Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 779/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 779
Ședința publică de la 03 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scriminți Elena
JUDECĂTOR 2: Anton Dan
JUDECĂTOR 3: Dublea Aurel
Grefier - - -
Ministerul Public - DNA Serviciul Teritorial Iași - a fost reprezentat la termenul de judecată din 19.11.2009 prin procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal având ca obiect infracțiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994)", formulat de către inculpatele și, precum si de către - Serviciul Teritorial Iași împotriva deciziei penale nr. 58 din data de 06.02.2009, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
La apelul nominal lipsă părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra recursului penale de față au avut loc în ședința publică din data de 19.11.2009, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
Curtea,
Asupra recursurilor penale de fata:
Prin sentința penală nr. 2049/11.07.2007, Judecătoria Iașia dispus:
În baza disp.art.11 pct.2 lit. b și art.10 lit. i indice 1 Cod procedură penală, încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei, fiica lui și, născută la data de 12.03.1957 în B, domiciliată în I,-, -.6,.2,.1,.3, judetul I, de cetățenie română, studii superioare, divorțată, fără copii minori, administrator la SRL I, fără antecedente penale, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii de ˝evaziune fiscală˝, prevăzută și pedepsită de art.9 lit. a din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.13 Cod penal și împotriva inculpatei, fiica lui și, născută la data de 21.09.1959 în I, cu domiciliul în I,-,.:.. A,.3,.15, de cetățenie română, studii superioare, necăsătorită, consilier la. I, fără antecedente penale, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art.26 Cod penal rap. la art.9 lit. a din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.13 Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.
În baza disp.art.10 alin.1 din Legea 241/2005 rap. la art. 91 Cod penal, a aplicat pentru fiecare inculpată sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1000 lei și înregistrarea în cazierul judiciar.
În baza disp.art.11 pct.2 lit. b și art.10 lit. g Cod procedură penală rap. la art.122 cod penal încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.272 pct.2 din Legea 31/1990 și a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.26 Cod penal rap. la art.272 pct. 2 din Legea 31/1990, ambele cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.
În baza disp.art.11 pct.2 lit. a și art.10 lit. d Cod procedură penală, a achitat pe inculpata pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.11 alin.1 din Legea 78/2000 aplicînd art.33 lit. a Cod penal.
În baza disp.art.14 și art.346 Cod procedură penală rap. la art.998 Cod civil, a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I, prejudiciul fiind recuperat în totalitate.
În baza disp.art.192 alin.1 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, a obligat pe inculpate să achite, fiecare, câte 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond, din analiza probatoriului administrat în cauză a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 31.01.2002, prin adresa înregistrată la. I sub numărul 1442/06.02.2002 și la Direcția Control Fiscal sub nr. 1020/11.02.2002, inculpata - administrator unic la ALIMENTA-E I - a solicitat efectuarea controlului fiscal de fond al societății, în vederea lichidării.
În urma acestei solicitări, consilierul de la Direcția de Control Financiar a efectuat verificarea din punct de vedere fiscal a ALIMENTA-E I, rezultatul consemnându-l în procesul-verbal fără număr din data de 29.03.2002.
Conform acestui act, societatea nu înregistra, la momentul verificării, obligații de plată față de bugetul de stat și fondurile speciale, însă au fost constatate unele operațiuni suspecte, motiv pentru care a fost propusă aprofundarea verificărilor.
Astfel, la data de 25.04.2002, în urma extinderii verificărilor, consilierul, a întocmit procesul-verbal înregistrat la Direcția Control Fiscal sub numărul 3583 din 29.04.2002.
Conform constatărilor făcute, administratorul societății - era răspunzătoare de neplata la bugetul de stat a sumei de 517.097.479 ROL, reprezentând impozitul pe profit în sumă de 436.737.732 lei și 80.359.742 lei majorări de întârziere.
Astfel, s-a constatat că până la data de 02.07.2001, ALIMENTA-E I avea un capital social de 117.150.000 lei, împărțit în 4.686 acțiuni cu o valoare nominală de 25.000 lei fiecare, întregul pachet de acțiuni fiind deținut de Societatea de Investiții Financiare "M" Din totalul capitalului social de 117.150.000 lei, 108.756.000 lei era valoarea contabilă nereevaluată din anul 1994 spațiului comercial și 4.875.000 lei valoarea terenului.
La data de 02.07.2001, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 32, Mav ândut către cele 4.686 acțiuni cu o valoare nominală de 25.000 lei, reprezentând 100% din capitalul social de 117.150.000 lei, la prețul de 263.350 lei pe acțiune, valoarea totală fiind de 1.234.058.100 lei.
Ca efect al dobândirii întregului pachet de acțiuni de către un singur acționar, societatea nu mai îndeplinea condițiile legale pentru a mai funcționa ca societate pe acțiuni.
Conform datelor puse la dispoziție de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, la data de 25.07.2001 au fost înscrise mențiunile ce decurg din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 32, păstrându-se valoarea capitalului social de 117.150.000 lei, numirea ca administrator cu puteri depline a lui și înscrierea ca obiect principal de activitate - fabricarea de articole de îmbrăcăminte.
În aceeași zi în care au fost înscrise mențiunile la. I, 25.07.2001, a fost convocată Adunarea Generală a Acționarilor din ALIMENTA-E I, prin administrator, care era acționar unic și proprietarul pachetului integral al celor 4.686 acțiuni cumpărate de la. M, iar acesta și-a propus și a hotărât - "din motive de oportunitate", - înstrăinarea spațiului comercial al societății la prețul de 117.150.000 lei, în condițiile în care abia îl cumpărase, în aceeași lună, la un preț de 10,5 ori mai mare, respectiv cu suma de 1.234.058.100 lei.
A doua zi, respectiv 26.07.2001, în calitatea sa de reprezentant al ALIMENTA-E I, ia-a vândut persoanei fizice - funcționar public, consilier la. I, Direcția Control Fiscal - întreg spațiul comercial al societății la prețul de 117.150.000 lei, sumă ce corespunde cu valoarea capitalului social înscris în evidența contabilă, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 1872/26.07.2001 la. B -, filele nr. 65-68.
Suma de 117.150.000 lei a fost înregistrată în evidența contabilă a societății ca fiind încasată în numerar și depusă a doua zi la bancă. În acest mod, capitalul social a rămas același, numai că numai era în natură, ci în numerar.
După numai o lună, a vândut spațiul comercial - dobândit de la ALIMENTA-E I la prețul de 117.150.000 lei - către I, al cărei unic asociat și administrator este aceeași, cu suma de 3.000.000.000 lei, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 2260/27.08.2001 la. B -.
Prețul real al spațiului comercial vândut de ALIMENTA-E I către cu 117.150.000 lei (dobândit de prin cumpărarea 100% a acțiunilor de la. M la prețul de 1.234.058.100 lei) a fost de 3.000.000.000 lei, fapt ce rezultă atât din prețul plătit de I vânzătorului, cât și din raportul de evaluare care a stat la baza contractului de garanție imobiliară pentru garantarea unui credit în sumă de 84.000 Euro acordat de Sucursala I către I, acordat expres în scopul achiziționării imobilului menționat.
În urma vânzării spațiului comercial prin intermediul inculpatei - consilier la Direcția Control Fiscal, în evidența contabilă a ALIMENTA-E I s-au înregistrat venituri din operațiuni de capital mai mici cu 2.882.850.000 lei și cheltuieli privind operațiuni de capital mai mici cu 1.132.713.073 lei.
În aceste condiții, așa cum rezultă din actele de control întocmite de consilierul, ALIMENTA-E I, reprezentată de în calitate de unic administrator, s-a sustras de la plata către bugetul de stat a sumei de 436.737.732 lei reprezentând impozitul pe profit, la care se adaugă suma de 80.359.742 lei, majorări de întârziere.
Consilierul i-a prezentat șefului ierarhic o notă, prin care propunea ca un exemplar al actului de control să fie înaintat Serviciului juridic al I, în vederea stabilirii măsurilor legale, având în vedere constatările făcute, care relevau posibila săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale și art. 12 din Legea 87/1994 privind evaziunea fiscală în vigoare la acea dată.
La data de 29.04.2002, în ziua în care a fost înregistrat procesul-verbal de constatare, șeful Serviciului control fiscal 1 - a întocmit nota înregistrată sub nr. 3577, prin care conchidea că procesul-verbal întocmit de subordonatul său, consilierul, nu respectă metodologia cadru de întocmire a unui act de control, întrucât conținutul nu ar descris clar, concret și precis, nu au fost înscrise dispozițiile legale încălcate, iar consecințele nu au o evaluare exactă. Cu toate acestea, a propus înregistrarea și valorificarea procesului-verbal, sub directa răspundere a celui care l-a întocmit.
Nemulțumită de constatări, la data de 09.05.2002, a formulat o contestație împotriva procesului-verbal de control, prin care a solicitat anularea actului și exonerarea de la plata sumelor.
În vederea soluționării contestației, Direcția Control Fiscal, sub semnătura directorului general adjunct, a depus un referat prin carea fost propusă respingerea contestației ca fiind neîntemeiată, întreaga documentație fiind înaintată la Serviciul de soluționare a contestațiilor.
Se menționează însă, că la data de 15.05.2002, consilierul a redactat adresa înregistrată sub nr. 6196, prin care a reînnoit propunerea de analizare a constatărilor sale și sesizarea organelor de urmărire penală.
Drept urmare, la data de 20.05.2002, cu adresa nr. 4064, Direcția Control Fiscal, sub semnătura directorului general adjunct, a înaintat actele Serviciului juridic, pentru a analiza oportunitatea sesizării organelor de urmărire penală.
La data de 27.06.2002, șeful Serviciului juridic, a redactat un referat, înregistrat sub nr. 8400, prin care a concluzionat că "nu se impune înaintarea unei sesizări penale, ci se impune refacerea constatărilor", acesta având la bază doar nota nr. 3577/29.04.2002 a șefului Serviciului control fiscal 1,.
Drept urmare, prin decizia nr. 165 din 22.07.2002 privind soluționarea contestației formulate de ALIMENTA-E I, s-a dispus desființarea procesului-verbal întocmit de consilierul, urmând ca o altă echipă decât cea care a încheiat actul contestat, să efectueze un nou control care viza strict aceeași perioadă și aceleași sume și măsuri contestate.
Decizia de desființare a procesului-verbal a avut la bază, în principal:
- nota nr. 3577/29.04.2002 întocmită de - șeful Serviciului Control Fiscal 1 prin care se arată că actul de control contestat nu ar fi respectat metodologia cadru deoarece constatările nu ar fi fost concrete, clare și precise, nu erau înscrise dispozițiile legale încălcate, iar consecințele fiscale nu erau evaluate exact;
- referatul întocmit de - șefa Serviciului juridic, prin care au fost preluate aceleași aspecte din nota de mai sus și în care se menționează că "nu se impune înaintarea unei sesizări penale, ci se impune refacerea constatărilor de către un alt consilier, pentru a se putea deduce ce acte normative au fost încălcate, care este cuantumul datoriilor față de bugetul de stat și care sunt elementele ce ar putea determina o infracțiune, pentru a putea eventual motiva o sesizare penală".
În luna noiembrie 2002, ca urmare a deciziei nr. 165/22.07.2002, după patru luni de la emiterea acesteia, consilierii și de la Serviciul Control Fiscal 4 au procedat la verificarea ALIMENTA-E Conform procesului-verbal înregistrat la Direcția Control Fiscal sub nr. 9868/29.11.2002, noua echipă de control nu a constatat nici o diferență referitoare la impozitul pe profit, actul fiind aprobat și valorificat, deși era întocmit la modul general și nu cuprindea argumente care să combată în vreun fel constatările inițiale ale consilierului.
Mai mult decât atât, în perioada: 13.09.2002 - 01.10.2002, deci după emiterea deciziei nr. 165/22.07.2002 și înainte de întocmirea procesului-verbal nr. 9868/29.11.2002, șeful Biroului audit public intern din cadrul B, a fost desemnat, din dispoziția Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, să soluționeze mai multe sesizări la adresa conducerii finanțelor publice din județul I, printre care și cea privind neregulile de la ALIMENTA-E
În urma efectuării verificărilor, conform notei din 29.10.2002, a stabilit, la fel ca consilierul, că se impune "sesizarea organelor de cercetare penală, iar în cazul în care acestea constată temeinicia aspectelor sesizate se va proceda la dimensionarea materiei impozabile sustrasă de la impunere și recuperarea prejudiciului adus statului.
După refacerea controlului și întocmirea procesului-verbal nr. 9868/29.11.2002, prin care nu au mai fost constatate diferențe privind impozitul pe profit, nu s-a mai înregistrat nici un act în legătură cu această societate și nu au fost sesizate organele de urmărire penală, așa cum rezultă din adresa nr. 7473/09.05.2006 emisă de șefa Serviciului juridic,.
În decursul urmăririi penale a fost dispună efectuarea unei constatări tehnico-științifice de către specialistul, pentru a se stabili dacă cele constatate de către organul de control ale I impun concluzia că prin acțiunile inculpatelor au fost produse prejudicii în dauna bugetului de stat.
Din aceste constatări rezultă că modalitățile de realizare a operațiunilor comerciale privind spațiul comercial, situat în I, Str. - - - Lacului nr. 16,. 660, parter. Au avut ca rezultat sustragerea de la plata impozitului pe profit, în cazul Alimentara 86 I și obținerea unui credit bancar, în condiții de nelegalitate, în cazul
Inculpatele nu au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, precizând că nu au avut intenția să prejudicieze bugetul de stat, singurul lor scop fiind asocierea în vederea demarării unei afaceri legale.
Situația de fapt a fost reținută de instanță în urma administrării următoarelor probe:
- rezoluție de începere a urmăririi penale (filele 1-3 dos. );
- ordonanță de extindere a urmăririi penale (filele 4-6 dos. );
- ordonanță de schimbare a încadrării juridice(filele 7-8 dos. );
- rezoluție de efectuare a actelor de urmărire penală (filele 9-10 dos. );
- sesizarea formulată de Instituția Prefectului Județului I (filele 11-14 dos. );
- nota din 29.10.2006, întocmită de - șeful Biroului audit public intern din cadrul B, din dispoziția președintelui, cu privire la controlul efectuat la ALIMENTA-E I (filele 15-44 dos. );
- informațiile furnizate de I privind ALIMENTA-E I și I (filele 45-62 dos. );
- documentele obținute de la. B - (filele 63-89 dos. );
- cerere notar nr. 3608/26.07.2001 (fila 64 dos. );
- contract de vânzare-cumpărare spațiu comercial nr. 1872/26.07.2001, (fila 65 dos. );încheiere completatoare nr. 3712/01.08.2001(fila 66, dos. );
- încheiere intabulare (fila 68, dos. );
- plan de amplasament al imobilului ( filele 69-73 dos. );
- contract de vânzare-cumpărare acțiuni ( filele 74-77 dos. );
- certificat de atestare a dreptului de proprietate ( fila 78 dos. );
- hotărârea nr. 1 ALIMENTA-E I ( fila 79 dos. );
- certificat atestare fiscală (file4le 80-82 dos. );
- cerere notar nr. 4237/27.08.2001 (fila 83 dos. );
- contract vânzare-cumpărare nr. 2260/27.08.2001 (fila 84 dos. );
- încheiere de rectificare nr. 4274/28.08.2001(fila 85 dos. );
- încheieri intabulare, extras de carte funciară ( filele 86-88 dos. );
- documentele obținute de la. I (filele 90-179 dos. );
- procesele-verbale de control întocmite de consilierul la datele de 29.03.2002 și 25.04.2002 în urma verificărilor fiscale la ALIMENTA-E I (filele 94 - 102 dos. );
- procesul-verbal de control nr. 9868/29.11.2002 întocmit de și (filele 103-106);
- adresa 6433/21.05.2002 prin care Direcția Controlului Fiscal a înaintat documentația Oficiului juridic în vederea analizării și formulării unei sesizări penale (filele 107-108 dos. );
- referatul nr. 8400/27.06.2002 întocmit de șeful Serviciului juridic, (fila 110 dos. );
- nota nr. 3577/29.04.2002 întocmită de șeful Serviciului control fiscal 1, (fila 111 dos );
- fișa postului pentru, (filele 112-128 dos. );
- copia dosarului contestației formulate de ALIMENTA-E I (filele 129-179 dos. );
- decizia nr. 165/22.07.2002 prin care s-a soluționat contestația (filele 132-133 dos. );
- referatul Direcției Controlului Fiscal privind propunerea de soluționare a contestației (filele 136-138 dos. );
- cererea prin care ALIMENTA-EIa solicitat controlul fiscal de fond în vederea lichidării ( fila 145 dos. );
- contestația formulată de ALIMENTA-E I (filele 147-149 dos. );
- nota din 26.04.2002 întocmită de consilierul la procesul-verbal de control (fila 150 dos. );
- ordinele de plată emise de, beneficiar (filele 170-173 dos. );
- raportul de evaluare a spațiului întocmit de (filele 174-176 dos. );
- documentele depuse de inculpata (filele 180-266 dos. );
- balanța de verificare la 31.12.2001 a (filele 182-186 dos. );
- balanța de verificare la 31.12.2002 a (filele 187-189 dos. ),
- ordinele de plată emise de în beneficiul lui (filele 190-192 dos. );
- chitanța nr. -/27.07.2001 emisă de alimentara 86 pentru suma de 117.150.000 lei (fila 193 dos. p);
- registrul de casă iunie - septembrie 2001 (filele 194-224 dos. );
- balanțele de verificare iunie-septembrie 2001 (filele 225-236 dos. );
- registrul jurnal pentru luna septembrie 2001 (filele 237-240 dos. );
- bugetul general de venituri și cheltuieli 2001-2002 (filele 241-242 dos. );
- procesul-verbal din 21.09.2006 întocmit de consilieri din cadrul Direcției Fiscală privind modul în care a fost achiziționat spațiul comercial d e către (filele 243-244 dos. );
- contractul de credit nr. 1078/04.09.2001 încheiat de cu (filele 245-248 dos. );
- actele de control efectuate în anul 2002 la (filele 267-289 dos. );
- punctul de vedere al I privind refacerea controlului la ALIMENTARA I (filele 290-296 dos. );
- răspunsul privind sesizarea organelor de urmărire penală în urma controlului (filele 297 - 299 dos. );
- rezoluția procurorului din 24.11.2006 de efectuare a constatării de către specialistul I (filele 300-302 dos. );
- raportul de constatare întocmit de specialistul I (filele 303-327 dos. );
- declarațiile martorului - consilier la. I, care a efectuat controlul la ALIMENTA-E I și a propus sesizarea organelor de urmărire penală (filele 328-330 dos. );
- nota înregistrată sub nr. 6196/15.05.2002 întocmită de consilierul, prin care reînnoiește propunerea de sesizare a organelor de urmărire penală (fila 332 dos. );
- declarațiile învinuitului (filele 334 - 348 dos. );
- declarațiile învinuitei (filele 349-363 dos. );
- declarațiile învinuitei (filele 364-381) dos. );
- declarațiile învinuitei (filele 382-395 dos. );
- declarațiile inculpatei (fișă cazier, împuternicire avocațială, proces-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii și a dreptului la apărare în prezența avocatului ales, declarație formular învinuit, declarație olografă, proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (filele 396-406 dos. );
- declarațiile inculpatei (fișă cazier, proces-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii și a dreptului la apărare, împuternicire avocațială, proces-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii și a dreptului la apărare în prezența avocatului ales, declarație formular învinuit, declarație olografă, proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (filele 407-419 dos. );
- ordonanță de aplicare a sechestrului asigurator și procesul-verbal de aplicare a acestei măsuri ( filele 420-421 dos. p. );
În cauză s-a admis la cererea inculpatei o expertiză contabilă judiciară cu următoarele concluzii:
Potrivit prevederilor Legii 31/1990 modificată și republicată, d-na în perioada 13.07.2001 - 12.04.2002, respectiv 9 luni ( perioada în care societatea putea funcționa ca un singur administrator) a dobândit puteri depline în luarea deciziilor de administrare a patrimoniului, putând să îl înstrăineze sau doneze, în parte sau în totalitate altei persoane juridice sau fizice.
În funcție de oportunitățile pe care le avea d-na în calitate de proprietar unic al respectivului patrimoniu putea aprecia în mod liber asupra prețului de vânzare, acesta fiind de fapt rezultatul negocierii între vânzător și cumpărător, fără a fi nevoită să apeleze la evaluarea unui serviciu de specialitate.
Precizăm că suma încasată din vânzarea activelor, respectiv 117.150.000 lei a fost vărsată integral în contul societății, iar prin actul adițional autentificat sub nr. 1875/26.07.2001 s-a schimbat structura capitalului social prin înlocuirea aportului în natură (imobil+teren) cu aport în numerar subscris în vărsat integral ca rezultat al vânzării efectuate.
Comparând activul net contabil în suma de 115.253 mii lei cu prețul obținut din vânzarea activelor de 117.150 mii lei, rezultă o diferență favorabilă de 1.897 mii lei.
Având în vedere cele prezentate considerăm că înstrăinarea imobilului în litigiu la valoarea capitalului social înscris la.-I, este corectă, suma obținută prin vânzare intrând în capitalul societății.
În acest sens nu s-a adus nici un prejudiciu statului cu ocazia lichidării firmei a cărei procedură a demarat ulterior.
În cazul de față nu pot fi utilizate metode de evaluare bazate pe randament, pentru a aprecia nivelul la care putea să se înscrie prețul de vânzare al imobilului, acesta reprezentând rezultatul negocierii între părți.
Referitor la faptul dacă putea avea în vedere prețul de 3 miliarde ca preț de piață obligatoriu,se menționează:
- evaluarea pentru garantarea creditelor, ipoteci, gajuri,
operează cu categorii de valori în afara valorii de piață, fiind reglementate de 7.02.
- evaluarea efectuată de R, reprezintă valoarea de
garanție a unui credit și nu face parte din categoria valorii de piață.
Coroborând întregul ansamblu probator administrat în cauză, instanța având în vedere derularea tranzacțiilor comerciale, prin care imobilul a fost transferat din patrimoniul ALIMENTA-E I în patrimoniul, prin intermediul unei terțe persoane ( ) într-un interval de timp relativ scurt (39 zile) precum și diferențele de preț practicate, apreciază că operațiunile susmenționate au avut rolul de ascunde valoarea de piață a imobilului în cauză, cu alte cuvinte ascunderea masei impozabile și ca rezultat direct sustragerea de la plata obligațiilor fiscale reprezentate de impozitul pe profit aferent diferenței dintre prețul cu care s-a efectuat prima vânzare și prețul final.
În concluzie, instanța apreciază că inculpatele au comis faptele de evaziune fiscală și complicitate la evaziune fiscală pentru care au fost trimise în judecată.
La primul termen de judecată cu procedură completă, s-a depus la dosarul cauzei dovada achitării în întregime a prejudiciului.
De la data comiterii faptelor de evaziune fiscală și până în prezent, legislația care reglementează aceste fapte s-a modificat în cazul achitării prejudiciului la primul termen de judecată, legea mai favorabilă fiind Legea 241/2005. Cum inculpata a achitat în totalitate prejudiciul, care este mai mic de 50.000 euro, va aplica legea mai favorabilă în această situație, respectiv Legea nr. 241/2005, care prevede cauza de nepedepsire în cazul achitării prejudiciului de până la 50.000 euro și aplicarea unei sancțiuni administrative.
Pe cale de consecință, în baza art. 11 pct. 2 lit. b și art. 10 lit.1Cod procedură penală, va înceta procesul pornit împotriva inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 9 lit. a din Legea 241/2005, cu art. 13 Cod penal și împotriva inculpatei, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 26 Cod penal raportat la art. 9 lit. a din Legea 241/2005, art. 13 Cod penal, iar în baza art. 100 al. 1 din Legea 241/2005 raportat la art. 91 Cod penal, va aplica pentru fiecare inculpată sancțiunea administrativă a amenzii, în cuantum de 1.000 lei, care va fi înregistrată în cazierul judiciar.
Potrivit prevederilor art. 121 și 122 Cod penal prescripția penală înlătură răspunderea penală, iar când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsă mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani: termenul de prescripție al răspunderii penale este de 5 ani, care poate fi întrerupt numai prin îndeplinirea oricărui act, care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal.
Văzând data săvârșirii de către inculpate a infracțiunii prevăzute de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 și art. 26 Cod penal raportat la art. 272 pct. 2 din aceeași lege, respectiv 26.07.2001 și data la care a început urmărirea penală cu privire la inculpate, data la care acestea au primit calitatea de învinuite, respectiv 24.IX.2006, instanța constată că s-a împlinit termenul prescripției răspunderii penale pentru aceste infracțiuni și că acesta nu a fost întrerupt.
Ca urmare a acestei situații, în baza art. 11 pct. 2 lit. b și art. 10 lit. g Cod procedură penală raportat la art. 122 Cod penal, va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatelor pentru săvârșirea infracțiunilor sus amintite.
Prin actul de sesizare a instanței, inculpata a fost trimisă în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 11 al. 1 din Legea nr. 78/2000.
Potrivit prevederilor acestui articol "fapta persoanei care în virtutea funcției, a atribuției ori a însărcinării primite, are sarcina de a supraveghea, de a controla sau de a lichida un agent economic privat, de a îndeplini pentru aceasta vreo însărcinare, de a intermedia sau de înlesni efectuarea unor operațiuni comerciale sau financiare de către agentul economic privat, ori de a participa cu capital la un asemenea agent economic privat ori de a participa cu capital la un asemenea agent economic, dacă fapta este de natură a-i aduce direct sau indirect foloase necuvenite, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani. Din conținutul acestui articol rezultă clar că pentru săvârșirea acestei infracțiuni persoana cu atribuții de control trebuie să-și exercite aceste atribuții la acel agent economic privat pe care îl ajută sau de care profită prin faptele descrise mai sus.
Din adresa Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, rezultă că societățile comerciale implicate în cauză nu au făcut obiectul unor inspecții fiscale, în care inculpata să fi făcut parte din echipa de control până la data de 16.02.2007, dată când i s-a suspendat raportul de serviciu.
Pe cale de consecință, în baza art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit. d Cod procedură penală, va achita pe inculpata pentru această infracțiune.
Partea vătămată Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, s-a constituit parte civilă în cauză.
Ca urmare a faptului că pe parcursul procesului penal prejudiciul a fost recuperat în totalitate, instanța va respinge acțiunea civilă.
Sentința a fost apelată în termen legal de I - Serviciul Teritorial Iași, de partea civilă, prin I și de inculpatele și.
- Serviciul Teritorial Iașia criticat sentința menționată ca netemeinică, deoarece:
- sancțiunea administrativă aplicată inculpatelor este netemeinică și insuficientă pentru reeducarea inculpatelor, încât raportat la faptele concrete comise și atitudinea procesuală avută, se impune condamnarea lor;
- soluția de achitare a inculpatei pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 11 alin. 1 din legea nr. 78/2000 (modificată) este netemeinică, impunându-se condamnarea inculpatei, în speță fiind întrunite toate cerințele impuse de legiuitor pentru existența infracțiunii.
Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin I, a criticat sentința ca netemeinică, invocând că greșit a fost respinsă acțiunea civilă promovată împotriva inculpaților, din moment ce instanța de fond a omis obligarea acestora la plata majorărilor de întârziere calculate în cuantum de 0,06 % pe fiecare zi întârziere pentru perioada 25.04.2002 - 21.02.2007 - capăt de cerere formulat la judecata în primă instanță.
Inculpata, a susținut oral, dar și în scris prin avocatul ales, că soluția primei instanțe este nelegală și netemeinică deoarece:
- în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale
infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prev. și ped. de art. 9 lit. a din Legea nr. 245/2005, cum greșit s-a apreciat în sentința apelată,
- instanța de fond a acordat credit doar probelor administrate
în faza urmăririi penale, astfel cum au fost expuse în rechizitoriu, fără să aprecieze concludenta expertizei contabile efectuate în cursul judecății, și numai pe baza declarației martorului coroborată cu raportul de constatare întocmit de specialistul a reținut că derularea tranzacțiilor comerciale prin care un imobil a fost transferat din patrimoniul ALIMENTA-E în patrimoniul Iaa vut rolul de a ascunde valoarea de piață a imobilului în cauză, cu alte cuvinte ascunderea masei impozabile și ca rezultat direct sustragerea de la plata obligațiilor fiscale reprezentate de impozitul pe profit aferent diferenței dintre prețul cu care s-a efectuat prima vânzare și prețul final;
- complicitatea inculpatei nu poate exista
decât dacă se va demonstra, pe baza probelor administrate, că inculpata este vinovată de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prin ascunderea obiectului sau a materiei impozabile reprezentând veniturile sau bunurile impozabile taxabile.
Inculpata, susținut oral și în scris, prin avocatul ales, că sentința apelată este netemeinică și nelegală deoarece în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. a din Legea nr. 241/2005, achitarea prejudiciului pretins de acuzare, înainte de primul termen de judecată, nereprezentând și o recunoaștere a infracțiunii respective;
Astfel, potrivit expertizei contabile, inculpata, dobândind puteri depline în luarea măsurilor de administrare a patrimoniului, după data de 2.07.2001, putea să-l înstrăineze sau chiar să-l doneze, în parte sau integral, unei persoane fizice sau juridice.
Deoarece nu reușise să găsească patru parteneri de administrae și acționariat în perioada imediat următoare achiziționării pachetului de acțiuni de la M, inculpata a procedat la revânzarea forțată a unei părți a patrimoniului societății - spațiul comercial și terenul aferent - la valoarea de 117.150.000 lei, către inculpata, dorind să o implice ulterior într-un coacționariat la
Expertiza concluzionează că, deși înstrăinarea bunului imobil s-a făcut la un preț inferior celui de achiziție, ea nu apare ca nelegală și nici de natură a vătăma interesele financiare ale statului, întrucât inculpa putea conveni prețul în raport de oportunitățile de moment; de asemenea, a susținut că instanța a reținut greșit că reaua-credință a inculpatei ar rezulta atât din împrejurarea că, după un interval de numai 22 zile libere de la achiziționarea acțiunilor respective, la un preț cu mult mai mare de la. "M", inculpata a înstrăinat la un preț inferior aceleași active, iar la scurt timp, a reachiziționat activele respective în baza contractului nr. 1872/26.07.2001, la un preț cu mult mai mare de 3.000.000.000 lei, preț pe care inculpata putea să-l aibă în vedere și anterior,la data înstrăinării acelorași active către.
Argumentarea instanței este neîntemeiată și sub acest aspect, întrucât prețul de 3 miliarde lei plătit ulterior de "", pe de o parte a eludat sub nici o formă interesele financiare ale statului, iar pe de altă parte, nu a reprezentat un preț de piață, ci, așa cum reține expertiza, o evaluare de garantare a unui credit solicitat de, garantarea creditelor, ipotecilor și gajurilor bancare operând cu alte categorii de valori în afara valorii de piață.
În raport de aceste critici, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și achitarea sa conform art. 10 lit. d Cod procedură penală, pentru lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 9 lit. a din Legea nr. 241/245, precum și ridicarea sechestrului asigurator aplicat de DNA - Serviciul Teritorial Iași, prin procesul-verbal din 21.XII.2006 asupra unor active ale "" I, sechestru care nu mai are bază legală de susținere, chiar dacă s-ar menține soluția primei instanțe (prejudiciul fiind acoperit).
Prin decizia penală nr. 125/13.03.2008 pronunțată de Tribunalul
I au fost respinse, ca nefondate, apelurile menționate anterior din următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut că, din ansamblul probator administrat în cauză, a rezultat cu certitudine că tranzacția prin care imobilul a fost transferat din patrimoniul ALIMENT-E I în patrimoniul prin intermediul lui au avut rolul de a ascunde valoarea reală, de piață, a imobilului, și ca o consecință sustragerea de la plata obligațiilor fiscale (impozitul pe profil).
, în calitate de administrator al ALIMENTA-E nu putea vinde spațiul la valoarea capitalului social, întrucât acest fapt era ilicit, interzis conform art. 22 alin. 2 din nr.OG 70/1990 și art. 272 alin. 2 Legea nr. 31/1990 republicată. Inculpata era obligată să vândă la valoarea de piață această valoare fiind stabilită la aproximativ 3 miliarde de lei vechi, conform expertizei efectuată de experții, cu ocazia acordării creditului de 84.000 Euro.
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt, ca urmare a probatoriului administrat în cauză.
Ca urmare a modificărilor legislative intervenite, conform art. 10 alin. 1 Legea nr. 241/2005 s-a introdus o cauză de reducere a pedepsei, condiționată de achitarea prejudiciului până la primul termen de judecată și o cauză de nepedepsire, în aceleași condiții.
Corect a reținut instanța de fond incidența acestui text de lege, aplicând disp. art. 10 lit. i Cod procedură penală, considerând că fapta există și a fost dovedită cu probele administrate.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 272 pct. 2 din legea nr. 31/1990, instanța de fond a reținut, în mod corect, că a intervenit prescripția răspunderii penale, conform art. 121 și 122 Cod penal.
Susținerile parchetului sunt nefondate, întrucât instanța de fond, aplicând disp. art. 10 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 a reținut existența faptei de evaziune fiscală, însă a considerat aplicabile dispozițiile de înlocuire a răspunderii penale.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 11 alin. 1 Legea nr. 78/2000 s- reținut, corect că societățile comerciale implicate în cauză nu au făcut obiectul unor inspecții fiscale, în care inculpata să fi făcut parte din echipa de control până la momentul suspendării raportului de serviciu. În consecință sunt aplicabile disp. art. 10 lit. d Cod procedură penală, faptei lipsindu- elementul esențial.
Iaf ormulat apel numai cu privire la latura civilă, arătând că instanța de fond trebuia să oblige inculpatele la plata majorărilor de întârziere pentru perioada 25.04.2002 - 21.02.2007.
În cererea de constituire de parte civilă, formulată în primă instanță, I s-a constituit parte civilă cu suma de 517.097.474 lei, solicitând majorări de întârziere până la 25.04.2002, așa cum rezultă din cererea depusă la dosar la fila 49. Ulterior, pe 19.02.2007 inculpata a achitat suma cu care se constituise parte civilă, I, conform ordinelor de plată depuse la dosar.
Până la soluționarea cauzei nu s-a depus o altă cerere, solicitarea părții civile privind penalitățile pentru perioada 25.04.2002 - 21.02.2007, în fața instanței de apel fiind prima dată când s-au solicitat aceste penalități.
Sub acest aspect, latura civilă a fost corect soluționată, reținîndu-se că prejudiciul a fost achitat integral.
În termen legal, Direcția Generală Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, inculpatele:, și partea civilă B, prin, I au declarat recurs împotriva acestei decizii criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul nevinovăției inculpatelor, al greșitei achitări ale inculpatelor, în opinia și sub aspectul în ceea ce privește partea civilă; motivele fiind expuse în scris și reluate pe larg de apărătorii inculpatelor și reprezentantul parchetului, așa cum rezultă din încheierea de dezbateri din 16.10.2008.
Examinând cele două hotărâri, prin prisma motivelor invocate, instanța de recurs a constatat că în cauză este incident cazul de casare a deciziei instanței de apel prevăzut de art. 385 ind. 9 al. 1 pct. 9 din Codul d e procedură penală invocat de apărătorii inculpatelor, și anume: " hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția".
De amintit că, cel mai important act juridic pe care îl redactează judecătorul este hotărârea judecătorească.
Pentru o bună redactare a actelor judecătorești, în afara oricăror cerințe de ordin literar sau estetic, legea și tradiția juridică impun respectarea anumitor condiții de formă.
Conținutul hotărârilor judecătorești penale, este reglementat prin lege în dispozițiile art. 354 -356 Cod procedură penală, dar în funcție de faza procesuală -fond, apel, recurs.
Articolul 356 Cod procedură penală prevede că expunerea trebuie să cuprindă analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale cât și acelor care au fost înlăturate și arătarea temeiurilor de drept care justifică soluția dată cauzei.
Aceasta înseamnă că în hotărâre trebuie să se nominalizeze toate elementele de fapt, pe care se sprijină soluția dată în cauză, să se răspundă fiecărei susțineri și apărări formulate de părți, motivarea în fapt și în drept a soluției de admitere ori respingere a căii de atac sau oricărei alte soluții pronunțate,
Instanța este obligată să răspundă la toate motivele de recurs invocate.
În cauza de față, instanța de apel s-a mărginit să preia din motivarea primei instanțe, lapidar, susținând că: "instanța de fond a reținut corect situația de fapt".
Așa fiind, nu există compatibilitate între motivarea hotărârii și soluția dată, și nici o explicație logico -rațională pri9n intermediul argumentului juridic ori, principiului de drept care au fundamentat soluția pronunțată în cauză.
Prin urmare, instanța de recurs nu a putut să exercite plenar controlul judiciar al acestei hotărâri.
Pentru aceste considerente, toate recursurile părților au fost admise, decizia instanței de apel a fost desființată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea rejudecării apelului.
Prin decizia penala nr. -, a Tribunalului I, s-a decis:
"Admite apelurile declarate de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași și Agenția Națională de Administrare Fiscală - prin a jud.I, împotriva sentinței penale nr.2049/11.07.2007 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o desființează în parte, în latură penală și integral în latură civilă, în sensul că:
- înlătură dispoziția de achitare a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.11 alin.1 din Legea 78/2000 ( cu modificările și completările ulterioare);
- înlătură dispoziția de respingere a acțiunii civile formulată de - prin
Rejudecând cauza în limitele arătate:
- Condamnă pe inculpata, fiica lui și, născută la 21.09.1959 în I, domiciliată în I,-, bloc:..A,.3,.15, cetățean român, studii superioare, necăsătorită, consilier la. I, fără antecedente penale, -, pentru săvârșirea infracțiunii "de a intermedia, înlesni efectuarea unor operațiuni comerciale sau financiare de către un agent economic privat" prev.de art.11 alin.1 din Legea nr.78/2000 și art.33 lit.a Cod penal ( cu modificările și completările ulterioare) - la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Aplică inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a, b Cod penal pe durata și în condițiile art.71 al.1, 2 Cod penal.
În baza art.81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în baza art.82 Cod penal stabilește termen de încercare pentru o durată de 4 ani.
Atenționează inculpata asupra disp.art.83 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare stabilit mai sus.
Confiscă de la inculpata, în folosul statului, suma de 30.000 lei reprezentând folos material obținut prin săvârșirea infracțiunii menționate.
În baza art.14 și a art.346 Cod procedură penală rap.la art.998 Cod civil, admite acțiunea civilă formulată de - I și în consecință, obligă pe inculpatele și, în solidar, și cu ""SRL I, cu sediul în I,-, --6,.2,.1,.3, jud.I, să plătească părții civile menționate majorări de întârziere de 0,06% ( aferente prejudiciului de 43.674 lei - în prezent achitat) pentru fiecare zi de întârziere, ce vor fi calculate începând cu 26.04.2002 până la 21.02.2007.
În baza art.163 Cod procedură penală menține măsura sechestrului asigurator dispusă asupra imobilului din I, - str.- - - Lacului, nr.16, bloc 660, parter, proprietatea ""SRL I - prin ordonanța din 18.12.2006 emisă de - Serviciul Teritorial Iași, până la concurența sumei ce reprezintă cuantumul majorărilor de întârziere datorate bugetului de stat pentru perioada menționată anterior, măsură ce se va menține până la achitarea integrală a acestui debit.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Respinge apelurile declarate de inculpatele și, împotriva aceleiași sentințe."
In luarea acestei decizii instanța de apel a argumentat după cum urmează: Urmare recursurilor declarate împotriva deciziei citate de - Serviciul Teritorial Iași, de, prin DGFPJ I și de inculpatele și felicia, prin decizia penală nr. -.2008 a, Curtea de APEL IAȘIa dispus casarea deciziei penale nr. 125/13.03.2008 și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor la Tribunalul Iași, reținându-se incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 alin. 1 pct. 9 din Cod procedură penală invocat de avocații aleși ai inculpatelor, și anume acela că "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția" pronunțată de instanța de apel.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Iași, sub nr- din 19.2008.
În faza de rejudecare a apelurilor inculpatele și, prin avocatul ales, au critica oral dar și în scris, potrivit concluziilor depuse la dosar, că sentința atacată este netemeinică și nelegală, deoarece instanța de fond a pronunțat greșit soluția de încetare a procesului penal potrivit disp. art. 11 pct. 2 lit. b și art. 10 lit. "i" indice 1 Cod procedură penală și sancționarea administrativă a inculpatelor pentru săvârșirea infracțiunii de "evaziune fiscală", respectiv "complicitate la evaziune fiscală" în condițiile în careprobele administrate în cursul cercetării judecătorești demonstrează că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prin "ascunderea valorii de piață a unui imobil"- așa cum s-a reținut în considerentele acesteia.
Au argumentat că expertiza contabilă efectuată în cursul cercetării judecătorești ce contrazice flagrant constatările din raportul specialistului, a stabilit corect că:
- potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 (modificată) în perioada
în care Alimentara 86 putea funcționa cu un singur administrator (timp de 9 luni), a dobândit puteri depline în luarea deciziilor de administrare a patrimoniului, putând să înstrăineze sau să doneze imobilul, în parte sau în totalitate oricărei alte persoane, fizice sau juridice;
- inculpata putea aprecia în mod liber asupra
prețului de vânzare al imobilului, fără a fi nevoită să apeleze la evaluarea unui serviciu de specialitate;
- înstrăinarea imobilului în litigiu la valoarea capitalului social
înscris la ORC I este corectă, suma obținută prin vânzare intrând în capitalul societății, context în care nu s-a adus nici un prejudiciu statului cu ocazia lichidării firmei;
- evaluarea efectuată de BCR reprezintă valoarea de garanție a
unui credit și nu face parte din categoria valorii de piață.
De asemenea, au susținut că instanța de fond nu a examinat actele și lucrările dosarului, prin coroborare cu expertiza contabilă efectuată în cauză ar fi putut observa că:
- suma de bani achitată de inculpatul (de 1.234.058.100 lei) a fost destinată dobândirii pachetului de acțiuni de la. M pentru alimentara 86 și nicidecum pentru cumpărarea imobilului cu destinația "spațiu comercial";
- raportările contabile efectuate la momentul perfectării tranzacției între și M rezultă că în actele contabile valoarea spațiului comercial era de 117.150.000 ROL, preț cu care inculpata, proprietar unic al întregului patrimoniu a apreciat în mod liber asupra prețului și a vândut spațiul respectiv către;
- potrivit expertizei contabile înstrăinarea imobilului în litigiu la valoarea capitalului social înscris la. I este corectă - suma obținută prin vânzare intrând în capitalul societății; astfel că nu se poate aprecia asupra unei subevaluări a valorii de vânzare a acestui spațiu iar în raport de disp. art. 1 alin. 1 din HG403/2000 care prevăd că "societățile comerciale, indiferent de forma de proprietate pot proceda la reevaluarea clădirilor, construcțiilor speciale existente în patrimoniul lor"; prin urmare, reevaluarea este facultativă, opțională, inculpata putând aprecia în mod liber asupra prețului de vânzare, fără a fi nevoită să apeleze la evaluarea unui serviciu de specialitate, singura obligație pentru sta fiind aceea ca imobilul să nu fie vândut sub valoarea contabilă înregistrată;
- în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 22 din Ordonanța nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, deoarece inculpata, în calitate de cumpărător - persoană fizică nu se regăsește în niciuna dintre situațiile speciale cerute de lege;
- expertiza contabilă a stabilit că nu s-a adus nici un prejudiciu statului cu ocazia lichidării firmei a cărei procedură a demarat ulterior.
S-a susținut și că instanța de fond nu a mai analizat existența ori inexistența vinovăției inculpatelor prin prisma întregului probatoriu administrat în cauză, preferând să constate că există o cauză de aplicare a unei sancțiuni administrative incidența celei de a treia ipoteze a art. 10 din legea nr. 241/2005 - situație în care acestea nu au mai beneficiat de prezumția de nevinovăție.
În raport de toate aceste critici, au solicitat admiterea apelurilor, desființarea sentinței și pronunțarea unei soluții de achitare în privința infracțiunilor de evaziune fiscală și complicitate la "evaziune fiscală" prevăzute de art. 9 lit. a alin. 1 din Legea nr. 241/2005 și respectiv de art. 26 Cod penal cu art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală coroborat cu art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală.
Apelurile declarate de inculpatele și sunt nefondate și urmează a fi respinse, potrivit considerentelor ce urmează.
Analiza întregului material probator al cauzei determină concluzia că prima instanță a stabilit și reținut corect circumstanțele concrete în care s-a derulat activitatea infracțională, existența conținutului constitutiv al infracțiunilor de evaziune fiscală, și folosirea, cu rea-credință a bunurilor societății, gradul de participare a fiecăreia la săvârșirea faptelor, existența vinovăției, sub forma intenției directe, existența și întinderea prejudiciului cauzat bugetului de stat, prin sustragerea de la plata obligațiilor fiscale (impozit pe profit), încadrarea juridică dată faptelor fiind legală.
Astfel, s-a demonstrat, cu prisosință, în cauză, că inculpata, prin derularea operațiunilor comerciale ilicite desfășurate în perioada
Iulie-august 2001, respectiv prin înstrăinarea (vânzarea) spațiului comercial situat în I, str. - - - Lacului nr. 16, Bloc 660, parter (în suprafață de 721,522și teren aferent de 422) din patrimoniul Alimentara 86 pe care o administra (bun ce l-a achiziționat cu suma de 1.234.058.100 lei (ROL) unei persoane fizice - - consilier în cadrul Direcția de Control Fiscal a Jud. I, cu suma de 117.150.000 lei, și apoi reachiziționarea aceluiași imobil de către I pe care o administra, cu suma de 3 miliarde lei, a urmărit sustragerea de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat, respectiv a impozitului pe profit aferent prețului real pe care l-ar fi practicat (de 3 miliarde lei) în condițiile în care bunul imobil ar fi fost transferat printr-o singură tranzacție de vânzare între cele două societăți.
Edificatoare sunt în acest sens concluziile raportului de constatare științifică întocmit în faza urmăririi penale ce se coroborează deplin cu constatările și concluziile organelor de control fiscal, din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a Jud. I - Direcția de Control Fiscal înserate în procesul-verbal din 25.04.2002 (filele 98-102), în acela din 29.03.2002 (filele 139-142) și în nota de control și constatare din 29.10.2004 întocmită de șeful biroului audit public intern din cadrul jud. B, urmare verificărilor dispuse de B (filele 15-26) - probe pe baza cărora au fost înlăturate în mod just concluziile expertizei contabile administrată în faza judecății.
Actele de control fiscal menționate, raportul de constatare științifică, dar și actele autentice aflate la dosarul cauzei, relevă, fără dubiu că, inculpata și-a materializat decizia infracțională cu participarea, în calitate de complice, a inculpatei în condițiile de mai jos.
Până la data de 2.07.2001, "Alimentara 86 " înființată la data de 1995 avea ca obiect de activitate comercializarea cu amănuntul de mărfuri agroalimentare și nealimentare și un capital social de 117.150 mii lei - împărțit în 4.686 acțiuni a câte 25.000 lei valoare nominală pe acțiune, întregul pachet de acțiuni fiind deținut de Societatea de Investiții Financiare "M"
Potrivit contractului nr. 32/2.07.2001, "M" a vândut către inculpata cele 4.686 acțiuni contra sumei de 1.234.058.100 lei (fila 74 și urm.).
În urma acestei tranzacții, inculpata a dobândit calitatea de unic acționar și administrator al societății menționate, potrivit încheierii nr. 500/2001 a Camerei de Comerț și Industrie I, patrimoniul acesteia fiind constituit de un spațiu comercial situat în I, str. - - - Lacului nr. 16 Bloc 660, parter, cu o suprafață construită de 721,52 mp și o parcelă de teren aferentă de 42 mp.
Intenționând deci să transfere bunul imobil menționat în patrimoniul I unde avea calitate de asociat și administrator alături de - bun ce urma să constituie garanția imobiliară pentru obținerea unui credit de 84 mii Euro, sumă ce îi era necesară pentru satisfacerea intereselor sale personale - inculpata, pentru a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale ce le-ar fi datorat bugetului de stat dacă ar fi realizat acest transfer în baza unei singure operațiuni de vânzare-cumpărare între cele două societăți, a solicitat și obținut sprijinul necesar din partea inculpatei - consilier la Direcția de Control Fiscal din cadrul Jud. I - care, în scopul realizării transferului, și-a asumat în actele autentice încheiate în acest sens rolul de cumpărător și apoi acela de vânzător al aceluiași imobil către
Potrivit înțelegerii avute, inculpata a hotărât la data de 25.07.2001, contrar dispozițiilor din Legea nr. 31/1991 (art. 10 alin. 2 care prevede că numărul acționarilor în societatea pe acțiuni nu poate fi mai mic de 5, condiție neîndeplinită de "Alimentara 86 " în perioada încriminată), "pentru motive de oportunitate", înstrăinarea imobilului menționat la prețul de 117.150.000 lei, decizie care s-a materializat prin contractul autentic de vindere-cumpărare încheiat cu inculpata la data de 26.07.2001. La scurt timp, respectiv la data de 27.08.2001, aceasta din urmă a vândut același bun către I, la care erau asociați și. În actul de vindere-cumpărare s-a făcut mențiunea că societatea cumpărătoare este reprezentată de numita R, aspect dovedit neadevărat potrivit datelor furnizate de
Efectele operațiunile de vânzare-cumpărare ale imobilului arătat prin utilizarea unui intermediar persoană fizică, s-au concretizat în diminuarea valorii de piață a bunului, și respectiv a masei de impozibile, și sustragerea de la plata obligațiilor fiscale în sumă de 436.737.732 lei (ROL).
Împrejurarea că inculpata și-a putut materializa decizia de transfer a imobilului de la o societate la alta, în condiții ilicite,cu sprijinul inculpatei rezultă inclusiv din declarațiile acesteia din urmă. Astfel, aceasta declară că din suma de 3 miliarde lei, încasată în urma vânzării spațiului, a reținut în folosul său personal suma de 300 milioane lei, iar diferența de 2.700.000.000 lei a restituit-o celei dintâi, o parte în numerar, iar o parte a virat-o în contul mamei acesteia.
Apărările formulate de inculpate în fața primei instanțe, respectiv că acestea au încheiat tranzacțiile menționate în vederea realizării unui "coacționariat" au fost corect înlăturate, probele cauzei demonstrând indubitabil că derularea operațiunilor comerciale în condițiile arătate, respectiv folosirea intermediarului, ca persoană fizică în calitate de cumpărător al imobilului și apoi de vânzător, a avut la bază înțelegerea dintre cele două inculpate în scopul diminuării valorii de piață și sustragerii de la plat obligațiilor fiscale (impozit pe profit).
Expertiza contabilă efectuată în cauză a fost corect înlăturată în primă instanță, concluziile expertului fiind într-o contradicție flagrantă atât cu legislația fiscală și Legea nr. 30/1991 privind societățile comerciale în vigoare la data perfectării tranzacțiilor dar și cu celelalte probe ale dosarului.
Din analiza coroborată a datelor speței, Tribunalul constată că, faptele săvârșite de inculpata realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor de evaziune fiscală prev. și ped. de art. 9 lit. a din Legea 241/2005 și de folosire cu rea-credință a bunurilor societății "Alimentara 86 " I în interesul altei societăți prev. și ped. de art. 272 pct. 2 din Legea 30/1991.
Cum probele cauzei demonstrează că inculpata și-a materializat decizia infracțională cu sprijinul acordat de inculpata, potrivit unei înțelegeri prealabile, a fost reținută și vinovăția acesteia din urmă pentru aceleași infracțiuni, având rol de complice.
Criticile aduse sentinței menționate de către -Serviciul Teritorial Iași sunt întemeiate doar în parte, în privința netemeiniciei soluției de achitare inculpatei, în baza art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit. d Cod procedură penală, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 11 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 (cu modificările și completările ulterioare, și ca atare, urmează a fi, potrivit considerentelor de mai jos.
Prin dispozițiile din art. 11 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, legiuitorul încriminează fapta persoanei care, în virtutea funcției, a atribuției ori a însărcinării primite, are sarcina de a supraveghea, de a controla sau de a lichida un agent economic privat, de a îndeplini pentru acesta vreo însărcinare, de a intermedia sau de a înlesni efectuarea unor operațiuni comerciale sau financiare de către agentul economic privat ori de a participa cu capital la un asemenea agent economic, dacă fapta este de natură a-i aduce direct sau indirect foloase necuvenite.
Din analiza textului citat, rezultă că, subiect activ al infracțiunii, nu poate fi decât persoana care, pe de o parte are calitatea de funcționar, iar pe de altă parte are competența, însărcinarea de a supraveghea, a controla sau de a lichida un agent economic privat.
Sub aspectul elementului material al laturii obiective a infracțiunii, acesta se poate concretiza în mai multe modalități, respectiv în îndeplinirea oricărei însărcinări pentru agentul economic privat, în intermedierea efectuării de către acesta a unor operațiuni comerciale sau financiare și în participarea cu capital la un asemenea agent economic.
Indiferent de modalitatea de săvârșirea a elementului material, pentru existența laturii obiective a infracțiunii este necesar ca acțiunea/inacțiunea care-l definesc să fie de natură (aptă) să aducă făptuitorului, direct sau indirect foloase necuvenite. Legea nu impune realizarea efectivă de către făptuitor, direct sau indirect a foloaselor necuvenite, fiind necesar, dar și suficient numai ca fapta care definește elementul material să aibă aceste aptitudini, să creeze această posibilitate.
Din analiza aceluiași text rezultă că, din punctul de vedere al laturii subiective este suficient dar și necesar ca făptuitorul să acționeze cu intenție, indiferent de forma acesteia pentru ca infracțiunea să fie săvârșită, aceasta fiind incompatibilă cu culpa.
Rezultă și că, mobilul sau scopul care a determinat sau a fost urmărit prin săvârșirea infracțiunii - sunt lipsite de relevanță din punctul de vedere al existenței acesteia, putând fi avute în vedere doar la individualizarea judiciară a pedepsei.
Este de observat că textul încriminator citat anterior nu impune și alte cerințe, între cele enunțate, care condiționează existența infracțiunii, respectiv aceea că făptuitorul (persoana cu atribuțiile prevăzute de lege) să-și exercite acele atribuții de a supraveghea, de a controla sau de a lichida un agent economic privat) la agentul economic privat pentru care realizează intermedierea sau înlesnirea efectuării unor operațiuni comerciale sau financiare. Așa cum s-a menționat deja, legiuitorul cere doar ca autorul infracțiunii să fie un funcționar în sensul legii penale (art. 147 Cod penal) și totodată acesta să aibă competența de a controla,de a supraveghea sau lichida un agent economic, și nu să fi exercitat în mod efectiv astfel de atribuții la agentul economic privat în favoarea căruia acționează în vreuna dintre variantele normative prevăzute de art. 11 alin. 1 din legea citată.
În speță, din analiza coroborată a datelor dosarului, rezultă că sunt satisfăcute toate cerințele impuse de legiuitor ce condiționează existența infracțiunii în discuție reținută în sarcina inculpatei.
Astfel, este demonstrat în cauză că în perioada derulării tranzacțiilor de vânzare-cumpărare și revânzare a spațiului comercial și a terenului aferent ce aparținea ALIMENTA-E administrată de inculpata, inculpata, prietena celei dintâi (potrivit declarației din dosar) își desfășura activitatea la. Jud. I, îndeplinind funcția de consilier la Serviciul de Control Fiscal nr. 4 din cadrul Direcției de Control Fiscal, unde era abilitată, potrivit fișei postului (filele 125 - 128) în efectuarea de acțiuni de control fiscal și controale tematice, potrivit programelor de activitate sau sarcinilor primite de la conducerea direcției menționate.
Între alte atribuții îndeplinite de inculpata, potrivit fișei postului, există și altele, precum:
- verifică realitatea declarațiilor, corectitudinea și exactitatea
îndeplinirii conform legii a obligațiilor fiscale de către contribuabili și stabilirea majorărilor de întârziere pentru neplata în termen a acestora;
- verifică contribuabilii pentru respectarea dispozițiilor legale de
a organiza și desfășura activitățile economice producătoare de venituri impozabile sau pentru identificarea bunurilor sau surselor impozabile; verifică modul de respectare a prevederilor legislației contabile și fiscale etc.
Prin urmare, în speță sunt realizate toate cerințele impuse subiectului activ al infracțiunii prev. de art. 11 alin. 1 din legea 78/2000, nefiind necesar ca inculpata să fi desfășurat astfel de atribuții la agentul economic privat Alimentara 86 sau la - ambele administrate de inculpata - în perioada intermedierii și înlesnirii operațiunilor comerciale de vânzare și revânzare imobilelor menționate.
Este satisfăcută și cerința privitoare la aptitudinea acțiunii sau inacțiunii ce definește elementul material al laturii obiective de a aduce, de a crea făptuitorului, direct sau indirect, foloase necuvenite.
Relevante sunt în acest sens chiar declarațiile inculpatei (filele 414 și urm. de la urm.pen.) în care recunoaște că din revânzarea spațiului comercial către în condițiile reținute de rechizitoriu și de prima instanță, a restituit inculpatei suma de 2.700.000.000 lei, iar restul de 300.000.000 lei au rămas în folosința sa personală.
În ce privește modalitatea de realizare a elementului material al infracțiunii, în speță s-a demonstrat că acesta s-a concretizat în intermedierea (mijlocirea) și înlesnirea (facilitarea) transferului imobilelor menționate din patrimoniul ALIMENTA-E în patrimoniul celeilalte societăți administrată de inculpata, prin vânzarea și revânzarea lor, în scopul ascunderii masei reale de impozitare, și implicit a diminuării obligațiilor fiscale (impozit pe profit) datorate bugetului de stat de societatea vânzătoare.
Sub aspectul laturii subiective, toate datele dosarului relevă săvârșirea faptei cu intenție directă, neavând nici o relevanță în cauză mobilul, scopul invocat de aceasta în declarațiile sale, respectiv acela că inculpata i-ar fi propus să devină coacționar la în patrimoniul căreia s-a realizat, prin fraudarea legislației fiscale, transferul imobilelor menționate.
Aspectul de netemeinicie relevat urmează a fi înlăturat, ceea ce impune desființarea sentinței.
În ce privește critica referitoare la greșita aplicare a disp. art. 10 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 în sensul încetării procesului penal pornit împotriva celor două inculpate și al aplicării unor sancțiuni administrative, Tribunalul constată că aceasta nu este întemeiată.
Astfel, așa cum s-a reținut corect în sentința primei instanțe, în intervalul scurs între data săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală și respectiv a aceleia de complicitate la evaziune fiscală (iulie - august 2001 când erau incidente dispozițiile Legii 87/1994 și data soluționării fondului cauzei, a intrat în vigoare Legea nr. 241/2005 ce încriminează în art. 9 lit. a faptele reținute în sarcina acestora, aplicarea acesteia impunându-se în speță potrivit principiului legii mai favorabile consacrat de art. 13 Cod penal.
Aplicarea dispozițiilor din art. 10 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, în situația în care sunt satisfăcute condițiile impuse de legiuitor, nu este facultativă așa cum greșit pretinde apelantul, ci este obligatorie, aspect ce rezultă din aceste dispoziții. Mai mult, legiuitorul nu condiționează în art. 10 alin. 1 aplicarea acestor dispoziții ce privesc cauze de nepedepsire și de reducere a pedepsei în situația celor judecați pentru infracțiuni de evaziune fiscală de săvârșirea și a altor infracțiuni, singura situație prevăzută de alin. 2 al aceluiași articol ce face inoperantă aplicarea cauzelor menționate fiind aceea când făptuitorul a mai săvârșit o infracțiune prevăzută de legea în discuție într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat de prevederile alin. 1.
Or, în speță, nu este incidentă situația arătată în alin. 2 al art. 10 din lege, astfel că aplicarea disp. din alin. 1 este obligatorie, cum corect a procedat și prima instanță.
Este de necontestat că faptele de evaziune fiscală și respectiv complicitate la evaziune fiscală reținute în sarcina inculpatelor prezintă un grad crescut de pericol social, dacă se are în vedere concepția de realizare a infracțiunii, valoarea prejudiciului localizat în bugetul de stat - de 43674 lei (RON) plus majorări de întârziere de 80.359.742 lei, cum însă condițiile impuse de legiuitor în alin. 1 din art. 10 se referă doar la cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat și la respectarea termenului de acoperire a acestuia - condiții ce au fost respectate în cauză, aplicarea cauzei de nepedepsire, respectiv de stabilire a unor sancțiuni administrative este corectă.
În ce privește apelul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală - prin Jud. I, tribunalul constată că acesta este întemeiat.
Din dosarul instanței de fond rezultă că, anterior termenului de judecată din 23.02.2008, prin Jud. Iaf ormulat cerere de constituire de parte civilă (fila 49) cu suma de 517.097.474 lei 8compusă din 436.737.732 lei reprezentând impozit pe profit de la plata căreia s-a sustras societatea administrată de inculpata cu complicitatea inculpatei, și 80.359.742 lei reprezentând majorări de întârziere calculate până la data de 25.04.2002 la debitul arătat), dar și cu suma (neprecizată) ce reprezintă dobânda legală de 0,06 % pe fiecare zi întârziere calculată conf. nr.HG 67/2004 și HG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
De asemenea, în aceeași cerere a solicitat introducerea ca parte responsabilă civilmente a pentru a fi obligată în solidar cu inculpatele la acoperirea prejudiciului și luarea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei și ale societății menționate până la concurența sumei cu care s-au constituit parte civilă.
Tribunalul constată că, soluționând acțiunea civilă, instanța de fond a avut în vedere dovada achitării prejudiciului de 43.674 lei (impozit pe profit) și 8.036 lei (majorări întârziere aferente, potrivit ordinului de plată din 19.02.2008), însă a omis a se pronunța cu privire la cererea de obligare a inculpatelor și a părții responsabile civilmente și la plata majorărilor de întârziere aferente debitului menționat calculate de la data de 25.04.2002 (data constatării obligației fiscale de la care s-a sustras inculpata ) și până la achitarea acestuia în fața judecății, respectiv la data de 21.02.2007 (fila 49 și53 din dosar fond și fila 17 din dosarul instanței de apel), în cuantum de 0,06 % pe fiecare zi întârziere, potrivit nr.HG 67/1994 și nr.OG 92/2002 privind Codul d e procedură fiscală.
Omisiunea relevată se impune a fi înlăturată, aspect ce determină desființarea sentinței și în latura civilă.
Totodată, Tribunalul constată, din oficiu, că în mod greșit a dispus prima instanță, prin încheierea din 23.02.2007 (fila 77 dosar fond), ridicarea măsurii sechestrului asigurator instituită în cursul judecății la cererea părții civile asupra imobilelor ce au format obiectul tranzacțiilor de vânzare, revânzare efectuate în condițiile amintite, din moment ce, nici la acea dată (23.02.2007) și nici la acest moment, inculpata nu a făcut dovada achitării și a majorărilor de întârziere aferente debitului (impozit pe profit de 43.674 lei) pentru perioada 25.04.2002 - 23.02.2007, eludându-se în acest mod dispozițiile art. 163 alin. 1- 5 din Cod procedură penală.
În considerarea tuturor aspectelor de fapt și de drept expuse, Tribunalul, constatând nelegalitatea și netemeinicia sentinței criticate, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelurile declarate de - Serviciul Teritorial Iași și, prin I, va desființa sentința în parte în latura penală și integral în latură civilă, în sensul că va înlătura din cuprinsul acesteia dispozițiile privind achitarea inculpatei sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 11 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, precum și dispoziția de respingere a acțiunii civile formulată de partea civilă, și în consecință va rejudeca cauza în limitele arătate potrivit disp. art. 345 Cod procedură penală.
Astfel, potrivit considerentelor arătate mai sus, Tribunalul, constatând pe deplin dovedită vinovăția inculpatei, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și pedepsită de art. 11 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 (cu modificările și completările ulterioare în vigoare în perioada iulie - august 2001), constând în aceea că în calitate de consilier la o autoritate fiscală DGFPJ - Direcția de Control Fiscal - unde în virtutea funcției, avea atribuții de control, supraveghere a agenților economici privați sub aspectul respectării legislației fiscale - la cererea inculpatei a intermediat (a mijlocit) operațiunile de vânzare și revânzare a imobilelor aparținând ALIMENTA-E în scopul facilitării (înlesnirii) transferului acestor bunuri în patrimoniul, operațiuni prin care s-a urmărit ascunderea valorii reale a masei impozabile în vederea evitării (sustragerii) obligațiilor fiscale ce le-ar fi datorat inculpata ce administra cele două societăți, creându-și și realizând prin aceasta foloase necuvenite, respectiv suma de 300.000.000 lei, va dispune condamnarea acestuia. La stabilirea pedepsei și a modalității de executare, se vor avea în vedere criteriile prescrise de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă stabilite în textul incriminator, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, urmările acesteia, dar și datele sale personale.
Astfel, se va aplica inculpatei pedeapsa închisorii al cărei cuantum va fi stabilit la limita minimului special prevăzut de textul incriminator și, apreciind că scopul pedepsei ce rezultă din disp. art. 52 Cod penal - acela de prevenție specială și generală - poate fi realizat și fără executarea efectivă a pedepsei aplicate, în baza art. 81 Cod penal se va dispune suspendarea condiționată a executării acesteia pe durata termenului de încercare ce va fi stabilit conform art. 83 Cod penal.
Se va aplica inculpatei și pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal, iar potrivit alin. 5 din același articol se va suspenda executarea acesteia pe durata termenului de încercare.
Văzând și disp. art. 19 din Legea 78/2000, se va confisca de la inculpata în folosul statului, suma de 3.000.000.000 lei (ROL) obținută cu titlu de foloase necuvenite prin săvârșirea infracțiunii în discuție.
În latura civilă, potrivit art. a4 alin. 4 și art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 998, dar și legislației fiscale în vigoare în intervalul 2002-2007), se va dispune obligarea în solidar a inculpatelor și a părții responsabile civilmente I la plata majorărilor de întârziere aferente prejudiciului cauzat prin sustragerea de la plata obligațiilor fiscale față de stat (impozit pe profit - 43.674 lei ce urmează a fi calculate începând cu 26.04.2002 (data scadenței obligației fiind 25.04.2002) până la data achitării debitului menționat - 21.02.2007.
Potrivit art. 163 Cod procedură penală dar și disp. art. 20 din Legea nr. 78/2000 se va dispune menținerea măsurii sechestrului asigurator asupra imobilelor proprietatea I instituită în cursul urmăririi penale prin ordonanța din 18.XII.2006 a I, până la achitarea integrală a sumei ce va fi determinată cu titlu de majorări de întârziere pentru intervalul arătat anterior.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
In termen legal, DNA - Serviciul Teritorial Iași si inculpatele si, au atacat cu recurs aceasta decizie, criticând ambele hotărâri, ca fiind nelegale si netemeinice.
Reprezentantul DNA, critica hotărârile sub aspectul greșitei sancționări ale inculpatelor cu sancțiuni cu caracter administrativ, pentru infracțiunea de "evaziune fiscala", deoarece ele au comis mai multe infracțiuni, ceea ce denotă perseverenta infracțională si se impunea aplicare a unor pedepse penale.
Inculpata, susține ca, pentru infracțiunea de "evaziune fiscala" se impunea achitarea conf. art. 10 lit d nefiind C.P.P. întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni si, in latura civila sa se respinga acțiunea civila si să se ridice măsura sechestrului asigurator instituit pe bunurile ei.
Inculpata, aduce urmatoarele critici:
- instanța de apel, nu a respectat disp. art. 378 al.1 ind.1 p Cod Penal si nici jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului in materie, procedând in rejudecare, la condamnarea inculpatei far ca aceasta sa fie audiata,
- a fost încălcat principiul "non reformatio in pejus" deoarece a fost condamnata in apel agravându-i situația in propria cale de atac;
- nemotivarea deciziei din apel, aceasta fiind motivate prn preluarea motivelor primei instanțe, care a preluat la rândul ei motivele din rechizitoriu;
- nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de "evaziune fiscala" așa cum greșit a reținut instanța de apel cu ocazia condamnării.
Examinând decizia atacata, sub aspectul motivelor invocate, instanța de recurs, constata ca recursurile DNA si a inculpatelor sunt fondate, din următoarele motive ce se vor expune in continuare:
Fără a mai examina motivele de recurs invocate de DNA si inculpata, instanța constata ca in cauza de fata primează motivul invocat de inculpata, si anume, acela al neascultării ei in faza de atac a apelului cu ocazia condamnării ei pentru prima data in aceasta faza. Procedind așa instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală.
Motivul de recurs cu privire la agravarea situației în propria cale de atac nu este întemeiat, cu motivarea ca inculpata a fost condamnata ca urmare a admiterii apelului DNA.
Revenind la motivul privitor la neascultarea inculpatei instanța de recurs retine ca:
Potrivit art. 378 alin. 1 ind. 1. proc. pen. "cu ocazia judecării apelului, instanța este obligata sa procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispozițiilor cuprinse in Partea speciala, Titlul -, Capitolul -, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanța de fond, precum si atunci când instanța de fond nu a pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare."
Din economia textului de lege menționat rezulta ca instanța de prim control judiciar nu putea dispune condamnarea inculpatei direct in apel, după ce prima instanța încetase procesul penal fata de aceasta, decât in urma audierii ei, in apel.
In decizia penala nr. 2435 din 7 mai 2007 se arata ca textul art. 378 alin. 1 ind.1 proc. pen. a fost introdus in Codul d e procedura penala prin Legea nr. 356/2006, in urma constatării de către Curtea Europeana a Drepturilor Omului - in cauza Constantinescu contra Romaniei - a încălcării dreptului reclamantului la un proces echitabil, drept garantat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale. S-a susținut ca instanța de apel, precum si instanța de recurs - in cazul in care nu este prevăzută calea de atac a apelului - au obligația de a examina o cauza in fapt si in drept si nu pot proceda la o apreciere globala asupra vinovăției sau a inocentei inculpatului, fără a-l asculta pe acesta si fără a evalua, in mod direct, elementele de proba prezentate personal de inculpat, in caz contrar procedura derulata in fata lor neîndeplinind exigentele unui proces echitabil.
Ca atare, in lumina acestei jurisprudențe, inculpata trebuia ascultata de instanța de apel, oricare ar fi soluția - de condamnare sau de achitare - a instanței de fond si oricare ar fi motivul de apel invocat. In acest sens sunt concluziile instanței de la Strasbourg, in hotărârea din 25 iulie 2000 din cauza Tierce si altii împotriva.
In aceste condiții, decizia instanței de apel din prezenta cauza, care se bazeaza exclusiv pe analiza probelor administrate de prima instanța, este nelegala.
Se poate observa din lecturarea încheierii de dezbateri din data de 13.01.2009, când au avut loc dezbaterile la Tribunalul Iași ca instanța a avut o intenție de a asculta inculpatele, dar la concluziile reprezentantului parchetului care a afirmat ca inculpatele au mai fost audiate cu ocazia judecării primului apel si a referirilor avocatului inculpatei, care a fost de părere ca aceasta ar conduce la o tergiversare a cauzei, a trecut cu mare ușurința peste acest aspect si a pășit la judecarea apelurilor, căzând in propria "capcana".
Împrejurarea ca inculpatele au mai fost audiate cu ocazia judecării primului apel d eclarat împotriva sentinței fondului, nu dispensează instanța de apel d e obligația de aoa udia si de acesta data, mai ales când se prefigura o noua soluție fata de cea data de instanța fondului.
Cum potrivit dispozițiilor legale (art. 371 alin. 2. proc. pen.) procedura in fata instanței de apel urmează aceleași reguli ca si cea din fata primei instanțe, instanța de apel având competenta de a se pronunța atât asupra chestiunilor de fapt, cat si asupra celor de drept, aceasta instanța poate, dar numai după administrarea de probe, inclusiv audierea inculpatei, conform principiului nemijlocirii, sa dispună achitarea ori condamnarea inculpatei.
Deși nulitatea invocata de inculpata-recurenta prin apărătorul ei, nu face parte din categoria nulităților absolute strict enumerate de legiuitor in dispozițiile art. 197 alin. 2. proc. pen. ci reprezintă o nulitate relativa, Curtea, pentru argumentele expuse anterior si având in vedere dispozițiile art. 197 alin. 1 si 4. proc. pen. apreciază ca se impune casarea hotărârii si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, pentru a fi audiat inculpata, pentru a i se da posibilitatea administrării de probe in apărare si pentru a nu fi privata de o cale de atac.
In consecința, in conformitate cu dispozițiile art. 385 ind 15 pct. 2 lit. c proc. pen. recursurile de fata vor fi admise, decizia se va casa si se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, pentru rejudecarea apelurilor.
Cu ocazia rejudecării apelurilor se vor avea in vedere si motivele invocate de reprezentantul DNA,de inculpata si celelalte invocate de, privind nevinovăția si nemotivarea hotărârii.
In baza art. 192 al. 3.p Cod Penal cheltuielile judiciare vor rămâne in sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile formulate de - SERVICIUL Teritorial Iași și de inculpatele și împotriva deciziei penale nr. 58 din data de 06.02.2009 a Tribunalului Iași, pe care o casează integral.
Trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la Tribunalul Iași.
În baza disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, Grefier,
- - - - - - - -
Red.
Tehnored.
2 ex.
05.01.2010
Tribunalul Iași:
-
- -
Președinte:Scriminți ElenaJudecători:Scriminți Elena, Anton Dan, Dublea Aurel
