat al statului, prejudiciu reactualizat conform constituirii de parte civila de la dosar, in cauza fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, sens in care in baza art. 346 Cod procedură penală si art. 14 Cod procedură penală rap. la art. 998-999 cod civil a obligat pe inculpată la plata despăgubirilor solicitate de către vat.p. /civ.p. ANAF prin DGFP
Observând soluția instantei de fond, atat prin prisma motivelor invocate, cat și din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept Tribunalul a considerat apelul declarat in cauza ca fiind fondat pentru considerentele expuse in continuare:
Din actele si lucrările cauzei rezultă ca inculpata în calitatea de administrator al SC SRL Homocea în perioada iulie 2006- decembrie 2006 achiziționat de la crescătorii de animale din jud V, B și G animale pentru sacrificare în abatorul aparținând de SC SRL Adjud, întocmind borderouri de achiziție; produsele din carne rezultate in urma sacrificării le-a comercializat către diferite societati comerciale. În aceasta perioada societatea comerciala administrată de inculpată a acumulat obligații fiscale în cuantum de 149.285 lei reprezentând 3227 lei impozit pe profit, plus 1123 lei majorări de întârziere, respectiv 109.520 lei TVA, plus 35.415 lei majorări de întârziere, după cum rezultă din evidentele contabile ale societatii comerciale administrată de inculpată actul de control al organelor fiscale și raportul de expertiza contabilă ( 64-86.).
De asemenea TRIBUNALUL VRANCEAa reținut că inculpata și-a însușit suma de 61.757 lei din casieria societății comerciale pe care o administra, fapt confirmat prin raportul de expertiza contabilă coroborat cu depoziția inculpatei.
II. Asupra primului capăt de acuzare constând în comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevazută de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
1. Potrivit art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 constituie infracțiunea de evaziune fiscală "omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate", iar potrivit art. 41 alin. 2. "Infracțiunea este continuată când o persoana săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni".
2. Tribunalul a observat că fapta incriminată de textul menționat constă însustragerea de plata obligațiilor fiscaleprintr-o inacțiune a agentului exprimată înneevidențierea în actele contabile ori în alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;prin urmare, nu faptul de a nu achita obligațiile fiscale acumulate către bugetul consolidat constituie infracțiune, ci sustragerea de la plata obligațiilor fiscale prin modalitatea referită mai sus.
3. Din raportul de expertiza contabilă întocmit în cauză rezultă că "evidența contabilă și balanțele de verificare a SC SRL Homocea, pe perioada iulie 2006- decembrie 2006 au fost corect întocmite, societatea nu a deținut stocuri de produse care să nu fi fost înregistrate în contabilitate"( 70 ). În aceste condiții Tribunalul a constatat că fapta imputată inculpatei în primul capăt de acuzare nu există; prima instanță reținând în mod eronat că "societatea administrată de inculpată " a deținut stocuri de produse rezultate din sacrificări de animale care nu su fost evidențiate în contabilitate"; dimpotrivă evidențele contabile au fost ținute corect astfel că inculpata nu s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale prin modalitate prevăzută de textul incriminator, adică prin "omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate".
4. Față de această constatare tribunalul a găsit că primul capăt de acuzare nu poate fi primit favorabil drept pentru care se impune achitarea inculpatei potrivit art. 11 pct 2 lit. a Cod procedură penală comb. cu art. 10 lit. a Cod procedură penală, context în care apelul inculpatei pe acest aspect a fost primit favorabil, inculpata achitată potrivit dispozitivului acestei decizii.
III.Asupra celui de al doilea capăt de acuzare constând în comiterea infracțiuni: prevăzută de art. 272 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, TRIBUNALUL VRANCEAa reținut următoarele.
1. Constituie infracțiune potrivit art. 272 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 31/1990 fapta fondatorului,administratorului, directorului sau reprezentantului legal al societății care "se împrumută, sub orice forma, direct sau printr-o persoana interpusa, de la societatea pe care o administrează, de la o societate controlata de aceasta ori de la o societate care controlează societatea pe care el o administrează, suma împrumutată fiind superioara limitei prevăzute la art. 144^4 alin. (3) lit. a), sau face ca una dintre aceste societati sa ii acorde vreo garanție pentru datorii proprii".
2. Din materialul probator Tribunalul a reținut că inculpata și-a însușit din casieria societății pe care o administra suma de 61.757 lei.
3. Activitatea incriminată de textul de mai sus este aceea de "a se împrumuta", adică administratorul încheie un contract de împrumut cu societatea pe care o administrează, în care calitatea de împrumutător o are aceasta din urmă.
Tribunalul a constatat că împrumutul este un contract special reglementat de Codul civil în Titlul XI " Despre împrumut"; cum potrivit art. 1576 Cod civil " Împrumutul este un contract prin care una din părți dă celeilalte oarecare câtime de lucru, cu îndatorire pentru dânsa de-a restitui tot atâtea lucruri, de aceeași specie și calitate" rezultă cu evidență că fapta inculpatei de ași însuși din casieria societății comerciale pe care o administra suma de 61.757 lei nu constituie un împrumut, ci mai degrabă fapta ilicit penală prevăzută de art. 215/1 Cod penal, pe care instanța de apel nu a putut-o reține în sarcina inculpatei pentru că ar contraveni art. 372 Cod penal.
De aceea chiar dacă încadrarea juridică dată acestei fapte de procuror, prin actul de acuzare și menținută de prima instanță prin sentința penală apelată nu este corespunzătoare, totuși fapta inculpatei fiind cu relevanță penală, instanța de apel a apreciat că se impune menținerea condamnării dispusă de prima instanță în considerarea art. 372 Cod penal, prioritar în aplicare.
4. În concluzie tribunalul pe acest aspect nu a primit favorabil apelul inculpatei menținând soluția primei instanțe.
IV. Tribunalul găsind întemeiat apelul inculpatei l-a admis și a procedat la reformarea soluției primei instanțe potrivit dispozitivului acestei decizii.
Față de aceste considerente, TRIBUNALUL VRANCEA, prin decizia penală nr.316/4.11.2009, a admis apelul declarat de inculpata împotriva sentinței penale nr. 19 din 19 ianuarie 2009, pronunțată de Judecătoria Adjud, dosar nr- și în consecință;
A desființat sentința penală nr. 19/2009 a Judecătoriei Adjud și în rejudecare:
A descontopit pedepsele aplicate inculpatului prin sentința penală apelată.
În baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală comb. cu art. 10 lit.a Cod procedură penală a achitat pe inculpata cu privire la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev.de art. 9 lit.b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal.
A fost menținută revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 588/2004 a Judecătoriei Adjud, care se va executa alături de pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală apelată.
Pedeapsa de executat de 4 ani închisoare.
A fost respinsă acțiunea civilă intentată de ANAF prin DGFPS V, ca nefondată.
Au fost menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelată.
Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs in termen legal parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA, inculpata și partea civilă MFP - ANAF- DGFP
Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA apreciază hotărârea instanței de apel ca fiind nelegală sub aspectul greșitei achitări a inculpatei pentru infracțiunea de evaziune fiscală.
Inculpatul apreciază hotărârile recurate ca fiind nelegale deoarece nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunilor deduse judecății deoarece nu a administrat in fapt cele două societăți comerciale, ea fiind un administrator formal al firmei. Solicită achitarea in baza disp.art.10 lit.b Cod procedură penală deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art6.272 alin.1 din Legea nr.31/1990, deoarece suma nu a fost însușită in nume personal de către inculpată.
Partea civilă apreciază ca nelegală achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit.b din Legea nr.241/2005 precum și respingerea de către instanța de apel a acțiunii civile pentru recuperarea prejudiciului adus bugetului de stat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate dar și din oficiu, in limitele prevăzute de lege, Curtea reține următoarele:
In mod judicios instanța de fond pe baza analizei probelor administrate in cauză, a constatat săvârșirea faptelor cu vinovăție de către inculpată și a dat acestora încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor legale.
TRIBUNALUL VRANCEAa constatat in mod greșit că inculpata nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, motivându-și hotărârea doar pe raportul de expertiză contabilă întocmit in cauză, din care rezultă că "evidența contabilă și balanțele de verificare a SC SRL Homocea, pe perioada iulie 2006- decembrie 2006 au fost corect întocmite, societatea nu a deținut stocuri de produse care să nu fi fost înregistrate în contabilitate". În aceste condiții, Tribunalul a constatat că fapta imputată inculpatei în primul capăt de acuzare nu există; prima instanță reținând în mod eronat că "societatea administrată de inculpată " a deținut stocuri de produse rezultate din sacrificări de animale care nu au fost evidențiate în contabilitate"; dimpotrivă evidențele contabile au fost ținute corect astfel că inculpata nu s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale prin modalitate prevăzută de textul incriminator, adică prin "omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate".
Astfel, instanța de apel a omis să analizeze acest mijloc de probă, respectiv expertiza contabilă in apel cu celelalte probe care s-au administrat in cauză in faza de urmărire penală i in fața instanței de fond. Dacă ar fi efectuat această analiză, instanța de apel ar fi constatat că expertiza contabilă efectuată in cauză in apel nu se coroborează cu celelalte probe administrate in cauză.
Astfel, potrivit actelor de la dosar inculpata este asociat unic și administrator la SC SRL Homocea din data de 21.06.2006, iar activitatea principală desfășurată de societate conform actului de constituire o reprezintă intermedieri în comerțul cu produse alimentare.
În perioada iulie 2006 - decembrie 2006, societatea a achiziționat pe bază de borderou de achiziții, de la crescători de animale din județele V, B și G, animale pe care le-a sacrificat în abatorul care aparține SC Servicii SRL Adjud. După sacrificarea animalelor, produsele rezultate (carcasa, piei, organe) au fost comercializate de societate în diferite societăți comerciale din țară.
În cursul lunii ianuarie 2008, inspectorii fiscali din cadrul ANAF V au efectuat o inspecție fiscală la SC SRL Homocea, ocazie cu care s-a stabilit că în perioada iulie - decembrie 2006, în urma sacrificării animalelor s-a obținut o cantitate de 61.567 kg. carcasă de bovină, 9.854 kg. piei bovină, 6.341 kg, carcasă ovină și 1.545 kg. piei ovină.
Din borderourile de achiziții a rezultat că în această perioadă societatea a făcut aprovizionări cu piei de bovină în cantitate de 6.556 kg. Conform facturilor emise în această perioadă către clienți, au fost evidențiate următoarele cantități livrate: 56.118 kg carcasă bovină, 9.045 kg piei bovină și 4.564 kg carcasă ovină. Diferențele rezultate compuse din 5.449 kg piei ovină ar fi trebuit să figureze în stoc la sfârșitul perioadei, deoarece la control nu au fost prezentate documente justificative pentru ieșirea din gestiunea societății și nici alte documente de constatare a degradării sau lipsei acestor produse.
La momentul controlului, societatea nu mai deținea stocuri de produse și nici nu a prezentat alte documente justificative referitoare la destinația produselor obținute și neevidențiate în contabilitate, în sumă totală de 94.324 lei.
Astfel, în perioada iulie - decembrie 2006, SC SRL a desfășurat activități comerciale, timp în care a acumulat obligații de plată către bugetul consolidat al statului în sumă totală de 149.285 lei, reprezentând: 3.227 lei impozit pe profit, 1.123 lei majorări impozit pe profit, 109.520 lei TVA și 35.415 lei majorări TVA, pentru aceste sume fiind începută procedura de executare silită de către partea civilă.
Această situație de fapt rezultă din raportul inspectorilor fiscali din cadrul ANAF V, din borderourile de achiziție și din documentele justificative de ieșire din gestiunea societății.
Comparând aceste acte rezultă că in perioada iulie - decembrie 2006 societatea SC SRL Homocea a achiziționat pe bază de borderou de achiziții mai multe animale de la crescători, pe care le-a sacrificat iar produsele rezultate (caracase, piei, organe) au fost comercializate.
Deci, la momentul controlului, rezultă din acte că societatea administrată de inculpată a achiziționat o anumită cantitate de produse de origine animală pe care le-a vândut spre consum.
Cantitatea de produse de carne intrată in societate și evidențiată in actele contabile ar fi trebuit să fie egală cu cantitatea de carne ieșită din societate, respectiv vândută spre consum și evidențiată in actele contabile sau la momentul efectuării controlului societatea ar fi trebuit să mai aibă produse nevândute pe stoc.
Mai concret, societatea administrată de inculpată din actele aflate la dosarul cauzei nu justifică cum cantitatea de produse din carne vândută este mai mică decât cantitatea de carne achiziționată in condițiile in care societatea nu mai avea la momentul controlului produse pe stoc. Deci, este clar că societatea administrată de inculpată a vândut diferența de produse din carne fără acte, săvârșind astfel infracțiunea de evaziune fiscală, deoarece a efectuat vânzări fără a le evidenția in evidența contabilă a societății.
Cu privire la infracțiunea prev. de art. 272 alin.1 și 3 din Legea 31/1990, din verificările scriptice efectuate de către organele de control ale ANAF a rezultat că inculpata și-a însușit in nume propriu suma de 61757 lei din casieria societății, contrar intereselor creditorului principal DGFPS V, situație de fapt recunoscută chiar de inculpată, care la fila 18 dosar urmărire penală recunoaște că in cursul anului 2007 luat suma de 61757 lei de la societatea pe care o administra, folosind-o in interes propriu, având mai multe cheltuieli familiale.
Tot din probele administrate in cauză, rezultă că fiind audiat in calitate de martor, a declarat că el a fost cel care în fapt a întocmit toate actele necesare pentru desfășurarea activității societății, semnând pentru inculpată, nefiind însă împuternicit în acest sens, inculpata semnând actele de înființare a societății.
Acest lucru rezultă și din declarațiile martorilor: și, care au arătat că este cel care s-a ocupat de activitatea societății, martorul arătând că inculpata primea bani din profiturile societății pentru întreținerea ei și a copiilor.
Rezultă astfel că inculpata cunoștea faptul că socrul ei efectua operațiuni în numele societății, însușindu-și în mod tacit aceste operațiuni, fără să se intereseze de modul în care sunt evidențiate în contabilitate deși avea această obligație.
Mai mult, deși inițial a arătat în declarația de la instanță că nu a semnat nici un act la societate, a revenit și a recunoscut că procesele-verbale de sacrificare aflate la dosar sunt semnate de ea.
Faptul că inculpata cunoștea de activitatea socrului ei, nefiind străină de cea ce se întâmpla în cadrul acesteia, rezultă și din depoziția martorei, contabila societății, care a declarat că inculpata a venit și ea de 2-3 ori la contabilă.
Astfel, apărarea inculpatei, având în vedere cele reținute, nu o exonerează de răspunderea penală.
Faptele inculpatei, care în perioada iulie - decembrie 2006, în calitate de administrator al SC SRL Homocea, a deținut stocuri de produse rezultate din sacrificări de animale care nu au fost evidențiate în contabilitatea societății, sustrăgându-se de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului consolidat a statului și care totodată a ridicat din casieria societății comerciale suma de 61.757 lei pe care a folosit-o în interes personal, eludând plata obligațiilor fiscale față de bugetul consolidat al statului, constituie infracțiunile de evaziune fiscală, prev. de art.9 alin.1 lit. b din Legea nr.241/2005 și art.272 alin.1 pct.3 Legea nr.31/1990, săvârșite în concurs.
In consecință, Curtea va admite recursul declarat de parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA și de partea civilă ANAF-DGFP V și, casând decizia penală nr.316/2009 a tribunalului Vrancea, va constata ca legală și temeinică in ceea ce privește latura penală sentința penală nr.19/2009 a Judecătoriei Adjud, care a dispus condamnarea inculpatei pentru cele două infracțiuni deduse judecății.
Va admite dispunând condamnarea inculpatei și pentru infracțiunea de evaziune fiscală, cu obligarea acesteia la plata despăgubirilor către partea civilă ANAF -DGFP V, așa cum s-a constituit aceasta la judecata in fond cauzei, mai puțin suma de 61757 lei, sumă ce a fost însușită in folos propriu de către inculpată din casieria societății ce o administra, sumă care urmează a fi adusă de către inculpată înapoi in patrimoniul societății pe care o administra.
Deoarece din probele administrate in cauză și mai sus analizate rezultă vinovăția inculpatei pentru faptele deduse judecății, se va respinge ca nefondat recursul declarat de aceasta.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Parchetul DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VRANCEA și MINISTERUL FINANȚELOR - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE (cu sediul în Focșani, B-dul. - nr.24, județul V) împotriva deciziei penale nr.316/04.11.2009, pronunțată de TRIBUNALUL VRANCEA în dosarul nr- (sentința penală nr.19/19.01.2009, pronunțată de Judecătoria Adjud în dosarul nr-).
Casează în totalitate decizia penală nr.316/04.11.2009 a tribunalului Vrancea și în parte, numai în ceea ce privește latura civilă, sentința penală nr.19/19.01.2009 a Judecătoriei Adjud și în rejudecare:
În baza art.346 Cod procedură penală în referire la art.998 Cod civil obligă inculpata să plătească către partea civilă F prin PVs uma de 181.852 lei.
Obligă pe inculpată, în baza art.346 Cod procedură penală, să readucă în patrimoniul SC SRL Homocea, județul V, suma de 61.757 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata (CNP:-, fiica lui și, născută la data de 16.01.1986 în Adjud, județul V, cu domiciliul în sat Homocea, județul V) împotriva deciziei penale nr.316/04.11.2009, pronunțată de TRIBUNALUL VRANCEA în dosarul nr- (sentința penală nr.19/19.01.2009, pronunțată de Judecătoria Adjud în dosarul nr-).
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe recurentă la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 200 lei, onorariu apărător oficiu către Baroul Galați va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 03 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /08.02.2010
Tehnored. -/ 2 ex./12.02.2010
Fond: /Apel:,
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Ion Avram, Petruș Dumitru
