Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 782/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 782
Ședința publică din data de 4 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 3: Ioana Nonea
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 18 mai 1979 în P, județul D, CNP -, domiciliat în comuna -,-, județul D, fără antecedente penale împotriva deciziei penale nr. 94 din data de 1 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care a fost respins apelul declarat de acesta împotriva sentinței penale nr.337 din 12 decembrie 2008 Judecătoriei Pucioasa, ca nefondat.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 29 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată,ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pentru a se da posibilitate apărătorului ales al recurentului inculpat să formuleze și să depună la dosar note scrise, instanța a amânat pronunțarea la 4 noiembrie 2009, când a luat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin sentința penală nr.337 din 12 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Pucioasa, schimbându-se încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 11 lit. b din Lg. nr.87/1994, s-a dispus condamnarea inculpatului fiul lui și, născut la 18 mai 1979 în orașul P județul D, cetățean român, studii 12 clase, administrator al AF, căsătorit, are 2 copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în comuna,-, județul D, la pedepsele de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 9 lit. b din Lg. nr. 241/2005 cu aplic. 13 cod penal și 5000 lei amendă penală pentru aceea prev. de art. 3 din același act normativ, urmând ca potrivit art. 33 lit. a și art. 34 lit. b cod penal să exacute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 cod penal s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 litera a teza II și litera b cod penal.
Conform art. 81 și 71 alin. 5 cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor pe durata termenului de încercare de 4 ani, calculat conform art. 82-83 cod penal.
În baza art. 64, lit. c, art. 65 alin. 2 cod penal și art. 12 din Lg. nr. 241/2005 s-a interzis dreptul inculpatului de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, pe timp de 2 ani.
În latură civilă acesta a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente AF la plata sumei de 1.874.451 lei despăgubiri civile reprezentând TVA și impozit pe venit, către partea civilă MFP ANAF B prin mandatar DGFP
În fine, inculpatul a fost obligat și la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
În perioada 2002 - decembrie 2004, când și-a încetat activitatea la cerere, inculpatul a efectuat comerț cu mărfuri nealimentare prin firma sa, partea responsabilă civilmente AF " ", obiectul de activitate constituindu-l în principal achiziționarea de piei de animale.
Cu ocazia controlului efectuat de către organele fiscale, în cursul anului 2006 s-a constatat că acesta nu deținea niciun document de evidență contabilă, justificând că ar fi fost distruse de o inundație a locuinței în toamna anului 2005.
Ca urmare, prin procesul verbal încheiat la 05 mai 2006 și înregistrat la DGFP/ D sub nr- și ulterior prin înscrisul din 05 iunie 2008, inculpatul a fost obligat să refacă (reconstituie) evidența primară și aceea financiar-contabilă, sarcina nefiind adusă la îndeplinire.
S-a stabilit de asemenea, că folosind asociația familială a cărei autorizație de funcționare fusese anulată la 20 decembrie 2004, în perioada 10 mai 2004 - 12 decembrie 2005 el a continuat să efectueze tranzacții comerciale cu o serie de societăți cu răspundere limitată, (SC SRL, SC SRL, SC SRL, SC SRL, SC SRL și SC SRL), realizând încasări în sumă de 16.468.330.057 ROL (- RON), din care 262.940 RON reprezintă TVA colectată.
Verificările încrucișate efectuate la SC SRL și extrasele de cont în cazul celorlalte cinci societăți au confirmat că în aceleași condiții, partea responsabilă civilmente AF " " s-au utilizat 77 din cele 150 facturi (trei carnete) ridicate de la SC Târgoviște.
Întrucât inculpatul nu a prezentat documente justificative privind folosirea celorlalte documente cu regim special, fiind considerate lipsă, organele fiscale au estimat valoarea la suma de 18.744.512.424 ROL, din care TVA 6.036.368.408 ROL și impozit pe venit 12.708.144.016 ROL.
Constatările proceselor verbale s-au regăsit în raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, inclusiv suplimentul întocmit cu participarea expertului consilier, cu singura diferență că primul expert a identificat un număr de 82 de facturi utilizate, în loc de 77, astfel că estimarea veniturilor conform art. 65 din nr.OG 92/2003 - Codul d e Procedură Fiscală, s-a realizat pentru restul de 68 de facturi lipsă.
Față de aceste probe prima instanță a concluzionat că în perioada analizată partea responsabilă civilmente AF " " s-a aflat în posesia a 150 de facturi fiscale, iar prin cele 82 facturi identificate a derulat operațiuni comerciale în valoare de 19.407.453.937 ROL cu o valoare TVA colectată în sumă de 3.098.669.116 lei, față de 14.832.441.197 lei ROL declarate, cu o valoare TVA colectată declarată în sumă de 2.368.204.897 ROL.
A rezultat astfel că în această primă situație inculpatul a prejudiciat bugetul consolidat al statului prin nedeclararea operațiunilor comerciale în sumă de 4.575.812.740 ROL și neraportarea prin deconturi periodice a sumei de 730.464.219 ROL TVA colectată și impozitului pe venit aferent în sumă de 1.515.829.408 ROL.
Pentru restul de 68 facturi fiscale neidentificate s-a reținut că valoarea estimată a operațiunilor comerciale este în sumă de 16.093.986.192 ROL, rezultând o valoare TVA colectată neraportată în sumă de 5.668.297.163 ROL și impozit pe venit în sumă de 11.911.267.186 ROL.
În consecință, s-a apreciat că în calitate de comerciant inculpatul s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale (TVA și impozit pe venit) prin neînregistrarea în contabilitate (acte contabile și alte documente legale) a tuturor operațiunilor comerciale efectuate în perioada 2002 - 12 decembrie 2005 și a veniturilor realizate de Asociația Familială " ".
Constatându-se că Legea nr. 87/1994, în vigoare la data desfășurării activității infracționale, a fost abrogată în cursul procesului, conform art. 334 Cod proc. penală s-a dispus reîncadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu, din prevederile art. 11 lit. b din Legea nr. 87/1994, în art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2009 (promulgată începând cu 15 august 2005).
S-a apreciat că ultimul act normativ este mai favorabil inculpatului în sensul art. 13 Cod penal, deoarece chiar dacă tipul și limitele de pedeapsă sunt aceleași, cuprinde o serie de cauze de nepedepsire și reducere a sancțiunilor în raport de acoperirea prejudiciului cauzat.
Separat de aceasta, s-a reținut și faptul că deși i s-a solicitat în două rânduri de către organele fiscale și s-au acordat termene speciale, -ultimul fiind 05 iulie 2006-, acesta nu a refacut evidențele contabile pretins a fi distruse la inundarea locuinței, cu toate că a avut posibilitatea să-și îndeplinească obligația legală, fie prin verificarea evidențelor societăților cu care a derulat afacerile comerciale, fie prin obținerea unor relații de la organele fiscale.
Conduita adoptată, unită cu neîncunoștiințarea acestora la momentul producerii împrejurării invocate drept caz fortuit, au determinat convingerea că refacerea sau reconstituirea evidențelor contabile nu s-au realizat cu stiință, tocmai în scopul de a nu se putea stabili cuantumul obligațiilor fiscale de la plata cărora s-a sustras.
În latură civilă s-au constatat îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale cu privire la fapta ilicită, prejudiciul, vinovăția și raport de cauzalitate iar în baza art. 14,15 și 346 Cod proc. penală s-a dispus obligarea în solidar a parții responsabile civilmente AF " " cu inculpatul, să plătească suma de 1.874.451 RON reprezentând TVA și impozit pe venit, datorate bugetului consolidat al statului.
Sentința primei instanțe a fost menținută prin decizia penală nr. 97 din 01 iulie 2009 Tribunalului Dâmbovița, respingându-se ca nefondat apelul declarat de inculpat, vizând exonerarea de răspundere penală și civilă.
Împotriva ambelor hotărâri, în termenul legal a declarat recurs inculpatul, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, reiterând apărările formulate în cursul procesului și concluziile susținute cu ocazia dezbaterii cauzei în gradele de juridicție anterioare, pentru motivele pe larg expuse în partea introductivă a prezentei decizii și invocându-se cazurile de casare prev. de art. 3859al. 1 pct. 9 și pct. 12 Cod proc. penală, în principal, s-a solicitat casarea acestora și reținerea cauzei spre rejudecare de instanța de control judiciar, în vederea readministrării probatoriilor, respectiv reaudierea martorilor și refacerea expertizei contabile potrivit obiecțiunilor formulate în faza de urmărire penală și actelor depuse pe parcursul judecății.
În subsidiar, față de lipsa antecedentelor penale, s-a solicitat reindividualizarea pedepselor la limita minimă specială admisă de legea penală și înlăturarea pedepsei complimentare privind interzicerea dreptului de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale,
În esență, s-a susținut că prima instanță a reținut greșit situația de fapt, primind drept concludente înscrisurile întocmite de organele financiar și concluziile unei expertize contabile ce prezintă valori estimative și nu raportări la date financiar-contabile certe și înlăturând înscrisurile pertinente prezentate în apărare prin care a făcut dovada că anterior anulării autorizației de funcționare deși i s-au făcut controale fiscale nu s-au înregistrat nereguli în evidențele contabile.
Față de cererea formulată în ședința publică din 29 octombrie 2009 instanța de recurs a procedat la ascultarea inculpatului, acesta precizând că nu recunoaștele faptele pentru care a fost dedus judecății, că a achitat toate obligațiile fiscale datorate de firma sa AF " ", situație dovedită prin eliberarea certificatului de radiere din circuitul comercial în decembrie 2004 și nu a avut posibilitatea să refacă documentele contabile distruse independent de voința sa, deoarece acțiunea implica efectuarea unei expertize contabile a cărei taxă depășea veniturile sale.
Recursul nu este fondat.
Verificând hotărârile atacate, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei în raport de motivele de casare invocate precum și din oficiu, în limitele art. 3859al. 3 și art. 3858al. 1 Cod proc. penală, rezultă că instanțele anterioare au stabilit corect faptele, împrejurările săvârșirii acestora și vinovăția inculpatului, care sunt în deplină concordanță cu probele administrate ce au fost complet analizate și just apreciate.
S-au avut astfel în vedere procesele verbale întocmite de organele de control fiscal, inclusiv cu ocazia verificărilor încrucișate efectuate în contabilitatea celor șase societăți comerciale identificate ca beneficiare ale tranzacțiilor comerciale derulate de inculpat în cursul anului 2005, documentele fiscale și de evidență contabile administrate de acestea, rapoartele de expertiză contabilă întocmite cu participarea expertului consilier propus de inculpat, toate interpretate potrivit legislației și jurisprudenței aplicabile în materia infracțiunilor de evaziune fiscală, comise prin omisiunea evidențierii în actele contabile ori alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.
Din conținutul acestora rezultă cu certitudine că activitatea desfășurată în perioada 13 martie 2002-31 decembrie 2005 de partea responsabilă civilmente AF " " cu sediul în comuna, județul D administrată de inculpatul a fost supusă inspecției fiscale generale, succesiv și exclusiv în anul 2006, întocmindu-se procesele verbale de control nr. 13984/2145/05 mai 2008, nr. 16731/2678/08 iunie 2006, ocazie cu care constatându-se că nu se prezintă vreun document de evidență contabilă s-au acordat termene pentru refacerea (reconstituirea) acestora până la datele de 05 iunie 2006, respectiv 05 iulie 2006.
Prin declarațiile date recurentul a recunoscut împrejurările de fapt constatate de organele fiscale, inclusiv faptul că nu și-a îndeplinit obligațiile legale, invocând imposibilitatea obiectivă de identificare a partenerilor de afaceri în contextul derulării acestora pe raza mai multor județe din țară.
Susținerile acestuia s-au înlăturat întemeiat la gradele de jurisdicție anterioare atâta timp cât prin verificările efectuate de corpul de control fiscal, cât și experții contabili desemnați în cauză s-a reușit stabilirea faptului că în perioada încriminată a deținut trei carnete totalizând 150 facturi fiscale.
Pe de altă parte, în aceleași împrejurări prin controale încrucișate s-au identificat numai pe raza județului D un număr de șase societăți comerciale ce au derulat operațiuni comerciale, având partener de afaceri Asociația Familială " ", secunda utilizând 82 imprimate cu regim special, având ca efect nedeclararea unor venituri în sumă de 4.575.012.740 lei ROL și prejudicierea bugetului consolidat al statului cu sumele de 730.464.219 ROL TVA colectată neraportată și 1.515.829.408 lei ROL impozit pe venit.
Prin urmare, a existat posibilitatea obiectivă pentru complinirea obligațiilor legale stabilite de organele fiscale iar în contextul neraportării pretinsei cauze de forță majoră în care ar fi intervenit distrugerea evidenței contabile, conduita adoptată nu poate fi interpretată decât o continuare a rezoluției infracționale privind omisiunea evidențierii în parte a operațiunilor comerciale derulate în perioada 2002-2005, urmată de prejudicierea bugetului de stat prin neplata integrală a sumelor reprezentând TVA colectată și impozit pe veniturile reale.
Separat de aceasta, în lipsa prezentării documentației justificative pentru folosirea diferenței de 66 facturi fiscale achiziționate de la SC Târgoviște, legal atât organele de control fiscal cât și experții desemnați în cauză au procedat la determinarea valorii operațiunilor comerciale aferente, TVA colectată neraportată și impozit pe venit, prin estimare, luându-se ca bază de impunere prețul pieței la data efectuării tranzacțiilor potrivit obiectului de activitate, inculpatul neîndeplinându-și sarcina probei cerută de art. 65 din nr.OG 92/2003 - Codul d e procedură fiscală.
Concluziile rapoartelor de expertiză sunt concludente pentru aflarea adevărului și determinarea prejudiciului produs statului, acestea fiind rezultatul examinarii înscrisurilor și documentelor fiscale existente, a deconturilor societăților comerciale identificate dar și corectei aplicări a legislației fiscale în vigoare la data derulării operațiunilor comerciale, respectiv Ordinul nr. 85 din 28 ianuarie 2005, art. 95 al. 1 din Legea nr. 571/2003 - Codul Fiscal cu modificările și completările ulterioare, precum și art. 65 din nr.OG 92/2003 - Codul d e Procedură Fiscală.
Declarația martorei ca și înscrisurile eliberate de administrația financiară teritorială privind situația debitelor după anul 2004 nu conduc la exonerarea recurentului de răspundere penală, fiind nepertinente cauzei, el fiind pus sub acuzare pentru "ascunderea" sursei impozabile, prin omiterea intenționată înregistrării în contabilitatea asociației familiale administrate a operațiunilor comerciale derulate anterior și ulterior anulării autorizației de funcționare.
Prin urmare, existența faptelor și vinovăția inculpatului stabilindu-se prin probe directe și concludente, în raportat de obiectul judecății și prevederile art. 38514Cod proc. penală ce determină limitele exercitării controlului judiciar la al treilea grad de jurisdicție, nu există temei legal pentru reținerea cauzei și refacerea probatoriilor administrate în gradele de jusridicție anterioare.
Așadar, neconstatându-se cazurile de recurs prev.de art. 385/9 cod proc. penală, condamnarea recurentului pentru săvârșirea infracțiunilor încriminate în art. 9 al. 1 lit. b și art. 3 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, este legală iar motivele de casare invocate în principal se vor respinge ca nefondate.
Și pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 12 din Legea nr. 241/2005, respectiv acela de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant al unei societăți comerciale, este justă.
Cuantumul pedepsei principale, rezultantă conform art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal, satisface întrutotul criteriile de individualizare înscrise în art. 72 Cod penal, corespunzând gravității concrete a faptelor, cuantumului prejudiciului produs bugetului de stat dar și conduitei procesuale adoptate de inculpat.
Lipsa antecedentelor penale a primit suficientă eficiență atunci când s-a dispus suspendarea condiționată a executării în condițiile art. 81-83 și respectiv art. 71 al. 5 Cod penal, neconstatându-se vreo circumstanță de natură a determina reducerea acestuia conform art. 74 și 76 Cod penal.
Pedeapsa complimentară este legală și atrasă din condamnarea recurentului pentru infracțiuni încriminate în Legea nr. 241/2005, aplicarea acesteia fiind obligatorie și nu facultativă, astfel că motivul de casare vizând înlăturarea acesteia excede cadrului legal.
În fine, rezolvarea acțiunii civile exercitată în procesul penal de DGFP D în numele ANAF B este corectă, constituirea de parte civilă, obiectul și limitele apreciindu-se în raport de prevederile art. 15 Cod proc. penală și data îndeplinirii procedurii de citare la judecata cauzei în primă instanță.
Concluzionând, sub aspectele analizate, hotărârile atacate sunt juste și conforme legii, situație în care recursul declarat de inculpatul se va respinge ca nefondat, în temeiul disp. art. 38515pct. 1 lit. b Cod proc. penală.
Văzând și disp. art. 192 al. 2 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul, domiciliat în comuna -,-, județul D, împotriva deciziei penale nr. 94 din data de 1 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și sentinței penale nr. 337 din 12 decembrie 2008 Judecătoriei Pucioasa, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 150 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
Fiind în concediu fără plată
prezenta se semnează de
președintele completului
Grefier,
Red./Tehnored. GM
2 ex./24 noiembrie 2009
. fond - Jud.
Jud. fond
. apel - Trib.
Jud. apel,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Elena Zăinescu, Ioana Nonea
